ateu sau crestin?

[Andrei_sunt]

mai poate ma intelegeti gresit
in primu rind eu nu sunt ateu, am citit mult din biblie, sfinti parinti filocalie, situri ortodoxe etc, am vizitat toate manastirile din moldova, republica moldova, ukraina, am incercat pe pielea mea sa pun in practica cit pot eu de mult o viata crstina desi ca poate am incercat sa fac peste puterile mele, si nu am dus constant pe o perioada lunga de timp in care sa te echilibrezi si sa te mai asezi, mediu care ma inconjoara nu este crestin in fine
chestia care ma depaseste este urmatoarea intradevar incepi pe calea religiei si este intradevar o cale frumoasa cel putin un timp pina apar circumstantele si ipitele impotriva si atunci sunt peroade cind sunt chear un chin dar sa trecem peste asa ca intradevar cind le depasesti te simti mai bine ca inainte
intradevar iti da control, o minte limpede, si toata fiinta at o intelegi mai bine si mediu inconjurator, totul bine si frumos pina cind vine acel moment cind esti pus in situatia ca daca mai vrei sa continui pe aces drum se cere sacrificiu mai mare mai mic in fine, si tu nu poti sa il invingi, si pur si simplu nu poti depasi un anumit prag
incerci toate varinatele care iti stau la indemina si tot nu poti no atunci ce faci
atunci se ajunge la o depresie
o depresie fiinca mintea iti zice ceva si intelegi riscurile iar puterea ta este prea mica ( ca sa rezolvi acea problema) ca sa poata face ce zice mintea cu toate rugaciunile etc
si esti distrus si ajungi sa alegi intre varinata da a continua asa si a inebuni sau a ignora desi ca tot timpu este acel batut in usa
no din chestia asta cum mai iesi?

[Darius]

Adevarul e Andrei ca e greu sa explici credinta. Mi-am dat seama de mult ca nu pot sa vorbesc Ortodoxie. Cuvintele mele sunt foarte limitate. Si atunci mi-a ramas un simplu lucru. Sa o traiesc. Am si eu problemele mele. Multe din cele familiale care apar inerent le-am rezolvat cu parintele duhovnic, altele pur si simplu am invatat sa spun lucrurilor pe nume, crestineste binenteles si sa le rezolv cu multa credinta in Dumnezeu, caci Dumnezeu este cu cei credinciosi. Mi-este mila de cei pe care ii aud ca sunt abatuti , deznadajduiti si trec prin perioade grele. Eu daca am citit din parinti am incercat dupa puterile mele sa ii si ascult. Maica Siluana spunea ca noi de multe ori de frica a ce nu vrem sa fim uitam sa fim bucurosi de ortodoxia noastra. Eu sunt o persoana foarte vesela, desi iti spun ca am probleme materiale foarte uratele, dar asta e. Dumnezeu sa ma fereasca sa imi pierd sufletul. In rest ma bucur de fiecare clipa pe care Dumnezeu mi-a dat-o pe pamant, si multumesc ca un copil de fiecare lucru pe care mi l-a dat. A trecut postul si imi beau cafeluta de dimineata. Doamne iti multumesc pentru ea. Viata e frumoasa daca ai un asa Tata.
Acuma imi dau seama de ce romanii sunt asa de naivi si toata lumea il fura cum vrea. "Lasa-ti copii sa vina la Mine, unora ca acestora va fi imparatia cerurilor". Multi copii in tara asta, dar bun Tata au.
Doamne ajuta.

[sorelmitra]

Raspunul meu este: nu poti convinge pe cineva sa fie credincios. Acest lucru tine de structura sufleteasca a fiecaruia. Dumnezeu stie de ce aleg unii sa creada iar altii sa nu creada. Sfintii Apostoli propovaduiau. Adica, explicau cum stau lucrurile. Cine era "atins la inima" credea, cine nu, nu. Insusi Mantuitorul a zis: "Mergeti si propovaduiti credinta la toate neamurile. Cine va crede si se va boteza, se va mantui, iar cine nu va crede se va osandi." Deci tine de fiecare, ce alege: sa creada sau nu.
Asa ca eu imi inteleg rolul intr-o astfel de situatie in felul urmator: datoria mea este sa marturisesc. Adica sa spun ce stiu eu si ce cred eu. Daca nu marturisesc, Dumnezeu ma trage la raspundere; dar nu-mi cere sa conving pe nimeni. Este motivul pentru care Ortodoxia nu face prozelitism.
Marturia mea este: imi este bine sa fiu langa Dumnezeu. Vreme de multi de ani am trait fara El, la alegerea mea, cand, la 7 ani am refuzat sa mai merg la biserica. Dar apoi, treptat, am inceput sa fiu din ce in ce mai nelinistit: orice s-ar fi intamplat, nu eram multumit, aveam un sentiment ca ceva lipseste. Asa ca am inceput sa caut ceva care sa ma implineasca. Am cautat in tot felul de lucruri: in romane, in Sience-Fiction, in calculatoare, in sport, in arte martiale, in Yoga, in Zen si in altele. Yoga a fost ultima inainte de Ortodoxie. In Yoga ma simteam din ce in ce mai rau, fizic si mental. Si la un moment dat, intr-o duminica, dupa ce am citit cateva pagini din "Ortodoxia si Religia viitorului" de pr. Serafim Rose, am fost "atins la inima" si am avut o lunga dupa-amiaza de discutie cu mine insumi, a carei esenta este: "daca tot am cautat acel CEVA prin tot felul de locuri, inclusiv straine de neamul romanesc, de ce nu as cauta si aici, la mine acasa, la ceva ce eu am primit deja - in Biserica. In fond sunt botezat." Si de aici m-a intarit Dumnezeu si am ajuns treptat la Biserica si de atunci imi este foarte bine, El m-a ajutat si m-a intarit din ce in ce mai mult.
Cam asta e povestea mea.
Doamne-ajuta!

[costel]

Andrei, cel ce iubeste pe Dumnezeu nu ajunge la depresie, dimpotriva scapa de depresie. Numai cel care nu iubeste ce trebuie si cum trebuie poate sa ajunga la aceasta stare. Asa ca daca mintea si inima e hranita cu ceea ce trebuie, niciodata nu vom avea de-a face cu omul bolnav. Cat despre a spune ca vine o vreme cand sacrificiul e prea mare, e dovada ca nu l-am intalnit pe Hristos, ca daca l-as fi intalnit as fi spus ca sacrificiul e prea mic fata de ceea ce mi-a daruit. Iar a spune ca mintea nu va putea primi tainele, e semn ca mintea sta pe afara si nu in inima cu Hristos.

[costel]

Sorel, nici nu ne dorim sa convingem pe cineva, ca nu mintea ne intereseaza ci inima. Nu a dobandi nenumarate informatii cere ortodoxia, pentru ca menirea ei e sa prefaca inima in loc de vietuire pentru ceilalti.

[sorelmitra]

Costel, eu zic ca ne intereseaza si mintea. Ba inca foarte mult. Sf. Ap. Pavel spune ceva de genul "eu vreau sa fiti prunci la rautate, nu in gandire. In gandire vreau sa fiti barbati desavarsiti". Crestinismul a pus dintotdeauna accent pe gandirea fiecaruia. Omul este liber sa caute, sa cerceteze, sa interogheze. Important este de la cine si de unde accepti raspunsuri.

Andrei, tu intrebai de ce sa-L alegi pe Acest Dumnezeu, al ortodocsilor, si nu oricare altul. Te-ai gandit sa-L intrebi chiar pe El? Dumnezeu este o persoana vie, nu o abstractiune. Poti sa te rogi: "Doamne, daca esti, raspunde-mi si trimite-mi pe Duhul Sfant." Daca tu iti doresti sa-ti pui un minim de nadejde in El, nu te va lasa. Important este sa actionezi. Nu sta framantandu-te. Striga la El: "Unde esti, Doamne? De ce nu ma ajuti?". Spune-I ca nu crezi in El. Spune-i problemele tale. Stai de capul Lui, nu-L lasa pana nu te ajuta.

[denissa]

În prealabil postat de sorelmitra

Important este sa actionezi. Nu sta framantandu-te. Striga la El: "Unde esti, Doamne? De ce nu ma ajuti?". Spune-I ca nu crezi in El. Spune-i problemele tale. Stai de capul Lui, nu-L lasa pana nu te ajuta.

Sorel, fara suparare dar, la Dumnezeu nu e ca la un automat...stam la rand sa bagam fisa sa luam ce dorim...sunt de acord ca trebuie sa ne rugam cu nadejde si sa speram din toata inima ca Dumnezeu ne va ajuta. Nu sunt de acord ca un om care nu crede ar trebui sa ii ceara Lui Dumnezeu semne prin care sa il faca sa creada...pai daca toti i-am cere semne Lui Dumnezeu ar insemana sa reducem credinta doar la o baza strict rationala din care sa porneasca convingerea. Consider ca ar trebui sa pornim in cautarea "argumentelor" cu rugaciunea: "Cred Doamne, ajuta necredintei mele".

[Kora]

Dorinta de a crede in ceva e adanc intiparita in umanitate...crezi pt ca ti-ar fi greu sa accepti ca tot ceea ce e suma experientelor tale, e egal cu un dureros si aberant zero cand incetezi sa mai existi.
Fiecare pas in fata , fiecare capcana si fiecare ingenunchere ,trebuie sa aiba un scop, iar acela nu e , clar, cernoziomul...
Transmiti, primesti, ca apoi iar sa transmiti, inveti ,umil sau poate prea mandru, lectiile ce-ti vin, rand pe rand...Si ,modest uneori,te bucuri in surdina cand,realizezi ca raul prin care ai trecut te-a facut mai bun , mai tolerant ...
Si pt ce???? Ca toate astea sa se iroseasca,pt ce atat consum de energie si timp daca nu foloseste nimanui????
E simplu, EXISTA.

[Kora]

Iar relativ la depresie, pt ca nu te simti suficient de bun(mai ales cand o mai dai in bara, ca om esti) si nu le faci pe toate chiar dupa dogma...recunosc ca am trait acest sentiment chiar azi si din plin, pana la lacrimi...
Mi-am revenit spunandu-mi ca pana la urma , trebuie sa incerc sa fac macar ceea ce crestineste si uman e "basic" , respectiv sa nu fac rau,restul ...sunt convinsa ca sunt mii, zeci de mii de oameni de zeci de mii de ori mai buni decat mine, oameni care merita viata vesnica in fiecare clipa,elita crestinismului...
Un singur lucru ma insenineaza, ca, la fel ca si ei,doar ca intr-un mod mai primitiv, si eu il iubesc pe Domnul...Iar asta m-a incalzit si m-a linistit...Dragostea e lectia prin care invingi orice temere.
Iar daca eu nu pot da decat un pahar cu apa acum,poate ca intr-adevar doar atat pot da.

[costel]

Sorel, aici nu dai dovada despre lucruri care se vad, ca sa pui accentul pe minte, sa-i argumentezi. Aici dai marturie despre cele ce nu se vad. Iar daca te opresti doar la minte, Hristos tot departe va ramane si pentru el si pentru tine. Stai linistit, daca Hristos e prezent in inima, intregul om poate sa fie o marturie despre si pentru El.