Despre desfranarea intre sot si sotie

[ioana.ctin]

Ca intotdeuna, Windorin are mare dreptate.
Cea mai frumoasa postare si completa din tot threadul acesta.
Multumesc Windorin pentru post.

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Am spus trebuia sa te opresti la iubire si nu la ura si nu pentru ca as dori ca discutia sa mearga intr-o directie dorita de mine. Ia sa vedem. Ce directie as fi vrut eu tinand cont ca era vorba de familia ta? Am spus iubire pentru ca asa era firesc si normal. e firesc sa iti iubesti sotul , iar atunci cand il iubesti esti alaturi de el chiar daca nu intelege importanta postului. Atunci ti-am recomandat firesc sa mergeti impreuna la duhovnic, nu doar tu separat, ca si cum ai complota impotriva pacatosului. ti-am recomandat sa cititi impreuna biblia, impreuna sa dezbateti subiectul ``pacat``. Impreuna sa intelegi importanta postului sub toate aspectele. Ca sa realizezi abstinenta, intr-un cuplu, e nevoie de doi, nu doar de unul ca sa existe armonie.

Ce este iubirea, si cand este iubirea prost inteleasa in legatura cu jumatatea noastra?
Atunci cand interesele sotilor nu mai sunt aceleasi, nu mai sunt identice, mai putem spune ca e iubire? Tu doresti o viata crestina riguroasa el doreste altceva. Ti-ai pus intrebarea de ce? Poate el nu are educatia crestina, poate nu e ceea ce trebuia sa fie, poate nu intelege cum trebuie credinta ? Si lista de ``poate`` poate continua.
Spui ca sotul te vrea cu fusta mini, si vrea sa mergeti la club in zile de post. pai in acest caz nu are educatie crestina. ce ai facut tu in acest sens? Ati fost la biserica impreuna, ati fost la duhovnic impreuna, ati citit impreuna ce inseamna credinta ortodoxa si cum trebuie sa traiesti in credinta? sau te-ai separat oarecum de el, sufleteste vorbind, ai pornit pe calea asta a credintei singura si ai descoperit ce e bine si ai incercat sa impui anumite reguli? In familie nimeni nu impune nimic. In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine. daca tu il iubesti pe el, atunci gasesti si calea sa il faci sa inteleaga ce e bine din pdvr crestin. Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post.

Eu raman uimita de cate ori citesc postarile tale... nu inteleg pe cine, ce si de ce incerci tu sa inveti.. si in ce calitate (mai ales ca daca am spus "am duhovnic" inseamna :"am pe cine sa intreb")
Dar daca vrei sa dai sfaturi, macar fii atenta la ce am scris: sotul meu este necredincios. Deci nu a fost si nu va merge la biserica pentru ca aceasta este alegerea lui constienta. Nici rugat, nici amenintat, nici santajat (chestia cu daca te iubeste vine la biserica intra in categoria santaj emotional).
Si iubirea inseamna RESPECT pentru optiunile celuilalt.


Partea cu fuste mini si mersul in club este ipotetica.. ca sa-ti dau un exemplu ca ascultarea de sot NU inseamna orice, ci numai intru Hristos exista ascultare.
Si da, surpriza mare, oo, nu este credincios (evident, ca am mai spus de 10 ori).
Dar iar urmeaza sfatul cu dusul sotului la duhovnic. Iar acelasi raspuns: nu este crdincios.

Tu ai sot, copii? Nici macar un copil nu poate fi dus la biserica impotriva vointei lui, dar'mite un adult.
Si iar.. "In familie nimeni nu impune nimic" - corect, aici ai dreptate.
Dar apoi spui sa aplic santajul emotional:"Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post".
(Asa ar putea spune si el: "daca ma iubesti porti si tu mini, te fardezi etc..". Chiar NU intelege nimeni cat de dezgustatoare este manipularea aceasta de prost gust "daca ma iubesti, faci aia". Cred ca si un copil de 6 ani sesizeaza cat de grosolana este aceasta mentalitate.)
Eu inteleg ca la baza iubirii sta respectul fata de celalalt.

Mai citesc: " In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine."
Hm, aia era credinta.
Dar in fine, am vazut pe alt thread ca ai interpretarile tale (ai numit saraci cu duhul pe cei mai slabuti la minte.. etc.)

(Daca mai vrei sa-mi dai sfaturi tine in minte ca sotul meu nu este credincios, deci nu merge la biserica si nu citeste Biblia.)

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de anna21

Eu raman uimita de cate ori citesc postarile tale... nu inteleg pe cine, ce si de ce incerci tu sa inveti.. si in ce calitate (mai ales ca daca am spus "am duhovnic" inseamna :"am pe cine sa intreb")
Dar daca vrei sa dai sfaturi, macar fii atenta la ce am scris: sotul meu este necredincios. Deci nu a fost si nu va merge la biserica pentru ca aceasta este alegerea lui constienta. Nici rugat, nici amenintat, nici santajat (chestia cu daca te iubeste vine la biserica intra in categoria santaj emotional).
Si iubirea inseamna RESPECT pentru optiunile celuilalt.


Dar apoi spui sa aplic santajul emotional:"Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post".
(Asa ar putea spune si el: "daca ma iubesti porti si tu mini, te fardezi etc..". Chiar NU intelege nimeni cat de dezgustatoare este manipularea aceasta de prost gust "daca ma iubesti, faci aia". Cred ca si un copil de 6 ani sesizeaza cat de grosolana este aceasta mentalitate.)
Eu inteleg ca la baza iubirii sta respectul fata de celalalt.

Scuze ca intervin...

Mie mi s-a parut ca Dobrin nu s-a referit la un santaj emotional..ci la faptul ca unii soti chiar daca nu gandesc exact la fel...totusi nu sunt nici refractari fata de ceea ce gandeste sau isi doreste celalalt...ceva de genul asta.

De exemplu sunt soti care necredinciosi fiind...merg impreuna cu sotia la Biserica...chiar daca pentru inceput nu inteleg si nu simt mare lucru...dar nici nu au o atitudine de respingere a ceea ce celalalt respecta si apreciaza.

Asa inteleg acest aspect...deci nu in sensul ca ii spui celuilalt: " Daca ma iubesti...fa asta, si mai fa si asta!"...ci ceva care ar veni de la sine, o oarecare maleabilitate, si deschidere fata de interesele celuilalt.

[anna21]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Scuze ca intervin...

Mie mi s-a parut ca Dobrin nu s-a referit la un santaj emotional..ci la faptul ca unii soti chiar daca nu gandesc exact la fel...totusi nu sunt nici refractari fata de ceea ce gandeste sau isi doreste celalalt...ceva de genul asta.

De exemplu sunt soti care necredinciosi fiind...merg impreuna cu sotia la Biserica...chiar daca pentru inceput nu inteleg si nu simt mare lucru...dar nici nu au o atitudine de respingere a ceea ce celalalt respecta si apreciaza.

Asa inteleg acest aspect...deci nu in sensul ca ii spui celuilalt: " Daca ma iubesti...fa asta, si mai fa si asta!"...ci ceva care ar veni de la sine, o oarecare maleabilitate, si deschidere fata de interesele celuilalt.

Fratilor, cred ca voi aveti mult timp liber de puteti sta unul dupa altul.
Sotul meu nu are mult timp liber, daca ma insoteste pe mine la biserica, invariabil sacrifica ceva ce lui ii place (fie si cateva ore de somn in plus, in conditiile in care in timpul saptamanii el al 6 am este in drum spre locul de munca).

[dobrin7m]

În prealabil postat de anna21

Eu raman uimita de cate ori citesc postarile tale... nu inteleg pe cine, ce si de ce incerci tu sa inveti.. si in ce calitate (mai ales ca daca am spus "am duhovnic" inseamna :"am pe cine sa intreb")
Dar daca vrei sa dai sfaturi, macar fii atenta la ce am scris: sotul meu este necredincios. Deci nu a fost si nu va merge la biserica pentru ca aceasta este alegerea lui constienta. Nici rugat, nici amenintat, nici santajat (chestia cu daca te iubeste vine la biserica intra in categoria santaj emotional).
Si iubirea inseamna RESPECT pentru optiunile celuilalt.


Partea cu fuste mini si mersul in club este ipotetica.. ca sa-ti dau un exemplu ca ascultarea de sot NU inseamna orice, ci numai intru Hristos exista ascultare.
Si da, surpriza mare, oo, nu este credincios (evident, ca am mai spus de 10 ori).
Dar iar urmeaza sfatul cu dusul sotului la duhovnic. Iar acelasi raspuns: nu este crdincios.

Tu ai sot, copii? Nici macar un copil nu poate fi dus la biserica impotriva vointei lui, dar'mite un adult.
Si iar.. "In familie nimeni nu impune nimic" - corect, aici ai dreptate.
Dar apoi spui sa aplic santajul emotional:"Daca el te iubeste pe tine, e alaturi de tine in biserica, acasa si in post".
(Asa ar putea spune si el: "daca ma iubesti porti si tu mini, te fardezi etc..". Chiar NU intelege nimeni cat de dezgustatoare este manipularea aceasta de prost gust "daca ma iubesti, faci aia". Cred ca si un copil de 6 ani sesizeaza cat de grosolana este aceasta mentalitate.)
Eu inteleg ca la baza iubirii sta respectul fata de celalalt.

Mai citesc: " In familie, impreuna cu dragoste muti muntii din loc darmite sa aplici impreuna regulile crestine."
Hm, aia era credinta.
Dar in fine, am vazut pe alt thread ca ai interpretarile tale (ai numit saraci cu duhul pe cei mai slabuti la minte.. etc.)

(Daca mai vrei sa-mi dai sfaturi tine in minte ca sotul meu nu este credincios, deci nu merge la biserica si nu citeste Biblia.)

Acum nu mai dau sfaturi ci imi spun o parere. Cand ai ales sa spui cum e sotul tau, ce viata duci alaturi de el, trebuia sa te astepti la pareri. Altminteri de ce ai mai scris?

Ceea ce eu am spus in cuvinte multe,a sintetizat atat de frumos Windorin in ultimul sau post. iti recomand cu caldura sa il citesti.

Imi pare nespus de rau ca traiesti asa. Dar eu nu as accepta niciodata sa traiesc alaturi de un om necredincios. fiecare cu alegerile sale.
se pare ca iubirea ta pentru el a fost mai tare decat credinta ta atunci cand te-ai casatorit cu un necredincios. Pacat. Ai facut atunci un pacat din cauza caruia astazi tragi.
Trebuia sa te gandesti de la inceput la consecinte. Nu ai facut-o. Astazi nu faci decat sa suporti consecintele greselii tale.

Nu ai decat doua cai de ales. Cale de mijloc nu prea exista exceptand ipoteza ca intr-o buna zi si el se va trezi. Dar asta depinde foarte mult de tine. Sa dea Dumnezeu sa vina ziua in care sotul tau va spune: ai dreptate. Dumnezeu exista ,e mare si bun.

A sesizat foarte bine Andrusca CIM ce am vrut sa spun. Imi pare rau sa iti spun Ana21 dar atunci cand exista iubire reciproca nu exista santaj. Este exact cum a spus Windorin:
``Cat de minunat este insa atunci cand amandoi simt la fel. Acesta cred ca este un har de la Dumnezeu.
Atunci cand nici unul nu vrea mai mult decat celalalt, iar cand vrea unul, sa se bucure si celalalt.``
Asta se poate aplica in tot si toate in ceea ce priveste pe cei doi. vrei tu la biserica se bucura si celalalt. Nu face , cum face sotul, ce ii place lui mai mult. Nu triumfa placerile proprii. In fine, eu nu vreau polemica cu tine, ca nu are rost.
Nu trebuia sa intri pe acest thread sa spui cum este sotul tau ca starnesti compasiune. Imi pare rau de tine.

Iubire inseamna IUBIRE. Isus Hristos ne-a indemnat sa ne iubim. Iubiti-va unul pe celalalt. Este cu mult mai mult decat respect. Iubirea e un intreg pe care nu il poti face farame.
In familie impreuna cu dragoste. Da impreuna in credinta cu dragoste unul fata de celalalt si impreuna cu dragoste fata de oameni. Nu confunda iubirea cu credinta. Desi credinta fara iubire nu exista, dar iubire fara credinta da.
Acolo in acel thread era vorba de cu totul altceva. si am incercat o paralela nu prea reusita recunosc. Asa e.
Fericiti cei saraci cu duhul ca acelora este imparatia cerurilor.
Da, smerenia , acea smerenie carora unora le lipseste cu desavarsire.

[anna21]

În prealabil postat de dobrin7m

Acum nu mai dau sfaturi ci imi spun o parere. Cand ai ales sa spui cum e sotul tau, ce viata duci alaturi de el, trebuia sa te astepti la pareri. Altminteri de ce ai mai scris?

Eu nu am scris ca sa cer sfaturi, ci ca sa spun ca netinerea postului este pacat si se poate tine post si cu sot necredincios.
Acesta este contextul in care am vorbit de sotul meu. Adica discutia nu este despre sot, ci despre post!
Uite prima mea postare:

În prealabil postat de anna21

Carmen, ca un sfat, nu critica: nu mai spune sfaturile pe care ti le-a dat tie duhovnicul, ca sunt doar pt tine si situatia ta. Sunt convinsa ca acelasi duhovnic da sfaturi diferite unor pers. diferite in functie de situatia fiecaruia.
Mai mult, am impresia ca fiecare primeste sfaturi pe masura dorintelor/ asteptarilor, nu stiu daca ma fac inteleasa (si din nou, nu o lua ca pe o crituca).

Ca sotie a unui om necredincios, cred ca cel mai bun sfat pe care-l pot da este acesta: rugati-va din toata inima sa treceti postul si Dumnezeu va va ajuta. Dar ajutorul este pe masura dorintei (adica daca cu o bucatica de inima vrei sa pacatuiesti, prilejul se va gasi). Tot ajutorul este la Dumnezeu si-l veti primi, daca cereti.

Adica fiecare sa-si asculte duhovnicul!
Ceea ce se potriveste unuia, nu se potriveste altuia.

Ca acum incearca lumea sa ma convinga ca nu fac bine, ca nu trebuie sa-mi supun sotul la abstinenta etc.. Cu ce interes?
Pai, fratilor, daca sotul necredincios vede ca-mi bat joc de propriile mele convingeri cum pot avea pretentia sa respecte el ceea ce eu nu respect?

Imi pare nespus de rau ca traiesti asa. Dar eu nu as accepta niciodata sa traiesc alaturi de un om necredincios. fiecare cu alegerile sale.
se pare ca iubirea ta pentru el a fost mai tare decat credinta ta atunci cand te-ai casatorit cu un necredincios. Pacat. Ai facut atunci un pacat din cauza caruia astazi tragi.
Trebuia sa te gandesti de la inceput la consecinte. Nu ai facut-o. Astazi nu faci decat sa suporti consecintele greselii tale.

Poti sa-mi "traduci" ce rost are aceast paragraf? Doar daca vrei, bineinteles.. Ma intreb ce rost are sa insiri cuvinte. In ce fel ma folosesc de ceea ce ai scris?

Nu ai decat doua cai de ales. Cale de mijloc nu prea exista exceptand ipoteza ca intr-o buna zi si el se va trezi. Dar asta depinde foarte mult de tine. Sa dea Dumnezeu sa vina ziua in care sotul tau va spune: ai dreptate. Dumnezeu exista ,e mare si bun.

A sesizat foarte bine Andrusca CIM ce am vrut sa spun. Imi pare rau sa iti spun Ana21 dar atunci cand exista iubire reciproca nu exista santaj. Este exact cum a spus Windorin:
``Cat de minunat este insa atunci cand amandoi simt la fel. Acesta cred ca este un har de la Dumnezeu.
Atunci cand nici unul nu vrea mai mult decat celalalt, iar cand vrea unul, sa se bucure si celalalt.``
Asta se poate aplica in tot si toate in ceea ce priveste pe cei doi. vrei tu la biserica se bucura si celalalt. Nu face , cum face sotul, ce ii place lui mai mult. Nu triumfa placerile proprii. In fine, eu nu vreau polemica cu tine, ca nu are rost.
Nu trebuia sa intri pe acest thread sa spui cum este sotul tau ca starnesti compasiune. Imi pare rau de tine.

Iubire inseamna IUBIRE. Isus Hristos ne-a indemnat sa ne iubim. Iubiti-va unul pe celalalt. Este cu mult mai mult decat respect. Iubirea e un intreg pe care nu il poti face farame.
In familie impreuna cu dragoste. Da impreuna in credinta cu dragoste unul fata de celalalt si impreuna cu dragoste fata de oameni. Nu confunda iubirea cu credinta. Desi credinta fara iubire nu exista, dar iubire fara credinta da.
Acolo in acel thread era vorba de cu totul altceva. si am incercat o paralela nu prea reusita recunosc. Asa e.
Fericiti cei saraci cu duhul ca acelora este imparatia cerurilor.
Da, smerenia , acea smerenie carora unora le lipseste cu desavarsire.

In fine, iar nu pot sa desprind ideea esentiala pe care vrei sa o comunici.

Credinta este un DAR.
Orice as face eu, pot sa ma dau si peste cap.. daca nu are Dumnezeu mila de mine, credinta nu voi avea. Azi cred ca am ceva, dar daca bunul Dumnezeu isi intoarce fata de la mine din pricina pacatelor mele, ajung mai rau decat cel mai inversunat ateu. Deci sa nu ne mandrim cu ce nu ne apartine. Pentru credinta te rogi, o ceri.. si Dumnezeu se milostiveste spre tine.
NU eu imi intorc la credinta sotul. Cel mult pot sa ma rog pentru el. Si aici se vede cat il iubesc: in cat de mult ma rog pentru el (nu in cat de mult ma culc cu el, fara suparare).
Daca Dumnezeu va vrea, ca pe Lazar il va invia. Nu eu fac lucrurile acestea.

Si toata mila aceea nu-si are rostul. (nu vad unde m-am plans)
Despre iubire: Mie mi-e greu sa ma trezesc inainte de ora 6 pentru rugaciune, dar el se trezeste inainte de 6 ca sa munceasca.. nu pentru el, ci tot pentru familia lui. Ca sa am eu o masina mare argintie cu care ma duc la biserica de cate ori am chef! Eu dau pomana bani, el salveaza vieti.. Deci ar fi o ipocrizie maxima sa pretind eu ca am mai multa iubire decat are el.

[coralina]

În prealabil postat de anna21

Despre iubire: Mie mi-e greu sa ma trezesc inainte de ora 6 pentru rugaciune, dar el se trezeste inainte de 6 ca sa munceasca.. nu pentru el, ci tot pentru familia lui. Ca sa am eu o masina mare argintie cu care ma duc la biserica de cate ori am chef! Eu dau pomana bani, el salveaza vieti.. Deci ar fi o ipocrizie maxima sa pretind eu ca am mai multa iubire decat are el.

Aici ai spus foarte frumos.
Mie imi pare insa rau cand unii forumisti opineaza ca faptele de iubire ale necredinciosilor sunt egale cu zero pentru ca nu sunt facute in numele lui Iisus Hristos...

[carmina]

În prealabil postat de anna21

Mie mi-e greu sa ma trezesc inainte de ora 6 pentru rugaciune, dar el se trezeste inainte de 6 ca sa munceasca.. nu pentru el, ci tot pentru familia lui. Ca sa am eu o masina mare argintie cu care ma duc la biserica de cate ori am chef! Eu dau pomana bani, el salveaza vieti.. Deci ar fi o ipocrizie maxima sa pretind eu ca am mai multa iubire decat are el.

Frumos ai formulat. Cat despre iubire si darurile ei, crede numai ca sotul tau, asa cum este el, este darul lui Dumnezeu pentru tine pentru ca tu prin el sa te intaresti si sa sporesti in toate cele duhovnicesti la care tii, iar el, necredinciosul, sa afle cale de mantuire a sufletului sau prin tine, sotia lui.
Apostolul familiei. Asa se numeste cel/cea care il aduce in casa sa pe Hristos.

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de coralina

Aici ai spus foarte frumos.
Mie imi pare insa rau cand unii forumisti opineaza ca faptele de iubire ale necredinciosilor sunt egale cu zero pentru ca nu sunt facute in numele lui Iisus Hristos...

"Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,.....Luca 10:33

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=10

Cred ca acest tip de " necredinciosi ",precum samarineanul...sint aproapele nostru,pe care trebuie sa-l iubim ca pe noi insine,si sa-l aducem la Hristos ( este mult mai usor,pentru ca deja au ceva bun in ei,o prezenta si o intentie a lui Dumnezeu in ei )...ca sa nu auda cuvintele:

" Cine nu este cu Mine este împotriva Mea şi cine nu adună cu Mine risipeşte. " Matei 12:30

Adica ar fi precum copiii,desi au inima buna,si uita cu usurinta relele,si iarta,si sint veseli si comunicativi...cu usurinta pot fi si stricati,daca incap pe miini rele,societati prea liberale,mass-media,anturaje,ecumenisti ( sau pilda cu saminta cea buna cazuta pe pamintul cel bun sau nu,sau alte pilde )

"Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic."

http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=15

draga Anna21

In general sint de acord cu tine cam 97.32 %,totusi,capatind putina indrazneala,dupa ultimele tale cuvinte fata de sotul tau ( salveaza vieti omenesti,se scoala dimineata la 6,ti-ar lua si o masina mare argintie si cite or mai fi )...nu ai putea sa-l salti la rangul de samarinean husband ? Nu este posibil ca el sa se incrinceneze cu nevenitul la biserica si din cauza fermitatii tale prea ferme ( barbatesti ) in anumite aspecte sensibile ? Sigur,Dumnezeu doreste sa-l aduca in Biserica,dar prin tine in primul rind...pe linga rugaciune (99.99 % ) mai conteaza si o septica,o tabla,un sah,o luare de brat si plimbarica prin parc,o gingasie,o apropiere,o mingiiere...discutii sincere si relaxate despre orice ( bine ar fi din ce ii place lui....ca sa-l atragi ),poti sa discuti si despre o carte de credinta pe care ai citit-o si sa-i ceri intr-o doara parerea ( dar sa nu te enervezi daca raspunde aiurea,e firesc la inceput ) etc...daca toate acestea le-ai incercat,sorry...ramine rugaciunea,rabdarea si increderea in Dumnezeu dar si in sotul tau,ca odata...nu asa se intimpla si in cazul nostru cu Dumnezeu ?...iar noi le facem pe cele rele in cunostiinta de cauza,si tot ne rabda.

Am scris un ghiveci de toata frumusetea,nu inteleg nimic din el...

PS.Evident ca il aducem pe samarinean la Hristos,daca ne-am adus pe noi mai intii,adica daca-L cunoastem cit de cit din viata noastra ( numai de cite ori ne-a iertat la spovedanii...)

Alt PS:Se spune ca samarineanul cel milostiv ar fi chiar Iisus Hristos Dumnezeu,in acest caz uitati ce am scris mai sus,caci este complet gresit!

[anna21]

În prealabil postat de sherlock_holmes

draga Anna21

In general sint de acord cu tine cam 97.32 %,totusi,capatind putina indrazneala,dupa ultimele tale cuvinte fata de sotul tau ( salveaza vieti omenesti,se scoala dimineata la 6,ti-ar lua si o masina mare argintie si cite or mai fi )...nu ai putea sa-l salti la rangul de samarinean husband ? Nu este posibil ca el sa se incrinceneze cu nevenitul la biserica si din cauza fermitatii tale prea ferme ( barbatesti ) in anumite aspecte sensibile ? Sigur,Dumnezeu doreste sa-l aduca in Biserica,dar prin tine in primul rind...pe linga rugaciune (99.99 % ) mai conteaza si o septica,o tabla,un sah,o luare de brat si plimbarica prin parc,o gingasie,o apropiere,o mingiiere...discutii sincere si relaxate despre orice ( bine ar fi din ce ii place lui....ca sa-l atragi ),poti sa discuti si despre o carte de credinta pe care ai citit-o si sa-i ceri intr-o doara parerea ( dar sa nu te enervezi daca raspunde aiurea,e firesc la inceput ) etc...daca toate acestea le-ai incercat,sorry...ramine rugaciunea,rabdarea si increderea in Dumnezeu dar si in sotul tau,ca odata...nu asa se intimpla si in cazul nostru cu Dumnezeu ?...iar noi le facem pe cele rele in cunostiinta de cauza,si tot ne rabda.

Am scris un ghiveci de toata frumusetea,nu inteleg nimic din el...

PS.Evident ca il aducem pe samarinean la Hristos,daca ne-am adus pe noi mai intii,adica daca-L cunoastem cit de cit din viata noastra ( numai de cite ori ne-a iertat la spovedanii...)

Alt PS:Se spune ca samarineanul cel milostiv ar fi chiar Iisus Hristos Dumnezeu,in acest caz uitati ce am scris mai sus,caci este complet gresit!

Eu nu stiu cum am ajuns la credinta.. atata cata am (adica f putina, de fapt).
Cred ca am un inger pazitor extraordinar si persistent, poate ca pentru vreun lucru bun lucrat de parintii sau bunicii mei etc..
Dar nu prea vad meritul meu.
De aceea mi se pare ca ma intind prea mult sa cred ca pot aduce pe cineva la credinta. Poate ca pentru rugaciunile Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu macar copiii mei vor fi crestini.
Pentru ca vremurile sunt foarte grele.

Dar sotul meu este rezultatul educatiei socialiste ("religia este opiumul popoarelor", "biserica este un sistem de control social" etc..). Un set de idei ne-prelucrate rational (sau prelucrate superficial) adanc inradacinate in mintea lui, care pun in centrul lumii omul (nu pe Dumnezeu).
Si eu ma intreb adesea cate din ideile pe care le detin eu despre lume sunt valide si cate dintre ele (probabil marea majoritate) sunt absorbite inconstient din scoala, societate, massmedia (iar eu nici nu le pun sub semnul intrebarii adevarul).

(PS si un pic off topic: Imi povestea sotul ce i-a marturisit o cunostinta (un om varstnic si f.bogat care pe toate lumesti le are si chiar nimic nu-si mai doreste): "sunt ca o carcasa, sunt gol pe dinauntru". Astfel de marturisiri fac mai mult de o mie de cuvinte ce le-as putea spune eu despre scopul vietii)