Este crestineste sa iei chirie?

Alin multumesc frumos si pt opinia ta,am introdus-o in metoda de procesare a opiniilor voastre :) Ca sa pot totusi sa apuc sa va zic ce am inteles va rog mult sa nu va spintecati intre voi,prin cuvinte,inainte de Inviere.Daca stiam ca intrebarea mea va naste dispute intre voi taceam din gura si fluieram in gand a tristete :)

[stoicadorina]

În prealabil postat de Ekaterina

Ca sa dau un exemplu concret, sa ne ferim in felul acesta de comparatiile cu alte tari, unde si salariile sunt mult mai mari, o sa vorbesc de cazul unei colege de munca. Castiga 1500ron, platea chirie 250 euro (proprietarul nu ii voia in lei ci in eruro). Ca sa ii ajunga cat de cat banii, mai statea cu o prietena ca sa imparta chiria dar fara ajutorul parintilor nu se descurca.

Voi ce credeti despre acest lucru. Poti sa fii un bun crestin luand unui om o mare parte din salariu doar pentru ca il lasi sa stea in casa ta?

Stiu ca astea sunt preturile si inchirierea apartamentului este doar o afacere, dar daca ne gandim la salariile din Romania, credeti ca este bine sa te bucuri de acesti bani? Un om fara frica de Dumnezeu nu isi pune astfel de probleme, dar cineva care doreste sa traiasca altfel, sa fie un crestin practicant, poate sa atraga harul lui Dumnezeu facand tot ce fac si ceilalti?

De multe ori platesti chirie tot atat cat platesti lunar la banca daca iti iei casa ta, dar nu toti reusesc sa faca credit din cauza salariilor mici. O familie care castiga 3000ron si plateste chirie 250euro plus intretinere si alte cheltuieli, nu se poate descurca. Nimeni nu face nimic, ma refer la clasa politica, dar nici crestinii nu privesc mai uman si cu mai multa intelegere realitatea, bucurandu-se de acesti bani, fara sa se gandeasca ca cei care ii dau (de nevoie) nu au suficient ca sa se descurce.

Se pot găsi alte soluții dacă nu-ți permiți să plătești chiria care se practică. De exemplu poți căuta o familie care oferă casă contra companie, menaj îngrijire etc.

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Daca stiam ca intrebarea mea va naste dispute intre voi taceam din gura si fluieram in gand a tristete :)

Scuze, Pelerinule....
Promit că îi sărut de pe acum mâna fratelui Alin pentru toate înţepăturile pe care mi le aplică terapeutic, direct în vene sau pe ocolite... Nu mai cârtesc, ba, după ce îi închiriez casa, îi dau şi bacşiş când m-o mai injecta!

În prealabil postat de cezar_ioan

Scuze, Pelerinule....
Promit că îi sărut de pe acum mâna fratelui Alin pentru toate înţepăturile pe care mi le aplică terapeutic, direct în vene sau pe ocolite... Nu mai cârtesc, ba, după ce îi închiriez casa, îi dau şi bacşiş când m-o mai injecta!

:))) N-ai cum sa nu-l iubesti pe Alin,are o delicatete anume in timp ce-ti injecteaza realismul din siringa vietii de zi cu zi in vena,abia mai tresaltand,a viselor noastre.La revedere soarta cruda :) ne revedem diseara,sper.

[AlinB]

În prealabil postat de cezar_ioan

Măi Aline, fiinţă morocănoasă şi grăbit-insultătoare, tu crezi că eu trăiesc în altă lume decât în asta pe care o împărtăşesc chiar cu tine?

Nu te simti grabnic-insultat, mai degraba grabnic-chemat la o explicatie. :)

Crezi că e vreun om care să nu treacă prin aceleaşi situaţii morale de-a lungul vieţii ca toţi ceilalţi? Chit că forma poate fi diferită, contextul mai mult sau mai puţin diferit.

Nu neaprat.
Sunt unii care poate nu au avut niciodata un bun de inchiriat si privesc problema dintr-o perspectiva abstracta.

Cât priveşte închirierea, desigur că am şi închiriat, de-a lungul vieţii, diverse lucruri inclusiv imobiliare. Ca fapt divers, în studenţie am lucrat o vreme ca agent imobiliar, închiriind şi vânzînd, ce-i drept, proprietăţile altora. Însă am intrat prin această aventură din tinereţe într-un contact mai amplu cu problema afacerilor imobiliare.

Nu, nu e vorba de proprietatile altora aici.

Iar în prezent, vei râde sau nu, tocmai am de închiriat o locuinţă, casă şi teren. Eu cer 200 Euro lunar, 3 luni anticipat, adică juma de preţ raportat la piaţa locului. Dacă nu crezi, vino şi vezi!....:)
Ce zici, batem palma?

Motivul pentru care ai renuntat la 200euro pe luna, 2400euro pe an, fiind care?
Tu poate nu, sa zicem sotia nu, dar copii tai nu au nevoie de acesti bani?

Nu pentru tine s-au strans, pe alt topic, bani ca sa poti merge cu copilul la un concurs de sah?

Este normal sa faci la la altii cadouri de 2400euro pe an ca pe urma altii sa incerce pe urma sa stranga pentru copilul tau 200Euro?


Cu acei 2400 euro la cate concursuri ar putea merge?
Nu mai spun de ceilalti, cine stie ce nevoie au.

Poate reactia mea ti se pare nepotrivita, dar am cautat o explicatie si nu gasesc, poate reusesti tu sa ma lamuresti care e logica duhovniceasca aici.

Ce zici, batem palma?

Adica la jumatate de pret si inca nu sunt amatori?
Poate gresesti undeva, ce zici?

E simplu de arătat ce s-a întâmplat pe piaţa imobiliară a Capitalei: proprietarul ăsta lacom şi puturos care e bucureşteanul, mai mult sau mai puţin getbeget, s-a întins cu nepăsare până unde i-a permis nevoia, prostia şi disperarea chiriaşului, urcînd tot mai sus preţurile, sub încurajarea interesată a agenţiilor imobiliare.

Fals.
Asta este piata, cerere si oferta.
Adica lucrurile stau asa: daca n-ar fi cine sa dea 400Euro pe chirie in zona X, s-ar inchiria cu 200, ca mai bine este sa castigi 200E decat zero.

Dar poate stii asta si preferi cei 200 Euro reali (si aia inca cu semnul intrebarii se pare) decat 400 fictivi (asa zisul "pretul zonei").

[AlinB]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

:))) N-ai cum sa nu-l iubesti pe Alin,are o delicatete anume in timp ce-ti injecteaza realismul din siringa vietii de zi cu zi in vena,abia mai tresaltand,a viselor noastre.La revedere soarta cruda :) ne revedem diseara,sper.

Ms pentru aprecieri :)
"vena viselor noastre" :))
Poate circula un sange bolnav acolo, ce zici? :)

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de AlinB

Un alt exemplu: stiu pe cineva care si-a cumparat un apartament cu imprumut de la banca + avans.
Practic nu este proprietarul apartamentului, ci banca este - cel putin pana cand imprmutul este platit in intregime, banca controland practic inclusiv avansul dat pe apartament.

Ei bine, cu banii de chirie, plateste apartamentul, exact cat ia pe chirie da rata la banca.

Ar trebui sa iasa in pierdere inchirind cuiva cu 100 euro, doar pentru ca respectivul vrea musai sa stea intr-o zona si confort de 500Euro?

Înseamnă că a dat un avans gras la bancă. Dacă dai avansul minim nu poți să acoperi rata cu o chirie obișnuită, indiferent ce și unde cumperi.

Este o certitudine istorica faptul ca drumurile si infrastructura romana au ajutat la raspindirea crestinismului, Dumnezeu pregatind scena lumii pentru venirea Fiului Sau cu mult inainte ca cineva sa inteleaga macar ceea ce se vestea.La fel cum elenismul dus de hoplitii din falangele lui Alexandru Macedon,dornic sa realizeze prima globalizare din istorie intre Asia si Europa, urma sa joace un rol fundamental in cultura crestina la fel si in zilele noastre internetul a luat locul drumurilor romane iar discutiile virtuale au luat locul convorbirilor din pietele,casele,templele sau din jurul unui foc din multicolora cultural si religioasa lume antica,ce traia si murea sub Pax Romana.Intr-o asemenea lume ideile se intrepatrud,se ciocnesc,credintele se lupta pentru suprematie, concepte noi se cladesc peste cele vechi,intra intr-o simbioza sau sunt asimilate disparand in negura timpului, cele eterne mentinandu-si existenta in ciuda tuturor valurilor care le lovesc.Si noi traim intr-o asemenea lume,fie ca ne place sau nu,si daca in lumea veche era pregatita pentru venirea Fiului atunci lumea noua este pregatita pentru Parusia Lui.Spre aceast moment mergem,indiferent cand va fi concretizarea lui istorica.Cum se spunea azi, intr-un articol de pe site, poate este mai tarziu decat credem.

Cineva amator de statistici spunea ca 16% din cele spuse de Mantuitor sunt referiri cu privire la bani sau la concepte derivate din acesta notiune. Problema se pune cum sa abordezi spusele Mantuitorului pentru ca istoria a probat faptul ca nu toti oamenii le-au putut trai la intensitatea si inaltimea la care le-a pus Cel prin care toate s-au facut.Chiar si situatiile analizate de catre EL cuprind aspect diferite,situatii diferite,parca alese sa te puna pe ganduri in fata complexitatii credintei si a vietii.Tot ce pare simplu,la prima vedere,ascunde de fapt adancimi spirituale nebanuite si tulburatoare iar prin parabolele si spusele Sale Mantuitorul ne-a lasat propriul Sau comentariu cu privire la situatiile de viata care au framantat omenirea dintotdeauna,inclusiv pe noi.

Analizand cele spuse de voi,Mihai in cheie teologica,Ioan in mod psihologic si poetic iar Alin pragmatic, fiecare conform firii sale, nu am putut sa nu remarc ca in ciuda unor aparente abordari diferite pe toti trei va uneste cumva un element comun:toti ati ales calea de mijloc,lucru de anticipat pentru trei oameni provenind din cultura si credinta crestin-ortodoxa.Mihai a anticipat acest lucru subliinind in mod frumos faptul ca libertatea fata de un fals idol este cea care conteaza si acesta in masura in care ea arata dincolo de ea,spre o theosis ce se imbratiseaza cu eternitatea.Cateodata suntem tentati sa facem un idol chiar din propria atingere a unei virtuti uitand ca nu este nici singura,nici ultima si cu singuranta comparata cu standardul christic cu greu s-ar putea califica ca fiind similara cu satisfactia unui merit in fata harului lui Dumnezeu.Ioan a continuat ideea aratand spre lupta din fiecare din noi cei care,precum apostolul Petru,trecem asa de repede de la curaj si sacrificiu la lasitate si indiferenta,pe valurile putinei noastre credinte.Iar Alin a rezumat pragmatic lucrurile aratand in mod explicit spre calea de mijloc,ca un mod preferabil de a nu testa rezistenta elasticului pana se rupe,pentru ca toti suntem asa de usor de rupt chiar si cand ni-se pare ca am cucerit lumea.Pe aceasta cale de mijloc pe care ati indicat-o fiecare dintre abordari isi are locul in conceptul spus de Ioan,,intelepciunea petrecerii la varf”spre teosis-ul lui Mihai,nadejde si iubire pentru Dumnezeu si pentru aproape,caci nu exista una fara alta.Pana la urma fiecare va proceda in functie de talantul care i-a fost dat si de crucea pe care o poate duce,Dumnezeu este milostiv si stie cat poate indura fiecare,cat se poate lepada sau pana unde poate calc ape urmele lui Hristos.Tinta ramine cea stabilita de EL dar fiecare va urca cat va putea acest munte pana cand povara pacatele si patimilor ii va cadea iertata de catre Cel care pe toate le-a purtat.

Adeseori cred ca problema cu noi,in raport de invatatura Mantuitorului,este ca oscilam intre a ne crede mai putin decat suntem si a ne socoti mai importanti decat altii,asa de importanti incat nu mai are nimeni loc de noi.Daca chiar am intelege cele spuse de apostolul Petru in Filipeni 4:10-20,daca am crede si trai acele ganduri, atunci probabil ca am oscila mai putin in a gasi echilibru deciziei pentru fiecare situatie cat si pentru framantarea din fiecare dintre noi.Eu nu as putea spune ca am o solutie general valabila pentru fiecare insa singurul sfat pe care l-as da cuiva care doreste sa fie ucenic al lui Hristos in fapta,in acest tip de situatii si decizii,ar fi sa citeasca cu mare atentie spusele Mantuitorului din Luca 14:26-35 si sa cugete adanc la sensul versetelor 28-30 inainte de a lua o decizie caci desi suntem adesea dorinci,poate incercand sa compensam propria noastra neputiinta, sa vedem doar credinciosi saraci,puri,plini de credinta,intr-o Biserica mesianica in lupta fatisa cu lumea, realitatea este ca ,,dezvoltarea poporului lui Dumnezeu implica situatii noi,iar crestinismul nu este o secta de puri ci cetatea tuturor oamenilor”, dupa cum spunea cineva.Cu tot ce decurge din acesta constatare,optiunea pentru una dintre cele doua variante,paradoxal,nu o exclude definitiv pe cealalta ci coexista cumva si asa a fost mereu,prin grija Lui atotintelegatoare.Si poate cumva asa este mai bine,pentru ca altfel multi s-ar pierde pe drum.La urma ramine dragostea,a Lui,care este mai mare decat toate.

Va multumesc pentru raspunsurile dvs pentru mine a fost o foarte interesanta si frumoasa discutie din care am retinut multe idei pe care voi dori sa le aprofundez cat de curand si in acesta speranta va las un text scris de Sfantul Vasile cel Mare intitulat ,,Iubirea de saraci si facerea de bine”.Cuvantul sa devina fapta prin puterea si harul Lui,spre slava Sa.Doamne ajuta.

[Ekaterina]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Pentru cei care traiesc conform celor scrise in I Ioan 2:6 nu este crestineste. Dar doar pentru ei si doar in limitele stricte ale indeplinirii acelui deziderat,radical in esenta lui,dar transformator ca rod al nasterii din nou,candva valabil la nivel individual,a se vedea in acest sens versetul 32 din Faptele Apostolilor,capitolul 4.Intre timp,de-a lungul vremurilor,incet dar sigur,crestinismul a pactizat putin cate putin si cu puterea lumeasca si cu spiritul lumesc,nu este cazul sa ascundem schelete in dulap.Prin urmare a devenit foarte ,,crestin"sa scoti profit,ca doar suntem si noi niste bieti caldicei,sau macar sa-ti intretii in bune conditii comorile de pe acest pamant,de care ti-ai legat si inima si sperantele de prosperitate,atat pentru tine cat si pentru urmasii tai.Faza cu sa cauti intai Imparatia si sa nu te ingrijorezi de ziua de maine a ramas cumva,in cele mai multe cazuri, un prilej de sfioasa amintire dar niciodata neputand rivaliza cu atractivele perspective financiare.Lumea este realista,noi am devenit realisti ca doar vor tine o eternitate maretele noastre impliniri.Daca cumva printre ,,crestinii" care populam vremelnic lumea se mai gaseste vreunul care,netrezit la realitate,sa tina cont si de posibilitatile unui alt frate ,,crestin" si sa mearga chiar in paguba ,stiind ca Domnul va avea grija de tot,atunci sa ziceti ,,Doamne ajuta!" si sa ridicati o privire plina de recunostiinta spre cer pentru ca inseamna ca Tatal nostru n-a obosit(inca)si nu s-a saturat(inca)de neascultarea noastra,de persistenta noastra de e cere o vremelnica vindecare de necaz si griji acolo unde Dumnezeu ne vrea morti...fata de noi insine.Continui sa ma intreb cum putem spera sa implinim cele spuse de Mantuitor in predica de pe Munte (Matei 5:13-16) cand noi..am devenit lumea,noi suntem lumea.A nu se intelege ca eu as face exceptie,in comparatie cu gandurile dvs sunt la fel de rapace precum ar fi fost JP Morgan in comparatie cu Maica Tereza.Pana la urma,comparativ cu ce spunea Mantuitorul si ce facem noi,vorba lui Nichita Stanescu ,,Absurdul este o forma a ratarii sublimului".

Exista un topic numit Cea mai buna postare. Eu numesc postarea de mai sus, cea mai buna postare a acestui topic, ai spus atat de concis si in cuvinte atat de potrivite multe adevaruri. Subscriu acestor ganduri, cu tristete ca ne-am indepartat atat de mult de aceasta intelegere a lucrurilor.

Un Sfant tare drag mie, Parintele Paisie Aghioritul pune accent in scrierile sale pe nobletea si sensibilitatea omului, pe starea lui de prezenta si jertfa fata de celalalt (numit nu intamplator aproapele nostru). Dar pentru ca acestea atrag Harul lui Dumnezeu, omul este educat sa nu lase nimic de la el, sa nu-l intereseze de cel de langa, iar apoi ne mira starea de impietrire ce se instaleaza in inima noastra.

În prealabil postat de Ekaterina

Exista un topic numit Cea mai buna postare. Eu numesc postarea de mai sus, cea mai buna postare a acestui topic, ai spus atat de concis si in cuvinte atat de potrivite multe adevaruri. Subscriu acestor ganduri, cu tristete ca ne-am indepartat atat de mult de aceasta intelegere a lucrurilor.

Un Sfant tare drag mie, Parintele Paisie Aghioritul pune accent in scrierile sale pe nobletea si sensibilitatea omului, pe starea lui de prezenta si jertfa fata de celalalt (numit nu intamplator aproapele nostru). Dar pentru ca acestea atrag Harul lui Dumnezeu, omul este educat sa nu lase nimic de la el, sa nu-l intereseze de cel de langa, iar apoi ne mira starea de impietrire ce se instaleaza in inima noastra.

Va multumesc pentru generozitatea dvs dar am sentimentul clar,in raport de postarile mele,ca daca voi continua sa fiu,pentru cei pe care i-as putea ajuta,precum apa desenata pe un perete pt un insetat,singurul lucru plin de adevar pe care il voi auzi cand ma voi infatisa in fata Lui va fi cel enuntat in Luca 6:46.Pana la urma fiecare este rob al pacatului in care traieste iar la lumina,dupa cum arata apostolul Ioan,nu poti sa vii daca iubesti mai mult intunericul,pentru ca lumina arata fapta din spatele cuvintelor.Ca sa inchei totusi cu speranta:cand Tatal da darul nasterii din nou atunci ochii orbi se deschid, robia ia sfarsit,lanturile pacatului cad si ne intoarcem acasa.Fie ca bunatatea si blandetea dvs,daruite prin voia Lui,sa va calauzeasca mereu.