Este crestineste sa iei chirie?

[Mihailc]

Dar o fi creştineşte să nu plăteşti chirie şi să profiţi, pe termen lung, de bunăvoinţa cuiva ?

O posibilă soluţie ne sugerează stilul aparte de filoxenie monahală, aşa cum se practica ea înainte de agiornarea mănăstirilor la marketing-ul capitalist.

Încă de la întemeierea şi instituţionalizarea monahismului, regula ospitalităţii a fost inclusă printre principiile de bază a funcţionării unei mănăstiri. În primele cinci zile, străinul era tratat ca un oaspete: i se oferea un loc unde să se odihnească, după posibilităţi şi primea hrană de la trapeză, în rând cu vieţuitorii aşezământului. În rest, oaspetele făcea ce dorea, desigur în limitele bunei cuviinţe . În zorii celei de-a şasea zi, străinul era deja inclus în obşte în calitate de rezident temporar şi primea ascultare. Prin urmare, filoxenia nu încuraja parazitismul şi trândăvia, cu atât mai puţin dădea apă la moară profitorilor de ocazie .

Dacă ai un spaţiu de locuit liber şi nu depinzi neapărat de venitul obţinut prin închirierea lui, poţi să-l oferi ca adăpost temporar persoanelor aflate în dificultate. Dacă nu poţi să procedezi aşa, încearcă să stabileşti o chirie rezonabilă şi să te mulţumeşti cu mai puţin.