Marea trinitate

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Asemenea brambureala logica si dogmatica rar am vazut.

De ce brambureala logica ? Fiindca voia proprie tine de duh. Dumneata ai o voie proprie, iar eu am o voie proprie diferita. Asta se explica prin faptul ca dumneata ai un duh (=un spirit), iar eu am alt duh (=spirit). Sunt atatea vointe cate spirite sunt. Un duh (om, sau inger, sau Dumnezeu) are o vointa.


De ce brambureala dogmatica ? Fiindca scrie inca de pe prima pagina a Bibliei dumitale, chiar in versetul doi din Geneza cate duhuri are Dumnezeu. Zice asa: "Duhul lui Dumnezeu se purta deasupra apelor". Nu zice "cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu faceau hora peste ape".

Biblia. Isaia 11:2
[2]Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștinţă și de frică de Domnul.

Se pare ca ar fi mai multe duhuri în această substanță simplă dumnezeiască. Ia uite în Duhul Domnului se află duh de frica de Domnul. (frică de propria persoana... :))

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Si atunci de ce la Revelatie scrie de sapte duhuri ale lui Dumnezeu ? Fiindca e vorba de alte duhuri decat Sfantul Duh. Sa fie oameni sau ingeri ? Fiindca, in afara de Dumnezeu, oameni si ingeri, alte existente spirituale nu cunoastem. Citind cum trebuie pana mai incolo, vedem ca e vorba de ingeri.


Dumneata ai vazut "Toti oamenii Presedintelui?". Un film exceptional, il recomand oricui din toate inima. Titlul nu inseamna ca presedintele exista in mai multi oameni, ci inseamna ca e vorba acolo de oameni fideli presedintelui. Ei bine, tot asta inseamna si "Cele sapte duhuri ale lui Dumnezeu".

Biblia. Apocalipsa 5:6
[6]Și la mijloc, între scaunul de domnie și cele patru făpturi vii și între bătrâni, am văzut stând în picioare un Miel. Părea înjunghiat și avea șapte coarne și șapte ochi, care sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu, trimise în tot pământul.

Deci Mielul are 7 coarne si 7 ochi care sunt 7 Duhuri trimise în tot pământul.* 7 simbolizează* perfecțiunea lui Dumnezeu. Mielul vede tot prin cele Șapte Duhuri. Coarnele reprezentând puterea si autoritate.* În niciun caz nu e vorba de îngeri.

În fine, nu trebuie sa L punem intr o cutie pe Dumnezeu si sa spune asa e. Sa L lăsăm pe El să ne releve mai multe cand va fi timpul.
"Multe am a va mai spune dar acum nu le puteți duce "

Biblia. 1 Împăraţilor 19:11-13
[11]Domnul i-a zis: „Ieși și stai pe munte înaintea Domnului!” Și iată că Domnul a trecut pe lângă peșteră. Și înaintea Domnului a trecut un vânt tare și puternic, care despica munţii și sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Și, după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ.
[12]Și după cutremurul de pământ, a venit un foc. Domnul nu era în focul acela. Și după foc, a venit un susur blând și subţire.
[13]Când l-a auzit, Ilie și-a acoperit faţa cu mantaua, a ieșit și a stat la gura peșterii. Și un glas i-a vorbit zicând: „Ce faci tu aici, Ilie?”

Acțiunea se petrece în spirit. Si avem așa până "ajunge" Ilie la Domnul : Vânt, Cutremur,Foc si dupa un susur blând și subțire.

Duh ca un cutremur?* Adică cum e la Isaia? Duh de frica de Domnul,* care te face sa te cutremuri?* Hmm ...

Duh de foc? Da. La Cinzecime avem limbi de foc. Dar oare avem si Duh de apă?* Ia sa vedem la pilda bogatului si săracului:

*Biblia. Luca 16:24
[24]și a strigat: ‘Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine și trimite pe Lazăr să-și înmoaie vârful degetului în apă și să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.’

Acțiunea se petrece în spirit. Bogatul era în foc. Si cerea apă. Dar nu avea acces la acest Duh al Domnului pentru că era condamnat. Singurul Duh la care avea "acces" era focul.

Deci da există acest Duh de apă. Dăă ... de ce credeti ca se botează cu apă...

Cei mantuiti il vor cunoaște pe Domnul si cele 7 spirite ale Sale, restul vor cunoaște numai unul ... focul. Si se vor chinui acolo zi si noapte.* Amin.

Apropo de Duhul de apă.* Este confirmat de Domnul:
*Biblia. Ioan 7:38
[38]Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura: râuri de apă vie vor curge din pântecele lui.

Dar aici vorbim de mântuire. Cale grea si puțini sunt care o află. Duhul de foc este un Duh purificator, ùn duh de sfințire, de aceea se si numește Duhul Sfânt. Iar cei care nu s au sfințit vor fi aruncați în acest Duh ~ iazarul de foc. Trebuie să fii Sfant ca sa ajungi la mântuire. De aia sunteți așa mulți ca să se aleagă. Multi pești sunt in apă dar majoritatea vor fi pe jar...

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Fiul este Dumnezeu deplin. In el locuieste plinatatea Dumnezeirii, adica nu doar o parte din ea. Fiul nu este o parte din Dumnezeu. Nici Tatal nu este o parte din Dumnezeu, ci Dumnezeu deplin. La fel, Sf Spirit. Altfel spus, substanta Dumnezeirii este simpla (=necompusa): nu este impartita, ci este comuna celor Trei.



Fiul este cap nu numai al Bisericii, ci cap al intregii creatii vizibile si invizibile (domniile si stapanirile: cinurile ingeresti).



Aici, deviati. Nu scrie nici ca in El se afla toate cele trei ipostasuri, nici prin "Cap" nu se intelege "Tatal".

Sensul este ca "a-L avea pe Cristos" e echivalent cu "a avea Dumnezeirea". Vedem bine, in Ioan cap 14, cum Filip, demult elev al lui Isus, cere sa Il vada pe Tatal. Ce raspunde Domnul in Ioan 14 cu 9 ? Acelasi sens il au si versetele citate din Coloseni.



Dumnezeu Unul, prin cele trei ipostasuri, este nu in alta parte, ci peste tot (omniprezent).



Fiul ne spune asta, in numeroasele situatii in care spune "Tata" si "Fiu". Tatal, la randul Lui, ne spune asta: "Acesta e Fiul meu preaiubit" (Matei 3 cu 17). Dar nu numai noua, ci si intre ei: Tatal ii spune Fiului: "Fiul Meu esti Tu: Eu astazi Te-am nascut". (Fapte 13:33, citand Ps 2).



Corect, aici intuiti bine. Acelasi Dumnezeu care l-a plamadit pe Adam si a suflat viata peste el sufla si Spiritul Sfant vivificant peste Apostoli. Inca o data: opera Creatiei si toata lucrarea cea de dinafara (=ad extra) a lui Dumnezeu nu e lucrarea (doar) a Tatalui, ci lucrarea lui Dumnezeu Unul, adica Tatal, Fiul si Sfantul Spirit. Proiectul, ca si realizarea, apartine Sfintei Treimi, in Sfatul cel Vesnic. Ea, Sfanta Treime, Dumnezeu Unul, a spus "sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea noastra."

Domnul Dragomir dumneavoastra puteți să faceți deosebirea între Cuvântul lui Dumnezeu și Fiul lui Dumnezeu.?
Cuvântul lui Dumnezeu a fost dintotdeauna, se află în sânul Tatălui, Fiul lui Dumnezeu este Fiul Omului adică are un început. Adică s-a născut. E o mare diferență. Haideți să începem de aici ... ce ziceți?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de MGTOW4life

Biblia. Isaia 11:2
[2]Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înţelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștinţă și de frică de Domnul.

Se pare ca ar fi mai multe duhuri în această substanță simplă dumnezeiască. Ia uite în Duhul Domnului se află duh de frica de Domnul. (frică de propria persoana... :))

Este de mirare cum ati sesizat aceasta (aparenta) contradictie, dar nu ati sesizat concluzia nemijlocita. Tocmai fiindca Domnul nu poate avea frica de propria persoana, inseamna ca aici este o calitate, o insusire pe care El o daruieste celor despre care e vorba. Avem aici, asadar, o insiruire de daruri ale Duhului Sfant. Ati observat, sper, ca "Duhul Domnului" e la singular.

Cred ca ne jucam cu sensul termenului de "duh". Intr-adevar, acesta are mai multe sensuri. Dar, in discutia de fata, sensul este de "spirit". Altfel spus, aceasta dezbatere (absurda, as spune chiar incredibila) este: are (este) Dumnezeu un singur spirit, sau are mai multe (6, 7, 9...) ?

Eroarea dv este a extrapola alte sensuri ale termenului de "duh" decat acela de "spirit" in locuri in care e vorba de spirit. Spre exemplu, cand spun propozitia "in dv exista duh de polemica si duh de despicat firul in patru" nu inseamna ca eu cred ca aveti mai multe suflete. Ci inseamna ca eu cred ca sufletul dv, unic, este inclinat spre aceste doua tendinte.

[Moroco]

Domnilor, nu aş vrea să vă supăr intrând în discuţia asta a voastră despre cele 7 Duhuri Apocaliptice ale lui Dumnezeu.

Eu aşa am priceput şi cred că e vorba de o sinteză a necredinţei în Dumnezeu tâlcuită în 7 vicii-robii şi 8 gânduri-ispite ale răutăţii dintre care al 8-lea, care când vine ia puterea pentru puţină vreme, este tot din rândul celor 7 dându-se mereu nou şi proaspăt.

Am impresia că este defapt o descriere Apocaliptică a realităţii, adevărul din valea morţii, valea lui Iosafat, locul în care ne aflăm noi aici în lume între Cer şi Pământ. Cele 7 Duhuri ale Lui Dumnezeu sunt 7 Ochi cu vederea Lui în ei adică 7 Lumini-Adevăr iar cele 7 Coarne ale Mielului Junghiat sunt defapt credinţe puternice de luptă, de răbdare şi de rezistenţă împotriva acestor 7 vicii blestemate pe care şade ''femeia'' (religia) adică desfrânata şi slujitoarea satanismului lumii, cea care şade pe ape mari, pe 7 munţi, pe 7 împăraţi şi are putere peste limbi şi peste neamuri împreună cu lumea ce se strânge la armaghedon spre a şedea pe scaunul de domnie al satanei, al antihrismului şi al proorocului mincinos vrând să se unească şi să lupte cu sfinţii şi cu poporul lui Dumnezeu nepricepând ce-şi fac loruşi... căci se vor răni fiind loviţi exact aşa ca părintele Iacov care s-a trezit luptând cu Domnul.

Totuşi 7 Duhuri, 7 Tunete sunt numite şi cele 7 Cete de sfinţi Arhangheli cu căpeteniile lor. Nu-i mai amintesc pe sfinţii Arhangheli.

Tot 7 sunt numiţi şi cei 7 îngeri (oameni cu viaţă îngerească) apocaliptici care trâmbiţează de la Dumnezeu spre hrana şi întreptarea oamenilor acum în vremurile din urmă când parcă nimic nu-i mai poate schimba în bine pe oameni.

Tot 7 stâlpi ai credinţei şi înţelepciunii a bătut regele Solomon în iad spre îngrozirea dracilor, căci e vorba de credinţa în adevăratul Dumnezeu.

Cele 7 vrednicii ale harului divin se opun celor 7 vicii ale necredinţei. După cum le descrie sf. Ioan Casian Românul sau Romanul cele 7 necredinţe-vicii-robii sunt:

1. Lăcomia, grija, disperarea, frica, foamea, setea, vedetismul vederii fără credinţă, pofta şi puterea de a pofti fără să te poţi stăpâni aşa cum aveau enachiţii sau goliaţii sau ciclopii şi dinozaurii care mâncau orice mai ales carne, cunoştinţe necredincioase, păcate, creşteau mereu până crăpau.

2. Desfrânarea, înmulţirea necuvincioasă, grija, disperarea, frica, dorinţa, ispita de a ''înmulţi'' sfinţenia păcătuind, înşelând, trădând iubirea, neascultând, nerugându-te ci multiplicându-ţi egoismul şi neascultarea.

3. Zgârcenia, interesul materialist egoist, frica de sărăcie, disperarea, grija bogăţiei deşarte, iubirea de lux, de averi, de tot mai mult încât socoteşte fiecare bănuţ ca nu cumva să fie risipit de iubire şi milă şi luat astfel de la gura zgârceniei şi egoismului.

4. Lenevia, trândăvia, neascultarea, neîmplinirea poruncilor, nelucrul, fuga de muncă, de cruce, de răspundere, fuga de la datoriile demnităţii umane, de la lucrările lui Dumnezeu, ''neputinţa'' şi motivările ''neputinţei'', neurmarea Domnului, necredinţa în Dumnezeu, încrederea în rău, deznădejdea, dărâmarea bineului, a speranţei, munca în zadar şi râvna la zidirea babilonului.

5. Akedia, plictisul, jmecheria, fraiereala, vicleşugul, şiretenia, păcăleala, ispiteala, săparea gropii altora, punerea de capcane, batjocurirea, întrecerile, meciurile şi sporturile făcute pentru a-ţi pierde veşnicia şi pentru a-ţi omorâ timpul pocăinţei şi desăvârşirii, plimbatul fără o destinaţie, fără un rost, bântuirea, lipsa oricărei rânduieli divine, iscodirea, căutarea şi acumularea cunoştinţelor, a bârfelor, a informaţiilor compromiţătoare, denigratoare.

6. Slava de la lume, felicitările pentru puterea de a minţi, de a trăda, de a face rele, fărădelegi, de a înşela, de a distruge binele, de a nimici, de a lovi, denigra, încântarea de sine, încântarea nebună cu mărirea nedreaptă de sine, cu câştigarea vicioasă a luptelor, gonflarea şi lăudăroşenia cu sine şi cu orgoliul personal, îngâmfarea, cruzimea, împietrirea necruţătoare, furtul de merite, asemănarea cu lumea şi slujirea şi perfecţionarea lumească spre fericirea şi nemurirea lumii spre slava lumii şi spre slava de sine şi a puterii de a minţii şi păcălii ca să înţeli şi să primeşti slavă de la lume.

7. Neascultarea şi mita, coruperea, furia, ''sfânta'' mânie, bătaie, lovire, ucidere, chinuirea, sinuciderea, autochinuirea, jertfa deşartă, autojertfirea deşartă, lipsa umilinţei, a milei, a compasiunii, mândria, aprinderea, frustrarea, jignirea şi defrustrarea greşită, grija pentru a pârâ, a târâ, disperarea pentru a condamna, a judeca, a acuza, necredinţa, răzbunarea, curăţarea răului cu bine cu tot, rău da' rău, rău da' ''bun'', răi da' ''buni'', credinţa şi încrederea în rău, naivitatea şi pripismul şi graba cu care omul se încrede în rău la necaz sau la disperare, se pune bine cu răul crezând că cică răul va avea milă de el, că răul îl va ajuta, crezând că cică a fi rău, furios şi mândru e defapt bine şi mântuitor, o fală, o putere, dar e vorba şi de puterea vorbelor tulburătoare, groaznice, hulitoare, blestemate, înjuricioase, denigratoare la adresa lui Dumnezeu sau a aproapelui cu care naivul pripit folosindu-le se încântă cu o superstiţie cu final ''fericit'' încât aşa ca un sminţişor, ca un şerpişor mai drept ca oricine face dreptate şi libertate căci iată el muşcă şi strânge în cleşti ca d'racii nu numai tiranii cei silnici ci îşi muşcă până şi părinţii fraţii sau chiar pe Dumnezeu lovind cu hula, cu blestemul, cu pâra, cu silnicia, cu sabia, cu suliţa, cu cuţitul şi mai ales cu răzbunarea şi cu vorba deznădăjduitoare şi distrugătoare de orice speranţă, curajul prostului, frica fricosului trădător, averea nebunului, ''pacea'' blestemului, facerea de rău nepricepând că astfel devi un rău, un gunoi, numa' bun de aruncat la gunoi fiind vrednic de focul gunoiului.

Iar 8 e gândul şi viciul prostiei şi al certei care vine aşa tot din cele 7 gânduri ale răutăţii şi stă puţină vreme la putere dar când vine face prăpăd, pragmatic, ergonomic, urmând exact propriul interes de a aduce ''apărarea'', ''nedezbinarea'' şi ''pacea''.

Nu vă temeţi, nu noi ci Domnul luptă şi merge înaintea tuturor oştirilor Sale şi va birui căci este scris ca să biruiască.

Mai adaug ceva găsit pe Google.
Proverbe 6:16-19 spune: “Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sunt urâte:
(1) ochii trufaşi,
(2) limba mincinoasă,
(3) mâinile care varsă sânge nevinovat,
(4) inima care urzeşte planuri nelegiuite,
(5) picioarele care aleargă repede la rău,
(6) martorul mincinos, care spune minciuni, şi
(7) cel ce stârneşte certuri între fraţi”.

Necredinţa şi neiubirea lui Dumnezeu,
vicii exprimate prin robie şi prin slujirea răului:

1.Mândria, slava de la lume, minciuna şi adevărul pârâcios,
2.Mânia, furia, agresiva autoapărare a privilegiilor, luxurilor, deşertăciunilor
3.Lăcomia, îmbuibarea, zgârcenia, mulţumirea de sine pentru egoism
4.Pofta rea, desfrânarea, păcătuirea, plăcerile necuvincioase, obrăznicia
5.Înşelarea, trădarea, frica, lepădarea nedreaptă,
6.Invidia, pisma, denigrarea, hula, blestemul, superstiţia
7.Apatia spirituală, lenea, mita, coruperea, ispitirea, etc.