Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Alte discutii > Vrajitoria
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #21  
Vechi 04.05.2008, 13:14:18
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Acum ar fi bine sa-i multumim lui Dumnezeu. Si poate ar fi bine ca in vremuri de pace sufleteasca sa fim mai bine pregatiti pentru un eventual razboi cu necuratii. Parintele meu duhovnicesc mi-a dat mare canon cand i-am spus ca mi-e frica de vraji si de satana. Unui crestin spovedit amanuntit si impartasit nu trebuie sa-i fie frica decat de Dumnezeu. Totusi e bine sa ne si protejam putin, adica sa evitam sa mancam ceva de la persoane prea invidioase.
Dar la un copil nu v-ati gandit?
Reply With Quote
  #22  
Vechi 22.05.2008, 16:12:50
d.diana d.diana is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 13.05.2008
Mesaje: 2
Implicit

...este pt.prima oara cand scriu pe un forum. Intr-o zi, cand eram foarte trista, stateam pe internet si din greseala am dat de acest site unde am citit diferite probleme ale crstinilor si am realizat ca nu sunt singura care se afla in impas.Imi este f.greu sa scriu despre framantarile mele, dar sincer nu stiu ce sa mai fac, ce sa cred. Desi am doar 23ani si o viata inainte, in sufletul meu se da o batalie grea si stiu ca doar prin rugaciune si rabdare Dumnezeu ma va ajuta asa cum a facut mereu. Timp de 6 ani am avut o relatie, a fost singurul baiat din viata mea pe care l-am iubit,l-am respectat si cu care mi-am facut planuri. Am intampinat de la inceput unele probleme, m-a inselat pt.ca eu nu ii ofeream ceva anume, apoi cand si-a dat seama ca ma iubeste, m-a facut sa sper, sa cred iar in el, dar a continuat sa ma minta din tot felul de motive neinsemnate. Iar eu l-am tot iertat, i-am acordat sanse pt.ca tineam prea mult la el ma imi doream sa il pot ajuta cu orice, sa ii fiu alaturi,sa il sustin,sa il ascult. Anul trecut in toamna urma sa ne logodim la Biserica si am crezut ca urma sa fiu cea mai fericita, sa ducem o viata linistita,iar dupa facultate sa ne casatorim si sa avem o familie frumoasa, cu credinta in Dumnezeu. Insa...totul s-a naruit in mom.in care parintii lui i-au zis ca au fost la un clarvazator care le-ar fi spus ca el este in pericol din cauza mea, ca i-am facut vraji ca sa il tin langa mine.Iar eu nu sunt capabila de asa ceva,nu am fost niciodata la o ghicitoare,deoarece sunt impotriva acestor "obiceiuri"pacatoase.Cand am fost mica m-am mai confruntat cu o astfel de problema si anume ca tatal meu a plecat de acasa,parasindu-ne. Iar eu cu mama mergeam f des la Biserica,unde am intalnit un parinte care ne-a ajutat f.mult si ne-a citit Moliftele Sf. Vasile. dupa un timp,tata s-a intors si era f.dezorientat,nu a realizat prea mult din ce fusese. A fost o perioada f.grea, in care am crezut ca voi muri si chiar la un mom.dat era sa cedez. Iar acum ..sa fiu acuzata tocmai de asa ceva,cand sunt total impotriva vrajilor? Am simtit ca tata urma sa ne paraseasca, apoi am visat ca urma sa se intoarca,iar mersu la Biserica si rugaciunile m-au facut din ce in ce mai puternica.Mi-am zis ca nu vreau sa mai aud de vraji si ajunsesem sa nu dau importanta,sa nu mai cred. Apoi inainte sa implinesc 18ani am facut o criza din senin si era sa mor..facusem peritonita si mai aveam f.putin pana la septicemie. M-am chinuit 3 luni in spitale si nu se gaseau multe explicatii,cel putin nu explicatii concrete. Apoi a urmat o alta operatie la pancreas,dar cand m-au deschis,nu mai aveam nimic. Ce se vedea la tomograf nu mai era. Credeti-ma ca am facut 7 tomografii in 3 luni. La exterior nu arat de park as fi avut vreo problema, insa numai eu si fam.stim prin ce am trecut. Am intlanit o doamna care spune ca este clarvazatoare si mi-a spus ca as fi murit dak nu as fi avut credinta in Dumnezeu. Aceasta doamna merge des la Biserica, la pelerinaje si mi-a parut inofensiva, desi nu vroiam sa ma incerd in orice zice,mai ales ca eu fac numai ce simt. Tot ea mi-a zis ca am anumite calitati pe care le-am luat de la tata. Intr-adevar de mica sunt mai sensibila,in sensul ca simt inainte sa se intample ceva, simt unele persoane, vreau sa le ajut, uneori chiar visez sau pur si simplu stiu anumite lucruri pe care nu am de unde sa le fi stiut. Inclusiv stiam/simteam cand prietenul meu era intr-un anumit loc fara ca eu sa stiu, caci aveam o neliniste f.mare in suflet si nu intelegeam de ce. Nu inteleg cum am intrat intr-o situatie din care nu mai pot iesi, cum am ajuns sa fiu acuzata de ceva ce nu am facut. Merg la duhovnicul meu care are har si m-a incurajat. Din septembrie m-am impacat cu prietenul meu,dar era f.schimbat, mai rece, incepuse sa minta iar si sa-mi spuna vorbe urate, cum ca nu ma mai suporta,cum ca eu sunt vinovata. Mama lui de mult a fost impotriva mea si au fost multe certuri intre ei doi. Ba chiar cand am incercat sa gasesc explicatii pt.ca nu imi venea sa cred ce aud, ea mi-a zis ca eu si fam.mea suntem dati celui rau si m-a jignit f.tare, m-a umilit impreuna cu fiul ei. Totusi,l-am iertat si am crezut ca trecem peste, insa de curand a fost iar la un clarvazator care i-a zis ca e posibil ca eu s-ai fi facut lui ceva,dar nu stie exact, acelasi lucru ii spusese si celalalt. Am insistat sa mergem impreuna la preot, dar nu a vrut. Si cred ca s-a dus singur,cel putin asa mi-a zis. S-a dus cu mama lui si acel preot i-ar fi spus ca intr-adevar e ceva legat de casa mea si ca sa nu mai fie cu mine,pt.ca ar avea de suferit. Dar el nu s-a gandit nici o clipa ca am avea amandoi de suferit tocmai din cauza mamei lui care ma ura si care a tot incercat sa bage zanzanie. Intr-o zi el a venit la mine acasa si m-a itnrebat unde ascund acel lichid pe care i l-am pus in bautura si nu stiam despre ce vb. Asa ca i-am zis sa caute. Mi-a zis ca e la etaj. Am fost, a scotocit in toata camera si nu a gasit nimic,apoi am cautat impreuna in toata casa si...nimic. Tot acea femeie clarvazator la care a fost ultima oara i-a spus cum ca facusem o intrerupere de sacrina si l-as fi inselat. I-am zis ca medical ii pot dovedi ca nu e asa. Iubesc prea mult copiii si pe DUmnezeu ca sa fac un asemenea pacat. Mai degraba n-as mai fi decat sa iau viata unui sufletel nevinovat. PDuhovnicul meu mi-a dat sa citesc ceva si sa astept un semn, caci va veni. Dar eu nu mai am rabdare, am indurat prea mult. Desi il iubesc, nu ma mai pot lasa calcata in picioare de un om care mi-a facut prea mult rau. Mi-e f. greu,am slabit, plang, licenta nu o mai pot da acum, vreau sa plec departe si sa nu ma mai intorc,nu mai am incredere in nimeni,doar in Dumnezeu si in duhovnicul meu care are incredere in mine si ma sustine. Am facut sacrificii pt. fostul meu prieten. Am renuntat la ce imi placea sa fac,pt.ca era prea gelos sau nu ii convenea, am renuntat la o bursa de studii in strainatate si un posibil viitor acolo, alaturi de matusa si verii mei. Am crezut ca iubirea va invinge si am avut incredere in el. Iar acum... am ramas cu inima zdrobita, fara speranta. Cand eram mica imi trecea cate un gand sa ma dedic Celui de Sus, sa merg la manastire, era doar un gand. De multe ori simt ca locul meu nu este aici intre rautate,minciuna. Am incercat sa fac bine atat cat am putut si am avut parte de prea multe incercari. Nu stiu cum sa-mi gasesc linistea. Parintii mei au un anumit statut in oras, sunt oameni respectati,nu bogati,dar care ajuta cand pot, nu au facut rau nimanui si imi este teama sa nu ii dezamagesc. Sunt f.dezorientata, sper sa se afle adevarul,doar atat imi mai doresc. Dar nu situ cum sa demonstrez ca nu i-am facut eu nimic...
Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #23  
Vechi 22.05.2008, 17:28:20
vsovi vsovi is offline
Banned
 
Data înregistrării: 16.02.2007
Locație: har†>>>s'C'e'r
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.024
Implicit

n-ai ce demonstra, ci cei ce umbla la clarvazatori shi vrajitori shi asculta de aia n-au decat sa-shi creada minciunile shi sa se convinga singuri de nebunia lor de a crede in minciuni shi a merge la vrajitori sa le ghiceasca shi sa-i scape... de bine dandu-i pe mana raului...

tu inschimb ar trebui sa te stradui sa nu te lashi atrasa in mocirla. ca odata ce ai cazut in ea ademenita fiind, hainutza ta cea alba nu mai e ca shi inainte ci o se umple de jegul acestei lumi ???:(:(
Reply With Quote
  #24  
Vechi 22.05.2008, 17:39:33
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.09.2006
Mesaje: 4.834
Implicit

Diana, a reveni la el si a-l gasi mai rau decat atunci cand v-ati despartit imi demonstreaza ca nu trebuie sa fiti impreuna. Eu spun cateva cuvinte pe baza celor marturisite de tine, caci nu sunt nici inima ta si nici inima lui, sa-ti spun cum este si sa-i pun cum esti. Sa alergi catre el si el sa nu faca nici un pas spre tine, din nou nu-mi da semne de iubire. Cat a considera ca-i faci farmece, e cu adevarat un semn ca-i prea departe de tine. A-l iubi in continuare asa cum este, ma face sa ma rezum la aceste cuvinte: se vede ca asa ti l-ai vrut si asa il ai. Stai linistia, nu esti prima care sufera din iubire, ca sa ne temem ca nu exista vindecare; ne gasesti aici si putem face zilnic pasi impreuna spre bucurii.
Reply With Quote
  #25  
Vechi 22.05.2008, 17:41:11
antoniap
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Poate ca ar trebui sa constientizam faptul ca e pacat sa avem relatii sexuale inainte de casatorie. Cine face acest pacat isi asuma si riscuri. Asa cum spunea Parintele Arsenie Boca,pentru fiecare pacat se achita o taxa. Important este acum sa ne oprim o clipa si sa constientizam ca in fata lui Dumnezeu suntem vinovati si sa vedem cum indreptam lucrurile ca Dumnezeiu sa ne iubeasca din nou.

Pacat la pacat trage si ne trezim ca facem din casa noastra un iad, nu un colt de Rai, cum ii place lui Dumnezeu. Unii Sfinti Parinti spun ca nici macar la Sfanta liturghie sa nu-i scrie pe cei care traiesc necununati. Apoi cu clarvazatoarele se adauga alte siruri de pacate. Cu fortele intunericului nu putem face lumina in viata noastra. O spovedanie amanuntita ar fi primul pas.

Sa-i multumim lui Dumnezeu chiar si pentru necazuri. Aceasta este pedagogie duhovniceasca. Dumnezeu vrea sa fim buni crestini si cand vede ca ne indepartam de El, ingaduie sa vina asupra noastra necazuri ca sa ne aducem aminte de poruncile divine. Deznadejdea e de la diavol. Sa avem incredere in Dumnezeu ca ne poate salva si ne poate aduce liniste si bucurie in suflet. Sa-L iubim pe Dumnezeu cu tot sufletul si cu tot cugetul,(conform poruncilor evanghelice) iar pe aproapele nostru ca pe noi insine. Dar nu mai mult, ca sa nu cadem in idolatrie.

Niste Sfinte Masluri ar fi necesare. Pomelnice pentru vii si pentru morti de asemenea. Rugaciune, post, milostenie, citire din scrierile Sfintilor Parinti. Cuaraj pe drumul manruirii! Si rabdare in ispite. Sa fim convinsi ca altii au indurat mai mult decat noi. Sa iertam, ca sa fim iertati. Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #26  
Vechi 26.05.2008, 21:17:53
Va_iubesc Va_iubesc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 28.09.2006
Mesaje: 537
Implicit

Draga Diana,

Bine ai venit printre noi! Suferinta ta poti sa o lasi de acum sa apese si pe umerii nostri, iar bucuria ta speram sa o imparti cu noi. Invierea lui Hristos poate sa aduca si invierea ta. El poate sa te transforme, numai tu sa vrei.

"Dar eu nu mai am rabdare, am indurat prea mult. Desi il iubesc, nu ma mai pot lasa calcata in picioare de un om care mi-a facut prea mult rau."

Cand iubesti, iubesti pana la capat. Dar daca iubirea ta e deplina, doresti mai mult decat orice ca cel iubit sa se mantuiasca, asa ca nu accepti compromisuri care sa va arunce pe amandoi in iad si sa va conduca la moarte pentru vesnicie.

"Mi-e f. greu,am slabit, plang, licenta nu o mai pot da acum, vreau sa plec departe si sa nu ma mai intorc,nu mai am incredere in nimeni,doar in Dumnezeu si in duhovnicul meu care are incredere in mine si ma sustine."

Solutia nu e fuga, ci confruntarea cu tine. Vezi ce esti, ce-ai fost, ce-ai ajung, ce-ai dori sa fii, si mai ales ce si-ar dori Hristos sa fii. Si cand o sa te cunosti astfel vei sti ce sa ceri si El o sa-ti dea. Pentru moment eu cred ca e nevoie de o cunoastere a adancului tau, de un avant spre schimbare prin pocainta, de intoarcere totala si de indreptare.

"Am facut sacrificii pt. fostul meu prieten. Am renuntat la ce imi placea sa fac,pt.ca era prea gelos sau nu ii convenea, am renuntat la o bursa de studii in strainatate si un posibil viitor acolo, alaturi de matusa si verii mei."

Sa nu-ti para niciodata rau de sacrificiile pe care le faci. Dar sa fie sacrificii facute in adevar, pentru o iubire curata, care sa-ti aduca liniste, bucurie, pace, nu intristare si regrete. Daca sacrificiile implica caderi in pacate atunci sunt pseudo-sacrificii care trebuie eradicate.

"Am crezut ca iubirea va invinge si am avut incredere in el."

Sa continui sa crezi ca iubirea invinge, dar sa vezi iubirea cea adevarata, agape, nu eros. La aceasta iubire nu se poate ajunge decat prin asceza, si nu orice forma de asceza, ci una dura. Citeste "Scara" Sfantului Ioan Scararul ca sa vezi ce inseamna sa iubesti si cred ca vei intelege multe. Iar increderea sa ti-o pui in EL, in Hristos, nu in oameni. Si o sa vina de la El pacea, bucuria, iertarea, pocainta, smerenia si intelegerea lucrurilor.

"De multe ori simt ca locul meu nu este aici intre rautate,minciuna."

Sa nu judecam locul sau pe ceilalti. Sa ne vedem pe noi ca pricina a raului, ca prin pacatele noastre intinam toata natura si toata omenirea. Sa incepem schimbarea cu noi, ce zici?! Si nu mai fi preocupata de imaginea pe care o dai celorlalti, ci preocupa-te de ce crede Dumnezeu despre tine.

Ti-am spus cateva ganduri care mi-au venit acum, dar nadajduiesc sa-ti dea Domnul gandurile cele bune, linistea deplina si bucuria vesnica.
Cu drag,
Elena
Reply With Quote
  #27  
Vechi 27.05.2008, 13:38:46
ory ory is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 29.09.2006
Locație: Galați
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.527
Implicit

Tipic,tipic pentru sarlatanii de tarot,clarvazatori si vrajitoare;"sunteti facuti unul pentru altul","sunteti legati de farmece"...etc.Astea sunt miciuni si cam toti au aceiasi placa,credeti ca farmecele astea chiar stau pe toate drumurile?NICI SA NU VA GANDITI!Oamenii si slabiciunea caracterului propriu fac sa le schimbe viata,deprinderea spre vicii si toate tampeniile astea specifice indivizilor care nu au demnitate si incredere in sine,ai fac pe acestia sa decada spre anturaje vicioase si negative.Sunt asolut normale pentru unii,nu sunt neaparat farmece.Nu va mai duceti la vrajitoare si ghicitoare ca mai tare va complica viata,iar pe spinarea naivilor isi construiesc palate si coroane de aur,dar ele ca persoane nu au absolut nici un har si nici pic de personalitate deosebita,sunt doar niste parvenite.
Sunt foarte multi barbati care se schimba in acelasi mod in care s-a aratat aici,in problemele despre viata,fara ca macar sa aiba vre-o legatura cu farmecele.
Si sotul meu a reactionat exact la fel,s-a tinut dupa mine luni de zile fara incetare,caci mie nu-mi placea de el,apoi a reusit sa ma acapareze in simtamintele lui "deosebite",dupa care a inceput sa faca figuri,exact ca cele amintite de cea care a deschis topicul.S-a atasat mai mult de familia lui(care inainte o vedea f.rar),a inceput sa fumeze si sa-mi vorbeasca urat,sa ma desconsidere...si toate cele pe care nu le meritam nicidecum.A fost cumplit,sufeream si nu puteam sa ma resemnez cu o asemenea schimbare,parca era prea brusca.Insa,nu m-am gandit niciodata ca ar putea fi vorba de farmece,ci doar de slabiciunea si perversitatea umana,care exista,dar de multe ori nu o vedem sau nu dorim sa o vedem.Nu puteam crede ca el se poate schimba intr-atat,mai ales dupa o perioada in care imi aducea luna de pe cer.Dar nu au fost decat influientele negative si lipsa sotului meu de personalitate,pentru ca si influientele acestea le primim,ne atasam lor pentru ca ne regasim in ele o parte din noi.Nu este nimic intamplator.
Sufeream foarte tare,chiar daca nu eram casatoriti,insa fusesem deseori pe punctul de a ne casatori,facand planuri de nunta.El era singurul barbat la care visasem sa am o casnicie impreuna cu acesta si de aceia mi se naruise absolut totul,si lumea din exteriorul si interiorul meu.Imi batea inima cu putere de cate ori ma supunea la indiferenta lui si la injosirile acestuia,astefl am facut si tahicardie,si nu ma puteam stapani sa nu sufar,dar nici la el nu puteam renunta,parca totul se manifestase prea rapid si nu eram in stare sa cred ceea ce se-ntampla,nu avusesem timp sa analizez,doar sufeream si-mi spuneam neincetat;de ce?Ma ingrozem cand il vedeam cu tigara in gura,fiindca eu detestam foarte mult acest lucru,iar el parca ma sfida astfel,facandu-mi in contra.Nu mai puteam,ai vorbeam despre cele intamplate dar parca era orbit,orbit de o rautate si o prostie de nedescris.Nu asculta absolut nimic si se falea cu mocirla in care se cufundase,si-mi vorbea,parca sa ma deznadajduiasca si mai mult.A avut si tendinta de-a ma lovi,insa m-am ferit.Iar totul absolut pe nedrept,fiindca eu nu-i gresisem cu nimic,chiar ai oferisem TOTUL,intelegere,bani,o casa cu tot ce trebuie in ea,cinste si incredere,curatie trupeasca(fiindca fusese unicul barbat din viata mea).A calcat insa,peste toate acestea fara vre-un motiv,ci pur si simplu pentru faptul ca simtea nevoia sa fie el insusi pentru o perioada,caci prea se daduse drept in gratiile mele ca sa ma cucereasca,si poate ca nu asta era el insusi.
Apoi,ca sa fie totul desavarsit de dureros a venit la mine si-a luat bagajul si m-a parasit...s-a dus la ai lui.Nu mai puteam dormi,plangeam continuu si priveam spre geam sperand sa-l vad revenind.Nu-l puteam contacta pentru ca-si inchisese telefonul.Era mandru si il incanta nespus de mult suferinta mea,nepasarea lui era direct proportionala cu aceasta.Nu ma puteam abtine,stiam ca nu merit acestea,dar nu ma puteam impaca cu situatia ce se intorsese deodata astfel,era de fapt un soc.Vazandu-ma astfel darmata,mi-am spus ca nu are rost sa nu fac nimic,chiar daca aproape toti factorii imi erau impotriva,trebuia sa reactionez,fiindca,intr-un fel aveam incredere in el,nu puteam crede ca m-am amagit atata timp si ca el poate fi cu totul altfel,asa rau cum se arata.Caci incepuse sa bea si sa fumeze,fratii chiar il sustineau,mama lui la fel(din inconstienta),vorbea numai prostii si parea indiferent sa se duca si la femei,chiar daca eu il cunoscusem credincios.Ma durea nespus de mult aceasta schimbare,era omul pe care il consideram cel mai bun pentru mine in vederea unei casatorii,dupa cum se aratase atata timp.Astfel ca mi-am luat inima in dinti si m-am dus dupa el la mama lui la tara,lucru pe care nu-l facusem niciodata pentru nimeni.Cand m-a vazut a inceput sa planga,spunandu-mi ca se simtise tare singur si altele de genul...dupa care iar a inceput sa ma calce in picioare,cand i-am spus ca nu imi place sa-l vad cu tigara in gura,sau band in nestire.Nu-mi vene a crede,cum plangea cand am venit,si cu cata indiferenta si rautate incepuse iarasi sa ma trateze.Special ma punea sa-i si aprind tigara,ca sa ma demoralizeze complet,stiind ca urasc acest lucru.Plangeam mereu si incercam sa pun lucrurile cap la cap si sa iau o decizie.A venit cu mine acasa,pana la urma si mi-a spus sa nu-i mai spun nimic,sa-l las sa faca ceea ce vrea,ba chiar ma santaja in unele priviinte cand era vorba de tigara si bautura.Apoi mi-a spus ca va pleca in Italia,chiar daca stia ca eu nu sunt de-acord cu acest lucru,atata timp cat nu ne lipsea nimic si cat faceam planuri de viitor,dar mai ales,atata timp cat aveam nevoie de ceva vreme pentru a-mi recapata increderea in el,iar plecarea lui mi-o diminua complet in timp.Si a plecat in Italia,fara un tel anume,ca sa fie alaturi de fratele sau cu care de fapt invatase sa bea si sa fumeze,sa stea prin baruri fara capatai,altadata.Sufeream tare mult,plangeam si nu puteam accepta aceasta situatie ca reala,nu ma puteam conforma,pentru ca nu ma caracteriza nici pe departe.Nu visasem la un asemenea om in viata mea,dar nici nu puteam renunta la el.Am ramas singura si extrem de deznadajduita,nu-mi mai ramanea decat linistea sumbra din casa si posibilitatea mea de-a medita amanuntit la situatia in care ma aflam.
Am plans o perioada,dupa care mi-am luat inima in dinti si mi-am spus ca nu se merita si ca trebuie sa fac ceva in acest sens,nu puteam continua cu un om cu care nu aveam prea multe lucruri in comun.Mai ales ca si din Italia imi spunea de tigara,ca nu o lasa,ca eu nu merit si altele de genul care sa ma injoseasca si sa-mi calce personalitatea echilibrata,fiindca el stia ca eu nu merit si ca am principii bine definite,dar din slabiciunea si invidia proprie mi le calca in picioare.Dar nu dorea sa renunte la mine,si parca,cu cat ma vedea mai ndragostita de el,cu atata isi batea mai joc de mine.O mare nedreptate si un dezgust evident din partea unui om,care candva s-a vrut atat de mult iubit de mine.Fiindca eu nu l-am iubit la inceput,dar nici nu mi-am batut joc de el.
Mi-am luat inima in dinti,si vazandu-l la fel de imbecil si in Italia,nu i-am mai raspuns la telefon,chiar daca ma abtineam nespus de mult,fiindca nu ma racisem de el,dar consideram ca numai astfel pot sa ies din situatia de fata.Nu-i mai raspundeam la telefon si nici la mesaje,iar daca o faceam ma aratam rece si indiferenta(chiar daca inima imi tremura continuu).Si astfel comportandu-ma fata de el,a inceput sa se simta in nesiguranta,a inceput sa simta ca ma pierde cu adevarat si sa se teama,pentru ca nu-si dorea acest lucru,chiar daca ma ranea,o facea sa se distreze cu un suflet ce iubeste,nu ca i-ar fi total indiferent.Astfel ca a inceput sa se simta printre straini tot mai singur,pe mine nu ma mai putea indupleca sa-i arat iubire,iar distanta incepea sa-l doara cumplit.Probabil cel mai tare il apasa nefericirea pe care mi-o provocase si bataia de joc,fiindca stia ca el este direct si total vinovat pentru raceala ce i-o afisam.Astfel ca am inceput sa-mi gasesc si raspunsurile la intrebari,sa pun cap la cap lucrurile si sa le rationez,sa-mi vad valoarea pe care el mi-o decazuse in propria fiinta,incepusem sa-mi simt sufletul ca merge spre o oarecare independenta,si mai ales inceusem sa cred ca de la Dumnezeu a fost sa plece in Italia,chiar daca mie nu mi-a placut deloc acest lucru.Astfel ca el incepuse sa nu mai dea randament acolo,nu mai putea munci,se gandea la mine permanent si-mi trimitea mesaje de iubire...pe care nu le mai luam in consideratie.
Nu mai rezista sa stea acolo,il zapacise pe fratele sau cu culpabilitatea fata de mine,nu-i mai facea placere nici tigara si nici bautura,si,din disperare pentru ca nu-i mai raspundeam deloc insepuse sa-i vorbeasca fratelui sau despre sinucidere si disperare.Apoi m-a contactat fratele sau sa-mi spuna sa incerc sa-i fiu mai aproape caci se-ngrijoreaza pentru acesta.Si am incercat sa-l fac sa-si revina,dar cu o oarecare nota de pasivitate din partea mea,fiindca nu puteam iar sa cad in dragostea cea dispretuita.
Apoi nu a mai putut sta in Italia si a venit acasa,acasa la mine.Nu l-am asteptat cu mancare si bunatati cum o facusem de atatea ori,si nici cu dor...ci,parca venise un musafir la mine si ma luase prin surprindere.Eu aveam deja viza pentru Japonia si in scurt timp trebuia sa plec.L-a durut mult aceasta,vroia sa repare ceea ce darmase si nu mai avea timp,ai era teama sa nu ma schimb in Japonia,vroia sa-mi propuna sa nu plec,dar stia ca nu mai avea acest drept,chiar a incercat sa-mi distruga pasaportul.Nu l-am tratat inuman asa cum o facuse el de atatea ori in ultima perioada,insa am incercat sa reiau relatia sistematic si cu o oarecare neincredere.Acesta era cel mai important,sa-mi recapete increderea in el,dar nu doar verbal,fiindca eram satula de cuvinte,ci si prin fapte si actiuni specifice.Si am plecat in Japonia,insa ca sa ai mai las o speranta,i-am permis sa locuiasca la mine(oricum nu cooncepeam sa-l alung,nu-mi era felul),sa ma stepte,daca doreste,la mine,si am afisat o evidenta indiferenta in cazul in care ar fi plecat la ai sai si s-ar fi apucat iarasi de prostii.I-am clarificat situatia in sensul ca orice ar face sa-si asume si sa se gandeasca daca asta doreste cu adevarat si daca poate duce pentru perspectiva propriile actiuni.Din Japonia l-am sunat o singura data in 3 luni de zile,iar el era disperat,imi trimitea continuu scrisori si felicitari.A fost plecat la ai sai de sarbatori,dar nu s-a mai simtit ca altadata,nu a mai vrut sa fumeze si sa bea,chiar daca nu-l oprea nimeni,ba mai mult decat atat s-a si certat cam cu totii,pentru felul in care incerca sa-l determine sa fie ca inainte,ca ceea ce uram eu atat de mult.Atunci ai lui si-au dat seama ca nu trebuie sa se mai bage in viata lui,nu intr-un mod negativ si surpator.Imi spunea ca se trezea noaptea speriat,se gandea la mine si plangea,ai era teama sa nu ma piarda cu adevarat...simtea ca ma pierde.
Apoi am venit din Japonia,i-am adus cadouri,insa am afisat de asemenea reactii mai reci,iar el dorea sa fim uniti si plini de iubire ca inainte de a se apuca el sa se joace de-a calaul si victima.Au trecut luni de zile,apoi ani de zile in care el a incercat sa se apropie de mine,sa-mi demoinstreze iubire si faptul ca putea fi cu adevarat cel cu care am visat eu sa ma casatoresc.Si chiar a reusit,devenise cel in care eu aveam baza si pe care mi-l doream de sot.Avusese rabdare in acest sens si reusise sa se apropie iarasi de inima mea,chiar daca nu-l indepartasem niciodata categoric.Astfel ca ne-am casatorit in conditiile in care am realizat ca suntem mult mai maturi,ca stim ce vrem si ca ne putem cu adevarat bucura unul de celalalt in formula binecuvantata care este casatoria.
Acum avem 4 ani de casnicie,un baietel duulce,seamana leit cu sotul,si ne intelegem de minune,as putea spune in acest sens ca acea escapada ne-a intarit relatia.Am iertat in cele din urma,dar nu voi uita niciodata acea parte din el,fiindca eu stiu ca a reprezentat o parte din el si daca voi tine cont de aceasta ma voi putea proteja in viitor,fiindca el este constient ca daca s-ar repeta aceasta eu m-as intoarce cu spatele si nu as mai privi nici o clipa in urma.
Increderea in noi insine inseamna totul,apoi increderea in Dumnezeu,fiindca numai prin strangerea cugetului propriu il vom putea percepe pe Dumnezeu,altfel ne vom ruga vag unei entitati imaginare.Dumnezeu face totul posibil,El face si firea noastra puternica si inteleapta in astfel de deceptii.
Ei bine,in consecinta,in toata acea perioada de conflict,am fost de fapt fideli unul altuia(cel putin eu),si este o mare tampenie sa sari repede in bratele altui om cand te simti impresurat de suferinta si deceptie.Asa ca,oameni buni,acestea sunt cazuri dese de schimbare a oamenilor din noi,nu au nici o legatura cu farmecele si alte tampenii de vrajitoare concepute,vrajitoare doar cu numele.Sa nu va mai ganditi ca necazurile voastre se datoreaza acestora,nici pe departe,necazurile se datoreaza prostiei si imaturitatii din oameni,a lipsei de experiente si de credinta,a imoralitatii si josniciei din noi.Incercam sa suplinim o neputinta cu o alta neputinta,cazand altfel in mai multe neputinte si dezgust.Daca oamenii ar fi destul de intelepti,aceste cazuri ar fi copilarii.Dar nu sunt,si astfel se transforma in drame.Oricum ar fi,ca o hipnoza a pierderii eu-lui propriu,este indicat sa nu ne afundam in deznadejde,si chiar daca vindecarea pare departe de intrupare,ea exista cu conditia sa ne-o inducem si fortat uneori,fiindca nu totul vine de la sine,si nici doar din simple rugaciuni,ci si cu actiuni fata de noi insine si de exteriorul vast.
Reply With Quote
  #28  
Vechi 27.05.2008, 16:04:18
Z.Lidia Z.Lidia is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 31.01.1975
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 545
Implicit

Draga Diana, poate ai nevoie de ceva timp sa fii singura, sa devii cat mai stapana pe picioarele tale, iar lui sa-i dai libertatea mult dorita, sa vezi daca are ce face cu ea. Ca daca au aparut asa suspiciuni, daca el crede un clarvazator, in loc sa stie ca il iubesti, nu are decat sa suporte consecintele. Ai si tu multumirea ca vreodata isi va da seama si ii va parea rau. Ziceam, sa-l lasi sa vina singur inapoi, la tine. Si mie mi se pare o problema a lui de maturizare.
Sa mai spun ca acum cativa ani a venit tata acasa spunand ca a fost strigat pe strada de o femeie, sa-i ghiceasca, fiindca sunt 2 femei care il vor omori! Adica,, fara macar sa caute sa i se ghiceasca! Nu a luat in seama, dar s-a gandit, totusi, cine ar putea fi si de ce!
Reply With Quote
  #29  
Vechi 28.05.2008, 20:39:21
d.diana d.diana is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 13.05.2008
Mesaje: 2
Implicit


Dragi semeni,

Va multumesc pentru raspunsurile voastre, in special lui ory si elenei(Va_Iubesc). Am fost impresionata ca nu am primit iar indiferenta, ci sfaturi utile. Desi inca ma vad cu el din cand in cand si mai vorbim la telefon, ma simt mai puternica si am incredere ca DUmnezeu imi va arata calea pe care sa o aleg, de fapt, am ales-o deja si anume calea Lui. Din pacate, ma tem pt. fostul meu prieten(cu care imi facusem atatea planuri, la fel ca si ory),ca va ramane in lumea minciunii, a falsitatii create de acei presupusi oameni vazatori. Cred ca anumite persoane au unele simturi mai dezvoltate, pt.ca asa sunt si eu, ca si fam mea de altfel, caci nu degeaba se zice ca omul,in general, foloseste o parte f. mica din creier,iar restul este un mister.Realizez faptul ca indiferent daca ar mai fi aparut sau nu aceasta problema cu "farmecele"(caci nici eu nu cred decat ca el nu e suficient de matur si mai vrea sa copilareasca o perioada, fiind f.usor influentabil de anturaj si de mama lui), tot s-ar fi ajuns la un final in relatia noastra, pt.ca iubirea inseamna frumos, impacare, liniste,sinceritate, intelegere, ascultare si fidelitate, adica ceea ce i-am oferit si eu, insa mi-am primit prea multe "palme"inapoi.Este foarte ciudat ce se intampla, caci desi a ales sa ne despartim, pe motiv ca nu mai poate fi cu mine, deoarece si un preot cu har i-ar fi spus acelasi lucru,ca ar avea de suferit(bineinteles ca el s-a gandit ca ar avea de suferit din cauza mea,si nu a scandalurilor neincetate cu mama lui care inclusiv i-a spus:" ce vrei sa fac sa te desparti de ea? sa o calc cu masina? si multe alte jigniri nefondate la adresa fam.mele), el tot ma suna uneori si il simt trist, nelinistit, agitat. Simt ca vrea sa fim impreuna, doar ca nu are puterea necesara sa infrunte acele minciuni si sa-si infrunte mama, nu este pregatit sa fie pe propriile picioare. Este adevarat, este mama lui, nu ii pot reprosa nimic,dar regret ca nu il pot face sa deschida ochii, sa vada ca mama lui chiar e bolnava, caci de multe ori i se adresa ca si sotului ei(care pleaca f.des in voiaj).. Imi pare f.rau pentru el, caci va duce o viata grea. Nu va putea avea nici o relatie serioasa caci nu i se va perimte. Atat timp cat merge prin cluburi sau bea cu prietenii, ajunge tarziu acasa sau isi schimba partenerele des, nu e nici o problema pt.mama lui. Nu voi putea intelege niciodata de ce unii parinti isi distrug copiii doar pt. a fi ei linistiti,adica a-i tine langa ei. Fiecare s-a nascut pentru a trai, a avea un drum al sau, a face alegeri bune sau mai putin bune. Mai rau este ca nu pot uita nedreptatea care mi-a fost facuta, iar pe mama lui nu o pot ierta. Cu timpul si ajutorul duhovnicului meu voi reusi sa iert, dar gustul amar va ramane mereu. Sunt constienta ca relatiile sexuale dinaintea casatoriei reprezinta un pacat f.mare. Mi-am dorit sa fac asa ceva doar cu sotul meu sau cu cel care ar urma sa devina sotul meu. Fostul meu prieten a fost singurul din viata mea si am acceptat sa am acele relatii intime pt.ca ne facusem planuri...planuri ce s-au dovedit a fi doar vorbe in vant, iluzii, minciuni..Cand ma gandesc ca va trebui sa-mi vad de viata mea si la un moment dat sa fiu cu cineva cu care sa am o familie, ma ingrozesc...cum as putea fi cu altul daca el a fost unicul? In plus, imi tot zice ca majoritatea nu doresc decat ceva anume de la mine, dar eu stiu ca nu e asa,pt.ca oricum nu as permite asa ceva. E greu cand ma gandesc ca timp de 23ani am fost o persoana linistita, serioasa, mereu am ajutat atat cat am putut, chiar si cu o vorba, am iubit oamenii, am avut incredere si... am primit inapoi multa superficialitate. Poate sunt prea pretentioasa, imi doresc ceva ce nu exista pe aceasta lume. Legat de f.ca trebuie sa ma cunosc mai bine, imi cunosc capacitatiile, dar este f.adevarat ca pe plan profesional nu stiu incotro sa o apuc, deoarece facultatea de litere - lb.straine mi-a lasat un gust amar, tot din cauza superficialitatii si a indiferentei celor din jur. Mi-ar placea f.mult medicina, am inclinatii de mica sau psihologia, oricum ceva care sa ajute oamenii. Cand stiu ca pot fi utila cu ceva, ma simt implinita; daca ceilalti sunt fericiti, ma bucur pentru ei si nu ma mai intereseaza propria-mi persoana.
Fiecare are problemele sale si am avut ocazia sa intalnesc persoane care au trecut prin momente mult mai dificile decat mine, persoane care erau pe holurile spitalului si stiau ca urmau sa moara dintr-o clipa in alta. Nu mi-e frica de moarte, nu mi-a fost niciodata, iar daca as putea sa le redau viata celor care au nevoie, as risca-o pe a mea pt. a-i ajuta.
Va multumesc inca o data pt. tot. Ma apuc de invatat pt.examene, desi nu ma pot concentra.

Domnul sa va binecuvanteze si sa va fereasca de intuneric!
Reply With Quote
  #30  
Vechi 29.06.2008, 22:44:49
06dec 06dec is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 17.12.2005
Mesaje: 337
Implicit

Ana theea,vreau sa stiu daca ai spovedit preotului ca ai mers la cineva de tzi-a dat in tarrot.Ma refer la prima ta postare ,din acest topic.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Ar trebui ca Biserica Ortodoxa sa fie cumva vreo anexa a puterilor lumesti ?!? doctor_faustus Biserica Ortodoxa Romana 88 28.09.2012 10:59:45
Sunt sarac! Miha-anca Generalitati 275 23.09.2010 15:11:13