CUVANTUL

Scriem mesaje, ne adresam cuvinte unii altora. Unele le luam in seama, altele nu. Iar altele le aruncam departe de noi, sa nu ne atinga. Acestea din urma sunt cuvinte de ocara, blasfemitoare.
Dar ce putere au cuvintele si din ce sunt ele facute, de au aceasta putere?
Sunt cuvintele cantitati neglijabile?
Ideea mi-a venit azi in timp ce citeam rugaciunile de dimineata. Mi s-a parut ca in unele rugaciuni aud ritmul toacei, iar cand ziceam "Doamne", sunetul imi amintea de bataia clopotului. Poate mi s-a parut, dar de atunci ma intreb ce greutate au cuvintele noastre si de ce unele sunt luate in seama si altele nu.

[Negroponte]

Foarte importante sunt cuvintele ce le rostim sau le scriem.Ele pot da viata sau pot ucide.MANTUITORUL SPUNE:"Din cuvintele tale vei fi judecat si din cuvintele tale vei fi osandit"Sfantul Ioan Iacob ne-a lasat o poezie pilduitoare despre importanta cuvantului.
O, om ce mari raspunderi ai

De tot ce faci pe lume,

De tot ce spui in scris sau grai,

De pilda ce la altii dai,

Caci ea mereu, spre iad, sau rai,

Pe multi o sa-i indrume.

Ce grija trebuie sa pui

In viata ta, in toata,

Caci gandul care-l scrii sau spui,

S-a dus, in veci nu-l mai aduni

Si vei culege roada lui,

Ori viu, ori mort, odata.

Ai spus o vorba, vorba ta,

Mergand din gura-n gura,

Va n-veseli sau va-ntista

Va curati sau va -ntina,

Rodind samanta pusa-n ea

De dragoste sau ura.

Scrii un cuvant: cuvantul scris,

Ramane-n urma drum deschis

Spre ocara sau slava.

Ai spus un cantec,

Versul tau, ramane dupa tine,

Indemn spre bine, sau spre rau,

Spre curatie , sau desfrau,

Lasand in inimi rodul sau,

De har sau de rusine.

Arati o cale, Calea ta

In urma ta nu piere,

E calea buna, sau e rea

Va prabusi, sau va-ntina,

Vor merge suflete pe ea,

La pace, sau durere.

Traiesti o viata, viata ta

E una, numai una

Oricum ar fi, tu nu uita,

Cum ti-o traiesti, vei castiga

Ori fericire pe vecie,

Ori chin pe totdeauna.

O, om ce mari raspunderi ai!

Tu vei pleca din lume,

Dar ce ai spus prin scris, sau grai,

Sau lasi, prin pilda care-o dai,

Pe, multi, pe multi, spre iad sau rai,

Mereu o sa-i indrume.

Daci nu uita : Fii credincios!

Cu grija si cu teama

Sa lasi in inimi luminos

Un semn, un gand, un drum frumos,

Caci pentru toate, ‘nendoios,

Odata, vei da seama.

Amin

[Negroponte]

„Cuvantul nu e ca vrabia: zboara, dar nu poti sa-l prinzi. Foarte des, din cauza cuvintelor nesocotite, se intampla mai multe necazuri decat din cauza faptelor. De aceea este numit omul cuvantator, ca sa pronunte numai cuvintele gandite si chibzuite“.

"Sfantul Ambrozie de la Optina"

Multumesc, Negroponte, pentru minunata poezie a Sf. Ioan Iacob despre cuvant. Sa luam aminte si sa folosim cu intelepciune cuvintele.

[georgeval]

Cuvantul, in greaca logos sau ratiune, nu transmite, mai ales in cazul credintei noastre, doar o informatie sau un sens, ci in primul rand o putere. Cred ca asa s-a intamplat in cazul Mantuitorului-Cuvantul Tatalui. Cred ca pacatul multora dintre noi se daroreaza tendintei gandirii umane de abstractizare si conceptualizare, mai ales atunci cand vorbim despre despre Cuvantul intrupat sfarsim prin a rosti cuvinte neintrupate, poate pline de sens sau informatie dar lipsite de putere.

La cat suntem noi de pacatosi, e chiar indicat ca cuvintele noastre sa fie lipsite de putere.
Situatia se schimba cand vorbim de Sfintii Parinti, sau marii teologi, care au fost inspirati de Duhul Sfant.

[George.m]

"E foarte important - spunea Parintele Rafail Noica - sa fim atenti la cuvant, la cuvantul rugaciunii, cuvantul Scripturii, fiindca aici se gaseste ascuns izvorul vietii, care se dezvaluie in masura in care dorim sa cultivam intelegerea cuvantului [...].

Omul gaseste puterea cuvantului tocmai in rugaciune, in care se impartaseste din gandurile lui Dumnezeu sau ganduri dumnezeiesti asa cum au fost ele traite de altii inaintea noastra, de sufletele cele mai luminate ale bisericii. In rugaciune, cuvantul omului, care pare ca nu are prea multa putere (de cate ori parintii spun copilului sa faca asta si copilul nu o face), incepe sa regaseasca puterea sa adevarata, fiindca cuvantul in rugaciune este comuniunea intre Dumnezeu si om.

Trebuie luat in serios cuvantul, trebuie trecut de la nivelul de informatie la nivelul de impartasire, de traire. Cand doi tineri care se iubesc spun te iubesc! aceasta nu mai e informatie (raspunsul in acest caz ar fi: pai stiu, mi-ai mai spus-o), ei se impartasesc unul cu altul, traiesc cuvantul la nivelul la care le place sa-l auda si le place sa sa-l si spuna".