Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Morala Crestina
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #61  
Vechi 14.12.2013, 23:54:50
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Acum îmi înțeleg prietenul care mi-a spus cândva că ăștia la teologie mai nou îți spală creierul.
Reply With Quote
  #62  
Vechi 14.12.2013, 23:55:16
dobrin7m's Avatar
dobrin7m dobrin7m is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.08.2010
Locație: Londra
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.940
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Dalian Vezi mesajul
Și uite cum, după un discurs feminist prelung și vitriolant, le-ai pus și maicile starețe, ba chiar și pe Maica Domnului în slujba mișcării feministe! Așa ceva chiar că n-am mai întâlnit.
"Egalitatea dintre bărbat și femeie a fost și continuă să fie afirmată de Biserică. Sfântul Vasile cel Mare spunea că „virtutea bărbatului și a femeii este una, pentru că și zămislirea este de aceeași cinste pentru amândoi și deci și răsplata este aceeași pentru amândoi. Auziți ce se spune la Facere: «Și a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat și femeie» (Facere 1, 27). Deci dacă firea lor este una, și lucrările lor sunt una; și dacă munca lor este deopotrivă și răsplata este aceeași“.

Din punctul de vedere al mântuirii, bărbatul și femeia au aceeași lucrare și tind către același țel, unirea cu Hristos, în care diferențele de sex dispar, pentru că își pierd rostul. „Fiii veacului acestuia se însoară și se mărită; Iar cei ce se vor învrednici să dobândească veacul acela și învierea cea din morți, nici nu se însoară, nici nu se mărită. Căci nici să moară nu mai pot, căci sunt la fel cu îngerii și sunt fii ai lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii“ (Luca 20, 34-36).

Aceasta pare a fi cea mai mare neînțelegere, deoarece veacul de acum este unul imperfect în care diferențele există, cu un scop bine determinat de Dumnezeu, pe când în veacul de apoi aceste necesități ale firii căzute își pierd utilitatea împlinindu-se în unirea cu Hristos.

Dacă în veacul de apoi vom trăi ca îngerii, purtați de aripile trupurilor transformate în Hristos, acum lucrarea noastră este stânjenită de materia greoaie a firii căzute. Nu putem confunda aceste două stări, cea căzută și cea înviată. În cea căzută ne supunem legilor firii căzute, tânjind prin credință și lucrarea mântuitoare să urcăm spre cea înviată. Această lucrare nu înseamnă însă negarea rolurilor firești ale celor două părți, bărbătească și femeiască, nu înseamnă o egalizare forțată, vârâtă pe gâtul tuturor printr-o politică de nondiscriminare prost înțeleasă, ci printr-o împreună-lucrare în perfectă armonie și înțelegere.

Ortodoxia nu împinge femeile pe linia de tușă. Preoția ține într-adevăr de partea bărbătească, dar asta nu înseamnă că femeia nu are nici un rol în Biserică. Preoția împărătească, de care vorbește Sfântul Apostol Petru (1 Petru 2, 9), este deschisă tuturor, nu neapărat într-un înțeles sacerdotal, ci ca unul general, de martori ai Învierii în lume.

În Duminica Mironosițelor vedem înseși femeile ca întâi martori ai Învierii, primind misiunea de-a o vesti Apostolilor. „Mironosițele, de dimineață venind și privind mormântul gol, ziceau Apostolilor: Zdrobit-a Cel puternic putrejunea și pe cei din iad i-a smuls din legături; propovăduiți cu îndrăzneală, că a înviat Hristos, Dumnezeu, dăruind lumii mare milă“. Femeile mironosițe nu sunt altceva decât Apostoli ai Apostolilor, vestitoare ale Evangheliei Învierii lui Hristos.

În aceeași tradiție apostolească a mironosițelor putem vorbi și de alte femei care sunt înscrise în calendare cu cinstea de „asemenea cu apostolii“: Sfânta Mare Muceniță Fotini, Sfânta Mare Muceniță Tecla, Sfânta Împărăteasă Elena, Sfânta Nina Luminătoarea Georgiei, Sfânta Olga Împărăteasa Rusiei, femei care prin viața lor sfântă au propovăduit și întărit credința popoarelor.

Dar orice femeie, soție, mamă sau monahie poate ajunge asemenea cu Apostolii dacă se străduie să fie un exemplu de credință, chemare, dăruire și sacrificiu. De-a lungul întregii istorii, femeile dreptcredincioase și-au arătat pe deplin rolul lor apostolic crescând în credință generații și generații de creștini. Deși lucrarea acestora poate părea orientată spre interior, spre familie, rodul este unul sobornicesc, universal. Știm bine că în spatele oricărui sfânt se află o mamă bună: Sfânta Macrina pentru Sfântul Vasile cel Mare, Sfânta Antusa pentru Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfânta Nona, mama Sfântului Grigorie Teologul, și așa mai departe. Acestea nu s-au rușinat să-și împlinească rolul lor formator de mame, ba din contră, și l-au asumat ca o misiune sfântă spre împlinirea firii lăsate de Dumnezeu.

Biserica însăși este de genul feminin, deasupra fiecărui altar ortodox este zugrăvită Maica tuturor, Născătoarea de Dumnezeu."

http://ziarullumina.ro/repere-si-ide...-al-cuvantului
__________________
"De carma mintii atarna incotro pornim si unde mergem.
Adevarul este fiinta vie.
Gandurile omului nu sunt ca si gandurile Domnului.
Credinciosul in Dumnezeu depaseste limitele omului.
Nu sunteti voi cautand pe Iisus? Voi stiti despre Iisus o multime de lucruri dar nu il stiti pe El. Si pana nu Il gasesti pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine, nu-ti gasesti nici sensul tau nici sensul lumii." Cuv. Arsenie Boca
Reply With Quote
  #63  
Vechi 15.12.2013, 00:00:18
laurastifter laurastifter is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 14.06.2008
Locație: România
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.362
Implicit

Citat:
În prealabil postat de ovidiu b. Vezi mesajul
Acum îmi înțeleg prietenul care mi-a spus cândva că ăștia la teologie mai nou îți spală creierul.
Tot ceea ce am scris în acest topic sunt reflecții personale, nu lucruri studiate la Teologie!
Probabil că mi-am spălat singură creierul, sau nu știu ce să zic... :))
Dar vă asigur că ceea ce am scris aici nu are legătură cu învățământul teologic.
Doamne ajută!
__________________
"Duh este Dumnezeu și unde este Duhul Domnului, acolo este libertate." (II Cor3, 17)
"Pentru Tine trăiesc, vorbesc și cânt!" (Sf. Grigorie Teologul)
"Dați-mi-L pe Hristos și aruncați-mă în iad!"
"Acesta este unul dintre motivele pentru care eu cred în creștinism: e o religie pe care n-ai fi putut-o născoci." (C. S. Lewis)
Câteva gânduri scrise de mine:
http://www.ortodoxiatinerilor.ro/iis...-duhovniceasca
Reply With Quote
  #64  
Vechi 15.12.2013, 00:05:17
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Să mă ierți, dar duhul scolastic miroase de la o poștă. Ar fi îmbucurător faptul că ceea ce ai scris nu ar avea legătura cu ceea ce ai studiat la Teologie.

Last edited by ovidiu b.; 15.12.2013 at 00:19:02.
Reply With Quote
  #65  
Vechi 15.12.2013, 00:21:17
Dalian's Avatar
Dalian Dalian is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 27.09.2012
Locație: Cernica
Mesaje: 504
Implicit

Citat:
În prealabil postat de dobrin7m Vezi mesajul
Mișcarea feministă nu este încurajată de Biserica Ortodoxă. Să luăm spre exemplu o mărturisire a unui ierarh contemporan care, nu cu multă vreme în urmă, după scandalul generat de o trupă de rock feministă din Rusia, spunea: „Consider foarte periculos fenomenul numit feminism, pentru că organizațiile feministe proclamă pseudolibertatea femeilor, libertate încurajată să se exprime mai ales în afara căsătoriei și a vieții de familie“. Pe de altă parte, nici mișcarea feministă nu vede cu ochi buni Biserica datorită percepției că toate pozițiile de „putere“ în Biserică, de la patriarh la diacon, sunt ocupate de bărbați, rolul femeilor în Biserică fiind perceput ca unul marginal și insignifiant.

http://ziarullumina.ro/repere-si-ide...-al-cuvantului
Eh, vedeți că se poate vorbi și fără duh de ceartă?
Așa mai merge, sincere felicitări!
Reply With Quote
  #66  
Vechi 15.12.2013, 00:44:30
Fani71 Fani71 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.04.2009
Locație: Bruxelles
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.711
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Problema lui Luther nu a fost neascultarea.
Nici cei mai intransigenți "antiecumeniști" nu-l blamează pe Luther fiindcă s-a opus Papalității, ci doar pentru teologia sa.
La fel, sfințenia lui Maxim Mărturisitorul nu se datorează doar calității sale de disident, ci curajului de a-L mărturisi pe Hristos cu prețul sacrificiului suprem.
Prin urmare, disidența nu este o virtute în sine, ci se cuvine a fi evaluată teleologic.
În schimb, obediența da, e viciu în sine, pentru că se opune libertății.
Obediența se află în antiteză cu ascultarea creștină autentică, așa cum postul creștin autentic este opus sinuciderii prin inaniție.
Ascultarea creștină cu dreaptă socotință, bazată pe încredere, este virtute, iar obediența, ascultarea necondiționată, e sinucidere duhovnicească.
Îl ascult cu drag pe părintele meu duhovnicesc în mod liber, fiindcă AM ÎNCREDERE în sfinția sa, pentru că părintele îmi este îndrumător spiritual.
Astfel, ascultarea autentică e rod al iubirii, respectului și încrederii față de persoana celui de care mă las influențată, iar nu al unui respect principial față de ideea de autoritate și ierarhie.
Îl ascult pe părintele, nu fiindcă altfel aș merge în iad, ci fiindcă știu că sfaturile Sfinției Sale sunt spre binele meu, sunt rodul unei îndelungate experiențe de viață spirituală, de viață dedicată lui Hristos Dumnezeu.
Îl ascult pe părintele meu duhovnic în mod rațional: dacă părintele mi-ar spune, de exemplu, să abandonez studiile teologice... nu l-aș mai asculta; ceea ce nu ar însemna că mi-aș pierde încrederea în părintele, ci i-aș rămâne fiică duhovnicească și aș continua să-i urmez sfaturile în alte privințe.
În schimb, pe un episcop nu l-aș asculta așa cum îl ascult pe părintele meu duhovnic, decât dacă mi-ar argumenta foarte convingător ceea ce crede el că e bine să fac.
Altfel, dacă mi-ar spune ceva neargumentat, legat de viața mea duhovnicească, n-aș lua în considerare, din două motive:
1. pentru că nu mă cunoaște, nu-mi știe nivelul duhovnicesc, ispitele, frământările, neliniștile, idealurile etc;
2. pentru că nu-l cunosc nici eu și nu știu cât este de bine pregătit teologic, spiritual etc.
De asemenea, între un părinte profesor al meu de la Teologie și un episcop mai puțin pregătit teologic, aș avea mult mai mare încredere în părintele profesor, neținând seama de ierarhie, ci de pregătirea teologică a fiecăruia.
Acum sper că mi-ați înțeles mai bine punctul de vedere.
Revin.
Doamne ajută!
Intru totul de acord cu interpretarea ta.
Probabil ne-au spalat bine creierele la amandoua astia de la institutele de teologie si romane, si francezo-ruse - si cu acelasi sapun ;-)
__________________
"Dacă nu putem fi buni, să încercăm să fim măcar politicoși." (Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii)
Reply With Quote
  #67  
Vechi 15.12.2013, 00:55:56
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.197
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Problema lui Luther nu a fost neascultarea.
Nici cei mai intransigenți "antiecumeniști" nu-l blamează pe Luther fiindcă s-a opus Papalității, ci doar pentru teologia sa.
Vezi tu, daca Luther ar fi pus inainte ascultarea, ar fi ramas calugar romano-catolic si nu cu mult departe, ca si intelegere si practica a lucrarii mantuirii subiective, de Biserica.
Insa a pus inainte, valoarea propriei judecati, care s-a dovedit a fi gresita, departandu-se astfel ani-lumina de ceea ce spuneam mai sus.

Citat:
La fel, sfințenia lui Maxim Mărturisitorul nu se datorează doar calității sale de disident, ci curajului de a-L mărturisi pe Hristos cu prețul sacrificiului suprem.
Tehnic, de fapt a marturisit o dogma si inca una care tine de o chestiune delicata si de o intelegere care nu este multora chiar asa accesibila.
Personal, cred ca a avut un mandat expres, de Sus, si nu a fost o ambitie personala rezultata dintr-o "problema de constiinta" cum a incercat Fani sa puna problema.

Citat:
Prin urmare, disidența nu este o virtute în sine, ci se cuvine a fi evaluată teleologic.
În schimb, obediența da, e viciu în sine, pentru că se opune libertății.
Obediența se află în antiteză cu ascultarea creștină autentică, așa cum postul creștin autentic este opus sinuciderii prin inaniție.
Aici te-ai jucat nitelus cu cuvintele si ai reusit sa introduci foarte originala notiune de "obedienta" care nimeni nu a pus-o in discutie, practic o a treia categorie dintre cele doua disputate: opozitie(disidenta, daca vrei) vs. ascultare.

Mai corect ar fi fost sa spui ceva de genul: "disidenta nu este nici o virtute, nici un pacat in sine, ci trebuie analizata in raport cu valorile crestine, atat morale cat si teologice."

Citat:
Ascultarea creștină cu dreaptă socotință, bazată pe încredere, este virtute, iar obediența, ascultarea necondiționată, e sinucidere duhovnicească.
Îl ascult cu drag pe părintele meu duhovnicesc în mod liber, fiindcă AM ÎNCREDERE în sfinția sa, pentru că părintele îmi este îndrumător spiritual.
Astfel, ascultarea autentică e rod al iubirii, respectului și încrederii față de persoana celui de care mă las influențată, iar nu al unui respect principial față de ideea de autoritate și ierarhie.
Interesant ce spui tu acolo, dar din pacate iubirea, respectul si increderea de care vorbesti tu pot fi de o natura mult mai subiectiva si chiar eronata fata de principiul abstract, aparent impersonal si rigid, al autoritatii si al ierarhiei.

Citat:
Îl ascult pe părintele, nu fiindcă altfel aș merge în iad, ci fiindcă știu că sfaturile Sfinției Sale sunt spre binele meu, sunt rodul unei îndelungate experiențe de viață spirituală, de viață dedicată lui Hristos Dumnezeu.
Îl ascult pe părintele meu duhovnic în mod rațional: dacă părintele mi-ar spune, de exemplu, să abandonez studiile teologice... nu l-aș mai asculta; ceea ce nu ar însemna că mi-aș pierde încrederea în părintele, ci i-aș rămâne fiică duhovnicească și aș continua să-i urmez sfaturile în alte privințe.
Mie mi se pare ca te contrazici singura.
Uite:

Citat:
A: "știu că sfaturile Sfinției Sale sunt spre binele meu, sunt rodul unei îndelungate experiențe de viață spirituală, de viață dedicată lui Hristos Dumnezeu."
versus
B: "dacă părintele mi-ar spune, de exemplu [ceva ce nu-mi convine] nu l-aș mai asculta"
Pai cum vine asta?
In ciuda "unei îndelungate experiențe de viață spirituală, de viață dedicată lui Hristos Dumnezeu." pana la urma tu esti cea care stie mai bine ce e bine si ce e rau?

Pana la urma experienta ta limita de viata si spirituala este cea care valideaza sau invalideaza sfaturile lui?


Daca ai ceea ce ai nevoie, pentru a fi o astfel de supra-autoritate peste cea a lui, de ce mai ai nevoie de el in primul rand?

Citat:
În schimb, pe un episcop nu l-aș asculta așa cum îl ascult pe părintele meu duhovnic, decât dacă mi-ar argumenta foarte convingător ceea ce crede el că e bine să fac.
Tot e bine, macar episcopul are o sansa, aceea de a-ti explica si a te convinge, pe cand parintele duhovnicesc nici macar asta, din ce ai zis, nu l-ai asculta pur si simplu, daca nu-ti convine ce-ti cere.

Citat:
Altfel, dacă mi-ar spune ceva neargumentat, legat de viața mea duhovnicească, n-aș lua în considerare, din două motive:
1. pentru că nu mă cunoaște, nu-mi știe nivelul duhovnicesc, ispitele, frământările, neliniștile, idealurile etc;
Ar putea fi "vazator cu duhul".
Ar putea sa nu-ti spuna din prima, ca nu are de unde sa stie, intr-adevar, dar prin prisma experientei de viata si cateva discutii, dupa modul in care abordezi anumite probleme si enunti anumite principii de gandire, sa-ti cunoasca slabiciunile si caderile si unde ele au sa te duca tinand cont de un anumit context de viata..

Si sa iti recomande sa eviti acel context, si chiar fara explicatii, daca si-ar da seama ca oricum n-ar ajuta la nimic, tu considerand ca stii mai bine chiar decat cei mai experimentati duhovnici.

Ba chiar s-ar putea ca explicatia exacta sa nu o aiba nici el, simtamintele duhovnicesti nu se traduc neaparat in cuvinte, chiar daca functioneaza binisor in firea despatimita.

Citat:
2. pentru că nu-l cunosc nici eu și nu știu cât este de bine pregătit teologic, spiritual etc.
Cu alte cuvinte, pentru a avea o sansa la aprobarea ta, ar trebui sa faca eforturi deosebite sa te impresioneze mai intai.

Sa stii ca nu toti au timp de jocuri din astea.
Daca nu ai incredere in el, nici nu trebuia de la bun inceput sa te afli acolo.

Citat:
De asemenea, între un părinte profesor al meu de la Teologie și un episcop mai puțin pregătit teologic, aș avea mult mai mare încredere în părintele profesor, neținând seama de ierarhie, ci de pregătirea teologică a fiecăruia.
Depinde ce intelegi tu prin "pregatit teologic" si la ce capitol ar trebui sa ai incredere sau nu.
Daca e vorba despre cum interpreteaza Sfanta Traditie un pasaj din Sfanta Scriptura, poate profesorul stie mai bine.

Daca e vorba de un aspect duhovnicesc, care tine de modul in care abordeaza fiecare trairea crestina, nu se stie.
Faptul ca unul e episcop si celalat profesor nu spune mare lucru despre cine ar putea avea dreptate intr-o astfel de problema.

Citat:
Acum sper că mi-ați înțeles mai bine punctul de vedere.
Eu am inteles, dar din pacate problema nu tinde sa se simplifice ci sa se complice.

Citat:
Revin.
Doamne ajută!
Astept. :)
Cu bucurie.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.

Last edited by AlinB; 15.12.2013 at 00:58:32.
Reply With Quote
  #68  
Vechi 15.12.2013, 05:28:13
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.955
Implicit Doamne ajută !

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Nu ați fi avut cum să vă dați seama, acesta a fost și scopul. :)
Ba da, din faptul că te-ai exprimat la timpul prezent era foarte probabil ca situația să fie una contemporană. Recitește-ți descrierea, te rog.

Citat:
În prealabil postat de laurastifter
Ideea mea era aceea de a-i determina pe cei care susțin ideea de ascultare necondiționată și fac mereu apel la autorități în orice discuție, să le sugerez să condamne atitudinea Sf. Maxim, pentru ca apoi să le dezvălui la cine m-am referit și să le spun:
iată cum, prin această "virtute creștină" a obedienței se poate ajunge la aprobarea unor nedreptăți (așa cum a fost persecutarea Sfântului Maxim).
Doamne ajută!
Laura, este o imensă eroare ceea ce ai vrut să faci. Să nu dai amănunte exacte ci doar să te referi în linii mari la acea situație, când Biserica nu era ceea ce este acum - când dogmele sunt pe deplin clarificate - doar pentru ca să-ti creezi un precedent, nu este deloc fairplay, dacă înțelegi ce vreau să spun. Este foarte important momentul când se petrece o anume situație, nu poți să-l rupi din context pentru a crea false impresii.

Bine a zis Ovidiu, că numai un văzător cu duhul putea să dea verdictul exact! :)

Și apropo de soluțiile propuse de tine - ți-a explicat Decebal că Sf.Maxim nu putea fi caterisit pentru că nu era cleric.
Și în fine, doar un sfat îți mai dau : pe viitor nu mai încerca să induci în eroare. Nu e deloc creștinește.
Reply With Quote
  #69  
Vechi 15.12.2013, 09:00:10
Decebal Decebal is offline
Banned
 
Data înregistrării: 19.07.2012
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.659
Implicit

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Luther a avut o intenție cât se poate de sinceră și curajoasă: aceea a recuperării spiritului Bisericii primare, pervertit grav de Papalitatea de atunci.
Dar ce, știa Luther care e sau era spiritul Bisericii primare? Sau așa i se părea lui?

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Intenția lui nu a fost aceea de a dezbina și mai grav Biserica, așa cum s-a întâmplat, din păcate... A încercat să propună o reformă din interior... dar nu s-a putut.
Avem, iată, încă o mostră de gândire eretică marca laurastifter. Nu, Luder nu a dezbinat mai grav Biserica, el a ieșit pur și simplu în afara Bisericii, împreună cu ceilalți eretici care l-au urmat ori care i-au semănat. Spuneam eu că atunci când aud Stifter mă gândesc la Elveția; adaug: la Elveția protestantă, eretică și sectară. Iar cu propunerile și reformele din interior se pare că Luder s-a cam grăbit. Și ca o consecință ne-am pricopsit și noi aici în Rumânia cu o sectă de eretici luterani.

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Și gândiți-vă: nu a avut dreptate în revolta sa?...
(...) Mă refer, însă, la intenția lui de a se opune pervertirii credinței.
Păi cum a avut dreptate acest eretic? A avut o falsă îndreptățire de sine, și poate poate o fi avut și el ceva dreptate, dar pe care a reușit să o includă într-o erezie, distorsionând-o astfel.

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Desigur, multe dintre dogmele luterane sunt diferite de cele ortodoxe.
Nu, scumpeteo, "dogmele" luterane nu sunt diferite de cele ortodoxe, ele sunt erezii. Iar luteranismul nu este eretic doar în materie dogmatică, ci și în cea morală, și în cea liturgică, și în cea spirituală. După cum se știe erorile dogmatice, ereziile (nu opinii diferite) sunt legate cu alte tipuri de erori, scoțându-i pe eretici în fapt în afara Bisericii, așa cum au și rămas până în ziua de azi.

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
În zilele noastre, din fericire, atât BC, cât și protestanții au, cel puțin la nivel oficial, o atitudine irenic-ecumenică și conștientizează greșelile trecutului.
Deci prozelitismul extrem de agresiv al ecumeniștilor și francmasonilor este atitudine irenică? Am trăit să o mai aud și pe asta; norocul meu că nu o aud la biserică, ci dinspre sinagogă.

Citat:
În prealabil postat de laurastifter Vezi mesajul
Da, s-a ajuns la sciziuni grave în interiorul creștinismului, persecuții interconfesionale și alte atitudini grave, care n-au nicio legătură cu Persoana și învățătura Domnului Dumnezeului nostru.
Toată chestiunea e că Hristos nu a întemeiat creștinismul, ci Biserica. Nu știu de ce am senzația că tu vrei să dai cu piciorul unor daruri pe care le-ai primit, pe care iată că te arăți că nu le prea cinstești, și, încetul cu încetul, te pregătești să ieși subtil din Biserică pentru a face parte din creștinism, sau poate vrei să te duci direct la sinagogă. Sau poate la Templul din Ierusalim, reclădit. Sau, cine știe, poate chiar la vreo lojă, deși până acum nu mă gândeam la chestia asta.
Reply With Quote
  #70  
Vechi 15.12.2013, 10:28:14
Parascheva16's Avatar
Parascheva16 Parascheva16 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.02.2013
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.924
Implicit

Fr. Andrew Damick a tinut un fel de conferinta in care a vorbit despre toate religiile. A vorbit despre catolici, protestanti, neo-protestanti, secte, iudaism, islam, alte religii pagane. Diferentele dintre Ortodoxie si celelalte invataturi sunt f.clare. Cand a vorbit despre luterani, a adus in vedere faptul ca, luteranii si-au aruncat ochii spre Est, stiind ca esticii nu sunt catolici. Ei se asteptau sa fie tot luterani. Si surpriza. Patriarhul de la Constantinopol a avut mai multe discutii cu luteranii, a incercat sa ii aduca pe calea Ortodoxiei, dar luteranii nu au dorit asta, ei o tineau pe a lor. Deci nu, luteranii nu au avut nici o scuza. Stiau de Biserica Ortodoxa, au vb cu Patriarhul de atunci si au ales alta cale. Ei s-au razvratit impotriva Bisericii Catolice, mai ales impotriva unor legi date de Papa, dar s-au razvratit si impotriva Bisericii Ortodoxe. Interesant este ca si luteranii s-au schimbat de-a lungul timpului. Sa nu uitam ca Luther era impotriva Sf.Traditii, a ierarhilor si a preotilor.

Fr. Gregory Hallam, un parinte ortodox englez, a tinut o predica despre istoria ortodoxiei in UK si ce s-a intamplat dupa invazia francilor(cei care au adus catolicismul in Britania). A povestit pe scurt, evident. Dansul a precizat, si a dat si citate, ca dupa o perioada de catolicism, multi catolici din UK erau nemultumiti fata de Roma, dar nu ptr. ca doreau sa fie protestanti, ci acuzau Roma ca s-a despartit de Est si ca au introdus invataturi noi. Parintele a mai spus ca leacul a fost mai grav decat boala. Protestantii au mers pe un drum si mai gresit.

Ar fi foarte folositor sa se faca si in Romania conferinte sau predici pe acesta tema. Sa stie tot romanul cu ce se mananca protestantismul, catolicismul, islamul etc.

Ascultarea de duhovnic se face pana la credinta. Adica, daca duhovnicul te invata ceva ce nu tine de invatatura Bisericii, nu trebuie sa il asculti. Dar in general, ascultarea fata de duhovnic are rostul ei, la fel si taierea voiei. Monahii sunt sub ascultarea de-asemenea. Sf.Maxim Marturisitorul nu a facut ascultare ptr. ca era adevarul credintei in joc, nu ptr. ca avea el idei si ifose. Nu ptr. ca ii considera pe ceilalti sub el sau ca ierarhii nu aveau nu stiu ce studii teologice. Sa nu ne folosim de Sfinti si de vietile lor ptr. a ne justifica propriile actiuni si idei.

Consider ca este gresit sa judeci un ierarh dupa cate studii teologice are. Cu alte cuvinte, sa il judeci dupa cata teorie stie. Adevarata teologie este in Biserica. Un Parinte simplu, dar care traieste ortodoxia cu adevarat, cum e Pr.Cleopa, e cu mult mai sus decat un profesor universitar care stie multa teorie si cam atat.

Nu stiam ca Ortodoxia se traieste si se intelege la nivel rational.

Last edited by Parascheva16; 15.12.2013 at 10:30:42.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare