Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfinti Parinti (Patrologie)
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #61  
Vechi 13.02.2014, 05:36:54
Miha-anca
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Povestirile unui pelerin in cautarea rugaciunii neincetate

In fiecare lucru e o calitate, si Domnul a lasat-o pe aceasta pe seama vointei si darului Sau...
Dumnezeu a lasat pe seama voii si puterii omenesti numai cantitatea rugaciunii, poruncindu-i sa se roage neincetat, sa se roage intotdeauna, in toata vremea si in tot locul. Prin aceasta insa se descopera mijlocul tainic de a a junge la dobândirea adevaratei rugaciuni, iar odata cu ea vine si credinta si implinirea poruncilor si mântuirea!
Asadar, partea omului este cantitatea. Frecventa rugaciunii a fost lasata pe seama voii lui... Aceasta o invata Parintii Bisericii.

Sf. Macarie cel Mare: "A ne ruga intr-un fel sau altul (des) sta in vointa noastra, dar a ne ruga cu adevarat, e darul harului!"

Sf. Ioan Scararul: "Cand sufletul ti se intuneca de ganduri necurate, biruieste-le prin deasa repetare a Numelui lui Iisus. O arma mai puternica decat aceasta nu vei gasi nici in cer, nici pe pamant."

Sf. Grigore Sinaitul: "Cunoaste ca nimeni nu poate sa-si stapaneasca el insusi mintea, de aceea cand te napadesc ganduri necurate cheama de multe ori Numele lui Iisus Hristos si gandurile se vor linisti de la sine."

Chibzuind asupra acestor experimentate povatuiri ale Sfintilor Parinti, ajungem la aceasta concluzie adevarata, si anume ca mijlocul principal, unic si cel mai potrivit pentru a dobandi aievea mantuirea, precum si mantuirea insasi e rugaciunea deasa neincetat oricum ar fi ea.

Pentru ca sa te convingi mai bine de necesitatea indispensabila a rugaciunii dese, repetate cat mai tare cu putinta, observa ca:
1. fiecare indemn, fiecare gând spre rugaciune, e o lucrare a Duhului Sfânt si un glas al ingerului tau pazitor;
2 Numele lui Iisus Hristos chemat in rugaciune cuprinde in sine o putere statatoare si binefacatoare, de aceea
3. nu te tulbura din pricina necuratiei sau a uscaciunii rugaciunii tale, ci asteapta cu rabdare roada care vine din deasa chemare a Numelui lui Dumnezeu.

Nu asculta parerile lipsite de experienta si de minte ale lumii desarte, pentru care chemarea lui chiar necontenita, dar calma, ar fi o poliloghie nefolositoare... Nu! Pentru ca Numele lui Dumnezeu si deasa lui chemare isi vor arata roadele la vremea lor!
Reply With Quote
  #62  
Vechi 13.02.2014, 13:25:37
leonte leonte is offline
Banned
 
Data înregistrării: 03.10.2012
Locație: Bacau
Mesaje: 472
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Jennyy Vezi mesajul
rugaciunea inimii o va avea doar cel care nu va sti/nu isi va dea seama ca o are.
Nu este chiar asa.
"Rugati-va neincetat ca sa nu cadeti in ispita!" In toata patristica sfintilor niptici, am gasit acest citat din Evanghelie. Prin practica, sfintii pricepeau de ce este necesara rugaciunea neincetata.

Este drept ca "a sti" ca ai sporit in rugaciune, poate fi o capcana a vanitatii; dar cei ce ajung la rugaciunea cea curata, nu mai au vanitate, nu mai au egoism, nu mai au lacomie. Ei doar cugeta la poruncile evanghelice ca dintr-un instinct natural, al ingerului in trup.

"Cel ce s-a invrednicit de Harul Sfantului Duh, nesocoteste slava lumeasca" {sf. Macarie Egipteanul}
"Nu se numeste curvar, cel ce curveste o data, nici milostiv cel ce face milostenie odata. Virtutea sau patima se prind de suflet prin lucrarea continua si se naste intai ca o deprindere a sufletului." (filocalia VI)
Reply With Quote
  #63  
Vechi 13.02.2014, 13:39:29
leonte leonte is offline
Banned
 
Data înregistrării: 03.10.2012
Locație: Bacau
Mesaje: 472
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu Vezi mesajul

Ce sa ne mai ierte, daca noi ne-am rupt si NU mai constientizam relatia cu Creatorul nostru, decat intr-o falsa ipostaza. Teoretic, el poate sa ierte orice, dar cum, daca NU mai exista un contact?
Eu am mentionat si contactul, dar se pare ca ai fost captat pe prima parte a mesajului, incat nu ai mai reusit sa citesti si ultimele cuvinte : "cersind cu umilinta"

Personal nu am nimic impotriva ca un crestin sa aiba evlavie la un sfant - poate sfantul al carui nume il poarta, poate sfantul inger pazitor... Dar termenul ca un om cu viata sfanta, fie si Sfanta Fecioara, ar putea sa-L induplece pe Cela ce este noian de milostivire, sa faca ceva.... aceasta afirmatie este EREZIE.
Din pacate aceasta erezie iudaica, a patruns in crestinism "pe usa din dos", impreuna cu multe altele.

Repet: Tatal nostru este Milostiv, dar mila se dobandeste cersind. Cel ce e prea mandru ca sa cerseasca, nu poate dobandi mila.
Reply With Quote
  #64  
Vechi 13.02.2014, 13:52:53
leonte leonte is offline
Banned
 
Data înregistrării: 03.10.2012
Locație: Bacau
Mesaje: 472
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mosh-Neagu Vezi mesajul
Eu cred ca, de la primul pas *** spre dorinta de a ne insusi o astfel de rugaciune curata, este enorm de multa osteneala,
Sunt de acord. Oteneala e primul pas, pentru multi dintre noi. Osteneala (de orice fel ar fi) este expresia unui suflet dispus sa se jerfeasca pentru a dobandi ceea ce cauta. Acum, pentru cei ce sunt mai aproape de "liman", stiut lucrur este ca pe Domnul nostru, nu-l intereseaza osteneala in sine. Nu avem ingeri cu o numaratoarea in maini, care sa ne numere pasii sau metaniile. Caci Domnul nostru vede direct in inima noastra si doar inima este ceea ce Il "preocupa".
"Cei ce din fire fac cele ale Legii, ei insis isi sunt lege."

Cat despre celalat aspect, al "poruncilor". Eu le privesc cam asa, intr-un dialog interior: "Leonte, iata, ai pacatuit aici, deci esti ca si cum te-ai fi imbracat cu o rufa murdara. * Pai, n-am alta rufa, deocamdata. * Bine, inteleg, nu ai alta. Dar lacrimi ai? Spala haina sufletului cu lacrimi si va fi curata, pana data viitoare. De se va murdari, spal-o din nou! * Nu pot sa o spal mereu, nu am asa de multe lacrimi. * Bine, nu poti, nu poti. Dar macar nu umbla tantos, stiind ca esti murdar. Nu cauta la murdaria altuia, iar daca murdaria fratelui tau este prea tipatoare, adu-ti aminte de murdaria ta! Nici asta nu poti? Sau nu vrei?"
Reply With Quote
  #66  
Vechi 18.05.2014, 22:17:55
ovidiu b.
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de antoniap Vezi mesajul
O noapte în pustia Sf. Munte Athos de Arhimandritul Hieroteos Vlachos Iata o carte care e in masura sa lamureasca multe aspecte legate de Rugaciunea lui Iisus.
Da, minunată carte.
Reply With Quote
  #67  
Vechi 18.05.2014, 22:47:12
Mosh-Neagu's Avatar
Mosh-Neagu Mosh-Neagu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 20.04.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.460
Implicit

Citat:
În prealabil postat de leonte Vezi mesajul
"Leonte, iata, ai pacatuit aici, deci esti ca si cum te-ai fi imbracat cu o rufa murdara. * Pai, n-am alta rufa, deocamdata. * Bine, inteleg, nu ai alta. Dar lacrimi ai? Spala haina sufletului cu lacrimi si va fi curata, pana data viitoare. De se va murdari, spal-o din nou! * Nu pot sa o spal mereu, nu am asa de multe lacrimi. * Bine, nu poti, nu poti. Dar macar nu umbla tantos, stiind ca esti murdar. Nu cauta la murdaria altuia, iar daca murdaria fratelui tau este prea tipatoare, adu-ti aminte de murdaria ta! Nici asta nu poti? Sau nu vrei?"
Acesta este dialogul pe care il imaginezi tu, nu cel pe care ti-l releveaza Duhul Sfant. El n-o sa-ti spuna niciodata, "Bine, inteleg!" TU esti cel ingaduitor, nu ceea ce-ti inchipui ca-ti transmite Dumnezeu!
Spala haina sufletului cu lacrimi si va fi curata, pana data viitoare. De se va murdari, spal-o din nou!
Ortodoxia nu se confunda cu "Nufarul". Dumnezeu nu ne iarta, pentru a gresi din nou. Aceste concepte sunt foarte clar intelese: suntem iertati in momentul in care am inteles sa nu mai repetam greseala. Atat timp cat inca repetam aceeasi greseala suntem
in pacat, slabiciune si uraciune in fata lui Dumnezeu care S-a lepadat de noi. Teoretic, eu pot deveni sminteala si fara a fi tantos, constient fiind de pacatele mele. Dar asta nu-l determina pe aproapele meu sa devina mai intelept. Cu ce raman de fapt? Sunt eu indreptat? Mai mult decat atat: am ajutat pe celalalt sa se indrepte?
Intrebare: cine iti transmite ideea: "Bine, nu poti, nu poti!", Dumnezeu? Diavolul? Propria ta ingaduinta fata de slabiciuni? Cate din infranarile de pana acum, le-ai dobandit singur, si cate din mila lui Dumnezeu? Tu tot n-ai inteles ca fara milla Lui, nu dobandesti nimic? Ce sa poti tu? SINGUR!!!
__________________
+++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++++

Iubirea de vrajmasi, nu e un sfat, este o porunca! (Parintele Arsenie Papacioc)

Last edited by Mosh-Neagu; 18.05.2014 at 22:51:21.
Reply With Quote
  #68  
Vechi 28.05.2014, 15:20:48
leonte leonte is offline
Banned
 
Data înregistrării: 03.10.2012
Locație: Bacau
Mesaje: 472
Implicit

Un parinte batran, din Sf. Munte mi-a spus: "Cata vreme inima ta nu plange impreuna cu Pastorul cel bun, dupa oaia cea pierduta, nu poti sa aduci pe nimeni la Lumina lui Hristos."

Eu inteleg de aici ca a plange, din inima, implica a iubi pe cel ratacit. A-l iubi atat de mult incat sa fiu gata sa-mi dau si viata pentru el, daca asta il va aduce la Hristos. Chiar daca as fi un purtator de Hristos si daca toate tainele le-as cunoaste, ca sa pot ajuta, mai intai trebuie sa iubesc.

Eu deocamdata ma iubesc doar pe mine insumi, de aceea caut sa mai raresc sfaturile; desi nu prea reusesc la masura la care as dori.

Cat despre acuzatia ca eu sunt ingaduitor, in timp ce Dumnezeu nu este chiar atat de ingaduitor, ma intreb daca avem acelasi dumnezeu?

Last edited by leonte; 28.05.2014 at 15:23:37.
Reply With Quote
  #69  
Vechi 28.05.2014, 15:54:27
AlinB AlinB is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.01.2007
Religia: Ortodox
Mesaje: 20.197
Implicit

Bine ai re-venit, nu te mai vazusem de multisor pe aici :)
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau.
Reply With Quote
  #70  
Vechi 15.09.2014, 00:08:23
tot-Laurentiu's Avatar
tot-Laurentiu tot-Laurentiu is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.11.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 553
Implicit

Parintele Savatie: Tot raul vine de la imprastierea mintii. Pe fiecare il cucereste in felul sau. Dar, Adam s-o imprastiat cu mintea cand o fost amagit de vrajmas. Si-a desprins mintea de la Dumnezeu, l-a uitat si s-a dus cu mintea la poamele despre care-i vorbea dracul: vei fi asa, vei fi frumos, vei fi destept. S-a dus cu mintea in alta parte. S-a imprastiat cu mintea. Asa ca, tot raul a inceput de la imprastierea mintii. (Ierom Savatie Baștovoi)

Iată deci cele trei însușiri sufletești: cunoașterea de Dumnezeu, ca o condiție a vieții veșnice; iubirea, o condiție a îndumnezeirii omului; și voința, o condiție a desăvârșirii.
Nu ni se cer lucruri imposibile. Desăvârșirea să nu sperie pe nimeni. În fiecare ins e ascunsă o măsură a sa, pe care o poate ajunge. Fiecăruia i s-a dat cel puțin un talant, cu care-și poate câștiga mântuirea. Ni se cere doar o centrare a puterilor noastre sufletești în jurul lui Iisus, în care sunt ascunse toate comorile cunoștinței și ale înțelepciunii.
El e calea și ușa Împărăției. Cuvântul: De se vor aduna doi sau trei în numele Meu, acolo voi fi și Eu, în mijlocul lor (Matei 18:20) se poate înțelege în mai multe feluri, după sfinții Părinți. Se pot înțelege și oamenii, se pot înțelege și cele trei puteri ale sufletului, de care am pomenit și se pot înțelege și cele două sau trei părți ale omului: sufletul și trupul.
Subliniem această centrare a făpturii noastre în jurul lui Iisus, fiindcă de această centrare în jurul, sau în mijlocul lui Dumnezeu, atârnă calitatea creștinismului nostru.
E un creștinism defectuos acela care exaltă numai câte una dintre aceste trei însușiri ale sufletului.
De pildă: creștinismul nu e numai cunoaștere, căci aceasta duce la raționalism, - la o micșorare a lui pe măsura minții omenești, mărginită și neajutorată.
Nu e nici numai iubire sau sentiment, căci aceasta duce la misticism, care nu e sănătos, în cele mai multe cazuri, și se sfârșește în fanatism.
Nu e nici numai voință, căci numai cu această însușire, se ajunge la activism și autoritarism, un fel de dictatură în numele lui Iisus.
Prin urmare, câtă vreme facultățile sufletești, nu-s unificate în Hristos, omul nu e centrat în jurul lui Dumnezeu, crștinismul său e un creștinism sectar, sau dătător de sectă. (Ierom Arsenie Boca)

- Gheronda, dați-mi binecuvântare ca sa-mi adun mintea.

- Ma rog să ți se adune mintea în inima. Dar ce înțelegem când spunem "inima"? Inima nu este un urcior, înlăuntrul căruia vom baga mintea, ci inima este ceea ce simțim. Prin urmare, atunci când spunem "sa se adune mintea în inima", înțelegem să se adune în dragoste, în bunătate, în dorința arzătoare, în acea tresăltare, în acel ceva dulce... De vreme ce Dumnezeu este Dragoste și inima are dragoste, dacă este curățită, atunci omul are înlăuntrul sau pe Dumnezeu. "Sa iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toate inima ta, din tot sufletul tău, din tot cugetul tău...(Matei 22, 37; Marcu 12, 30; Luca 10, 27). Sa-L iubești cu toată ființa ta. Daca mintea se va îndulci de dragostea și bunătatea inimii, când va rosti "Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă", se va cutremura în întregime.

din cartea Cuviosul Paisie Aghioritul, “Despre rugăciune”, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2013

Dar cum putem sa-L iubim pe Dumnezeu cu toata inima si cu tot cu*getul nostru cata vreme mintea si inima noastra sunt dezbinate, iar puterile sufletului imprastiate? Doar in lucrarea plansului duhovnicesc poate mintea sa se coboare si sa afle locul inimii si intreaga noastra fiinta sa devina una. De aceea Sfintii Parinti considera plansul duhovnicesc o virtute atotcuprinzatoare. (Arhim. Zaharia Zaharou)

"Sufletul, după părerea Părinților, este și unic și multiplu. împărțirea sufletului în minte, cuvânt și duh trebuie înțeleasă în chip de pogorământ, nu întocmai cum se înțelege pentru Dumnezeu. Căci, în Dumnezeu, cele trei Persoane sunt deoființă, însă au și ipostasuri osebite; pe când în ceea ce privește sufletul - mintea, cuvântul și duhul sunt energii, nu ipostasuri. însă nu există deosebiri esențiale în ceea ce privește împărțirea sufletului. Depinde de aspectul pe care îl urmărește autorul de fiecare dată. Cercetând sufletul din perspectiva patimilor pe care vrem să le vindecăm, îl împărțim între puterea înțelegătoare, puterea poftitoare și puterea irascibilă. Studiind treimicitatea firii sufletului, vorbim despre putere mintală, putere rațională și putere simțitoare. Și privind sufletul din perspectiva întoarcerii către sine și a înălțării sale către Dumnezeu, vorbim despre minte, cunoaștere și dragoste. în orice caz, fiecare din treimi arată că sufletul este după chipul Dumnezeului Treimic și nu poate fi vindecat fără El". (ÎPS Hierotheos Vlachos)

Last edited by tot-Laurentiu; 12.10.2019 at 01:01:43.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare