Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfinti Parinti (Patrologie)
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 05.06.2013, 12:33:38
Theodore_of_Mopsuestia
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Parintii Siriaci

Deschid aces topic, cum am promis Scotianului, care se vrea o minora contributie la mai buna cunoastere a profundei intelepciuni semite, in cazul de fata siriace, atestata de nenumarate ori in alte izovoare patristice, deseori non-siriace.
Deocamdata nu am timp de definitii si descrieri mai ample, cum s-ar cuveni. Iata citeva linkuri:

http://www.tertullian.org/rpearse/oriental/syriac.htm
http://www.syrianchurch.org/malankar...y_Fathers.html
http://phoenicia.org/syriacwritings.html
http://www.fathersofthechurch.com/20...riously-folks/
Reply With Quote
  #2  
Vechi 05.06.2013, 14:42:54
cezar_ioan cezar_ioan is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.11.2012
Locație: Benidorm, Hotel Bali
Mesaje: 1.946
Implicit

Aplaud inițiativa ta! Sper să mă alătur și eu curînd; vine vacanța de vară și voi avea, în sfârșit, mai mult timp pentru lectură și meditație.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 22.06.2013, 00:56:10
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Scurte date introductive cu privire la contextului teologico-istoric

,,Sirienii,siriacii sau giro-arameenii s-au extins in Libanul de azi,Siria,Turcia si Imperiul Persan,incepand din Asia Mica pana la hotarele Palestinei si pana dincolo de Tigru si Eufrat.Numiti de popoarele semite ,,aram"sunt probabil identici cu ,,arimoi"din Homer(Iliada)si Hesiod.In Septuaginta sunt numiti ,,syrioi", syristi fiind limba ce o vorbesc.Arameenii au intemeiat o serie de regate in sec Xi-VII BC,apoi au existat regate semi-independente si independente,ai caror locuitori vorbeau aramaica,dar dupa cucerirea orasului-stat Palmyra de catre romani nu a mai existat un stat independent in care locuitorii sa vorbeasca numai limba aramaica.Sirienii erau raspanditi in orasele si satele Imperiului Roman si ale Imperiului Sasanid pana la cucerirea sa de catre arabi,dupa care au trait sub stapanire musulmana.Limba siriaca este limba literara aparuta la Edessa si in ea s-au scris atat texte gnostice cat si crestine,dialectul siriac constituind impreuna cu dialectul ,,Talmudului din Babilon"si cel mandeean grupa de est a dialectelor aramaice.Epoca de inflorire maxima a literaturii siriace a inceput in sec al III-lea AD si s-a extins pana in sec VII-lea.Scrierea siriaca are in comun cu ebraica si araba 22 de grafeme care noteaza consoane sau semi-consoane si cu cea araba numeroase legaturi.Exista urmatoarele alfabete siriace:,,estrangelo" care este si cel mai vechi si din care deriva si celelalte,adica alfabetul ,,serto" si ,,pesito"ce s-a diferentiat dupa sec V AD intr-o scriere a iacobitilor monofiziti si alta a nestorienilor din est.Intre aceste ultime doua scrieri exista mici diferente,scrierea estrangelor s-a pastrat chiar si in textele iacobite si nestoriene.Toate aceste scrieri sunt cursive si literele sufera unele mici modificari dupa legaturile pe care le au.La inceput,in sec II-III AD,sirienii ca si iudeii scriau numai consoanele dar literele aleph, waw si iod isi pierdusera valoarea lor de consoane in multe cazuri si s-a inceput sa se scrie vocalele cu aceste grafeme.Nestorienii au dezvoltat un sistem intreg de notare a vocalelor,care deosebeste calitatea acestora.

Dezvoltarea literaturii aramaice de vest a avut loc pe ambele maluri ale fluviului Tigru,in tinuturile regatelor Osroene si Adiabene.Intradevar,in aceste regate tampon,asezate intre Imperiul Roman si cel part la inceput,apoi cel sasanid, misionarii crestini,mergand pe urmele asezarilor iudaice din Diaspora au obtinut numeroase convertiri.In regatul Adiabene,ai carui regi au trecut la iudaism inca inainte de nimicirea Templului din Ierusalim,noua credinta crestina a avut episcopi si marturisitori inca din anul 123 d.Hr. In regatul Osroene domnea regele Abhar bar Ma'nu(179-216 d.Hr)care,in anul 202,a fost primul cap incoronat ce a devenit crestin si din vremea lui a ramas Edessa centrul cel mai insemnat al vietii literare in limba aramaica de rasarit (siriaca). Plecand de la Edessa creatia literara si religioasa in limba aramaica de est s-a raspandit in alte centre, cum ar fi Nisbis si Hieropolis,si a ajuns pana la marea metropola elenistica asezata aproape de coasta Mediteranei, Antiohia.Dar expansiunea nu s-a facut numai in Imperiul Roman si in statele tampon dintre acest imperiu si cel part (sasanid cu incepere de la 224 d.Hr) ci si in Imperiul Part al Arsacizilor,astfel ca in primele decenii ale sec V d.Hr teritoriul pe care se intindea cultura siriaca crestina ajungea pana la Golful Persic si fruntariile Indiei.Anterior culturii siriace crestine a existat o literatura scrisa redactata in limba autohtona,aramaica de est,iar acesta literatura era pagana sau iudaica.S-a putut deduce ca siriaca era deja o limba literara din unele scurte inscriptii de pe morminte,din manuscrisele pastrate in arhivele regale din Edessa,dintr-o epistola a unui preot sau episcop,Mara bar Serapion sau din textul siriac al romanului lui Ahiqar."(sursa:,,Scripta Aramaica")

Mai trebuie precizat faptul ca: ,,Desi poate fi privita drept una dintre traditiile crestine cele mai bogate si originale,Biserica siro-orientala,din care a facut parte Isaac Sirianul si Isaac al Ninivei,este cea mai putin cunoscuta din mozaicul comunitatilor crestine din Orient.Legata potrivit unei vechi traditii de propovaduirea apostolului Toma si a ucenicilor sai,acesta Biserica,asa cum atesta deja Cosma Indicopleustes in ,,Topografia"sa crestina,scrisa in 547,si mai tarziu calatorii occidentali care s-au aventurat ,in epoca Renasterii,prin zonele Asiei centrale pana in China,,a cunoscut o expansiune exceptionala cu intemeierea de dieceze episcopale in Persia,in Arabia pana in Insula Socotra,in Asia Centrala,in India si in China,in timp ce,dpdv literar,ea sta la originea uneia dintre cele mai bogate infloriri din intreg Orientul crestin,cu opere scrise sau traduse in araba,pahlavi,sogdiana,malayalama si chineza.

Intr-o epoca mai tarzie,interferenta cu popoare si culturi diferite de cea aramaica a continuat si in timpul invaziilor mongole,fiind brusc intrerupta odata cu convertirea mongolilor la islam (sec XIV) si devastarile lui Timur Lenk.Pana la sfarsitul sec XIII avem marturii despre principese mongole de credinta crestina,ca mama hanului Mongka;despre preoti siro-orientali care insoteau cu biserici-corturi pe hani in peregrinarile lor;despre un intreg trib mongol devenit crestin,cel al uigurilor,caruia se datoreaza punerea la punct a scrisului mongol si din care proveneau in buna parte administratorii economiei si politicii hanilor;despre un han deosebit de atent la supusii sai crestini pana acolo incat sa fie salutat drept ,,nou Constantin",care a fost Hulagu,caruia i-se datoreaza asa-zisa ,,cruciada galbena",realizata numai in parte,prin care se intentiona eliberarea de arabi ale locurilor sfinte ale Siriei-Palestinei pentru a putea avea crestini au acces liber la ele;in fine,despre un catolicos ale Bisericii siro-orientale,de origine mongola,apartinand tribului ongut,si anume Yahballaha III(1281-1317).Luand asadar in considerare aceasta expansiune exceptionala apare evident faptul ca acel criteriu geografic nu este hotarator in individualizarea realitatii ecleziale(...)Daca pentru a individualiza Biserica siro-orientala nu este suficient criteriul geografic acelasi lucru este valabil si pentru criteriul lingvistic,limba siriaca fiind limba predominanta dar nu exclusiva,in care s-au exprimat autorii siro-orientali.(...).

Decisiv este criteriul teologico-liturgic:Biserica siro-orientala se diferentiaza de celelalte Biserici prin faptul de a nu fi acceptat,din diverse motive-nu ultimul dintre ele fiind faptul ca se afla in afara frontierelor Imperiului Roman-hotarile sinodului de la Efes din 431,in care a fost condamnata erezia lui Nestorie.In ceea ce priveste cultul,Biserica siro-orientala folosea un rit propriu,asa-numitul rit ,,caldeean".Intre diviziunile interne ale acestei Biserici,prabusirea unor imperii si invazia unor noi popoare,sec VII a fost martor la inflorirea unei bogate literaturi ascetico-duhovnicesti si unor mari misiuni in pamantul Chinei"(sursa ,,Isaac Sirianul:asceza singuratica si mila fara sfarsit").

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 23.06.2013 at 01:39:42.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 23.06.2013, 01:37:10
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Cautand prin lazile uitate ale timpului

Unul dintre cele mai vechi texte siriace este ,,Evanghelia lui Rabbula" iar despre autorul ei trebuia spus faptul ca ,,Episcopul Rabbula al Edessei s-a născut la Kenneshrin, din tată păgân și mamă creștină. În tinerețe a avut parte de o educație aleasă, reușind să învețe le perfecție limba greacă. S-a convertit la creștinism sub înrâurirea episcopilor Eusebiu al Edessei și Acaciu al Alepului. Foarte devreme a îmbrățișat haina monahală, retrăgându-se în lavra Avraam, nu departe de locul natal. După moartea episcopului Diogene, a fost ales să păstorească dioceza Edessei (411/2). S-a manifestat vehement împotriva pătrunderii influențelor iudaice, păgâne și gnostice în Siria. A fost un înflăcărat persecutor al nestorienilor, motiv pentru care Ibas îl numește "tiranul din Edessa". A stat alături de Sfântul Chiril al Alexandriei la Sinodul de la Efes (431). La îndemnul acestuia a tradus în siriacă opera "Despre credința cea adevărată în Domnul nostru Iisus Hristos către Împăratul Teodosie". De asemenea, din însemnările biografului său rezultă că a semnat numeroase epistole cu caracter doctrinar, de mare importanță pentru această perioadă. Printre scrierile sale se numără și varianta Peshitta a Noului Testament. A trecut la Domnul în anul 435.

Numele său este legat de sfârșitul epocii Diatessaronului (Evangheliile armonizate, transcrise de Tațian Asirianul). El a decretat folosirea exclusivă a Evangheliilor Separate (Mepharreshe) în cult, prin canonul 43: "preoții și diaconii să aibă grijă ca în fiecare biserică să se găsească un exemplar din Evangheliile Separate și că acestea trebuie citite". Din redactarea textului rezultă foarte ușor că traducătorul era familiarizat cu Diatessaronul lui Tațian, folosind deseori același tip de frazare. Este foarte probabil ca această lucrare să fi fost concepută sub autoritatea și cu sprijinul episcopului Serapion al Antiohiei. Acesta este menționat de istoricul Eusebiu de Cezareea ca autor al unui tratat alcătuit împotriva unei evanghelii apocrife, atribuite Sfântului Apostol Petru, pentru creștinii din Rossos care se lăsaseră atrași în această greșeală. Redăm în acest sens câteva rânduri din lucrarea episcopului Serapion, citate în istoria lui Eusebiu: "Fraților, noi ținem la Petru și la ceilalți apostoli cu aceeași tărie ca și la Hristos. În schimb, avem atâta experiență să respingem pseudoepigrafele puse sub numele lui pentru că știm că pentru astfel de scrieri nu avem nici un temei tradițional. Căci pe când eram la voi socoteam că toți erați legați de credința cea dreaptă și chiar fără să fi citit Evanghelia zisă a lui Petru îmi ziceam: dacă numai într-atâta constă supărarea voastră, atunci puteți să o citiți. Întrucât însă m-am convins din auzite că judecata voastră înclină spre erezii, mă voi grăbi să vin din nou la voi". (Diac. Ioniță Apostolache). Va urma

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 23.06.2013 at 01:40:39.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 08.11.2014, 05:57:55
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 275
Implicit

Nu știu cam ce s-a dorit să se scrie în acest topic, "părăsit" înainte de vreme, dar găsindu-l m-am gândit la ce sfinți părinți siriaci cunosc eu: Isac Sirul, Efrem Sirul și Ioan Damaschin.

Din cartea lui Sabino Chiala "Isaac Sirianul - asceză singuratică și milă fără de sfârșit" am reținut pentru prima dată ideea uimirii - ca treaptă a cunoașterii lui Dumnezeu, ca dar pur al harului (nu prin osteneala omului).

Referitor la uimire, am mai întâlnit acest minunat condac din acatistul Sfinților Petru și Pavel:

"Cu dor pipaind ascunsurile cele nemasurate ale adancului celui preainalt, o, Pavele, ai aflat in acestea margaritare, tacere intelegatoare, spaima si uimire, odihna si bucurie, impreuna a canta lui Dumnezeu: Aliluia!"

Poate că surprizele, uimirile vieții sunt feluri prin care ne vorbește Domnul. Căci mintea noastră este obișnuită să gândească prea mult, să planifice, să caute să înțeleagă... Dar Dumnezeu nu poate fi cuprins, iar a-L cunoaște nu putem cum și când vrem noi, ci doar când, cum și dacă vrea El.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 08.11.2014, 07:11:02
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.778
Implicit

In conditiile actuale, cand asistam la primul mare pogrom al mileniului III, pledez pentru folosirea sintagmei "parintii arabi" in loc de "parintii siriaci".

Fiindca lumea a ajuns sa considere, injust, ca "arab" si "musulman" sunt denumiri intersansabile, uitand ca Siria, dar si alte tari arabe (Libanul, Irakul, etc) sunt nu numai leaganul crestinismului, dar si leaganul omenirii in general. Doar 10 % dintre musulmani sunt arabi. Si, pana in vremurile foarte recente, doar jumatate dintre arabi erau musulmani. Comunitatea arabilor crestini a jucat timp de secole, pana prin anii 70-80, un rol de prim plan in istoria acestei regiuni pline de istorie. Lupta arabilor pentru emancipare a fost condusa de crestini. Un crestin arab a infiintat Organizatia de Eliberare a Palestinei si a fost, multi ani, primul ei conducator, inainte de Yasser Arafat. Contributia crestinilor este nu doar evidenta, ci covarsitoare mai ales in Liban. Ceea ce numim "bucatarie araba", adica, in esenta, bucataria libaneza cu tot rafinamentul ei, este bucatarie crestina.

Inima mea sangereaza cand vad cum arabi musulmani din Siria si din Irak, acesti filisteni si hittiti ai vremii noastre, distrug cu tavalugul lor leaganul crestinismului si ma rog Domnului sa nu paraseasca poporul Sau atat de incercat in ultimii ani, dar mai ales in ultimul. Fie ca acel pamant sfant sa isi gaseasca pacea.

O, vino, vino din Liban, mireasa !
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.ro
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare