Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfinti Parinti (Patrologie)
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 01.04.2013, 22:00:22
Marcel_Ionut's Avatar
Marcel_Ionut Marcel_Ionut is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 342
Implicit Coborarea mintii in inima

Parintele a spus mai de mult, ca atunci cand ne rugam sa ne coboram cu mintea in inima, si a mentionat despre scrierile sfintilor parinti. Va rog sa ma ajutati cu materiale, articole, carti de unde pot lua, ma framanta subiectul :D
Reply With Quote
  #2  
Vechi 02.04.2013, 00:59:27
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.460
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Marcel_Ionut Vezi mesajul
Parintele a spus mai de mult, ca atunci cand ne rugam sa ne coboram cu mintea in inima, si a mentionat despre scrierile sfintilor parinti. Va rog sa ma ajutati cu materiale, articole, carti de unde pot lua, ma framanta subiectul :D
Ceea ce spui tu e aproape utopie. Cel putin pentru noi, cei expusi acestei lumi sufocate de opusul acestei stari. Ce faci tu ca sa reusesti sa primesti harul? Poate plangi in timpul sf. liturghii... Multi o fac! Poate ai renuntat sa mai privesti la televizor... Multi chiar au renuntat! Poate te rogi zilnic 10-20 de minute sau o jumatate de ora... Multi se roaga ore in sir iar altii... neincetat. Poate ti-ai facut mila de cersetorul din colt si l-ai milostivit cu un banut... Multi traiesc numai pentru a face milostenie din putinul care-l au! Poate te-au coplesit remuscarile pentru pacatele trecutului tau... Pentru a primi harul, e nevoie de bataturi la genunchi si blocarea a mii de ispite care vin sub forme cu totul inedite, pe care la inceput nu le sesisezi din naivitate, iar mai apoi din mandrie! Poate Dumnezeu te-a fericit cu putin, pentru a-ti intari nadejdea... Altii sunt cu toata fiinta lor in duh, si totusi... la limita deznadejdii!... Si tot asa, si tot asa...
Parintele care "a spus mai de mult" ce a spus, a pus o samanta. Ea poate rodi, dar pentru asta are nevoie de mult: sa nu fie in drum, sa nu fie in loc pietros, sa nu fie intre spini, sa nu fie acoperita de buruieni, iar daca totusi va ajunge sa dea rod, sa nu-l manance ciorile!... Recunoaste ca sansele sunt foarte reduse, iar pentru a reusi e nevoie de TOT. Iar "tot" nu inseamna nici compromis, nici sacrificiu, ci dragoste si smerenie. Fiecare clipa (buna sau rea), sa o primesti ca pe un pret al propriei mantuiri si sa o tratezi ca atare; nu cu suparare si cartire, nu cu manie si nervi, nu cu durere si repros ("De ce mie, de ce eu?")... Cand vei simti nevoia sa strangi la piept tot omul de pe strada, cand vei lacrima de fericire privind un copil, o pasare, o floare, o vietate lasata de Dumnezeu pentru ca tu sa te bucuri si sa-L simti in TOT ce te inconjoara... atunci vei sti ca nu mintea ci Dumnezeu Insusi a coborat in inima ta, a facut curat si S-a asezat acolo. Iar coborarea mintii e doar o "figura de stil", fiindca practic nu poate fi exprimata suficient de clar pentru ca omul sa spuna: "Da, am inteles!" TOATE scrierile sfintilor parinti (si sunt atat de multe ca nu-ti ajunge o viata sa le cercetezi) de fapt la asta vor sa se ajunga: rabdare, dragoste, smerenie, milostenie si mai ales o constiinta de sine care sa nu se raporteze la nimic lumesc, ci numai la Dumnezeu... Daca poti fi capabil de toate astea, poti sa ai in jurul tau o mie de femei goale fiindca le vezi ca pe niste fiinte dragi lasate de Dummnezeu ca si sublim al naturii nu ca obiect sexual... Iar, ca si barbat, daca placerea erotica te lasa rece, doar mandria mai ramane un pericol... restul sunt floare la ureche!
Ca atare, nu te chinui acum sa-ti duci mintea in inima. Crede-ma, nu doar ca e imposibil ci si absurd. In fond, nu de "minte" vorbim, ci de Dumnezeu. Iar pentru ca Dumnezeu sa coboare acolo, e nevoie de o "deratizare" totala, bineinteles, nu fara mila si ajutorul Lui!... Nu te cunosc, nu stiu cat te rogi, nu stiu cu ce te ocupi, dar din modul cum iti expui ideile, inteleg ca te limitezi la "ipotetic". Daca totusi VREI CU ADEVARAT, lecturarea scrierilor sfintilor parinti este doar un paleativ... Tu nu esti nici in pustie, nici in inchisoare ostila credintei tale, nici intre musulmani... Esti inconjurat de tentatii de toate formele. Dupa rugaciuni curate, vei intalni acel duhovnic, care iti va calauzi pasii incet-incet, povatuindu-te pana te vei dumiri singur. Altfel... ne jucam si ... vorbim vorbe!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #3  
Vechi 05.04.2013, 17:13:39
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.460
Implicit

As vrea sa cred ca interventia mea anterioara nu a supartat si nu a dezamagit pe nimeni. Pana la urma, nu sunt eu in masura sa judec cum si cat de repede reuseste cineva sa ajunga la "inalta cugetare". Si nici n-as vrea sa se inteleaga ca eu as fi ajuns... "undeva"! La teorie cred ca ma descurc binisor. Practic insa, nu prea am cu ce ma lauda!...
Legat de subiect, redau mai jos doar cateva invataturi din Filocalia, volumul VI. Poate foloseste cuiva, mai ales acum in Postul Mare, cand ar trebui sa tindem ceva mai mult spre Sfintii Parinti.

Socotesc că patru sînt cauzele virtuților îmbinate în treimea desăvîrșită. Cea dintîi este libertatea, adică nepătimirea sufletului, care a înaintat de la lucrarea ostenitoare la contemplarea naturală a zidirii și de acolo a intrat în întunericul cunoștinței lui Dumnezeu.
A doua, curăția minții prin lacrimi și rugăciune, din care se naște cuvîntul harului și izvorăsc undele înțelesurilor.
A treia este sălășluirea Sfintei Treimi în noi, din Care ies revărsările de lumină ale Duhului spre folosul fiecăruia din cei curățiți, pentru dezvăluirea tainelor Împărăției cerurilor și pentru descoperirea vistieriilor lui Dumnezeu ascunse în suflet.
A patra, este trebuința care silește pe tot cel ce a luat talantul cuvîntului cunoștinței, să-l propovăduiască, dată fiind amenințarea lui Dumnezeu, Care zice : «Slugă vicleană și leneșă, trebuia să dai argintul meu zarafilor și eu venind aș fi luat al meu cu dobîndă» (Matei XXV, 27). De aceasta temîndu-se și David, a zis : «Iată, buzele mele nu le voi împiedica, Doamne, Tu știi; dreptatea Ta n-am ascuns-o în inima mea ; adevărul Tău și dreptatea Ta le-am grăit. N-am ascuns mila Ta și adevărul Tău de la adunare multă » (Ps. XXXIX, 11).
(...)
Precum trupul are cinci simțuri : vederea, auzul, gustul, mirosul și pipăitul, așa și sufletul are același număr de cinci simțuri : mintea, rațiunea, simțirea înțelegătoare, cunoștința și știința. Ele se adună în trei lucrări ale sufletului : mintea, rațiunea și simțirea. Prin minte primim înțelesurile ; prin judecată tîlcuirile ; iar prin simțire, chipurile cunoștinței și gîndurile dumnezeiești.
Cel a cărui minte deosebește bine înțelesurile gîndurilor și-și însușește curat cugetările dumnezeiești, a cărui rațiune tîlcuiește mișcările naturale ale întregii zidiri văzute, deslușind rațiunile făpturilor, iar simțirea spirituală primește știința înțelepciunii și cunoștinței cerești, a ajuns mai presus de simțuri, trecînd prin iluminările Soarelui dreptății dincolo de simțire. El se bucură de desfătare cu cele nevăzute.
Puterile cuprinzătoare ale minții sînt patru : cumințenia, agerimea, înțelegerea și destoinicia. Cel ce unește pe acestea cu cele patru virtuți cuprinzătoare ale sufletului, însoțind cu cumințenia minții, cumpătarea sufletului ; cu agerimea, chibzuință ; cu înțelegerea, dreptatea ; cu destoinicia, bărbăția, și-a întocmit sieși, în chip îndoit, căruță de foc ce-l duce la cer și din care luptă împotriva celor trei căpetenii și puteri generale ale oștirii patimilor : iubirea de argint, iubirea de plăceri și iubirea de slavă.
(...)
Nu va putea să se cunoască cineva pe sine, de nu-și va întoarce mai întîi puterile sufletului său, prin pocăință dureroasă și stăruitoare, ca să le facă așa cum ni le-a dat Dumnezeu de la început, cînd l-a zidit pe Adam și a suflat în el suflare de viață; nici nu va putea dobîndi gîndul neînfumurat, neiscoditor, neviclean, simplu, smerit, străin de pizmă, de clevetire, care e stăpîn peste patimi și robește toată cugetarea ascultării de Hristos. Nu-și va avea sufletul nici aprins și înflăcărat de dragostea lui Dumnezeu, nici stăpîn pe hotarele înfrînării, îndestulat cu cele ce se nimeresc și dornic de odihna sfinților. Iar dacă nu va dobîndi acestea, nu va putea dobîndi nici inimă blândă, pașnică, nemînioasă, bună, negîlcevitoare, plină de toată mila și bucuria. Sufletul dezbinat astfel în el însuși și cu puterile tulburate nu va putea primi razele Duhului.

CUVIOSUL NICHITA STITHATUL, CELE 300 DE CAPETE - fragmente
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #4  
Vechi 21.05.2013, 01:24:04
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu Vezi mesajul
.... nu te chinui acum sa-ti duci mintea in inima. Crede-ma, nu doar ca e imposibil ci si absurd.
Iată ce scriu astăzi moșii!
Oare nu-i aud strămoșii?...
(E strigător la Cer, Doamne iartă-mă!)

P.S. Dar când să ne chinuim, Moshule? După scurgerea vremii de pocăință, cumva? După moarte să ne mai războim cu duhul cărnii? Nu acum e vreme de chinuri, de strădanie "până la sânge" pentru cel care nu voiește chinurile veșnice?
Și de ce ar fi absurd să lucrezi rugăciunea?
Și chiar dacă e imposibil: nu știai că la Dumnezeu, Care lucrează prin Duhul în rugător, e posibil ceea ce la om e imposibil?
Și de ce te-ar crede, în definitiv, pe tine cineva? Iar nu mai degrabă pe Hristos, pe Apostol, pe Părinții filocalici și pe preoții Domnului.

Last edited by cezar_ioan; 21.05.2013 at 07:53:35.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 02.06.2013, 00:46:19
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.460
Implicit

Citat:
În prealabil postat de cezar_ioan Vezi mesajul
(E strigător la Cer, Doamne iartă-mă!)
N-am mai intrat demult pe-aici, iar de scris cu atat mai putin.
Frate Cezar, iarta-ma, te rog! Nu vreau sa te smintesc. Mesajul meu se dorea a fi o concluzie trasa de-a lungul a niste ani. Nu-ti raspund sa ma justific, fiindca nu foloseste nimanui, iar mie cu atat mai putin. Mesajul meu nu se limita la numai atat... Harul nu vine peste noapte, iar dusul "mintii in inima" e o trancaneala fara sens, fiindca mai intai este smerita osteneala si abia mai apoi ne bucura Dumnezeu cu harul acela de care vorbim. Nimeni nu e pe deplin vrednic sa coboare mintea in inima, iar daca se intampla, e numai prin mila lui Dumnezeu, dupa ce am facut cate ceva sa ne curatam de pacatele firii. Ipotetic putem discuta la fel ca obisnuitii carciumilor care se vad capabili sa fie si Presedinti si Prim-ministri. Sau altfel spus, ca sa ajungi profesor, trebuie sa treaca un timp indelungat de osteneala si mai ales de rezultate. Abia dupa ce ajungi profesor, stii si mai ales inveti ce inseamna a fi... profesor. Pana atunci sunt doar tendinte si presupuneri.
Imi cer iertare pentru interventie. Nu vreau sa supar pe nimeni. Era doar un gand care sa ne ajute cumva sa ajungem "acolo" unde facea parintele referire, ca si Sfintii Parinti sau apostoli...
Este o polemica inutila si mai ales daunatoare sa vorbim despre vointa de a "lucra" mental la acest lucru, in timp ce in timpul ramas sa cochetam mai departe cu pacatul stiut si nestiut. NU NOI coboram cu mintea in inima, asta o spun cu toata certitudinea, ci bunul Dumnezeu isi face mila si ... ne ia in seama!...
Iertare!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #6  
Vechi 02.06.2013, 01:31:30
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Da Moshule, înțeleg, e OK.
Eu cred că vorbim din experiențe și înțelegeri destul de diferite pe subiectul ăsta și mai ales cred că vorbim un pic despre altceva. Fiecare a focalizat pe un aspect și de aici o neînțelegere serioasă. Mi-am expus poziția față de acest subiect, al rugăciunii, în alte topice, pe larg. Nu e nimic nou sau interesant în ce scriu eu față de ceea ce am înțeles de la rugători (Părinți) și din puțina mea amărâtă de osteneală. Care nu merită luată în seamă, că e apă de ploaie, însă în mod firesc scriu și din prisma ei, nu doar din cărți.

Te rog și eu să mă ierți pentru ce am greșit față de tine.
Toate cele bune, Moshule! Doamne ajută!
Reply With Quote
  #7  
Vechi 03.06.2013, 22:43:15
Amistad Amistad is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.03.2013
Mesaje: 141
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu Vezi mesajul
Ipotetic putem discuta la fel ca obisnuitii carciumilor care se vad capabili sa fie si Presedinti si Prim-ministri.
Eu unul sunt de acord cu tine. Dar ma intreb cum sa facem noi rugaciunea noastra mai buna. Poate ai citit ceva care te-a ajutat. Ceva mai deosebit. Ceva care ajuta practic. Sau ai ceva ganduri folositoare. Ceva sfaturi. Cu plictiseala cum facem? Cu imprastierea gandurilor la rugaciune. Poate ai ceva metode sau sfaturi folositoare pentru a face fatza acestor probleme.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 30.06.2013, 12:32:43
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.460
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Amistad Vezi mesajul
Eu unul sunt de acord cu tine. Dar ma intreb cum sa facem noi rugaciunea noastra mai buna. Poate ai citit ceva care te-a ajutat. Ceva mai deosebit. Ceva care ajuta practic. Sau ai ceva ganduri folositoare. Ceva sfaturi. Cu plictiseala cum facem? Cu imprastierea gandurilor la rugaciune. Poate ai ceva metode sau sfaturi folositoare pentru a face fatza acestor probleme.
Poate raspunsurile pe care le voiai le-ai si primit deja, fiindca atunci cand cautam si ne punem nadejdea, Dumnezeu ne raspunde prin multe mijloace. E de-ajuns sa dorim sa "vedem" acele raspunsuri.
Iata, si astazi preotul a tinut o predica extrem de frumoasa si ca de obicei in cuvintele lui am descoperit multe raspunsuri pe care si eu la randul meu le caut. In fond nu trebuie sa vizam senzationalul, iar schimbarile care au loc in inima noastra nu se petrec ca si cum am apasa pe un buton... Daca se intampla sa primim harul, acesta isi face cunoscuta prezenta foarte discret ceea ce are darul sa ne uimeasca si sa ne smereasca, fiindca in mod sincer realizam pacatosenia si nevrednicia noastra si ca nu meritam atata bucurie si bunatate din partea lui Dumnezeu.
Auzim de multe ori vorbindu-se de milostenie, de post indelungat, de fapte "speciale"... Fara smerenie, oricat am fi de milostivi si de postitori si de rugatori, harul nu poate sa apara fiindca este oprit de mandrie si slava desarta, de flecareala pe care noi o ridicam la rang de inteleptire pentru ceilalti pe care-i trecem involuntar la "Invata-voi pe cei fara-de-lege, caile Tale!" Imaginandu-ne astfel de situatii, niciodata nu vom accepta in interiorul nostru ca altii sunt mai buni si mai credinciosi decat noi, si ne facem pareri exagerate despre propria noastra credinta, trecand cu multa usurinta peste toate slabiciunile si metehnele noastre, care in ochii altora sunt pietre de poticnire in calea mantuirii...
Ca sfat, singura "metoda" pe care o recomand, este gandul ca fara Dumnezeu nu esti nimic pe lume si ca El este mult prea ingaduitor cu tine in tot ceea ce-ti ofera si ca intotdeauna, sunt atatia altii in jur care merita mai mult decat primesti tu! Iar pentru asta ai o mie de motive sa-I multumesti. Nu se poate ca, privind in oglinda sufletului, sa nu iti dai seama cat de mult ai gresit si gresesti mereu in legile Lui. Daca suntem indeajuns de obiectivi, ne vom smeri cu siguranta!!!
Doamne-ajuta!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)
Reply With Quote
  #9  
Vechi 05.04.2013, 21:53:48
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Smile "Cu mintea și inima în rugăciune"

Citat:
În prealabil postat de Marcel_Ionut Vezi mesajul
Parintele a spus mai de mult, ca atunci cand ne rugam sa ne coboram cu mintea in inima, si a mentionat despre scrierile sfintilor parinti. Va rog sa ma ajutati cu materiale, articole, carti de unde pot lua, ma framanta subiectul :D
Siteul "prietenii Sfantului Munte Athos "recomanda incepatorilor si nu numai :
"Capete despre Rugăciunea neîncetată "(Editura Sophia, București, 2008) semnată de Preotul Tudor Ciocan este o carte concentrată despre rugăciunea inimii. Părintele Tudor Ciocan ne vorbește despre rugăciunea inimii în scurte fragmente/ paragrafe intitulate „capete”. Nu de puține ori pentru a ne descifra tainele acestei rugăciuni deosebite, de origine „divină”, apelează la metafore, la parabole din Evanghelii, la silogisme cu tipicul slujbelor religioase dar chiar și cu arhitectura și pictura canonică bisericească. Este o lectură destul de agreabilă (sunt și câteva paragrafe mai dificile, de teologie mai adâncă), dar în primul rând sunt cuprinse aici cuvinte de mare folosință pentru cei ce vor să aprofundeze una dintre cele mai speciale rugăciuni ale ortodoxiei.
Această rugăciune care se mai numește și „Rugăciunea Sfântului Nume” se poate zice de orice creștin, fie el monah sau mirean. Nu e o rugăciune „de obște”, cum în mod eronat o consideră unii, ea se poate zice de orice creștin cu binecuvântarea și sub îndrumarea duhovnicului. Însă pentru această rugăciune este nevoie de o atenție și o pregătire specială. Autorul ne amintește că preotul se pregătește cu o zi înainte pentru săvârșirea Sfintei Liturghii prin rugăciuni, prin cumpătare la bucate, atenție la cuvinte și gânduri. „Tot așa cel ce se roagă cu rugăciunea neîncetată trebuie să-și păzească mintea de orice închipuire năvalnică și simțurile din afară de orice senzație tulburătoare”. Prin „chemarea Numelui” Domnului Iisus mintea noastră se curăță de gândurile „adunate din risipire”. Prin rostirea neîncetată rugătorul, de va fi vrednic, va ajunge la „paza neîncetată a gândurilor și curăția minții”. Nu lipsește atenționarea Pr. Tudor Ciocan că acel care ajunge la un anumit nivel al rugăciunii să nu cadă în capcana orgoliului și astfel să se irosească toată truda de până atunci. Cu smerenie însă și cu dragoste de va fi zisă neîncetat rugăciunea inimii atunci creștinul ortodox poate ajunge la o așa stare de-a fi vrednic „de împărtășirea cu Sfânta Lumină taborică”. La aceasta se va ajunge după „multă osteneală” și lacrimi. Rugăciunea neîncetată ajută în egală măsură minții, cât și inimii, mai mult decât atât, această rugăciune ajunge să le unească în duh: „… iubirea încălzește inima, iar cunoașterea luminează mintea. Când inima este curățată de patimi, iar mintea limpede și neîmprăștiată, când amândouă năzuiesc după prezența lui Hristos, doar dacă cele două se unesc ajung la Cuvântul Înviat. Aceasta este treapta cea mai înaltă a Rugăciunii”.

Autorul ne descrie cum lucrează deopotrivă mintea și inima pentru obținerea rugăciunii curate. Sunt definite asemănările și deosebirile dintre minte și inimă, iar întâlnirea lor în duh e zugrăvită printr-o superbă metaforă, aceea a curățeniei trupești și sufletești a pruncului nenăscut. Și „coborârea minții în inimă” prin care este posibilă rugăciunea neîncetată este văzută ca un drum de întoarcere la starea primordială: „Coborârea minții în inimă prin puterea harului Domnului ar reface în sens invers, în chip duhovnicesc, drumul pe care l-a parcurs trupește creierul în despărțirea lui de cord. S-ar ajunge astfel la starea de curăție a pruncului nenăscut, foarte asemănătoare stării în care se afla Adam în rai înainte de cădere.” Mintea chiar și după păcatul strămoșesc, ne este mai ușor de a o controla în comparație cu inima și deși pare a avea un rol pasiv, inima „îndrumă, în fond, întreaga noastră personalitate”, la judecata de apoi inima ne va fi analizată, căci în inimă se sălășluiește Duhul lui Dumnezeu. „Mintea și inima trebuie să se unească prin puterea lui Hristos. [...] Depărtarea dintre minte și inimă arată depărtarea dintre om și Dumnezeu.” Desigur această coborâre a minții în inimă, din timpul rugăciunii inimii/minții, nu este una de natură trupească. Ne învață Părintele Tudor Ciocan: „Cel ce ar căuta să înțeleagă trupește această coborâre se vădește a fi lipsit de judecată, căci ar însemna să creadă că creierul se unește fizic cu inima din piept, ceea ce este limpede cu neputință, cel puțin în viața aceasta. Aerul se coboară trupește cu adevărat; pătrunzând pe nări își urmează cursul firesc spre plămâni, primenindu-i, și prin aceasta redând vigoarea întregului trup, inclusiv sălașul minții, care este creierul. Dar vai de cel ce-și imaginează că doar prin respirație va putea ajunge să se unească cu Hristos!”
Preotul Tudor Ciocan a scris cu multă acribie cartea, fiecare subiect l-a abordat în așa fel încât să nu lase loc cumva de confuzii. De exemplu afirmă într-un loc: „Chemarea Numelui este Liturghia dinainte de Liturghie și Liturghia din timpul Liturghiei și Liturghia de după Liturghie.” – pentru ca în fragmentul imediat următor să vină cu explicații, să-și întărească cuvântul, dar în același timp să evite o falsă interpretare a afirmațiilor Sfinției Sale: „Să nu se înțeleagă de aici că ar putea cineva să se mântuiască fără a se cumineca cu Sfântul Trup și Sfântul Sânge al Domnului primite prin Sfânta Împărtășanie! Orice creștin se poate însă pregăti prin Sfânta Rugăciune pentru primirea lor și dobândește, tot prin mijlocirea ei, puterea de a-și păstra după aceea mintea și inima neîntinate”. Sunt câteva capete ce încep cu această expresie: „să nu se înțeleagă de aici…” ceea ce denotă o mare grijă a Preotului Tudor Ciocan pentru cititor, pentru ca adevărul religios să nu fie nicidecum mistificat.
Sigur că sunt și paragrafe care abordează nu numai problema rugăciunii inimii, ni se vorbește și despre canonul zilnic de rugăciune, despre prezența creștinului în biserică, despre Sfânta Liturghie și Sfânta Împărtășanie, despre Maica Domnului pe care trebuie s-o avem drept model. Sunt capete în care sunt evocați Sfinții Apostoli Ioan și Petru, Ioan – „cel mai tânăr dintre apostoli” iar Petru – „verhovnicul lor”. Sunt unii care se înșeală și afirmă că rugăciunea inimii ar fi practicată și în confesiunile necreștine. Se întâmplă să fie subțiri și false asemănări, dar autorul ne elucidează asupra fiecărei probleme în parte. Unii dintre agareni rostesc neîncetat numele Domnului, folosind mai multe nume pentru că ei îl numesc pe Dumnezeu în 99 de moduri diferite, dar aceste denumiri „sunt de fapt numiri ale lucrărilor Lui”. Hindușii cad și ei în înșelare „când cred că coborârea minții în inimă [...] ar fi totuna cu trezirea și ridicarea unei anumite energii subtile, numite kundalini.” Ei vorbesc de o „ridicare” (iată mândria luciferică) iar Sfinții părinți vorbesc dimpotrivă de o „coborâre”. Meditația zen se află de asemenea sub semnul înșelării. Ei încearcă printr-o tehnică ce ține mai mult de gimnastica trupului și prin controlul respirației „să-și golească sinele de orice gând și orice cugetare”, rămânând astfel înlăuntrul omului numai senzațiile, care după cum spune și Părintele Ciocan, „oricum omul nu are cum să le împiedice”. Zen ne pare o filozofie a ego-ului și a vidului. Suntem deplin în asentimentul autorului când afirmă mai departe: „Cum s-ar putea asemui țelul spre care se îndreaptă cel ce caută să trăiască în acest fel cu desăvârșirea după care tânjește orice lucrător al Rugăciunii neîncetate, care își golește mintea de gânduri numai spre a o avea desăvârșit alipită de Hristos Domnul?”
Cartea „Capete despre Rugăciunea neîncetată” ne sfătuiește pas cu pas cum să practicăm această rugăciune, ce să facem când suntem abia la început, care trebuie să fie poziția corpului când rostești rugăciunea, despre controlul respirației, despre alte rugăciuni ajutătoare etc. Dar mai ales despre puritatea sufletească și dragostea pe care trebuie să le ai, sau să le urmărești prin această rugăciune.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #10  
Vechi 20.05.2013, 16:54:03
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Excurs mistic la tema topicului

Intr-un interviu acordat de catre Ysabel de Andia se arata faptul ca Dionisie Aeropagitul,in ,,Teologia mistica", pornind de la Exod 20:21 ,,..iar Moise s-a apropiat de intunericul unde era Dumnezeu"concepe acest ,,intuneric"ca avand doua sensuri,subiectiv si obiectiv.Este,pe de o parte,un intuneric al privirii care orbeste deoarece in miezul experientei mistice se afla ,,legarea simturilor"si pe de alta parte este un ,,intuneric"al Dumnezeirii care nu se lasa vazuta.Dumnezeu este lumina (I Ioan 1:5)dar aceasta lumina este neapropiata si inaccesibila,fiind perceputa de om ca ,,intuneric".Astfel Dumnezeu apare in acel ,,intuneric" prin exces de lumina si nu prin lipsa de lumina,EL fiind izvorul a toata lumina si dincolo de orice lumina.Intre catafaza si apofaza,Dionisie trece printr-un concept imprumutat de la Proclus,numit ,,aphairesis",adica o negare transcendenta.

Cele doua contrarii (catafaza si apofaza) ramin inclestate in acelasi plan insa acest concept le transcede,inseamna abstractie si depasire,rapire si ridicare.Prin urmare Dumnezeu este dincolo de afirmatie ca si de negatie iar daca acest ,,dincolo"este un dincolo-de-tot-ce-cunoastem,atunci acest dincolo de definire,acest ,,dincolo de cuvant"este tacere,glasul lumii ce va sa vie,iar Dionisie numeste asta ,,Intunericul prea luminos al tacerii"

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 20.05.2013 at 17:04:35.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare