Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Despre Forum > Craciunul - Nasterea Domnului
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 10.12.2010, 16:48:51
doctor_faustus doctor_faustus is offline
Banned
 
Data înregistrării: 28.08.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 830
Implicit „Și Cuvântul trup S-a făcut” (Ioan 1:14)

„Și Cuvântul trup S-a făcut” (In 1, 14)

S-a intrat acum în învățătura despre întrupare. Se arată clar că Unul-Născut S-a făcut și a viețuit ca Fiu al Omului. Căci aceasta o spune, și altceva nimic, zicând că Cuvântul trup S-a făcut. Pentru că prin aceasta a spus, chiar dacă mai descoperit, că Cuvântul S-a făcut om. Și, zicând așa, nu ne comunică nimic străin sau neobișnuit, o dată ce dumnezeiasca Scriptură numește de multe ori pe omul viu, indicând numai trupul lui. Așa se spune la Proorocul Ioil: „Voi turna din Duhul Meu peste tot trupul” (Ioil 3, 1). Dar nu socotim că Proorocul zice că se va dărui Duhul dumnezeiesc trupului omenesc lipsit de suflet și singur, cel ce ar spune astfel n-ar fi liber de absurditate, ci, prin parte exprimând întregul, prin trup numește omul. Așa trebuia, și nu altfel. Și pentru care cauză e necesar să spunem aceasta ?

Pentru că omul este o făptură rațională, deci compusă din suflet și din trupul acesta trecător și pământesc. Dar, deoarece s-a făcut și s-a adus la existență de Dumnezeu, neavând din firea sa nestricăciunea și nepiericiunea (căci numai lui Dumnezeu îi aparțin aceastea ființial), s-a pecetluit cu duhul vieții, dobândind prin legătura cu Dumnezeu binele cel mai presus de fire. Căci zice: „Și a suflat în fața lui suflare de viață, și s-a făcut omul suflet viu” (Fac. 2, 7). Dar, deoarece s-a pedepsit pentru neascultare, auzind cuvintele: „Pământ ești și în pământ vei merge” (Fac. 3, 19), s-a golit de har; căci s-a despărțit de trupul pământesc suflarea vieții, adică Duhul Celui ce-a zis: „Eu sunt Viața” (In 14, 6); și omul cade în moarte numai prin trup, sufletul salvându-se în nemurire, fiindcă numai către trup s-a zis: „Pământ ești și în pământ vei merge.” Deci, trebuia ca ceea ce s-a primejduit mai mult în noi să fie și izbăvit mai repede și, prin unirea din nou cu Viața cea după fire, să fie rechemat la nestricăciune. Trebuia ca cel ce a pătimit să afle eliberarea de rău. Trebuia să se înlăture sentința: „Pământ ești și în pământ vei merge”, prin unirea negrăită a trupului căzut cu Cuvântul care tuturor le dă viață.

Trebuia ca, devenit trup al Lui, să se împărtășească de la El de nemurire. Căci ar fi un lucru dintre cele mai absurde să se poată pune foc în materie și în însușirea sensibilă ce-i aparține după fire, și să prefacă în el cele ce se fac părtașe de el, iar pe Cuvântul lui Dumnezeu să nu-L socotim că poate introduce propriul bine, sau viața, în trup. Mai ales pentru această pricină socotesc că Sfântul Evanghelist, pornind de la partea prin care a pătimit mai mult viețuitorul, a spus că Cuvântul lui Dumnezeu S-a făcut trup, ca să vadă cineva deodată atât rana, cât și leacul, pe cel ce bolește și pe doctor, pe cel alunecat spre moarte și pe Cel ce-l ridică la viață, pe cel biruit de stricăciune și pe Cel ce alungă stricăciunea, pe cel stăpânit de moarte și pe Cel mai tare ca moartea, pe cel lipsit de viață și pe Dăruitorul vieții.

Și nu a zis că Cuvântul a venit la trup, ci că S-a făcut trup, ca să nu se înțeleagă că a venit ca la Prooroci, sau ca la alții dintre Sfinți, prin relație, ci că El însuși S-a făcut cu adevărat trup, adică om. Căci aceasta am spus-o până acum. De aceea El este și Dumnezeu după fire în trup și cu trupul, împropriindu-Și-l, și în același timp fiind înțeles ca altceva decât trupul, fiind închinat în trup și împreună cu trupul, potrivit spusei de la Proorocul Isaia: „Bărbați înalți la tine vor trece și Îți vor fi robi Ție și vor urma Ție legați de mâini și de picioare și se vor închina Ție și Ție se vor ruga, că în Tine este Dumnezeu și nu este Dumnezeu afară de Tine” (Is. 45, 14). Iată că spun că în El este Dumnezeu, nedespărțind trupul de Cuvântul. Și iarăși au afirmat că nu este alt Dumnezeu afară de El, unind cu Cuvântul ceea ce poartă El, ca propriu Lui, adică templul luat din Fecioară, căci Hristos este Unul din două.

Sursa: Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan - Editura IBMBOR, 2000, pag. 111-113 (traducere Părintele Profesor Dumitru Stăniloae)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
„Cu pace să ieșim”,„Întru numele Domnului” VladCat Sfanta Liturghie 4 07.01.2013 18:54:33
„Pașii mei îndreptează-i...” geo.nektarios Rugaciuni 10 15.04.2012 19:26:50
„Motto-ul” de zi cu zi Delalucaci Generalitati 3 20.01.2012 20:25:48
„Viața cuiva nu stă în...” VladCat Spiritualitatea ortodoxa 0 20.11.2011 14:18:21
„Particula” lui Dumnezeu Paisie Aghioritul Teologie si Stiinta 109 04.05.2010 11:22:19