Dupa 20 de ani.

[Darius]

Este corect ce ne spuneti.
Si asta pentru ca imi aduc aminte de un sfant parinte care intr-adevar nu s-a bagat intre doua curve sa le citeasca din Biblie. In schimb a platit-o pe matroana sa petreaca o noapte cu fiecare din bordel. Toata lumea zicea despre el ca este un curvar. Pana cand la inmormantarea lui au venit prostituatele si au marturisit despre parinte cat bine le-a facut venind la ele si vorbindu-le de Hristos in acele nopti.
Singura noastra problema in cazul de fata este ca el era un parinte induhovnicit si cu Darul Duhului Sfant, ceea ce noi amaratii nu prea avem, ca sa nu intru in alte exprimari teologice. Si eu sunt unul dintre cei care cred ca totul trebuie sa vina de la sine, sa nu exageram in nimic, mai ales in perioada in care noi suntem la inceput si nu suntem suficient de pregatiti pentru asemenea incercari. Altfel riscam sa dam totul peste cap. Dar totusi fiecare trebuie sa isi cunoasca masura si fiecare are ceva de spus oricat este de putin miscat in viata crestina.
De ex.:Orice crestin adevarat, atunci cand este sifonata imaginea Maicii Domnului, care pentru noi ortodocsii este Mama, trebuie sa o apere, indiferent cat este de induhovnicit, s.a.m.d.
Exista un moment marturisitor, pe care vrem nu il vrem trebuie sa ni-l asumam. De aceea fiecare trebuie sa se cunoasca pe sine insusi si sa stie cat de departe sa mearga. Aici este toata limita, in rest pentru Hristos inainte.
Pentru noi biserica nu este cea la care mergem duminica si de sarbatori. Pentru crestinii ortodocsi biserica e in interiorul nostru unde se desfasoara potrivit fiecaruia o Liturghie indiferent de moment si loc. Si acolo unde este un suflet de om aflat in neputinta si te afli cu el, locul poate deveni o biserica. Pentru ca acolo unde sunt doi in numele lui Hristos e insusi Hristos.
Pe mine ma frapeaza in continuare gestul lui Iisus Hristos atunci cand ii spune lui Iuda "prietene" la momentul vanzarii de catre el. Deci in nici un caz pe doi in momentul pacatului nu i-a parasit Hristos. Ci spune "Prietene, ce faci?". Si pe acest considerent nu imi pot imagina ca Iisus a separat pe oameni in alesi si nealesi. Iar eu ma duc acasa unde sunt cei binecuvantati, iar colegii mei care au o neputinta sunt niste netrebnici si nu ma amestec cu ei. Ceva nu e in regula.

Desigur ca si noi doi am putea cadea in ispita unei polemici sa vedem care e mai tare in credinta lui. Dar n-ar ajuta nimanui, nici macar unuia dintre noi. Deci clar nu e locul si nici timpul. Mai ales nu e locul, pentru ca internetul nu este o binecuvantare. Eu cred ca si lucrurile bune care se petrec pe internet sunt ispite.
Ma iau dupa exemplul acela al unui sfant parinte care a fost ispitit de diavol sa semneze pe aceeasi hartie cu el un adevar fundamental: Dumnezeu e stapanul tuturor, ca El a creat pamantul cu tot ce e pe el. Si sfantul a zis: eu cu tine nu imi pun semnatura pe aceeasi hartie. Nu am retinut-o exact dar ideea ramane. Asa ca este clar ca nu vorbim in locul in care trebuie.
Doamne ajuta.
PS: din pacate ceea ce scriu parca nu are limite.