Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sarbatori > Diverse Sarbatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1001  
Vechi 08.01.2018, 22:35:49
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

Sf. Cuv. Gheorghe Hozevitul (prima jumătate a secolului VII) – Sfântul Gheorghe a trăit în Hozeva pe la sfârșitul secolului al VI-lea și începutul secolului al VII-lea. Numele de „Hozevitul” provine după acela al chinoviei sale, Mănăstirea Hozeva. Mănăstirea este săpată într-un perete de stânca, pe locul unei străvechi așezări monahale, de la începutul veacului al V-lea, situată la apus de Ierihon, pe valea pârâului Horat – Cherit – numit azi Hozeva, în preajma căruia a trăit Proorocul Ilie, în timpul prigonirii lui de către regele Ahab.
Sfântul Gheorghe s-a născut în insula Cipru din părinți binecredincioși, având un frate care a intrat în monahism și care a trecut la cele veșnice la vârsta de 70 de ani, în mănăstirea Koloman, din apropierea Iordanului. Sfântul Gheorghe, rămânând orfan, a fost luat în grijă de o rudă mai îndepărtată care îl dorea ca și ginere.
Acesta a fugit la o mănăstire din Creta a cărui stareț era o altă rudă de a sa, apoi de aici s-a îndreptat la Locurile Sfinte, și în cele din urmă la fratele său, la Mânăstirea Koloman. Însă, starețul de aici nu l-a primit în obștea mănăstirii, dar l-a încredințat starețului mănăstirii Hozeva unde s-a nevoit în rugăciune și ascultare. La o vreme a plecat de la Hozeva și s-a îndreptat din nou spre Mănăstirea Koloman, unde a viețuit alături de fratele său, Iraclid, până la trecerea la Domnul a acestuia.
După ce fratele său s-a mutat la viața veșnică, Sfântul Gheorghe a mers iarăși la Mănăstirea Hozeva, mănăstire pe care a mai părăsit-o o singură dată până la moartea sa, în timpul împăratului Focas (602-610), când perșii au cuprins Palestina. După ce împăratul Heraclis (610 -641) i-a înfrânt pe perși, Sfântul Gheorghe s-a reîntors la Mănăstirea Hozeva. Mănăstirea Hozeva, care acum îi poartă numele Sfântului Gheorghe, adăpostește moaștele sale și pe cele ale Sfântului Ioan Iacob de la Neamț – Hozevitul.
Sf. Cuv. Domnica († 474) – Sfânta Domnica s-a născut în Cartagina, Africa, în timpul împăratului Teodosie cel Mare (379 – 395), din părinți bogați, greci de neam, dar păgâni. Și-a părăsit casa părintească, a venit la Constantinopol împreună cu alte patru fecioare unde au fost botezate de către Patriarhul Nectarie.
A intrat în monahism și a fost diaconiță la biserica patriarhiei. (Slujirea diaconițelor este menționată în Sfânta Scriptură de către Sfântul Apostol Pavel -Romani 16, 1; I Tim. 5, 3-10-; acestora li se citea o rugăciune de sfințire în afara Sfântului altar și aveau datoria de a învăța femeile și fecioarele păgâne cum să se poarte în timpul primirii sfintei Taine a Botezului, cercetau pe cei bolnavi etc.) A ridicat o mănăstire lângă Constantinopol și a trecut la Domnul în timpul împăratului Zenon (474 – 491) la o vârsta înaintată.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1002  
Vechi 11.01.2018, 01:00:17
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

Sfântul Cuvios Teodosie (†529) era din satul Mogarisos, din ținutul Capadociei. Părinții săi erau creștini și se numeau Proeresie și Evloghia. A fost crescut de ei cu bune obiceiuri și cu învățătură de carte. De tânăr, Teodosie a primit treapta de citeț al bisericii și era iscusit cititor al sfintelor cărți către popor. Auzind în inima sa chemarea dumnezeiască de a ieși din țara lui și de a urma pe Domnul, a îmbrățișat viața călugărească plecând la Ierusalim. În drum, s-a oprit în Antiohia, unde s-a întâlnit cu Sfântul Simeon Stâlpnicul, care l-a primit sus pe stâlpul său, strigându-l pe nume, fără a-l cunoaște mai înainte. Sfântul Simeon l-a binecuvântat pe Cuviosul Teodosie, prorocindu-i multe din cele ce aveau să i se întâmple. Ajuns la Ierusalim, se întreba mereu ce fel de viață călugărească se cuvenea să-și aleagă: cea singuratică a sihaștrilor sau viețuirea de obște, într-o comunitate de călugări? În cele din urmă s-a hotărât pentru viața de obște și a intrat sub ascultarea unui stareț Longhin, care i-a dat în grijă o biserică aflată pe drumul spre Betleem. Simțind că laudele încep să-i schimbe inima, Sfântul Teodosie s-a retras într-o peșteră din munte. La început a primit ucenici mai puțini, apoi pe toți cei care veneau la el. Cu toți acești ucenici, Sfântul Teodosie a zidit o mare mănăstire, aproape de Betleem, unde pentru prima dată în Palestina a rânduit toate după legile vieții de obște, de unde și faima lui de „întemeietorul vieții de obște”. Timp de 30 de ani, Sfântul Teodosie nu a mâncat pâine, ci doar ierburi și legume. Era apropiat duhovnicește de Sfântul Sava cel Sfințit și a fost învrednicit cu darul facerii de minuni. S-a mutat cu pace la Domnul în anul 529, la 11 ianuarie, la vârsta de 105 ani.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1003  
Vechi 13.01.2018, 22:10:58
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

1. Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic († 314) – Acești sfinți au trăit în ținutul Iliricului și al Dunării de Mijloc, pe vremea persecuțiilor împotriva creștinilor declanșate de împăratul Licinius (250-325). Ei s-au făcut frați de cruce prin mucenicie, pentru că Sfântul Mucenic Ermil fiind diacon și suferind chinurile cele amare pentru Domnul Hristos, Stratonic a simțit prin Duhul Sfânt, Dătătorul de viață, durerea prietenului său, și plângând pentru el, s-a vădit în fața în fața păgânilor.
Chemat înaintea împăratului Liciniu, Stratonic a răspuns hotărât că este creștin. Din acest motiv el a fost supus supliciilor și în timp ce era chinuit striga: „Ermile, roagă-te lui Hristos pentru mine, să-mi dea putere să-mi păzesc credința tare și nemișcată, să fiu mai presus de prigonitorii mei!”. După o noapte de temniță, cei doi prieteni au fost duși din nou la judecată și din nou chinuiți. În cele din urmă împăratul a hotărât moartea lor prin înec. Astfel, Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic s-au învrednicit de cununa muceniciei în adâncul apelor Istrului.
2. Sfântul Ier. Iacob, Episcopul din Nisibe – A fost unul dintre ierarhii cei mai de seamă ai Bisericii din Siria. A scris o rânduială a Sfintei Liturghii și 26 de cărți în limba siriană și a compus 18 cântări în limba armeană. La început a trăit prin păduri, îmbrăcat în piei de capră și de cămilă ca Sfântul Ioan Botezătorul, hrănindu-se cu rădăcini și ierburi. Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu darul săvârșirii minunilor.
Teodoret în „Istoria bisericească”, Teofan în „Cronica Alexandriei” și chiar Filostorghie arianul istorisesc cum Sfântul Iacob a scăpat în chip minunat orașul Nisibe de năvălirea perșilor. În anul 348, Spor al II-lea a năvălit cu armata asupra orașului Nisibe. Sfântul Iacob s-a rugat lui Dumnezeu și din văzduh au venit asupra cotropitorilor țânțari și muște câinești.
Istoricul francez Duschesne L. spunea că orașul Nisibe s-a apărat în chip eroic și locuitorii lui „încurajați de Iacob, celebrul lor episcop, au respins timp de patru luni, toate asalturile regelui Sapor”. Printre cei asediați se aflau și ofițeri romani trimiși de împăratul Constantin (fiul lui Constantin cel Mare) care conduceau operațiunile militare de apărare. Sfântul Iacob a călătorit de mai multe ori în Persia pentru a întări și încuraja pe creștinii de acolo.
A luat parte la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din anul 325 împotriva lui Arie. A trecut la Domnul în anul 358 și a fost îngropat în biserica din Nisibe, zidită chiar de el.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1004  
Vechi 15.01.2018, 01:06:56
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

Sfântul Pavel Tebeul a trăit pe vremea împăraților Deciu (249-251) și Valerian (253-260), prigonitori ai creștinilor. El era din Egipt, din Tebaida de Sus, iar părinții săi aveau multe averi. În acea vreme s-a pornit prigoană împotriva mărturisitorilor lui Hristos, iar bărbatul surorii sale, avar fiind și dorind să ia din averea ce se cuvenea sfântului, s-a gândit să-l dea pe mâna dregătorului spre chinuire. Deci, aflând Sfântul Pavel despre aceasta, a fugit în munți în locurile cele mai pustii. Astfel petrecând multă vreme și povățuit fiind de Duhul Sfânt, nu s-a mai întors în lume, ci a cunoscut că Domnul i-a dat lui o astfel de viețuire, având ca locuință o peșteră cu apă înăuntru, hrană, finice și haină de frunze. Ostenelile sale au fost până la 113 ani. A fost hrănit o perioadă, la fel ca Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, de un corb, care-i aducea zilnic o jumătate de pâine. Chiar și leii îi slujeau sfântului, care după moartea sa l-au îngropat. Pe acesta aflându-l marele Antonie, s-a minunat de locul lui cel aspru de nevoință și că el, mai înainte decât alții, a îndrăznit cel dintâi a merge în pustie pentru a se nevoi. Astăzi, Biserica noastră îl pomenește și pe Sfântul Cuvios Ioan Colibașul. Acest sfânt a trăit în Constantinopol, pe vremea lui Leon cel Mare (457-474), fiind fiul senatorului Eutropie, mare dregător la curtea împăratului, iar mama sa se numea Teodora. Pentru că din fragedă vârstă s-a aprins de focul slujirii lui Hristos, părinții săi i-au dăruit o Evanghelie mică ferecată cu aur, ca s-o poarte cu el. Într-o zi, văzând pe un călugăr din mănăstirea numită a achimiților, adică a celor neadormiți, a primit sfat de la el și a părăsit școala unde învăța. Ieșind din lume fără știrea părinților, Ioan s-a făcut monah în mănăstirea neadormiților de lângă Constantinopol. După o vreme i s-a făcut dor de părinții lui și primind îngăduința egumenului și-a făcut o colibă lângă casa părintească, îndurând multe umilințe din partea slugilor și a străinilor. Părinții săi nu l-au recunoscut decât atunci când era aproape să moară. Arătându-le acea Evanghelie, Sfântul Ioan le-a descoperit că este fiul lor, apoi și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1005  
Vechi 16.01.2018, 00:32:07
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

În această zi pomenim așezarea în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol a lanțului cu care a fost legat Sfântul Apostol Petru în temniță. Cinstim acest lanț, slăvind chipul minunat în care Hristos-Domnul l-a eliberat pe Apostolul Său de la moarte. Acest eveniment minunat este arătat pe larg în capitolul al 12-lea din cartea Faptele Sfinților Apostoli. Sfântul Petru, fiind întemnițat de Irod Agripa (†44), a fost legat cu două lanțuri de fier, și dormind el între doi ostași, în noaptea dinaintea zilei în care trebuia să fie ucis, îngerul Domnului, lovindu-l în coapsă, l-a deșteptat și l-a scos afară, căzând de pe dânsul lanțurile cele de fier. Deci, după această preaslăvită izbăvire din legături și din temniță, Sfântul Apostol Petru s-a dus în alte locuri unde a propovăduit cuvântul Evangheliei lui Hristos.
Unii creștini au aflat aceste lanțuri și le-au păstrat cu mare grijă, cinstindu-le cu multă evlavie și socotindu-le ca pe un semn dumnezeiesc și mărturie înaintea ochilor lor, a purtării de grijă a lui Dumnezeu pentru Biserica Sa și pentru slujirea Cuvântului Său. Drept aceea, aceste lanțuri erau cinstite de creștini și erau păzite din neam în neam, ca o moștenire sfântă. Și a ajuns această moștenire în mâinile Sfântului Iuvenalie, Patriarhul Ierusalimului (420-458). Iar când credincioasa Evdochia, soția împăratului Teodosie (408-450), împodobea Ierusalimul, patriarhul Iuvenalie i-a dăruit cinstitele lanțuri. Pe unul l-a dus la Constantinopol, iar pe celălalt la Roma, unde a fost așezat în Biserica Sfântului Apostol Petru.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1006  
Vechi 17.01.2018, 01:14:08
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare era egiptean de neam, din satul Coma, din Egiptul de Sus. S-a născut către anul 250, învățând de la părinții săi, care erau foarte bogați, credința în Hristos Iisus. A trăit deci pe vremea lui Dioclețian (284-305) și Maximian (286-337), ajungând până în zilele binecredinciosului împărat Constantin cel Mare (306-337) și ale fiilor săi. Pe când avea 20 de ani, Antonie a plecat în pustie, povățuindu-se după viața pustnicilor care locuiau acolo. Fiind tânăr, sfântul a început a lupta cu trupul său, aprins fiind de ispita desfrânării. Atunci el s-a mutat într-un cimitir păgânesc, locuind în niște morminte. Și a adus vrăjmașul asupra lui tot felul de năluciri, pofte și năvăliri de fiare înspăimântătoare, ducându-l aproape de deznădăjduire. Și abia după multă vreme Domnul i-a trimis raze de ușurare. „Unde erai Doamne când mă luptam?” a întrebat Antonie. „Eram lângă tine și te ajutam”, i-a răspuns Domnul. Și rugându-se a simțit întărire. Atunci avea 35 de ani. Simțind nevoia de singurătate, s-a suit într-un munte, unde 20 de ani a petrecut într-o cetate părăsită. Și a ieșit de acolo Cuviosul Antonie învățat de Dumnezeu și mulți oameni veneau la el pentru a fi povățuiți și vindecați de boli. La cererea Sfântului Atanasie a coborât în Alexandria, întărind acolo credința ortodoxă împotriva arianismului. Trăind 105 ani, s-a mutat la Domnul, viața sa fiind scrisă de Sfântul Atanasie cel Mare. Icoana sa făcătoare de minuni se află la Biserica Domnească „Sfântul Anton”-Curtea Veche din București.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1007  
Vechi 18.01.2018, 01:14:53
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

Sfântul Atanasie a trăit pe vremea împăratului Constantin (306-337) și sub ceilalți împărați, până în vremea lui Valens (364-378). Era din cetatea Alexandriei și după neam era mai mult egiptean decât grec. Copil fiind a cunoscut vremea prigoanelor, în timpul cărora voia să mărturisească dreapta credință înaintea păgânilor. A crescut învățând carte în lumea Bisericii și a poporului de care era iubit. Era diacon când l-a însoțit pe episcopul său, Sfântul Alexandru al Alexandriei, la Sinodul I Ecumenic de la Niceea, din anul 325, unde l-a combătut pe ereticul Arie. Ajuns patriarh al Alexandriei, toată viața, Sfântul Atanasie a luptat contra arianismului, a îndurat izgoniri de pe scaunul său, mărturisind până la capăt dreapta credință, ca un adevărat stâlp al Ortodoxiei. La 77 de ani, întors la scaunul său după a 5-a izgonire, Sfântul Atanasie a adormit cu pace în Domnul, în anul 373. Sfântul Chiril al Alexandriei a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mic (408-450). A strălucit între anii 420-433, fiind reazem și ajutător la Sinodul al III-lea Ecumenic de la Efes (431), unde l-a combătut pe ereticul Nestorie care, interpretând greșit taina Întrupării lui Dumnezeu, o defăima pe Maica Domnului. Strălucind, deci, cu râvna pentru dreapta cinstire a Maicii Domnului în Biserică, atât la Sinod, cât și prin cărțile sale, Sfântul Chiril și-a dat sufletul în mâinile Domnului în anul 444, Biserica numărându-l între marii Sfinți Ierarhi și Dascăli a toată creștinătatea.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1008  
Vechi 19.01.2018, 04:48:18
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

Cuviosul Macarie cel Mare (†390) s-a născut către anul 300, în nordul Egiptului, și murindu-i soția și părinții, a împărțit averile sale săracilor și s-a făcut ucenicul unui monah bătrân, care viețuia în pustie. Dar venind cei din sat, l-au făcut preot fără voia lui, deși era încă tânăr. Deci, făcându-se acest lucru, Macarie a început să ducă o viață mai aspră, căci venea la slujbă în sat, dar după aceea pleca să se nevoiască în pustie. Sfântul Macarie, petrecând mulți ani în nevoințe aspre, s-a dus la Sfântul Antonie pentru a-l cunoaște și i-a devenit ucenic apropiat. A fost povățuit de marele Antonie, care i-a dăruit la moarte toiagul său, drept moștenire. Către vârsta de 40 de ani, Macarie a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni, ajungând chiar să învieze pe unii oameni din morți. La vârsta de 90 de ani s-a mutat în pace la Domnul. Celălalt Macarie (†395) era din Alexandria și a viețuit în pustie timp de 60 de ani, ajungând la înalte virtuți și făcând minuni mari. A trăit mai întâi în pustiul Tebaida, apoi în Egiptul de Jos, în post aspru și rugăciune. Auzind Sfântul Antonie de viața sfântă a Cuviosului Macarie, i-a trimis cuvânt zicându-i: „Iată, Duhul Sfânt S-a odihnit întru tine și de acum vei fi moștenitor lucrărilor mele”. Și astfel, ajungând la adânci bătrâneți, a adormit întru Domnul la vârsta de 95 de ani.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1009  
Vechi 20.01.2018, 00:57:46
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

Sfântul Cuvios Eftimie (†473) a trăit pe vremea împăratului Teodosie cel Mare (379-395), ajungând până în zilele împăratului Leon I (457-474). El era de neam din Melitina, cea dintâi cetate a Armeniei, din părinți dreptcredincioși, Pavel și Dionisia, născut din făgăduință, ca marele Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului, purtând numele de veselie, căci Eftimie înseamnă veselie. După moartea tatălui său, mama sa l-a încredințat fratelui ei care era preot, iar acesta l-a dus la casa Episcopului Armeniei, care l-a crescut cu dragoste și cu dascăli de seamă, rânduindu-l de copil printre slujitorii Bisericii. Fiind de 29 de ani, s-a dus la Ierusalim și a rămas într-o mănăstire numită Fara, unde l-a cunoscut pe Cuviosul Teoctist. După cinci ani a ieșit din Mănăstirea Fara și s-a sălășluit într-o peșteră din râpa unui munte din pustie, către Iordan. Pentru nevoințele sale, marele Eftimie a primit de la Dumnezeu darul facerii de minuni și al prorociei. A fost descoperit de niște păstori și multă lume a început să vină la el. Cuviosul Eftimie era cunoscut și cinstit de cei trei mari îndrumători ai vieții pustnicești din vremea lui: Sfântul Simeon Stâlpnicul, fericitul Sava cel Sfințit și Sfântul Teodosie și toți patru apărau dreapta credință statornicită la Sinodul al 4-lea Ecumenic de la Calcedon din anul 451. Sfântul Eftimie a prorocit că doi dintre ucenicii săi, Ilie (494-516) și Macarie (544-554, 564-574), vor fi patriarhi ai Ierusalimului, lucru care s-a întâmplat întocmai. La vârsta de 97 de ani s-a mutat în pace la Domnul.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1010  
Vechi 22.01.2018, 13:54:25
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.905
Implicit

Sfântul Apostol Timotei era din cetatea Listra, din Licaonia (Asia Mică), tatăl său fiind grec și mama evreică. A fost ucenic al Sfântului Apostol Pavel. Pomenind de acest ucenic al său, Pavel scrie că Timotei cunoștea Sfintele Scripturi încă din pruncie și că se bucura de un nume bun între creștinii din țara sa. Tânărul Timotei l-a însoțit pe Sfântul Apostol Pavel în Efes, în Corint, în Macedonia, în Atena, Roma, Ierusalim, Spania și în multe alte locuri. A fost închis pentru Domnul nostru Iisus Hristos, mărturisind credința creștină înaintea unui număr mare de martori. A fost hirotonit Episcop în Efes de Apostolul Neamurilor, la întoarcerea acestuia de la Roma, în anul 64. Rămânând în Efes, i s-a încredințat și grija bisericilor din Asia. Lui i-a scris Sfântul Pavel două epistole: una din Macedonia și alta din Roma, unde Apostolul Pavel era închis a doua oară. Din ele se vede cât de iubit și de călăuzit era Timotei de marele său dascăl. „Din această pricină, îți amintesc să aprinzi și mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mâinilor mele. Căci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii și al dragostei și al înțelepciunii. Deci, nu te rușina de a mărturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus în lanțuri pentru El, ci pătimește împreună cu mine pentru Evanghelie, după puterea de la Dumnezeu” (2 Timotei 1, 6-8). În cea de-a doua epistolă, Sfântul Apostol Pavel, presimțind că i se apropie sfârșitul, îi mărturisește lui Timotei dorința de a-l revedea la Roma, înainte de a muri. Sfântul Apostol Timotei s-a mutat la Domnul fiind ucis cu pietre și cu toiege la sărbătoarea barbară din Efes, numită „Catagrion”, în anul 97, în zilele împăratului Nerva (96-98). Sfintele sale moaște au fost aduse în Constantinopol și așezate în Biserica Sfinților Apostoli în anul 356.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Vecernia zilei + cristiboss56 Despre Vecernie 15 01.02.2016 21:26:36
Sfintii ortodocsi si sfintii catolici. voxdei55 Generalitati 8 04.12.2010 22:48:51
Versetul zilei Daniela-Iulia Din Noul Testament 1 13.05.2009 09:22:30
Informatia zilei silverstar Stiri, actualitati, anunturi 4 24.04.2009 08:30:11