celibatar

În prealabil postat de ioana5760

Din pacate sunteti foarte idealist, nu stiu cati ani aveti, dar visele astea le avem prin scoala, pe la 15 ani ...

Deh, ce să facem... Fiecare are dreptul să rămână blocat acolo unde memoria afectivă îi spune (fără nici o legătură cu viaţa, raţiunea, Dumnezeu) că, chipurile, îi mergea "bine"....
Infantilisme, soro, patologii banale care s-ar vindeca repejor dacă omul (tot omul care suntem, frăţeşte) ar avea măcar un strop de punere în paranteză. De sine.
Domnul să ne miluiască!

[Florinvs]

În prealabil postat de ioana5760

Din pacate sunteti foarte idealist, nu stiu cati ani aveti, dar visele astea le avem prin scoala, pe la 15 ani poate, cand visam sa ne casatorim ca in basme si sa traim cum spuneti "o viata de familie armonioasa, echilibrata si fericita". Mare greseala sa va ganditi ca va astepta numai placere si bucurii dupa casatorie. E si placere, si bucurii , dar si cruce: obligatii, raspundere, jertfa, dureri etc.

Cand vorbiti de persoana iubita cu care doriti sa va casatoriti o idealizati, o faceti un soi de semi sfanta, dar ea e doar o fiinta umana care nu ofera nici o garantie la fericire pana cand moartea va va desparti.
Aveti muuulte asteptari dar trebuie sa va ganditi si invers, dvs ce oferiti?

Am spus ca nimeni nu este perfect, ca toti avem calitati si defecte. De asemenea, am spus ca orice casnicie implica si o mare responsabilitate, ca in orice casnicie mai apar si momente de neintelegeri , divergente sau greutati! Nicioadata nu am sustinut ca o casnicie este "vopsita" in roz si ca ar curge numai lapte si miere!

Insa ceea ce sustin este faptul ca doi oameni maturi, cu credinta in Dumnezeu, care nu au vicii grave de caracter (din cele enumerate) , si care sunt legati de sentimente autentice reciproce, vor sti si vor putea sa depaseasca orice neintelegere, cearta, greutati, etc- care inevitabil pot aparea in orice casnicie, si aceea casnicie va putea dura toata viata.

Este adevarat ca atunci cand ne casatorim cu cineva trebuie sa fim ferm convinsi ca vrem sa fim impreuna cu aceea persoana toata viata, este adevarat ca trebuie sa ne gandim foarte bine inainte de a face acest pas, insa nici nu trebuie sa nu ne casatorim de frica a ceea ce ar putea merge rau, dupa "principiul" drobului de sare!

În prealabil postat de Florinvs

Este adevarat ca atunci cand ne casatorim cu cineva trebuie sa fim ferm convinsi ca vrem sa fim impreuna cu aceea persoana toata viata, este adevarat ca trebuie sa ne gandim foarte bine inainte de a face acest pas, insa nici nu trebuie sa nu ne casatorim de frica a ceea ce ar putea merge rau, dupa "principiul" drobului de sare!

Frate, pentru Dumnezeu, de unde ştiţi?????
Nu vedeţi că exageraţi cu presupusul şi cu normativul, ca şi când aţi avea vreo minimă experienţă în căsnicie?
Dumneavoastră vă exprimaţi aici, cu carul, doar prejudecăţile - să mă iertaţi vă rog! Normativitatea asta e colosal de apăsătoare. De ce nu voiţi să vă eliberaţi de ea şi să încercaţi marea căsniciei măcar cu degetul, mai întâi...:)

De ce, frate, nu scrieţi despre ce cunoaşţeţi din experienţă, din încercări etc.?
Eu sunt sigur că aţi avea multe lucruri folositoare şi interesante de împărtăşit, sunt absolut sigur de asta deoarece aveţi multă bunăvoinţă, în general, pentru expunerea celor dinlăuntru...

Haideţi, Florin, centraţi-vă pe împărtăşirea a ceea ce cunoaşteţi! Sau menţionaţi că daţi cu ipoteza, pentru cazurile când nu cunoaşteţi. Doar nu mai debitaţi afirmaţii categorice în cestiuni pe care nu le-aţi experiat un strop!
Va fi bine şi frumos pentru toţi şi mai întâi pentru dvs., de veţi face acest exerciţiu de onestitate şi simplitate.
Doamne ajută!
P.S. Eu cred că v-aţi obişnuit să puneţi carul înaintea boilor, apoi vă miraţi că teleguţa nu înaintează... Păi cum ar putea s-o facă?

[AlinB]

În prealabil postat de Florinvs

Am spus ca nimeni nu este perfect, ca toti avem calitati si defecte. De asemenea, am spus ca orice casnicie implica si o mare responsabilitate, ca in orice casnicie mai apar si momente de neintelegeri , divergente sau greutati! Nicioadata nu am sustinut ca o casnicie este "vopsita" in roz si ca ar curge numai lapte si miere!

Insa ceea ce sustin este faptul ca doi oameni maturi, cu credinta in Dumnezeu, care nu au vicii grave de caracter (din cele enumerate) , si care sunt legati de sentimente autentice reciproce, vor sti si vor putea sa depaseasca orice neintelegere, cearta, greutati, etc- care inevitabil pot aparea in orice casnicie, si aceea casnicie va putea dura toata viata.

Este adevarat ca atunci cand ne casatorim cu cineva trebuie sa fim ferm convinsi ca vrem sa fim impreuna cu aceea persoana toata viata, este adevarat ca trebuie sa ne gandim foarte bine inainte de a face acest pas, insa nici nu trebuie sa nu ne casatorim de frica a ceea ce ar putea merge rau, dupa "principiul" drobului de sare!

Evident, nu ai priceput mare lucru.

[OctavianAdrian]

Calea cea buna este calea cea dreapta. Scurt spus, este de ales intre calugarie sau casatorie. Dar daca, nu alegi nici una, exista si a treia cale...Celibatul. Desigur, fiecare cale aleasa are dificultatile ei si nimeni nu le poate intelege mai adanc decat duhovnicul. Aceste cai de(ne)desavarsire trebuie alese cu mare atentie si dupa o lunga perioada de cantarire a alternativelor si sfatuire (cu duhovnicul, de obicei). Calea cea dreapta...este personala/personalista si nu trebuie teoretizata pe forumuri...

"Cred Doamne, ajuta necredintei mele."

În prealabil postat de ahilpterodactil

Frate, pentru Dumnezeu, de unde ştiţi?????

În prealabil postat de AlinB

Evident, nu ai priceput mare lucru.

Voi pe topicul "Muzica ce ne incanta!" nu vă uitaţi?

[Florinvs]

În prealabil postat de ovidiu b.

Voi pe topicul "Muzica ce ne incanta!" nu vă uitaţi?

Ce legatura au gusturile muzicale cu ideile si conceptiile despre casatorie ?!

Este adevarat ca nu sunt inca casatorit, dar toate aspectele si opiniile pe care le-am despre casatorie si viata de familie tin de bunul simt omenesc, de firescul lucrurilor, ori pentru ca sa stii aceste aspecte nu este obligatoriu a fi intai casatorit!

Iar ca o concluzie la acest topic- este de preferat ca omul sa aleaga una dintre cele doua cai in viata- casatoria si întemeierea unei familii sau calugaria.
Insa in cazuri deosebite- când un om nu simte nici o aplecare spre calugarie, dar nici nu-si gaseste pe cineva cu care vrea sa se casatoreasca- atunci intradevar poate ranmane si celibatar.

[ioana5760]

În prealabil postat de Florinvs

Am spus ca nimeni nu este perfect, ca toti avem calitati si defecte. De asemenea, am spus ca orice casnicie implica si o mare responsabilitate, ca in orice casnicie mai apar si momente de neintelegeri , divergente sau greutati! Nicioadata nu am sustinut ca o casnicie este "vopsita" in roz si ca ar curge numai lapte si miere!

Insa ceea ce sustin este faptul ca doi oameni maturi, cu credinta in Dumnezeu, care nu au vicii grave de caracter (din cele enumerate) , si care sunt legati de sentimente autentice reciproce, vor sti si vor putea sa depaseasca orice neintelegere, cearta, greutati, etc- care inevitabil pot aparea in orice casnicie, si aceea casnicie va putea dura toata viata.

Este adevarat ca atunci cand ne casatorim cu cineva trebuie sa fim ferm convinsi ca vrem sa fim impreuna cu aceea persoana toata viata, este adevarat ca trebuie sa ne gandim foarte bine inainte de a face acest pas, insa nici nu trebuie sa nu ne casatorim de frica a ceea ce ar putea merge rau, dupa "principiul" drobului de sare!

Este frumos ce scrieti, este normal sa ne dorim binele, dar sa nu fiti dezamagit rau de tot.

[Florinvs]

În prealabil postat de ioana5760

Este frumos ce scrieti, este normal sa ne dorim binele, dar sa nu fiti dezamagit rau de tot.

Va multumesc! Nu cred ca voi fi dezamagit.

1. Cât despre cele ce mi-aţi scris, bine este pentru om să nu se atingă de femeie.
2. Dar din cauza desfrânării, fiecare să-şi aibă femeia sa şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul său.
3. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi femeia bărbatului.
4. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.
5. Să nu vă lipsiţi unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea, şi iarăşi să fiţi împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre.
6. Şi aceasta o spun ca un sfat, nu ca o poruncă.
7. Eu voiesc ca toţi oamenii să fie cum sunt eu însumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul aşa, altul într-alt fel.
8. Celor ce sunt necăsătoriţi şi văduvelor le spun: Bine este pentru ei să rămână ca şi mine.
9. Dacă însă nu pot să se înfrâneze, să se căsătorească. Fiindcă mai bine este să se căsătorească, decât să ardă.
10. Iar celor ce sunt căsătoriţi, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia să nu se despartă de bărbat!
11. Iar dacă s-a despărţit, să rămână nemăritată, sau să se împace cu bărbatul său; tot aşa bărbatul să nu-şi lase femeia.
12. Celorlalţi le grăiesc eu, nu Domnul: Dacă un frate are o femeie necredincioasă, şi ea voieşte să vieţuiască cu el, să nu o lase.
13. Şi o femeie, dacă are bărbat necredincios, şi el binevoieşte să locuiască cu ea, să nu-şi lase bărbatul.
14. Căci bărbatul necredincios se sfinţeşte prin femeia credincioasă şi femeia necredincioasă se sfinţeşte prin bărbatul credincios. Altminterea, copiii voştri ar fi necuraţi, dar acum ei sunt sfinţi.
15. Dacă însă cel necredincios se desparte, să se despartă. În astfel de împrejurare, fratele sau sora nu sunt legaţi; căci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Căci, ce ştii tu, femeie, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui femeia?
17. Numai că, aşa cum a dat Domnul fiecăruia, aşa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel să umble. Şi aşa rânduiesc în toate Bisericile.
18. A fost cineva chemat, fiind tăiat împrejur? Să nu se ascundă. A fost cineva chemat în netăiere împrejur? Să nu se taie împrejur.
19. Tăierea împrejur nu este nimic; şi netăierea împrejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
20. Fiecare, în chemarea în care a fost chemat, în aceasta să rămână.
21. Ai fost chemat fiind rob? Fii fără grijă. Iar de poţi să fii liber, mai mult foloseşte-te!
22. Căci robul, care a fost chemat în Domnul, este un liberat al Domnului. Tot aşa cel chemat liber este rob al lui Hristos.
23. Cu preţ aţi fost cumpăraţi. Nu vă faceţi robi oamenilor.
24. Fiecare, fraţilor, în starea în care a fost chemat, în aceea să rămână înaintea lui Dumnezeu.
25. Cât despre feciorie, n-am poruncă de la Domnul. Vă dau însă sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul să fiu vrednic de crezare.
26. Socotesc deci că aceasta este bine pentru nevoia ceasului de faţă: Bine este pentru om să fie aşa.
27. Te-ai legat de femeie? Nu căuta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu căuta femeie.
28. Dacă însă te vei însura, n-ai greşit. Ci fecioara, de se va mărita, n-a greşit. Numai că unii ca aceştia vor avea suferinţă în trupul lor. Eu însă vă cruţ pe voi.
29. Şi aceasta v-o spun, fraţilor: Că vremea s-a scurtat de acum, aşa încât şi cei ce au femei să fie ca şi cum n-ar avea.
30. Şi cei ce plâng să fie ca şi cum n-ar plânge; şi cei ce se bucură, ca şi cum nu s-ar bucura; şi cei ce cumpără, ca şi cum n-ar stăpâni;
31. Şi cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca şi cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece.
32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului.
33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.
34. Şi este împărţire: şi femeia nemăritată şi fecioara poartă de grijă de cele ale Domnului, ca să fie sfântă şi cu trupul şi cu duhul. Iar cea care s-a măritat poartă de grijă de cele ale lumii, cum să placă bărbatului.
35. Şi aceasta o spun chiar în folosul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci spre bunul chip şi alipirea de Domnul, fără clintire.
36. Iar de socoteşte cineva că i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, dacă trece de floarea vârstei, şi că trebuie să facă aşa, facă ce voieşte. Nu păcătuieşte; căsătorească-se.
37. Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.
38. Aşa că, cel ce îşi mărită fecioara bine face; dar cel ce n-o mărită şi mai bine face.
39. Femeia este legată prin lege atâta vreme cât trăieşte bărbatul ei. Iar dacă bărbatul ei va muri, este liberă să se mărite cu cine vrea, numai întru Domnul.
40. Dar mai fericită este dacă rămâne aşa, după părerea mea. Şi socot că şi eu am Duhul lui Dumnezeu. (Epistola întâia către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel, cap. 7)