Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sarbatori > Diverse Sarbatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #101  
Vechi 15.06.2012, 10:25:58
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

continuare......
Dragostea sa arzânda pentru unitatea Bisericii nu-l lasa indiferent fata de nici unul din evenimentele care agitau Lumea Crestina. Partiicipa la Sinoade si strabatea Africa romana, profund divizata în vremea aceea, punându-si întreaga arta si iscusinta în serviciul Adevarului. Scrise vreo suta de opere, din care majoritatea sunt consacrate luptei împotriva schismaticilor, ereticilor si pagânilor. Dupa ce mai întii i-a respins în mod stralucit pe maniheeni, îsi orienta întreaga lupta împotriva schismaticilor novatieni, ce pretindeau ca validitatea tainei casatoriei sa fie subordonata virtutii celui care o oficia si care de aproape un secol iscasera o zizanie nefasta în toata Biserica Africii instalând o ierarhie paralela. Cum toate eforturile si argumentele Sfântului Episcop pentru a-i readuce în sânul Bisericii se loveau de ura lor înversunata, se decise cu durere în suflet sa faca apel la puterea laicilor, dar neacceptând sub nici o forma actele de violenta. Pentru ca multi atribuiau Crestinilor responsabilitatea caderii Romei (410), Augustin redacta o mare opera, "Cetatea lui Dumnezeu", vasta reflectie asupra istoriei umane, în care arata ca Biserica, trecând prin toate vicisitudinile, e pe drumul catre Imparatia vesnica. Apoi trebui sa lupte împotriva ereziei pelagilor, erezie care minimisa rolul harului dumnezeiesc si considera ca omul, prin propriile forte, poate sa ajunga sa nu mai pacatuiasca ; în plus ea nega transmiterea pacatului originar si proclama inutil Botezul copiilor. Augustin facu mari eforturi pentru a rasturna aceasta doctrina în scopul de a apara credinta Bisericii ; dar antrenat de necesitatile disputei si prin spiritul sau însetat de clarificari rationale, stabili, între natura si Har, o opozitie prea stricta care avea sa aiba mai târziu consecinte nefaste în Occident.

Cu ale Sfantului Augustin rugaciuni, Doamne miliueste-ne pe noi!
sursa: http://www.calendar-ortodox.ro/
Reply With Quote
  #102  
Vechi 15.06.2012, 10:29:04
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit maine 16 iunie

sursa:http://www.calendar-ortodox.ro/
Pomenirea celui între sfinți Părintelui nostru Tihon, făcătorul de minuni, episcopul Amatundei, cetatea Insulei Cipru.


Sf. Ierarh Tihon, episcopul Amatundei, având părinți binecredincioși și iubitori de Hristos, fiind făgăduit de ei lui Dumnezeu, și învățând Sfânta Carte și fiind deprins din destul cu Sfintele Scripturi, întâi a fost făcut citeț, de citea la popor sfintele cuvinte și învățături.
Pentru vrednicia ce avea la toate și pentru viața lui fără prihana, a fost hirotonit diacon de Mnimonie, episcopul Amatundei. Deci, încetând din viață acela, a fost suit acesta în scaunul Episcopiei de marele Epifanie. Și întorcând pe mulți din rătăcirea și deșertăciunea idolilor către credința lui Hristos Dumnezeul nostru, și stricând și dărâmând multe capiști idolești, și zidind multe dumnezeiești biserici, si împodobindu-le și sfințindu-le, s-a mutat către Domnul, făcând multe minuni și în viață și după moarte. Din acestea vrednic lucru este a aduce la mijloc una sau două, spre semn de virtuțile bărbatului acestuia, căci încă și mai înainte în viața lui lua pâine de la tatăl său și o ducea în târg să o vândă, că acesta îi era meșteșugul; iar el împărțea pâinile la săraci, până a prins tatăl său de veste. Acesta, mâniindu-se pe el, l-a ocărât, iar el i-a răspuns, că a împrumutat pe Dumnezeu cu pâinea, și are de la Dânsul scrisoare, cum că are să i le dea; și îndată se arătă aievea dovedirea cuvintelor lui, aflând jitnițele pline de grâu, mai mult decât băgase tatăl său, când l-a strâns până a nu scoate din el. Iar minunea aceasta era numai spre mărirea sfântului acestuia și nu are asemănare cu altele, căci sfântul acesta înfigând o viță uscată în pământ, îndată se prinse și a dat rod mai înainte de vreme. Iar vița aceea gătindu-și roadele, de cum se începea dumnezeiasca laudă a sfintei liturghii, arăta strugurii pârguiți, iar când se săvârșea dumnezeiasca jertfă strugurii erau copți și gata de mâncat întru slava Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh.
Pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Marcu, episcopul Apoloniadei, care prin pietre spânzurate de mâinile lui s-a săvârșit.
Pomenirea Sfinților cinci Mucenici cei din Nicomidia, care de sabie s-au săvârșit.
Pomenirea Sfinților patruzeci de mucenici romani, care prin foc s-au săvârșit.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Reply With Quote
  #103  
Vechi 16.06.2012, 17:30:34
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit maine 17 iunie

Pomenirea Sfinților Mucenici: Manuil, Savel și Ismail.



Acești trei frați erau din Persida, și fiind trimiși de Valtan, împăratul perșilor, pentru pace, în zilele lui Iulian Paravatul (pe care-l văzuseră în Calcedon că aducea jertfa la idoli și mulți se trăgeau spre rătăcirea lui), fiind ei bine cinstitori și crezând în Hristos, plângeau și se rugau lui Dumnezeu să-i păzească în credința ce aveau într-Însul, și să nu se facă părtași rătăcirii închinătorilor la idoli. Deci, dacă s-au vădit și au fost duși la păgânul Iulian, au fost bătuți și pătrunși cu piroane la glezne, și arși pe subțiori cu făclii. Însă aceste chinuri le-au suferit toți împreună; dar apoi îndeosebi Sfântul Manuil, primind făgăduința de la necuratul împărat și nevoind a aduce jertfă la idoli, l-au chinuit pe el în multe și felurite chipuri. Și așa împreună cu cei doi frați ai lui, cu Savel și Ismail, au fost duși la zidul cel dinspre Tracia, numit al lui Constantin, la loc râpos, și li s-au tăiat capetele. Iar Iulian Paravatul a poruncit ca să li se ardă trupurile, dar îndată s-a deschis pământul și a primit trupurile, din pricina cărei minuni mulți au crezut în Hristos. Iar după aceasta niște bărbați cucernici, cunoscând de la Domnul nostru Iisus Hristos unde se află trupurile sfinților, le-au îngropat cu miruri și cu tămâieri.

Pomenirea pătimirii Sfinților Mucenici Isavru și cei împreună cu dânsul: Inochentie, Felix, Ermia și Peregrin.
Sfântul Isavru și cei împreună cu el erau din Atena. Dar, ieșind de la patria lor și mergând la o peșteră din Apolonia, au aflat pe Felix, pe Peregrin și pe Ermia, pe care învățându-i Sfântul Isavru să nu se dedea spre lucrurile cele lumești și trecătoare, aceștia au întărit cuvântul cu fapta; căci ferindu-se și fugind de vorba și adunarea rudeniilor lor, au fost însă pârâți de rudenii la Tripondie eparhul, care prinzându-i și neputând să-i facă să se lepede de Hristos, a poruncit de li s-au tăiat capetele cu sabia. Iar Isavru, diaconul lui Hristos, și cei împreună cu el au fost dați pe seama lui Apolonie, fiul eparhului, de către care au fost chinuiți prin foc și prin apă, dar fiind izbăviți din aceste chinuri în chip minunat, au întors pe mulți spre credința lui Hristos, între care erau și cei mai de frunte ai cetății: frații Ruf și Rufin. Și apoi, fiind condamnați la pierzare, li s-au tăiat capetele.


Pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Filonid, episcopul Curiei.
Pomenirea Cuviosului Pior, care cu pace s-a săvârșit.
sursa: Zicerile / apoftegmele lui avva Pior din Patericul Egiptean.
1. Fericitul Pior, lucrând vara la un oarecare, îi aducea aminte să-i dea plata. Iar acela nevrând, s-a întors la manastire. Iarăși vremea venind, secerând la dânsul și cu osârdie lucrând, neprimind nimic, s-a întors la mănăstire. Al treilea an împlinindu- se, și lucrarea cea obișnuită săvârșind, bătrânul s-a dus neluând nimic. Dumnezeu însă a certat casa aceluia, care, aducând plata, îl căuta la mănăstire pe sfânt. Și abia găsindu-l a căzut la picioarele lui, dându-i plata. Iar el zicea: "Mie Domnul mi-a dat". Iar acela i-a dat voie să le dea preotului la biserică.
2. Avva Pior mânca umblând. Și întrebându-l cineva de ce mănâncă așa, i-a răspuns: "Nu voiesc să am mâncarea ca pe un lucru, ci ca pe sublucru". Iar către altul care tot despre aceasta l-a întrebat, i-a zis: "Voiesc ca nici când mănânc să nu simtă sufletul dulceața trupească".
3. S-a făcut odată sobor în Schit pentru un frate care a greșit. Și părinții grăiau, iar avva Pior tăcea. Mai pe urmă, sculându-se, a ieșit. Și luând un sac, l-a umplut cu nisip și îl purta pe umărul lui. Și punând într-o traistă puțin nisip, o purta pe piept. Întrebat fiind de părinți ce înseamnă aceasta, a zis: acest sac care are nisipul cel mult, sunt greșelile mele - căci multe sunt - și le-am lăsat dinapoia mea ca să nu simt durere pentru ele și să plâng. Iar acestea mici sunt ale fratelui meu, înaintea mea și cu acestea mă indeletnicesc, judecându-l pe el. Dar nu trebuie să fac așa, ci mai vârtos pe ale mele să le aduc dinaintea mea și să port grijă de ele și să mă rog lui Dumnezeu ca să mi le ierte. Și auzind părinții, au zis: cu adevărat aceasta este calea mântuirii.


Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
sursa:http://www.calendar-ortodox.ro/
Reply With Quote
  #104  
Vechi 17.06.2012, 12:26:17
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

In Duminica a doua dupa Rusalii, prima dupa Duminica Tuturor Sfintilor, praznuirea Sfintilor Români

http://www.patriarh.ro/Index/sfintiromani.php

""Multe ținuturi ale lumii s-au învrednicit să-i facă raiului belșug de suflete alese, care pururea se împărtășesc de neînserata lumină a lui Dumnezeu. Întru aceasta, nici hotarele neamului românesc n-au fost mai sărace decât altele. Din duhul poporului român au izvorât suflete ce s-au suit în ceata drepților; din sângele lui s-au plămădit trupuri care n-au suferit stricăciunea morții; sub altarele lui s-au mucenicit mădulare care, prin suferință, au mărturisit puternicia duhului întru Hristos; prin munții lui s-au mântuit sihaștri în luminată cuvioșie, mistuindu-se în rugăciune, post și priveghere; și nu pe puține din scaunele vlădicești s-au nevoit ierarhi care, peste cununa de aur și nestemate a prețuirii celei de obște, și-au adăugat cununa cea nepieritoare a sfințeniei.

Slavă lui Dumnezeu pentru darurile Sale, că nu ne-a rușinat în fața altor seminții lipsindu-ne de rugători apropiați. Deși aceștia, împreună cu toți sfinții, mijlocesc pentru noi în limba îngerilor, cea mai presus de orice limbă, ei cu osârdie ne pomenesc pe noi, purtătorii graiului în care, aici, L-au mărturisit pe Hristos.

Cu toate că au chipuri duhovnicești, mai presus de orice chip al sângelui și al cărnii, ei sunt acolo iconarii chipurilor noastre, ca unii ce s-au desăvârșit în templele Duhului Sfânt. Și cu toate că sălășluiesc în cetatea luminii, cea mai presus de orice împărăție, ei cu osebire ne priveghează, ca niște străjeri neadormiți ai cetății lor celei pământești.

Prin sfinții lor, toate neamurile pământului purced din Dumnezeu și se întregesc în Dumnezeu, așa cum culorile curcubeului purced din soare și se întregesc în soare. Și precum roua pământului răsfrânge soarele și-i arcuiește lumina pe boltă, desfătându-ne, așa sfinții cerului îl răsfrâng pe Dumnezeu Cel nevăzut și-I arcuiesc slava peste veacuri, mântuindu-ne cu puterea Lui.

Slavă lui Dumnezeu că și pe pământul țării noastre a revărsat îmbelșugată ploaie de har, din care s-a brobonit roua cea mântuitoare a sfinților noștri.""

IPS Bartolomeu Anania

****
Astazi este sarbatorit al doilea hram al Bisericii Sfantul Apostol Matei, din cartierul Manastur, str Mehedinti.
PS Vasile Somesanul va participa la slujba Vecerniei.

Last edited by Adriana Cluj; 17.06.2012 at 15:23:15.
Reply With Quote
  #105  
Vechi 18.06.2012, 22:59:08
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit 18 iunie

http://www.razbointrucuvant.ro/2010/...nimic-altceva/

Sfaturi duhovnicesti de la MAICA MACARIA (11 iunie 1926 – †18 iunie 1993): “ORICE S-AR INTAMPLA, ROAGA-TE INTOTDEAUNA DOMNULUI, NU LUA IN SEAMA NIMIC ALTCEVA!”
""[COLOR=#800000]“Povestea unei sfinte patimitoare, dintr-o tara ce patimeste, vine ca o adiere inmiresmata si invioratoare. Paralizata de la varsta de trei ani si cu totul neajutorata in ultimii sai ani, schimonahia Macaria a fost unealta tamaduirii prin puterea lui Hristos pentru mii de suflete bolnave si chinuite. Desi slaba trupeste, era plina de putere duhovniceasca, nascuta din smerenie si jertfire de sine, si a purtat cu rabdare si dragoste necazurile tuturor celor ce au venit sa-i ceara ajutorul. Nevazuta si neinsemnata pentru lume, ea este mare in Imparatia Cerurilor, preaiubita patimitoare a Maicii Domnului si impreuna-vorbitoare cu cei aflati in lacasurile ceresti…” .""

„Orice s-ar intampla, roaga-te totdeauna Domnului: «Doamne fii cu mine ! Nu ma parasi!» Nu lua in seama nimic altceva, chiar daca vin «incornoratii» (adica diavolii). Si roa*ga-te Maicii Domnului”.

“Te poti ruga lui Dumnezeu chiar si sub cuptor”,
i-a spus odata unui seminarist ce se pregatea sa faca un pelerinaj, “taraste-te sub cuptor si roaga-te. Nu nadajdui ca se vor ruga altii pentru tine. Roaga-te singur -acesta este cel mai sigur lucru, cel mai curat…”

Trebuie sa te rogi lui Dumnezeu si trebuie sa postesti. Daca te trezesti noaptea, spune cateva rugaciuni, altfel nu te mantuiesti… Poti fi placut lui Dumnezeu chiar daca stii numai o singura rugaciune”.




Last edited by Adriana Cluj; 18.06.2012 at 23:13:28.
Reply With Quote
  #106  
Vechi 18.06.2012, 23:08:58
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit 19 iunie

http://www.calendar-ortodox.ro/
Pomenirea Sfântului Apostol Iuda, ruda Domnului.



Acesta este numit în Faptele Apostolilor Iuda, iar de Matei și Marcu este numit în Evanghelie, Tadeu și Leveu, ruda fiind Domnului nostru Iisus Hristos după trup, și fiu lui Iosif logodnicul, iar frate bun lui Iacob fratele Domnului, cel care a trimis la toți acea Epistola luminătoare și dogmatică și plină de Duhul Sfânt. Trimis fiind el de Hristos ca un frate și învățător de taine, încălzindu-se de strălucirile sale ca un cărbune aprins, toată înșelăciunea a ars și a luminat pe credincioși. Că trăgând el jugul Mântuitorului, și brăzdând și semănând sămânța dreptei credințe în toată lumea, multă roadă a adus. Drept aceea luminând cu învățătura cuvântului său Mesopotamia și neamurile cele de lângă hotarele ei și propovăduind Evanghelia, a mers la cetatea Edesei și la Abgar domnul locului, ca să-l tămăduiască. După aceea s-a dus la cetatea Arara, și fiind spânzurat și săgetat de către cei necredincioși, și-a dat sufletul la Dumnezeu.

Pomenirea Sfântului Mucenic Zosima.
Acesta era ostaș pe vremea împăratului Traian, din Apoloniada cea din Sozopoli, când domnea Domețian în Antiohia cea din Pisidia. Iar apoi aruncând armele și năzuind la Biserica lui Hristos, s-a învrednicit de botezul cel întru Hristos. Pentru aceasta fiind adus la guvernator și mărturisind că este creștin, a fost spânzurat și strivit, și după aceasta bătut, fiind întins de patru; apoi a fost așezat pe un pat de aramă, înroșit. Dar prefăcându-se focul în răcorire, mulți din cei ce stăteau de față s-au spăimântat de acea minune, și au trecut la credința în Hristos. Iar Sf. Zosima a fost ferecat cu cătușe și legat de cai, fiind nevoit să alerge în urma guvernatorului care mergea la orașul cananiților, timp de trei zile fără hrană; dar prin dumnezeiască purtare de grijă i s-au arătat lui doi tineri, unul aducându-i pâine și celalalt un vas cu apă, și mulțumind lui Dumnezeu a gustat din acestea. Deci adus fiind la cercetare, a fost din nou supus la chinuri și la urmă tăindu-i-se grumazul, a luat cununa muceniciei.

Pomenirea Preacuviosului Părintelui nostru Zinon.
Acesta lepădându-se de lume și făcându-se ucenic al marelui bătrân Siluan în pustia Egiptului, pentru covârșitoarea lui ascultare, și pentru multa nevoință și sărăcie, a ajuns făcător de minuni; căci pe mulți demoni a izgonit din oameni, și așa cu cuvioșie viețuind întru îngerești nevoințe, șaizeci și doi de ani, s-a mutat către Domnul.
Zicerile / apoftegmele lui ava Zinon din Patericul Egiptean.

Pomenirea Sfântului Mucenic Asingrit, care de sabie s-a săvârșit.

Pomenirea Cuviosului și de Dumnezeu purtătorului Părintelui nostru Paisie cel mare.


Acest de trei ori fericit cuvios și purtător de Dumnezeu, Părintele nostru Paisie cel mare, era de neam din Egipt, de unde era și Moise, văzătorul de Dumnezeu. Născut a fost din părinți cinstitori de Dumnezeu, învățați în credința lui Hristos; și având multă bogăție și împodobiți cu străluciri, au învățat cu silință și pe fiii lor întru sporirile cele dumnezeiești și omenești. După săvârșirea tatălui său, fericitul acesta, prunc încă și mai mic decât ceilalți frați, a rămas la maică-sa, care fiind foarte amărâtă, i s-a arătat în vis un înger, mai înainte spunându-i buna sporire a lui Paisie, zicându-i: "Pe fiul tău Paisie l-a ales Domnul, ca să slăvească și să laude sfânt numele Său cel lăudat în vecii vecilor; acesta este plăcut lui Dumnezeu", și l-a apucat pe el de mână; iar maică-sa a răspuns îngerului: "Toți ai lui Dumnezeu sunt, și la fel acesta care este plăcut lui Dumnezeu". Și trezindu-se ea, se minuna de acea vedenie.
După ce s-a făcut copilandru, marele și fericitul între cuvioși, a fost tuns monah, de Cuviosul Pamvo (prăznuit la 18 iulie), de către care a fost sfătuit să nu se uite la față de om. Iar el, a petrecut trei ani neuitându-se în sus, ci avându-și capul în jos plecat. Și dându-se pe sine la petrecerea sihăstrească, întru atâta a covârșit pe toți, încât a vorbit împreună cu Hristos, și I-a spălat picioarele Lui, iar după spălare a băut apa, și îndată s-a făcut începător viețuirii celei supraomenești. Despre vestitele lui virtuți și despre minunata viețuire cea întocmai cu a îngerilor; despre toată aspra viețuire cea prin pustii și despre minunile sale, se poate citi în cartea numită noul Ecloghion și în Viețile Sfinților. Pentru iubitorii de prăznuire se poate spune atâta, că aflându-se fericitul cu trup muritor se ridicase mai presus de trup. Deci ajungând la bătrâneți prea adânci, s-a mutat către Domnul, unde împreună cu îngerii cânta Țiitorului a toate cântarea cea întreit sfântă. A cărui pomenire cu credință săvârșind, prin rugăciunile lui, să ne învrednicim de veșnicele bunătăți și de fericirea cea veșnică. Amin.


Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.
Reply With Quote
  #107  
Vechi 19.06.2012, 10:55:07
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit 20 iunie

Pomenirea Sfântului Sfințitului Mucenic Metodie, episcopul Patarelor.




Acest fericit dăruit fiind de mic lui Dumnezeu, a devenit vas dumnezeiesc și primitor al Sfântului Duh. După aceea, luând cu alegerea de Dumnezeu din dumnezeiescul har preoția și arhieria, păstorea bine și cu plăcere dumnezeiasca turmă ce i s-a încredințat, luând asupra lui grija Bisericii și luminând poporul cu cuvinte dulci și îndurătoare.
Deci văzând că se înmulțesc cei ce sprijină înșelarea lui Origen, ca un bun pastor, a ars-o cu foc dumnezeiesc, micșorând toată ceata și negura cu înțelepciunea cuvintelor sale și cu Dumnezeiescul har. Iar fulgerul cuvintelor sale și trâmbița cunoștinței sale au răsunat peste toată lumea; pentru aceea neputând răbda vrăjmașul îndrăznirea și împotrivirea marelui acestuia, și-a întrarmat slugile sale ca să-l omoare. Iar cel ce și mai înainte de mucenicie era îmbrăcat cu moarte purtătoare de viață, tăindu-i-se capul, s-a mutat spre viață mai bună, întâi jertfind pe Mielul lui Dumnezeu, apoi fiind jertfit el însuși, a fost adus lui Hristos Jertfa vie. Drept aceea a fost și împodobit cu îndoite cununi, și ca un viteaz ce era ajutor pentru adevăr, luându-și sfârșitul cu sânge mucenicesc, a adormit în vecie. Acest dumnezeiesc cu adevărat al lui Dumnezeu arhiereu și mucenic ne-a lăsat scrierile ca rod al iubirii de muncă, pline de toată cunoștința și folosința, încă mai vârtos și de cele viitoare foarte curat a proorocit, de schimbările împăraților, și de pornirile și războaiele între neamuri, și de pustiirile și stingerile de locuri și de cetăți, și despre binecredincioșii, și ereticii împărați, și pentru sfârșitul lumii, și despre Antihrist și de împărăția lui, și despre stingerea și desăvârșita stricăciune a tot trupul omenesc, acestea toate mai înainte le-a spus și le-a proorocit dumnezeiescul acesta.


Pomenirea punerii moaștelor și a îmbrăcăminții Sfinților Apostoli Luca, Andrei și Toma, a Proorocului Elisei și a Mucenicului Lazăr, care s-au așezat în biserica cea mare a Sfinților Apostoli.

Pomenirea a doi Sfinți sihaștri, care cu pace s-au săvârșit în pustie.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Dumnezeu sa-i miluiasca pe cei ce-au ostenit aici:

http://www.calendar-ortodox.ro/

Last edited by Adriana Cluj; 19.06.2012 at 23:00:46.
Reply With Quote
  #108  
Vechi 19.06.2012, 10:56:25
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit 20 iunie

Pomenirea Cuviosului Părintelui nostru Calist, patriarhul Constantinopolului, care în pace a adormit.
"

Sfântul Calist I, Patriarhul Constantinopolului, s-a nevoit la început în Muntele Athos sub îndrumarea duhovnicească a Sf. Grigore Sinaitul (prăznuit în 8 august), a cărui viață a și scris-o. În 1350 a fost ales Patriarh al Constantinopolului, rămânînd în funcție sub împărații Ioan Cantacuzino (1341-1355) și Ioan Paleologul (1341-1376).
În 1354 s-a retras în liniștea mănăstirii pe care a ridicat-o în cinstea Sf. Mamas la Tenedos, iar mai târziu a fost pus din nou în scaunul de patriarh între anii 1355-1363.
Sfântul Patriarh Calist s-a stins din viață în anul 1363 în Serbia, unde se afla ca ambasador al Împăratului Ioan Paleologul. Sf. Calist mai este cunoscut și ca scriitor duhovnicesc, lucrările sale apărînd în Filocalia împreună cu cele ale bunului său prieten Ignatie din Xanthopoulos.
Tot în această zi, pomenirea Sfântului Nicolae Cabasila.
Născut la Tesalonic în jurul anului 1322, Sfântul Nicolae se trăgea, prin tatăl său, din familia Chamaetos ; a adoptat însa mai târziu numele de familie al mamei sale : Cabasila, familie veche și renumită. Încă din tinerețea sa a primit învățătura spirituală de la Dorotei Vlates [a fost unul din părinții spirituali cei mai renumiți din Tesalonic și a fondat, cu fratele său Marc, pe acropola, Mănăstirea Pantocratorului (1355), care poartă astăzi numele lor (Vlatadon), înainte de a fi devenit mitropolit al Tesalonicului (1371-1379)], ucenic apropiat de Sfântul Grigore Palama, și a frecventat cercurile laicilor evlavioși care practicau Rugăciunea lui Iisus sub îndrumarea Sfântului Isidor Buheiras, viitorul Patriarh (1347-1350); după primirea educației literare și filozofice de bază de la unchiul său, Nil Cabasila [teolog renumit pentru tratatele sale împotriva Latinilor, a fost Episcop al Tesalonicului timp de doi ani (1361-1363); numele sau ca laic fiind tot Nicolae, Sfântul nostru a fost confundat uneori cu unchiul său și a fost considerat drept Arhiepiscop de Tesalonic], a mers să își continue studiile la Școala de Filozofie de la Constantinopol. Își însuși acolo o înalta cultura literară iar admirația pe care o avea pentru Antichitatea clasică îl făcu să se plaseze de partea umaniștilor, fără să se îndepărteze cu toate acestea de învățătura Bisericii. În timpul șederii sale în capitală, disputa dintre Sfântul Grigore Palama (prăznuit la 14 noiembrie) și Varlaam despre posibilitatea îndumnezeirii omului prin energiile necreate ale Harului, îi trezi atenția asupra scopului ultim al vieții creștine, dar se interesa atunci mai mult de problemele sociale și politice ale epocii sale. După moartea lui Andronic al III-lea (1341), Imperiul se găsi sfâșiat de un crunt război civil între partizanii lui Ioan al V-lea Paleologu și cei ai lui Ioan Cantacuzino, situație pe care o agrava revolta Zeloților la Tesalonic împotriva puterii imperiale și a nobililor.
Nicolae, aflându-se pe atunci la Tesalonic, lua inițiativa negocierilor între răsculați și Ioan Cantacuzino. În 1345 fu trimis la Bereea ca ambasador pe lângă fiul și reprezentantul lui Cantacuzino, Manuel, și obținu în favoarea răsculaților promisiunea unor condiții de predare avantajoase. Dar încă de la întoarcerea sa, Andrei Paleologu se opuse acestui proiect și, stârnind pe Zeloți și populația din cartierele mărginașe, luară cu asalt fortăreața unde se refugiaseră notabilii. Masacre josnice urmară, de la care Nicolae scapă ca prin urechile acului ascunzându-se într-o fântâna. Rămase cu toate acestea la Tesalonic până în 1347, fără să fie hărțuit, în ciuda simpatiei sale pentru Cantacuzino, și, meditând asupra cauzelor războiului civil, redacta mai multe tratate împotriva uzurii și inegalității sociale.
Când Cantacuzino a urcat pe tron sub numele de Ioan al VI-lea, îl aduse pe Nicolae în anturajul său la Constantinopol, făcându-l consilierul său în toate problemele importante ale Statului. Sub influența celor doi oameni de încredere ai săi, Nicolae și Dimitrios Kydones, prietenul său din copilărie, pe care îi numea bărbați "ajunși pe creasta înțelepciunii profane, totodată filozofi în acțiune și care au ales viața în castitate scutită de dezavantajele căsătoriei", suveranul constitui proiectul de retragere la mănăstirea Manganes ; dar trebui să renunțe la această idee din cauza situației politice din Tesalonic.
În timpul întregii aceste perioade, Nicolae se dedica unei intense activități de scriitor, participând în același timp în mod activ la viața publică. În septembrie 1347 făcea parte din suita care îl însoțea pe Sfântul Grigore Palama proaspăt ales Arhiepiscop al Tesalonicului : dar poporul își respinse pastorul iar ei se retraseră la Muntele Athos unde trăiră în isihie și rugăciune vreme de un an. În 1349 se duse din nou la Tesalonic unde, după înăbușirea revoltei Zeloților și împăcarea partidelor adverse, se procedă la instalarea pe tron a Sfântului Grigore. În 1351, cu prilejul Sinodului care condamnă pe Akindynos și proclama isihasmul ca doctrina oficială a Bisericii, Cabasila lua în mod deschis partea teologiei palamite și se declara după aceea favorabil proiectului unui Sinod de Uniune cu Biserica latină, dar fără compromis doctrinal, în timp ce prietenul său Kydones era de partea adversarilor isihasmului și adoptă o atitudine de supunere față de tezele latine.
Un nou război civil izbucnind între Ioan al V lea Paleologu și Ioan Cantacuzino (1353), având drept consecință destituirea Patriarhului Sfântul Calist, numele lui Cabasila fu reținut că posibil succesor dar în cele din urmă fu ales Sfântul Filotei (prăznuit la 11 octombrie). În anul următor, Nicolae saluta printr-un discurs strălucit încoronarea lui Matei Cantacuzino în calitate de co-împărat ; dar la puțin timp, Ioan Paleologu cuceri puterea cu sprijinul mercenarilor de la Genova, Ioan Cantacuzino fu nevoit să abdice și îmbrățișă viața monahală sub numele Ioasaf. Patriarhul Filotei ? fu la rândul său destituit și trimis în exil, iar sfântul Calist fu rechemat în scaunul patriarhal. Nicolae se retrase de atunci din afacerile publice, pentru a se dedica meditației asupra Tainei lui Hristos trăite în Biserică. Nu se știe dacă a rămas până la sfârșitul zilelor sale "un isihast laic" sau dacă a devenit călugăr, după cum lăsa să se înțeleagă anumite pasaje ale operelor sale. În timpul acestei lungi perioade pe care a petrecut-o retras, cu excepția unei șederi de doi ani la Tesalonic, trecu în Constantinopol, frecventând mănăstirile de la Manganes, Xantopulos și Studion, își câștigă reputația unui om ajuns pe nivelul cel mai de sus al virtuții și înalte personalități, precum împăratul Manuel Paleologu, îi cereau sfatul, considerându-l drept părintele lor spiritual. Sfântul evita cu toate acestea să se angajeze din nou în tulburările lumii, preferând să rămână în liniște pentru a compune cele două tratate majore ale sale : Tâlcuirea Dumnezeieștii Liturghii și Viața întru Hristos, mărturii ale sfinției sale și considerate pe bună dreptate doua capodopere ale literaturii creștine. Sfântul Nicolae adormi în pace, fără să lase nici o mărturie despre ultimele zile ale sale, între 1391 și 1397.
În Viața întru Hristos, el arata cum, primind ființa, mișcarea și viața adevărată prin Sfintele Taine : Botezul, Mirungerea și Împărtășania, și crescând spiritual prin Sfintele Virtuți, credincioșii pot să constate că însuși Hristos, prin Sfântul Duh, vine să sălășluiască și să crească în ei până la desăvârșirea comuniunii lor totale cu Dumnezeu.
Dumnezeu sa-i miluiasca pe cei ce-au ostenit aici:
http://www.crestinortodox.ro/icoane/...ui-119803.html
http://www.calendar-ortodox.ro/

continuare.......

Last edited by Adriana Cluj; 19.06.2012 at 22:56:44.
Reply With Quote
  #109  
Vechi 19.06.2012, 10:58:32
Adriana Cluj
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit 20 iunie

continuare.....

Întruparea lui Hristos este baza oricărei vieți spirituale, căci unind ceea ce era despărțit, ea a permis comuniunea, "amestecul" dintre creat și necreat. Această viață întru Hristos începe, spune el, aici pe pământ dar ea se desăvârșește în Împărăția veșnică ce ne-a devenit astfel accesibilă încă de acum, în Biserică. Hristos se revărsă și se amesteca cu fiecare din mădularele sale, prin Sfintele Taine, precum lumina care pătrunde prin ferestre într-o încăpere, și El desăvârșește acolo Marea Taină a unirii sale nupțiale cu omul, introducând viața nemuritoare și veșnică în trupul său muritor și supus transformării. Cu toate acestea, prezența Domnului nu va deveni activa decât dacă noi "colaborăm" (sinergie), decât dacă răspundem liber darului lui Dumnezeu, nefăcând nimic altceva decât să "păzim" cu trezvie harul primit, ca o flacără aprinsă, așteptând a doua venire a Mirelui. Viața spirituală a creștinului consta deci în a-și "păzi" mădularele și simțurile, cu care s-a unit Hristos, și în a medita asupra cinstei pe care El ne-a făcut-o. E într-adevăr imposibil să fie atras de rău oricine a cunoscut dragostea nebună cu care ne-a iubit Hristos, până la a se da jertfa pe Cruce pentru a face din noi templul său și propriile sale mădulare. Pentru un asemenea om, Domnul devine singurul dorit și, după însușirea "Spiritului lui Hristos", practicarea poruncilor lui devine ușoară. Iar când, înaintând în Sfintele Virtuți, el va fi făcut cu totul una voința să și cea a Mântuitorului, când nu va mai avea bucurie decât din ceea ce Îl bucura pe El și nu se va întrista decât de ceea ce Îl poate întrista pe El, dragostea dumnezeiasca va deveni atunci viața lor comună și îl va face părtaș la cele ale naturii dumnezeiești a Dumnezeului-Om. Aceasta îndumnezeire, ținta finală a destinului omenesc, Sfântul Nicolae Cabasila o vede reprezentată perfect în Maica Domnului care, prin frumusețea sufletului său și prin voința să supusă cu totul planului lui Dumnezeu, a atras Harul Sfânt pentru că Mântuitorul să se nască întrânsa.
Urmând o altă cale decât cea a Sfântului Grigore Palama, Sfântul Nicolae Cabasila, umanist prin formație dar isihast prin vocație, a știut să arate ca îndumnezeirea și unirea cu Hristos constituie ținta finală a vieții spirituale a fiecărui Creștin, și nu doar a călugărilor retrași departe de lume și de obligațiile ei. Transfigurând elementele pozitive ale culturii umaniste a timpului său pentru a se face doctorul unui "isihasm sacramental", el ocupa, de când pomenirea sa a fost recent introdusă în calendar, locul său meritat în rândul Sfinților Părinți ai Bisericii Ortodoxe (Omilii la Sărbătorile Maicii Domnului - PG 19).

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Dumnezeu sa-i miluiasca pe cei ce-au ostenit aici:
http://www.crestinortodox.ro/icoane/...ui-119803.html
http://www.calendar-ortodox.ro/

Last edited by Adriana Cluj; 19.06.2012 at 23:00:04.
Reply With Quote
  #110  
Vechi 19.06.2012, 22:42:02
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.955
Implicit

Adriana, ce făcuși de pierdurăm o lună de sfinți ??
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Vecernia zilei + cristiboss56 Despre Vecernie 15 01.02.2016 21:26:36
Sfintii ortodocsi si sfintii catolici. voxdei55 Generalitati 8 04.12.2010 22:48:51
Versetul zilei Daniela-Iulia Din Noul Testament 1 13.05.2009 09:22:30
Informatia zilei silverstar Stiri, actualitati, anunturi 4 24.04.2009 08:30:11