A divorta sau a nu divorta?

[heaven]

În prealabil postat de rusu87

Cred ca peste 10 ani asa cum ai zis o sa-ti fie mult mai bine ca acum. O sa creasca fetita si o sa ai cu cine vorbi.Certurile astea o sa dureze cam 5 ani cel mult prt ca este timpul de acomodare unul cu celalat.Nu va cunoasteti de aceea va certa-ti.Eu,te sfatuiesc sa ai rabdare cu el prt ca el nu a avut grija niciodat de copii,nu a spalat biberoane nici nu a schimbat copii de scutece. si nici nu crede ca el a spalat vasele sau macar sa dea cu matura etc.Vad ca are totusi vointa si te ajuta la treaba chiar daca nu o face din toata inima.Eu te-as sfatui sa-l lasi sa faca treaba asa cum el poate si cind este rindul tau o faci asa cum tie iti place.Daca tu,tot il chicalesti la cap el se supara si chiar ajunge la vorba ta ca este un inutil.Divortul nu este o solutie.Gindeste-te,si cu celalalt barbat oare nu ai sa te mai certi???Celalalt poate are alte defecte,poate o sa fie mult mai dichisit si detait decit tine si el o sa fie care o sa stea cu gura pe tine,si nu cred ca o sa-ti placa.
Bunul Dumnezeu sa va apere mica casatorie de dusmani,sanatate voua si la bebe.

Ce te face sa crezi ca va fi mai bine si nu mai rau?Crezi ca lucrurile astea se rezolva pur si simplu?Daca acum nu au o comunicare,de ce ar avea-o peste 5 ani?
Sotul ei este imatur emotional si din ce reiese are un puternic complex de inferioritate care se manifesta si fata de sotie intr-un mod agresiv fatis sau tacit.
O relatie reusita inseamna ceva ce se cladeste de catre AMBII parteneri!
In acelasi timp nu exista acea relatie perfecta in care te intalnesti cu un om si totul merge snur pana inchizi ochii.Acelea sunt utopii,pentru ca nu exista doi oameni identici,fiecare vine cu "bagajul" sau in relatie,diferentele sunt inerente si conflictul la fel.
Acum,problema se pune astfel:
Pot trai cu acele defecte ale partenerului meu de viata?Cu unele da,pana la urma toti le avem pe ale noastre,insa altele s-ar putea sa fie imposibil de indurat.
Daca nu putem si simtim ca este mult prea mult de suportat pentru noi,atunci exista trei variante:
-Ma resemnez si accept situatia,dar imi asum alegerea si eventual nefericirea;
-Incerc sa schimb acele lucruri la el care fac relatia toxica,insa asta se poate doar daca omul respectiv este dispus sa faca vreo schimbare,altfel este o lupta cu morile de vant;
-Parasesc relatia.
Mentalitatea asta de "nu il lasa pentru ca altul poate fi mai rau de atat"...mi se pare o minciunica pe care foarte multe femei si-o spun lor insele.De ce?
Pentru ca sunt dependente,nesigure pe ele si se tem de faptul ca schimbarea le-ar face sa iasa din zona de comfort,de aparenta siguranta pe care o da traiul alaturi de un partener.
Asa se explica,printre altele, cum atatea femei abuzate psihologic,verbal sau chiar fizic continua sa isi petreaca traiul amar alaturi de abuzator.
Abuzul emotional nu lasa urme vizibile precum cel fizic,insa ranile lui sunt mult mai adanci si se vindeca greu.
Tot ce vom pune mai presus de Dumnezeu vom pierde,iar atunci cand ne lasam abuzati astfel de un om pana ajungem sa nu mai functionam normal si sa ne distrugem pe noi,asta facem,pentru ca Dumnezeu ne-a creat in cu totul alte scopuri si ne-a dat in acelasi timp posibilitatea sa alegem.
Nu vreau ca initiatoarea topicului sa inteleaga gresit cum ca as indemna-o sa rupa casnicia,dimpotriva,consider ca este bine sa dai sanse omului si sa incerci sa treci peste hopurile unui mariaj,insa nu cu pretul distrugerii propriei persoane!
La ea insasi se afla toate raspusurile:e fericita?in ce situatie se vede alaturi de el peste 5-10-15 ani?daca nu este multumita si-a facut un plan prin care sa isi repare relatia?daca totusi aceasta nu se va solutiona,cat timp este dispusa sa lupte pentru o schimbare care poate sa vina sau sa nu vina vreodata? etc.
Poate,draga initiatoare a acestui topic,ar fi bine daca din aceasta copila,aparent confuza,neajutorata,ai deveni femeia stapana pe ea si viata ei, si nu sotul,nu mama etc. :)
Dumnezeu sa te lumineze sa gasesti solutia cea mai buna!

[zaharia_2009]

În prealabil postat de o copila

Zaharia, multumesc pentru timpul si rabdarea de a raspunde.
In primul rand lamureste-ma si pe mine ce inseamna ,,un passant" prin forum , un spiter Eu sunt.... o copila si nu prea ma pricep.

Luand textual ceea ce ai scris,( pentru ca altfel nu reuseam sa retin)..........
Hristos ne spune si sf. ap. Pavel intareste aceasta ca femeia este supusa barbatului. Nu ne spune cita vreme sa fie supusa, nici cit de profund si nici daca trebuie sa aiba inima buna sau dusmanie atunci cind se supune dar tinind cont ca unirea sotilor in cununie este permanenta atunci aceste obligatii sunt asisderea !.........eu am o problema in a intelege treaba asta cu supunerea, sau cum mai citeam, barbatul sa domine femeia. ca sa fiu supusa inseamna sa ascult de barbatul meu, sa fac ce zice el. Da? Pentru asta ar trebui ca el sa zica ceva, nu? Ce ma fac daca el nu zice nimic si se lasa in voia lelii, adica nu stie sa conduca o familie? Probabil ca de aici pleaca toate. El nu zice nimic, trebuie sa preiau eu carma, sa zic eu "fa aia, si aialalta", dar nu e bine pentru ca eu sunt femeie si n-am voie sa dau directive...... Si uite-asa
femeia are obligatia morala duhovniceasca si conjugala de a face , indeplini, foarte multe in cadrul casatoriei considerindu-se ca a fost matura cu adevarat cind a voit sa se cunune , ca a stiut ce-si alege si ca a jurat ca asa va implini. Tu de ce spui ca foarte mult v-a ajutat mama ta ? Pai si cind ai facut taina cununiei ai avuto si pe mama ta intre voi doi socotind ca tu nu poti duce trasura casatoriei doar cu sotul tau si atunci ai avea nevoie de ajutorul ei ? Poate sotul tau nu voieste sau nu apreciaza acest ajutor . Are dreptate , el cu tine s-a cununat si de la tine asteapta sa-ti implinesti toate datoriile de nevasta si nu de la mama ta . Tu daca esti mamoasa si inca nematurizata suficient de ce te-ai intins pina la a cere taina cununiei .
Sotul de ce a apreciat acest ajutor atunci cand l-a primit? trebuia sa spuna atunci "NU, multumesc, ne descurcam singuri" Inseamna ca si pentru el trasura casatoriei a tras si trage greu. Pai atunci, daca vrea sa fim in 2, sa fim! Acum e usor sa spuna ca el s-a insurat cu mine si nu cu mama.
Cred ca este normal sa vrei sa iti faci o familie dar sa nu stii in ce te bagi, pentru ca nu ai de unde. Am inteles care e rolul mamei si care e al sotului. Dar, nu este o porunca "cinsteste pe mama ta si pe tatal tau...." ? Stiu ca nu o cinstesc certandu-ma cu sotul meu, dar acceptand ca el sa nu o respecte nu particip si eu la asta?
Nu prea ma iau eu dupa ce zice lumea, comentariile celorlalti nu m-au impresionat, doar ca acum am fost putin....socata cand am realizat ca si cineva din afara poate observa situatia. Stii vorba aia, cand 2 oameni iti spun ca esti beat , du-te si te culca.
Daca ai crezut ca viata de familie inseamna numai dragoste , miere, buna intelegere, schimbarea atributiilor si obligatilor familiale intre parteneri in ,,conformitate" cu timpurile prezente, pace, candoare, miau-miau si pis-pis intre soti , vacante, excursii, croaziere, libertinaj volitiv ca si inaintea casatoriei, refuzuri capricioase, alintari,indolente... etc, etc, insemneaza ca ai intrat in viata casnica mult prea nepregatita si ai ignorat complet existenta ispititorului. Pai casatoria fiind una din caile spre mintuire crezi ca ispititorul doarme si te lasa pe tine sa intrii in rai fara lupta singeroasa?
Teorie cunosc, am citit destule, dar practica asta.......
Eu sincer ma asteptam la alte probleme, piedici, ceea ce avem noi acum mi se par prostii, adica altii au probleme mult mai grave, stiu, dar uite ca prostiile astea ma retin si nu stiu cum sa le gestionez.

E greu sa fii mare! Ma uit la copilita mea....c.e-i pasa ei....nu stie nimic din framnatarile noastre....

Sa discutam inca putin , daca voiesti !
,,Un passant " prin forum = un trecator (din fr.)prin forum , adica un nenormativ, un om care doar isi spune parerea fara a avea ambitia si de ai o implini.
,,un spiter" = asemenea, denominatie rizorie (preluata din Caragiale), autodenumire bascalioasa, cu acelasi sens mai sus aratat.

Acum , spicuiri din text si comentariile aferente :
1. daca sti ca ai o problema cu supunerea fata de barbat si inca nu o rezolvi nu este bine . Poruncile lui Hristos se implinesc, nu se selecteaza care este pt. tine si care este pt. mine , dupa libera parere. Ele toate se implinesc ; neimplinirea lor atrage tot felul de consecinte . Deci daca sti ca ai o problema si nu pregeti sa o inlaturi vei sta cu ea atita timp cit vei voi tu , dar si de necazuri vei trage !
Nimeni din evanghelie nu a spus nici o data si nici un parinte al bisericii nu a invatat ce spui tu : daca sotul este nu stiu cum atunci trebuie sa preiau eu conducerea . Ce profesie ai tu ? la tine la servici cind seful lipseste sau este mai linistit se autoinstaureaza un nou sef pt. ca altfel nu se poate . Daca Hristos spune ca trebuie sa te supui atunci supunete totdeauna si cu inima buna intrebind cind nu iti este sigur clar ce trebuie facut .
2. nu incurca poruncile pt. ca altfel , din mindrie, vei ajunge tu sa te crezi D.zeu si sa alegi intre porunci . Ori tu tocmai asta ai de indeplinit , poruncile precum o sluga cuminte si nu una rasvratita. Adica , parintii se cinstesc desigur dar dupa soti . Spune clar Hristos cum sunt amindoi sotii dupa ce au primit taina casatoriei (ca isi vor lasa pe mama si pe tata ... adica acestia trec in secundar . Pai de ce am mai postat eu aceste cuvinte ieri, ca sa le interpretezi tu dupa bunul plac !) ce este de neinteles incit sa-ti permiti tu sa faci alegeri . Totul este clar, tu ai numai de implinit !Dar asa cum banuiam de ieri, si astazi se confirma , tu esti mai mult legata de mama decit de sot ; taina cununiei nu a reusit sa te dezlipesca de mama si tata si sa te faca un singur trup cu sotul, ori asta nu este bine !
3. Daca sotul voieste ajutorul de la soacra dar nu o respecta atunci nu mai sunt decit 2 variante : ori este de o nesimtire extraordinara , desi nu cred deoarece asta se vedea lesne si vedeai si tu de la inceput , ori mai este ceva intre voi toti care ai uitat sau nu ai vrut sa amintesti . Altminteri nu se poate intimpla asa. Eu sunt patit si parapatit cu asemenea intimplari , nu vorbesc din auzite !

4. Despre casatorie degeaba ai citit si ti-ai imaginat atitea si atite ca este fara folos. Nu poti aplica nimic din ce ai citit. Pai cum te asteptai sa fie ? Nici nu trebuia sa sti nimic despre patimirile din casatorie din punct de vedere duhovnicesc , trebuia doar sa sti ca fiind o cale spre mintuire atunci lucifer o ispiteste cu multa putere si exact cum nu te astepti . Pai daca te-ar ispiti asa cum te-ai astepta ce ar mai fi asta ? Joaca sau ce ? Vezi ca nici macar nu poti aproxima taria , viclesugul si staruinta ispititorului ! La cele patimite conteaza, si va conta toata casnicia voastra, ce pacate ati savirsit inainte de casatorie fiecare, ce pacate ati savirsit inainte de casatorie impreuna ; daca aceste pacate au fost marturisite si canonisite inainte de taina cununiei sau ati intrat in taina cu ,,hainele murdare". De nu ati intrat curati in taina cununiei , daca v-ati permis asta, atunci inca veti mai avea mult de patimit si posibil si mult mai tare . Nu voiesc eu sa fie asa ci asa au aratat de mult duhovnicii imbunatatiti de unde vine patimirea in casnicie !
Intradevar , piedicile voastre sunt prostii . Un barbat principial , cu cuvint clar si greu in familie , hotarit si angajat pe drumul mintuirii stie sa le puna capat . Parintele Cleopa spunea cu admiratie despre tatal sau urmatoarele (le gasiti intr-una din cartile sale ) : ,,... eu am avut un tata tare intelept ! tatal meu ne-a fost nou tata si stapin " ! Este o afirmatie plina de sens si intelepciune ! Asa trebuie sa fie si satazi un cap de familie . Spuneam ca intr-adevar patimile voastre sunt usoare . Dar ce ai vrea tu , sau la ce te-ai gindit tu sa intimpini ? tragedii sau ce ? Fiecare familie este ispitita cu stiinta si ingaduinta lui D.zeu si atit cit vrea el! Multumeste-i ca nu v-a dat mai mult !
Daca nu va veti lua fiecare din voi obligatiile familiale in serios,cele dumnezeiesti si nu cele mondene, daca nu veti implini poruncile lui D.zeu voi si copii vostrii , daca veti trai in familie si in viata doar dupa parerile voastre , daca nu va veti opri de la pacate si nu veti avea viata in duh si adevar atunci va va pedepsi D. dupa a lui stiinta . El a dat porunci si asteapta sa le implinim zilnic si nu sa il tagaduim sau sa-l negam cu comportamentul nostru sau cind voim (cind aven necazuri) sa facem cite ceva din cuvintul lui si cind nu voim (ne este prea bine si prea ferice ca sa mai fac post aspru, canon si metanii) nu mai facem . Sa nu judecati ca daca va merge bine o perioada mai mare de timp uitind insa de D.zeu si el a uitat de voi . Stiut este ca el este indelung rabdator : a rabdat de buna voie sa fie batut in cuie pe cruce, a rabdat ca sfintele moaste sa fie profanate si arse (revolutia rusa), bisericile distruse in loc sa fie construite (in tarile socialiste), a rabdat ca sfintii sai sa fie batjocoriti si omoriti ... cind de fapt putea sa nu rabde toate acestea si sa faca altfel pedepsind pe loc. Nu, a rabdat , dar cind a trimis minia si pedeapsa sa pt. toate pacatele si urgiile s-a ales praful , nu ai unde sa te adapostestesti de minia lui . Si sa nu uitam ca pt. pacatele noastre pot patimi si inca multe alte neamuri dupa noi , ei nemaistiind de unde le vine tot raul !

Dupa parerea mea , nu este de jucat cu D.zeu ci mult din contra ! Vorba parintelui Paisie aghioritul : ,,traiti care cum puteti, care mai bine care mai greu dar sa va feriti de pacate si sa impliniti poruncile lui D.zeu si astfel veti vedea minu7ni dumnezeiesti cu ochii vostrii !"

[felixv]

buna ziua,

Dumnezeu este in toate cele...
avem noi oare caderea sa ne indoim?
nu suntem in stare nici macar sa cuprindem cu sufletele si mintile noastre cele intuncate Maretia planurilor pe care El Le-a facut cu noi.
in nimicnicia noastra, neintelegand aceste planuri, ne facem tot felul de ganduri, interpretam noi ceea ce El face cu noi.
daca am avea puterea Lui de a simti si gandi am fi asemenea Lui, dar nu o avem, si suntem ceea ce suntem.
ce avem intr-adevar de facut este sa incercam sa intelegem poruncile Lui.
daca le urmam clipa de clipa, atunci dupa o perioada poate vine si un strop de intelepciune, care ne lumineaza sa le intelegem maine mai bine decat astazi, si tot asa, pana cand va veni Fiul Lui sa ne judece si sa ne dea fiecaruia dupa fapte.
am reusit la o varsta cam mare sa inteleg acestea si inca nu sunt in stare sa ma adun si sa incerc sa respect Cuvantul Lui Dumnezeu decat arareori - sper ca preaputinele rugaciuni pe care le fac sa imi ajute sa ies din noaptea intunecata in care ma aflu.
multa vreme am hulit, fara sa stiu ce fac, DAR ASTA NU ESTE O SCUZA!

am inteles primul pas din ceea ce era de inteles, iar acum urmeaza sa-i fac pe urmatorii...

multumesc Domnului ca mi-a dat dramul asta de luminare (e un dram in masurarea Lui, pentru mine este mai mult decat orice altceva).

am vrut la inceput sa dau un sfat, dar cine sunt eu?...
si-atunci, mi-am permis sa va spun tuturor ca am facut acest prim pas si ca Lui Ii multumesc, sperand sa va ganditi ca sfaturile pe care noi incercam sa le dam (nu mai astepta langa badaran, fii supusa etc) nu sunt de inteles pentru cel sfatuit, daca el nu intelege sa se duca in Fata Domnului exact asa cum Domnul o spune (de exemplu, aici, eu nu stiu cum sa "traduc" pentru alta persoana, atata vreme cat sunt sigur ca eu n-am inteles intru totul, deci sfaturi ar putea sa (ne) dea numai duhovnicul fiecaruia, pentru ca prin el ne aratam in Fata lui Dumnezeu si prin el Dumnezeu ne talmaceste pe intelesul fiecaruia dintre noi cum sa implinim poruncile Sale).
cred, asa cum au spus si altii inaintea mea, ca cel mai bun lucru este ca tinerii soti sa mearga impreuna la duhovnic, tot asa cum au ales impreuna in Fata lui Dumnezeu sa se uneasca pe veci.
iar duhovnicul ii va invata pas cu pas, cum sa traiasca pentru a-si putea creste copiii pe care, cu Voia lui Dumnezeu, ii au, astfel incat ei si copiii lor sa se mantuiasca.

Doamne ajuta...

[dalia11]

Mentalitatea asta de "nu il lasa pentru ca altul poate fi mai rau de atat"...mi se pare o minciunica pe care foarte multe femei si-o spun lor insele.De ce?
Pentru ca sunt dependente,nesigure pe ele si se tem de faptul ca schimbarea le-ar face sa iasa din zona de comfort,de aparenta siguranta pe care o da traiul alaturi de un partener.
Asa se explica,printre altele, cum atatea femei abuzate psihologic,verbal sau chiar fizic continua sa isi petreaca traiul amar alaturi de abuzator.
Abuzul emotional nu lasa urme vizibile precum cel fizic,insa ranile lui sunt mult mai adanci si se vindeca greu.
Tot ce vom pune mai presus de Dumnezeu vom pierde,iar atunci cand ne lasam abuzati astfel de un om pana ajungem sa nu mai functionam normal si sa ne distrugem pe noi,asta facem,pentru ca Dumnezeu ne-a creat in cu totul alte scopuri si ne-a dat in acelasi timp posibilitatea sa alegem.


Draga Heaven, am fost surprinsa placuta de comentariul tau, deoarece ai prezentat exact motivele pt care unele femei nu divorteaza, chiar daca sufera diverse abuzuri. Si eu ma regasesc in aceasta descriere. Am suportat toate tipurile de abuzuri, nu am divortat din motivele prezentate de tine anterior, dar sunt separata de el de 2 ani, desi inca locuim impreuna. In urma unui abuz fizic foarte grav, de fata cu fratii lui, din care am scapat cu viata la interventia fratelui lui, am spus ca divortez. Imi era rusine de ceea ce mi-a facut fata de rudele lui. Dupa un timp, m-am gandit la impacare de dragul copiilor, la indemnul parintilor, al preotului etc. Surpriza: el nu mai vroia pt. ca l-am facut de rusine in fata fratilor, spunand ca divortez. La acea concluzie ajunsese dupa o vizita de o saptamana la frati. Mi-a mai spus niste vorbe care m-au ranit mult, mult mai tare decat pumnii primiti atunci. Am crezut ca viata mea se termina, ca nu mai gasesc busola. Am plans 3 zile continuu. Am inceput sa merg la Biserica la Sfanta Liturghie, la masluri, in pelerinaje, am facut chiar Maslu in casa la care nu am fost prezenta decat eu, deoarece si pe copii i-a indepartat de mine. Zicea ca ii va lua el, pt. ca are mai multi bani decat mine, care sunt bugetara. Toate acestea le-am facut cu scopul de a-mi recupera familia. Treptat, mi-am revenit sufleteste, am cunoscut bucurii duhovnicesti de care eram complet straina inainte, copiii s-au reapropiat de mine, intr-un cuvant, viata mea s-a schimbat in bine. Am devenit alt om, evident mai bun decat eram inainte, lucru sesizat de multi. Pe masura ce ma rugam mai mult si mergeam la Biserica realizam ca acea relatie nu era potrivita pt. mine. Asa cum ai spus tu, il pusesem inainte pe el mai presus de Dumnezeu. Viata mea era inchinata lui, faceam ce ii placea, nu cumva sa se supere, nu ma puteam intalni cu o prietena, nu putea sa vina nimeni la mine fara sa comenteze, nu aveam nici dreptul sa ma iut la televizor la ce vroiam. El alegea pt. mine. Permanent imi spunea ca face totul mai bine ca mine, mereu facea comparatii in favoarea lui, nu comunicam sincer, deschis, asa cum ar trebui sa o faca sotii. Imi spunea, daca deschideam un subiect sa lamuresc ceva, ca eu am "o problema". Si ma facuse sa cred ca eu chiar am probleme si el este fara greseala, asa cum sustinea.
Acum ,ma simt un om liber, in sensul bun al cuvantului. Chiar prezenta pe acest forum este o dovada. Merg la Biserica si in pelerinaje cand vreau, mi-am facut prieteni oameni de calitate cu care sa pot discuta sincer, mi-am schimbat in bine relatia cu parintii mei, care suferea tot din cauza lui, si, mai important decat toate este schimbarea mea dpdv duhovnicesc. Am mai reusit sa ma cunosc mai bine, sa-mi descopar niste aptitudini si limite pe care nu le cunosteam inainte. Mi-am asumat suferinta, intelegand ca pentru pacatele mele mi s-a intamplat tot. Nu ma gandesc la alta relatie, nu caut pe altcineva. L-am descoperit la Dumnezeu si imi este suficient. Singura mea problema acum este ca stam sub acelasi acoperis, dar nu schimbam nicio vorba. Am incercat de cateva ori sa vb cu el, dar nici nu se uita la mine. Mi-am cerut si iertare de la el la indemnul duhovnicului, dar degeaba. Incerc sa nu ma las afectata de acest lucru. Am inteles ca problema e la el: imaturitate afectiva, frustrari mari din copilarie, sentimente de inferioritate. Rezolvarea definitiva a problemei o astept cu speranta tot de la bunul Dumnezeu. Ceea ce am invatat este ca despartirea nu este intotdeauna o tragedie, ca se poate folosi momentul pentru a face ceva pt. sufletul tau si al celor dragi tie, ca Dumnezeu a ingaduit aceasta suferinta cu scopul de a ne apropia mai mult de El.

[o copila]

În prealabil postat de zaharia_2009

Sa discutam inca putin , daca voiesti !
,,Un passant " prin forum = un trecator (din fr.)prin forum , adica un nenormativ, un om care doar isi spune parerea fara a avea ambitia si de ai o implini.
,,un spiter" = asemenea, denominatie rizorie (preluata din Caragiale), autodenumire bascalioasa, cu acelasi sens mai sus aratat.

Acum , spicuiri din text si comentariile aferente :
1. daca sti ca ai o problema cu supunerea fata de barbat si inca nu o rezolvi nu este bine . Poruncile lui Hristos se implinesc, nu se selecteaza care este pt. tine si care este pt. mine , dupa libera parere. Ele toate se implinesc ; neimplinirea lor atrage tot felul de consecinte . Deci daca sti ca ai o problema si nu pregeti sa o inlaturi vei sta cu ea atita timp cit vei voi tu , dar si de necazuri vei trage !
Nimeni din evanghelie nu a spus nici o data si nici un parinte al bisericii nu a invatat ce spui tu : daca sotul este nu stiu cum atunci trebuie sa preiau eu conducerea . Ce profesie ai tu ? la tine la servici cind seful lipseste sau este mai linistit se autoinstaureaza un nou sef pt. ca altfel nu se poate . Daca Hristos spune ca trebuie sa te supui atunci supunete totdeauna si cu inima buna intrebind cind nu iti este sigur clar ce trebuie facut .
2. nu incurca poruncile pt. ca altfel , din mindrie, vei ajunge tu sa te crezi D.zeu si sa alegi intre porunci . Ori tu tocmai asta ai de indeplinit , poruncile precum o sluga cuminte si nu una rasvratita. Adica , parintii se cinstesc desigur dar dupa soti . Spune clar Hristos cum sunt amindoi sotii dupa ce au primit taina casatoriei (ca isi vor lasa pe mama si pe tata ... adica acestia trec in secundar . Pai de ce am mai postat eu aceste cuvinte ieri, ca sa le interpretezi tu dupa bunul plac !) ce este de neinteles incit sa-ti permiti tu sa faci alegeri . Totul este clar, tu ai numai de implinit !Dar asa cum banuiam de ieri, si astazi se confirma , tu esti mai mult legata de mama decit de sot ; taina cununiei nu a reusit sa te dezlipesca de mama si tata si sa te faca un singur trup cu sotul, ori asta nu este bine !
3. Daca sotul voieste ajutorul de la soacra dar nu o respecta atunci nu mai sunt decit 2 variante : ori este de o nesimtire extraordinara , desi nu cred deoarece asta se vedea lesne si vedeai si tu de la inceput , ori mai este ceva intre voi toti care ai uitat sau nu ai vrut sa amintesti . Altminteri nu se poate intimpla asa. Eu sunt patit si parapatit cu asemenea intimplari , nu vorbesc din auzite !

4. Despre casatorie degeaba ai citit si ti-ai imaginat atitea si atite ca este fara folos. Nu poti aplica nimic din ce ai citit. Pai cum te asteptai sa fie ? Nici nu trebuia sa sti nimic despre patimirile din casatorie din punct de vedere duhovnicesc , trebuia doar sa sti ca fiind o cale spre mintuire atunci lucifer o ispiteste cu multa putere si exact cum nu te astepti . Pai daca te-ar ispiti asa cum te-ai astepta ce ar mai fi asta ? Joaca sau ce ? Vezi ca nici macar nu poti aproxima taria , viclesugul si staruinta ispititorului ! La cele patimite conteaza, si va conta toata casnicia voastra, ce pacate ati savirsit inainte de casatorie fiecare, ce pacate ati savirsit inainte de casatorie impreuna ; daca aceste pacate au fost marturisite si canonisite inainte de taina cununiei sau ati intrat in taina cu ,,hainele murdare". De nu ati intrat curati in taina cununiei , daca v-ati permis asta, atunci inca veti mai avea mult de patimit si posibil si mult mai tare . Nu voiesc eu sa fie asa ci asa au aratat de mult duhovnicii imbunatatiti de unde vine patimirea in casnicie !
Intradevar , piedicile voastre sunt prostii . Un barbat principial , cu cuvint clar si greu in familie , hotarit si angajat pe drumul mintuirii stie sa le puna capat . Parintele Cleopa spunea cu admiratie despre tatal sau urmatoarele (le gasiti intr-una din cartile sale ) : ,,... eu am avut un tata tare intelept ! tatal meu ne-a fost nou tata si stapin " ! Este o afirmatie plina de sens si intelepciune ! Asa trebuie sa fie si satazi un cap de familie . Spuneam ca intr-adevar patimile voastre sunt usoare . Dar ce ai vrea tu , sau la ce te-ai gindit tu sa intimpini ? tragedii sau ce ? Fiecare familie este ispitita cu stiinta si ingaduinta lui D.zeu si atit cit vrea el! Multumeste-i ca nu v-a dat mai mult !
Daca nu va veti lua fiecare din voi obligatiile familiale in serios,cele dumnezeiesti si nu cele mondene, daca nu veti implini poruncile lui D.zeu voi si copii vostrii , daca veti trai in familie si in viata doar dupa parerile voastre , daca nu va veti opri de la pacate si nu veti avea viata in duh si adevar atunci va va pedepsi D. dupa a lui stiinta . El a dat porunci si asteapta sa le implinim zilnic si nu sa il tagaduim sau sa-l negam cu comportamentul nostru sau cind voim (cind aven necazuri) sa facem cite ceva din cuvintul lui si cind nu voim (ne este prea bine si prea ferice ca sa mai fac post aspru, canon si metanii) nu mai facem . Sa nu judecati ca daca va merge bine o perioada mai mare de timp uitind insa de D.zeu si el a uitat de voi . Stiut este ca el este indelung rabdator : a rabdat de buna voie sa fie batut in cuie pe cruce, a rabdat ca sfintele moaste sa fie profanate si arse (revolutia rusa), bisericile distruse in loc sa fie construite (in tarile socialiste), a rabdat ca sfintii sai sa fie batjocoriti si omoriti ... cind de fapt putea sa nu rabde toate acestea si sa faca altfel pedepsind pe loc. Nu, a rabdat , dar cind a trimis minia si pedeapsa sa pt. toate pacatele si urgiile s-a ales praful , nu ai unde sa te adapostestesti de minia lui . Si sa nu uitam ca pt. pacatele noastre pot patimi si inca multe alte neamuri dupa noi , ei nemaistiind de unde le vine tot raul !

Dupa parerea mea , nu este de jucat cu D.zeu ci mult din contra ! Vorba parintelui Paisie aghioritul : ,,traiti care cum puteti, care mai bine care mai greu dar sa va feriti de pacate si sa impliniti poruncile lui D.zeu si astfel veti vedea minu7ni dumnezeiesti cu ochii vostrii !"

Domnule passant Zaharia, daca am o problema cu supunerea fata de sotul meu, da, vreau sa o rezolv. Dar mai intai trebuie sa inteleg unde este problema. De-aia insist atat de mult si poate ai impresia ca vorbesti la luna. Spune-mi te rog, esti casatorit? Si daca da, cum se manifesta in familia ta supunerea sotiei?
LA mine la servici, DA, cand seful lipseste avem alt sef. Nu incerc sa transpun in familie ceea ce vad la servici, doar am vrut sa-ti raspund. Deci, sotul meu este genul de om pe care nu il intereseaza nimic! Adica, nu il intereseaza daca mai avem bani de cheltuiala, daca s-a platit factura de....., daca dulapul scartaie si trebuie uns, daca...daca. Eu trebuie sa observ toate acestea si sa il sesizez. Ceea ce nu ii place. Si atunci, spune-mi te rog, prin ce se manifesta el ca si cap de familie? Prin faptul ca poarta pantaloni? IN conceptia mea, un sot trebuie sa se ocupe de organizarea casei, iar femeia de gospodarie. Ce bine este atunci cand doi soti se sfatuiesc..."uite, ce zici acum sa luam asta, luna viitoare luam asta sau strangem bani sa ne luam asta..." Atata timp cat el se ocupa doar de ...el, iar eu trebuie s ama gandesc la toate, intrucat sunt si eu om, mai dau rateuri si ma satur. De exemplu eu trebuie sa stiu ca in august trebuie sa platim curentul, dar trebuie sa cumparam si vaccin la copil, trebuie sa platim si rata cutare. Nu ne mai ajung bani sa cumparam un covor in dormitor, o sa incercam in septembrie, dar atunci va trebui sa achitam asigurarea la masina.... El....."a, luna asta sa imi achit abonamentul la sala, mi-as lua si niste adidasi". Spune-mi te rog, nu ti se pare normal ca eu sa preiau asupra mea pentru a nu intra in colaps...financiar?

[zaharia_2009]

În prealabil postat de o copila

Domnule passant Zaharia, daca am o problema cu supunerea fata de sotul meu, da, vreau sa o rezolv. Dar mai intai trebuie sa inteleg unde este problema. De-aia insist atat de mult si poate ai impresia ca vorbesti la luna. Spune-mi te rog, esti casatorit? Si daca da, cum se manifesta in familia ta supunerea sotiei?
LA mine la servici, DA, cand seful lipseste avem alt sef. Nu incerc sa transpun in familie ceea ce vad la servici, doar am vrut sa-ti raspund. Deci, sotul meu este genul de om pe care nu il intereseaza nimic! Adica, nu il intereseaza daca mai avem bani de cheltuiala, daca s-a platit factura de....., daca dulapul scartaie si trebuie uns, daca...daca. Eu trebuie sa observ toate acestea si sa il sesizez. Ceea ce nu ii place. Si atunci, spune-mi te rog, prin ce se manifesta el ca si cap de familie? Prin faptul ca poarta pantaloni? IN conceptia mea, un sot trebuie sa se ocupe de organizarea casei, iar femeia de gospodarie. Ce bine este atunci cand doi soti se sfatuiesc..."uite, ce zici acum sa luam asta, luna viitoare luam asta sau strangem bani sa ne luam asta..." Atata timp cat el se ocupa doar de ...el, iar eu trebuie s ama gandesc la toate, intrucat sunt si eu om, mai dau rateuri si ma satur. De exemplu eu trebuie sa stiu ca in august trebuie sa platim curentul, dar trebuie sa cumparam si vaccin la copil, trebuie sa platim si rata cutare. Nu ne mai ajung bani sa cumparam un covor in dormitor, o sa incercam in septembrie, dar atunci va trebui sa achitam asigurarea la masina.... El....."a, luna asta sa imi achit abonamentul la sala, mi-as lua si niste adidasi". Spune-mi te rog, nu ti se pare normal ca eu sa preiau asupra mea pentru a nu intra in colaps...financiar?

Eu doar imi spun parerea si si chiar daca ti s-ar parea ca te critic si aceasta face parte din parerea mea . Nu fac niciodata greseala de a accepta totul oricum numai de a ma pune bine cu tine si a da bine pe forum . Aceasta atitudine are un nume precis si nu este genul meu sa fac astfel . Genul meu este genul masculin, clar, hotarit, cu tarie si direct pe fata .
Asa am fost si pe perioada cit am fost casatorit , 12 ani. Am fost si am ramas un traditionalist si un ancorat in D.zeu .

Doresc sa ma retrag din aceasta discutie deoarece numai aparent raportarea noastra la dumnezeire este o realitate . Explicatiile si justificarile tale nu au o baza sau o referire la dumnezeire , la poruncile si indatoririle ortodoxului doritor de viata duhovniceasca . Explicatiile , dorintele si justificarile tale au caracter eminamente social ori aceasta atitudine te si ne departeaza de dumnezeu deschizind calea spre pacat pe care il savirsim aproape inconstient binecuvintindu-ne singuri si indreptatindu-ne ca de, trebuie sa facem ceva sau sa faca cineva , si daca nu noi atunci cine ? Nu asa este viata in duh . Viata in duh se traieste implinindu-ti toate indatoririle care tin de tine , rugindu-te neincetat si apoi cind vezi ca se poate produce un rau intervi si previ cu inima buna si nu revendicativ sau asteptind sa fi apreciata sau indreptatita .
Eu nu doresc sa vorbim din punct de vedere social cine este si ce vrea sa fie familia . Interesul meu este sa vorbesc despre familia crestina . Morala duhovniceasca este cea mai inalta forma de morala. Felul tau de a pune problema in discutie , modul in care iti cauti indreptatirile pt. actiunile tale , modul in care formulezi acuzele la adresa sotului tradeaza imbratisarea punctului de vedere socialmoral.D.zeu este doar steagul fluturat din cind in cind. In cazul acesta , dupa o serie de idei care aparent se inlantuiesc logic , dupa o perioada de chin in care ti se va parea ca tu ai facut totul iar celalat nici macar nu este atent dara-mi-te interesat va urma ruptuta . Ruptura pe care si-a puso in sarcina ispititorul imediat de la incheierea slujbei cununiei .
Desfacerea casatoriei o accepta si o binecuvinteaza D.zeu doar in cazul adulterului dar si atunci cind il prinzi in fapt si poti dovedi clar, fara dubiu lucrul acesta si nu pe presupuneri. In acest caz D.zeu nu il va prigoni pe cel care cere divortul. Restul motivelor sunt lumesti, nefondate si neacceptate de divinitate iar pe cel care cere divortul in acest caz , atit pe el cit si pe urmasii lui ii va prigoni atit de mult cit va voi El. Aceasta deoarece se va face vinovat de desfrinarea lui si a celuilalt pe care il impinge la asta, ori desfrinarea alaturi de necredinta si de omucidere este cel mai urit pacat de D.zeu, transcendent peste generatii si greu pedepsit .

Daca voiesti sa accepti punctul de vedere duhovnicesc in rezolvarea problemelor tale , sa ti-l impropriezi si sa incepi de astazi sa duci viata in duh si adevar renuntind la lumea lume si la toate considerentele sale lumesti (morale, sociale, psihologice, culturale, umaniste , etc, etc) bine iti va fi tie , daca nu eu ma opresc aici deoarece daca am continua asa vorbim unul cu altul precum 2 surzi, de pe puncte si din interese diferite, ori asta nu ne este de nici un folos !

[carmina]

Pentru a smeri chiar şi pe cei ce nu ar voi să facă lucrul acesta, Dumnezeu a rânduit ca aproapele să ne cunoască rănile chiar mai bine decât noi înşine; de aceea e de trebuinţă să mulţumim lui Dumnezeu şi aproapelui iar nu nouă înşine, pentru că ne-am însănătoşit.
(Sfântul Ioan Scărarul)

În prealabil postat de zaharia_2009

Eu doar imi spun parerea si si chiar daca ti s-ar parea ca te critic si aceasta face parte din parerea mea . Nu fac niciodata greseala de a accepta totul oricum numai de a ma pune bine cu tine si a da bine pe forum . Aceasta atitudine are un nume precis si nu este genul meu sa fac astfel . Genul meu este genul masculin, clar, hotarit, cu tarie si direct pe fata .
Asa am fost si pe perioada cit am fost casatorit , 12 ani. Am fost si am ramas un traditionalist si un ancorat in D.zeu .

Doresc sa ma retrag din aceasta discutie deoarece numai aparent raportarea noastra la dumnezeire este o realitate . Explicatiile si justificarile tale nu au o baza sau o referire la dumnezeire , la poruncile si indatoririle ortodoxului doritor de viata duhovniceasca . Explicatiile , dorintele si justificarile tale au caracter eminamente social ori aceasta atitudine te si ne departeaza de dumnezeu deschizind calea spre pacat pe care il savirsim aproape inconstient binecuvintindu-ne singuri si indreptatindu-ne ca de, trebuie sa facem ceva sau sa faca cineva , si daca nu noi atunci cine ? Nu asa este viata in duh . Viata in duh se traieste implinindu-ti toate indatoririle care tin de tine , rugindu-te neincetat si apoi cind vezi ca se poate produce un rau intervi si previ cu inima buna si nu revendicativ sau asteptind sa fi apreciata sau indreptatita .
Eu nu doresc sa vorbim din punct de vedere social cine este si ce vrea sa fie familia . Interesul meu este sa vorbesc despre familia crestina . Morala duhovniceasca este cea mai inalta forma de morala. Felul tau de a pune problema in discutie , modul in care iti cauti indreptatirile pt. actiunile tale , modul in care formulezi acuzele la adresa sotului tradeaza imbratisarea punctului de vedere socialmoral.D.zeu este doar steagul fluturat din cind in cind. In cazul acesta , dupa o serie de idei care aparent se inlantuiesc logic , dupa o perioada de chin in care ti se va parea ca tu ai facut totul iar celalat nici macar nu este atent dara-mi-te interesat va urma ruptuta . Ruptura pe care si-a puso in sarcina ispititorul imediat de la incheierea slujbei cununiei .
Desfacerea casatoriei o accepta si o binecuvinteaza D.zeu doar in cazul adulterului dar si atunci cind il prinzi in fapt si poti dovedi clar, fara dubiu lucrul acesta si nu pe presupuneri. In acest caz D.zeu nu il va prigoni pe cel care cere divortul. Restul motivelor sunt lumesti, nefondate si neacceptate de divinitate iar pe cel care cere divortul in acest caz , atit pe el cit si pe urmasii lui ii va prigoni atit de mult cit va voi El. Aceasta deoarece se va face vinovat de desfrinarea lui si a celuilalt pe care il impinge la asta, ori desfrinarea alaturi de necredinta si de omucidere este cel mai urit pacat de D.zeu, transcendent peste generatii si greu pedepsit .

Daca voiesti sa accepti punctul de vedere duhovnicesc in rezolvarea problemelor tale , sa ti-l impropriezi si sa incepi de astazi sa duci viata in duh si adevar renuntind la lumea lume si la toate considerentele sale lumesti (morale, sociale, psihologice, culturale, umaniste , etc, etc) bine iti va fi tie , daca nu eu ma opresc aici deoarece daca am continua asa vorbim unul cu altul precum 2 surzi, de pe puncte si din interese diferite, ori asta nu ne este de nici un folos !

Zaharia_2009, imi cer iertare ca intru in vorba, cum se zice...! Subiectul aflat in discutie este deosebit de important si ar trebui urmarit de toti tinerii casatoriti care-si doresc o viata de familie buna. Sfaturile tale sunt singurele care pot da solutii salvatoare familiilor incercate, respectiv celei care este in discutie. Majoritatea celor care au scris au venit cu sfaturi bune si demne de urmat. Numai cu Dumnezeu ca aliat putem rezolva orice problema. Eu stiu pt ca am trecut prin astfel de probleme si le-am rezolvat urmand sfaturi identice celor date de tine. Dar, Zaharia, ai atata dreptate... dar esti atat aspru ! Esti dur si din vorbele tale nu razbate nici un pic de dragoste. Zici atat de bine dar fara blandete... Medicamentul tau este miraculos insa prea amar, pare imposibil de amar. Esti asa de suparat, Doamne, asa de trist si suparat! Sfaturile tale sunt salvarea familiilor ratacite dar spuse cu atata raceala par a fi greu de urmat... Zaharia, te rog iarta-mi interventia. Nu am spus nimic cu rautate si nu te critic.

[anna21]

Draga copila, sunt convinsa ca tu intelegi foarte bine sfaturile date de fratele Zaharia. Doar ca nu vrei sa le aplici pentru ca o tii pe-a ta ca sotul "trebuie" sa se comporte in anumit fel.
Aici este surpriza: NU ai cum sa-l faci sa se comporte cum vrei tu.
Adica daca ai pretentii, de la tine trebuie sa le ai, nu de la altii.

O sotie crestina trebuie sa fie supusa si atat. Pentru Dumnezeu, o faci.. este respectarea unei porunci.
Acum, ca el nu este capabil sa se comporte ca un cap al familiei.. ii vei facilita tu rolul.

Lucrurile se schimba in timp, calmeaza-te, stai deoparte si observa.
Si in familia mea am trecut prin tot felul de etape. Mersul la sala? Sotul meu venea la 6 sau 6:30 pm de la lucru, mergea la sala si apoi manca si se culca.. uneori nici nu schimbam trei cuvinte. Dar nu i-am spus nimic niciodata.. nici de ce mergi, nici ce-ar fi sa speli si tu o farfurie sau sa faci o tema cu copilul.. nimic.
Si iata, a trecut asta.. acum nu mai merge la sala, vine acasa si se joaca cu copii! Daca as fi facut scandal ca eu "vreau", poate ca lucrurile se agravau, nu stiu.
Dar probabil ca o sa apara altceva in zare sa ne fie subiect de nemultumire.. astfel de lucruri vin intotdeauna.

Eu inteleg ca asta inseamna sa te supui: sa nu comentezi, sa nu critici, sa nu te revolti.
Este mai degraba o atitudine decat a face ceva concret.

[zaharia_2009]

În prealabil postat de costache marilena

Zaharia_2009, imi cer iertare ca intru in vorba, cum se zice...! Subiectul aflat in discutie este deosebit de important si ar trebui urmarit de toti tinerii casatoriti care-si doresc o viata de familie buna. Sfaturile tale sunt singurele care pot da solutii salvatoare familiilor incercate, respectiv celei care este in discutie. Majoritatea celor care au scris au venit cu sfaturi bune si demne de urmat. Numai cu Dumnezeu ca aliat putem rezolva orice problema. Eu stiu pt ca am trecut prin astfel de probleme si le-am rezolvat urmand sfaturi identice celor date de tine. Dar, Zaharia, ai atata dreptate... dar esti atat aspru ! Esti dur si din vorbele tale nu razbate nici un pic de dragoste. Zici atat de bine dar fara blandete... Medicamentul tau este miraculos insa prea amar, pare imposibil de amar. Esti asa de suparat, Doamne, asa de trist si suparat! Sfaturile tale sunt salvarea familiilor ratacite dar spuse cu atata raceala par a fi greu de urmat... Zaharia, te rog iarta-mi interventia. Nu am spus nimic cu rautate si nu te critic.

Dumnezeu sa ne ierte pe amindoi. Pe mine mai mult deoarece gresesc mai mult uitind de iubirea frateasca si fiind asa precum fierea , pe tine mai putin deoarece ai gresit mai putin si fara rautate si pe deasupra nici nu m-ai suparat ! Adevarat este ce spui .
Un singur gind mai am de adaugat : cu f. multi ani inainte am facut un abces la coapsa dreapta prin intepare intr-un rug de trandafir salbatic . In aproape o saptamina a ajuns la marimea unei nuci mari. Ma durea mult, nu putea merge aproape deloc, nu puteam folosi toaleta , nu ma puteam incalta , nu puteam urca si cobori scarile la apartament si nici macar nu puteam dormi noaptea linistit deoarece intoarcerea de pe o parte pe alta imi producea dureri f.mari.
M-am dus la un chirurg aratindu-ma si spunindu-i ca nu vreau operatie , orice dar fara operatie . Acesta mi-a raspuns : puiule, daca esti cuminte si faci ce-ti spun o sa scapi . Antibiotice, punga cu ghiata si aplicatii locale cu rivanol. Desi abia paseam am plecat bucuros si m-am gindit (aveam 16 ani) : doamne, ce om bun si intelegator , nu m-a chinuit, si a avut rabdare cu mine sa ma asculte si sa ma trateze !. Ca mierea pe inima , asa este doctorul acesta !
Cu tot tratamentul abcesul se consolida si se marea si deja imi altera starea generala . Am mers iar la chirurg. Am gasit un altul care a fost chemat de pe sectie la camera de garda sa ma examineze . A venit in fuga si mi-a zis : baaaaa, nici nu te-ai dezbracat pina acum , ce ai asteptat ? Ia ce ai ? Aha, te duci si-ti faci formele de internare si ma astepti pina ies din sala si apoi ma ocup de tine .
Pe la ora 14 m-a luat la sala , m-a anesteziat . Manevra de anesteziere facuta in jurul abcesului mi-a produs dureri de m-a facut sa pling . Toata coapsa imi tremura si imi zvicnea, ma durea de imi ,,cadeau dintii din gura " Ma infricosasem, nu mai aveam chef de nimic iar doctorul imi parea un satrap fara inima . Il injuram in gindul meu si-mi parea rau ca m-am dat pe mina lui . Manevra de deschidere si evacuare a abcesului mi-a luat maul . Nu mai eram in stare de nimic , tremuram din tot corpul . Dupa terminarea actului chirurgical mi-au facut si un algocalmin ca sa-mi mai atenueze durerea si m-a dus la salon. In 7 zile am fost pe picioare si gata de externare . La plecare medicul mi-a spus : daca mai stateai si dadeai cu antibiotice si cu gheata puteai face septicemie. De data asta ai avut noroc .
Acum nu-mi mai parea doctorul asa balaur cum mi s-a parut la inceput , i-am zimbit la despartire si de atunci am trait cu convingerea ca este un mare meserias. Si povestile auzite despre el in spital mi-au intarit convingerea .
Astfel, aceasta a fost pt. primas data in viata mea cind am inteles ca nu intotdeauna cel ce te trateaza rece , direct si pe fata iti si produce raul cel adevarat . Iar daca voiesti sa scapi de un mare rau este necesar sa induri orice numai sa scapi . De asemenea am inceput sa inteleg de atunci ca nu in totdeauna zimbetele si bunavointa (...gresit folosita) iti poate fi si de folos .

Fiecare medic este in felul lui iar medicamentele nu sunt intotdeauna dulci , pot fi si amare , important este sa faca bine . Chiar daca esti in suferinta s-ar putea ca fineturile si menajamentele sa nu te ajute mult .


Am spus aceasta poveste deoarece in primul rind realitatea arata ca poate fi si asa,in viata nu totul este lapte si miere. Daca este asa nu-i rau dar daca nu este asa nu ne putem pune in fund si urla ca vrem lapte si miere. Cind ai nevoie de un medicament care sa te salveze nu te mai uiti ce gust are , rabda baba la suferinta pt. ca stie ca dupa chin si durere vine bine si placere !
Fiecare isi cauta medicul care crede ca il face bine si mai putin il intereseaza daca doare sau nu ! Cel putin in bolile mari si serioase chiar daca ai dureri mari fara alte dureri in plus nici ca poti scapa !
Eu asa stiu sa tratez . Tuturor celor care nu agreaza genul acesta imi cer iertare !