O dovada incredibila de ipocrizie

[ory]

În prealabil postat de heaven

Da,de acord,dar si lipsa de iubire,minciuna,fariseismul,vorbele de ocara,trufia,poftirea la femeia/barbatul altuia/alteia,ranchiuna etc,toate sunt contrare crestinismului si multi dintre voi probabil chiar traiti cu ele,insa nu le vad etalate si condamnate de nimeni atat de vehement.
Toate,insa,ni se trag cred dintr-o CREDINTA LIPSITA DE IUBIRE...
Oare suntem noi investiti judecatori de cineva sa cantarim in balanta al cui pacat este mai mare?Oare nu ne-am obisnuit sa vedem paiul din ochiul vecinului si sa uitam de barna din al nostru?Ne simtim mai bine,mai piosi,imaculati,atunci cand aratam cu degetul spre greseala "mai mare" a altui frate?
Mi se pare firesc sa se ia atitudine doar atunci cand actiunile respectivelor persoane pericliteaza siguranta altora: nici eu nu sunt de acord cu paradele gay sau ca sa infieze copii,in rest,insa,ce treaba avem noi cu ce fac ei in viata personala?
Unii dintre voi spuneti ca se condamna pacatul si nu pacatosul...nu va cred!Ce frumos stim sa ambalam uratul in cuvinte frumoase si care suna bine!
Va vad pe unii dintre voi inversunati impotriva acestor oameni in mod direct,dispretuitori la adresa lor,privindu-i de sus mai rau ca pe niste viermi ce ar trebui exterminati si uitati ca fiecare dintre ei este fratele vostru si fiul Lui Dumnezeu,Care asa pacatos cum este acela este iubit de Tatal nespus!

Heaven, ai scris un mare adevar . Toti avem pacate, dar, bine-mersi, nu este nevoie sa facem parada din acestea tocmai pentru ca le realizam la ordinea zilei, insa tare ne pricepem sa aratam cu degetul la ceilalti, sau catre litera din lege, litera aleasa dupa bunul plac ( dovada de ipocrizie ). Caci, in realitate acea litera ne vizeaza pe absolut toti, asa crestini cum ne " simtim "si mai presus de " om " .

[dobrin7m]

In orice moment este bine venit sa invatam. astazi am citit asta:

Pacate noi, pacate vechi
Scriitor ortodox convertit Danion Vasile

``Cine sunt cei mai mari păcătoşi? „Criminalii, hoţii, violatorii, homosexualii, ereticii etc.” La această întrebare fiecare răspunde cu uşurinţă. O caracteristică este comună însă marii majorităţi a răspunsurilor: cele mai mari păcate sunt cele pe care le fac ceilalţi. Beţivii spun că fumatul e un mare păcat, fumătorii îi arată cu degetul pe desfrânaţi, aceştia îi arată cu degetul pe drogaţi, drogaţii îi arată cu degetul pe homosexuali, homosexualii îi arată cu degetul pe oamenii violenţi, aceştia îi arată cu degetul pe alţii, şi tot aşa.``

``De ce?
Pur şi simplu pentru că omul caută să îşi ascundă propriile păcate faţă de sine însuşi, omul încearcă să îşi găsească justificare pentru căderile sale, şi una dintre metodele folosite este căutarea unor păcătoşi mai mari - faţă de care el să se simtă curat. Omului nu îi place să se considere cel mai mare păcătos. Vrea să se considere virtuos sau, dacă nu reuşeşte să se mintă singur, să se considere măcar „cel mai mijlociu păcătos”. Trăim într-o societate în care nimeni – în afară de oamenii făţarnici – nu se consideră cel mai mare păcătos. În schimb, rolul de „cel mai bun” şi-l asumă mulţi, de la oamenii politici care fac acte de filantropie până la ziariştii care pozează în mari iubitori de dreptate.``

``Dacă oamenii iubitori de păcat ar înţelege păcatul ca pe o boală care aduce moartea, nu ar mai căuta să îi judece sau chiar să arunce cu pietre în păcătoşii mai mari decât ei. Ar înţelege că şi ei şi ceilalţi se află pe acelaşi drum spre prăpastie.

Cine e cel mai mare păcătos? Fiecare dintre noi ar trebui să îşi vadă propriile păcate, şi nu să se îngrijească de ale altora.

„Dar nu pot crede că sunt cel mai mare păcătos. Oricât m-aş forţa, nu mă pot minţi. Sunt alţii care fac păcate şi mai mari.”

Nu trebuie să ne minţim pe noi înşine. E adevărat că puţini ajung la măsura la care să se considere cei mai mari păcătoşi. Şi, culmea, aceştia sunt chiar sfinţii. Adică omul ajuns la sfinţenie vede păcatul cu alţi ochi. El înţelege că un gând de mândrie îl poate pierde, în timp ce pe un păcătos un gând de pocăinţă îl poate mântui. Sfinţii au înţeles fragilitatea fiinţei umane. Dacă omul îşi pune nădejdea în sine şi în virtuţile sale, cade în ghearele mândriei. Şi mândria îl jertfeşte pe altarul dracilor. Nevoinţele şi virtuţile lui îşi pierd plata. Sfinţii, chiar dacă nu au căderi mari ca ale noastre, au căderi foarte mici, de care se pocăiesc mult mai mult decât ne pocăim noi pentru păcate foarte mari. Dacă oamenii se compară întotdeauna cu alţi păcătoşi, nu îşi vor da seama de gravitatea propriilor păcate.``

``Să nu ne mai uităm în curţile vecinilor, ci să ne uităm în ale noastre. Dacă vom căuta întotdeauna să găsim păcătoşi mai mari decât suntem noi, ne vom afla pe un drum greşit. În iad sunt mulţimi de oameni, cu păcate mai mici sau mai mari. Oare contează chiar atât de mult pentru cineva care este în iad că sunt alţii la chinuri mai mari? Nu atât de mult cât contează faptul că el însuşi nu se află în lumină.
Dacă vrem să ne aflăm pe drumul cel bun, nu trebuie să judecăm păcatele după măsuri inventate de noi, ci după criteriile pe care le avem predanisite de Sfânta Scriptură şi de Sfânta Tradiţie. În momentul în care renunţăm la falsele criterii, vom vedea prin alţi ochi propria noastră viaţă. În momentul în care avem curajul să ne recunoaştem greşelile, avem şansa de a ne îndrepta viaţa. Nu se poate una fără cealaltă. Nu poţi mirosi a parfum dacă trăieşti într-o groapă cu mizerie.``

http://www.danionvasile.ro/capitol.php?cap=31

[vsovivi]

Exact dragă soră ory, litera care ucide este defapt:

-superstiţul după ''bunul'' plac... un fel de moft aristocratic al limbochiululhulului, e-şti să furi... un veşnic nemulţuhoţ ''vrednic'' ce se distrează cu mângâieri trup-e-şti... cu o gAură a cheii prin care bârfeşte privind încântat şi curios de goliciuni la ispispita neagră în care se bagă exact ca un papă lapte îndrăgostit mereu de haremul altuia, căzând din întâmplare ca musca de pe căciulă în laptele şi mierea dulce-amărui special ca să fie prins şi osândit şi astfel ca să se arate nedreptăţit... că cică de ce l-ai judecat şi acuzat că cică nu era voie... păi sigur că nu e voie... şi iată e-şti prins cu ispisisikaa-n sac şi eşti condamnat prin fapta ta că iar ai furat răzbubunarea de la Dumnezeu şi scaunul Lui de judecată pe care şezi ca ''nevinovatul'' căci doar ştiai că este scris:

''...a Mea este răzbunarea...'' deci dacă e a Lui Dumnezeu, ce caută la tine în dulap sau în cămară sau în garaj sau prin portofel sau ce ştiu eu pe unde te strădui să o ascunzi?

Căci porunca a 8-a ne spune clar: Să nu furi!... iar prin necredinţă şi să te apuci să ceri mereu probe lacome care să-ţi dovedească la nesfârşit cît eşti de necredincios şi orb şi uituc... adică ''vrednic'' înaintea ochilor...

Deci aşa este, ai dreptate de la Dumnezeu:

-litera care ucide e aia folosită după superstiţul moftului ''bunului'' plac... la adăpostul căreia îţi furi căciula singur... deci iată că asta este culmea ipocrizeniei de care e plină şi suferă toată România... din păcate... pentru că aşa le dictează minteresul prozelitist şi aristocraticticticălos dar e frumos ca un câine zdrenţăros ce priveşte ca un critic de artă... ce-artă? Păi cum ce artă, cerată? Nu vezi că E artă marţială... te lupţi cu mister: ''vărsarea sîngelui'', şi dacă loveşti în ţepăpuşe cum crezi că nu te vei umple de scai şi nu-ţi vei zdrobi picioraşul?

Şi la aşa ceva toţi suntem meşteri... meşteri mari-tori... mari-tar-tori... înnăscuţi.

[AlinB]

În prealabil postat de Erethorn

Uite aici:

http://en.wikipedia.org/wiki/Massacre_of_the_Latins

60000 de catolici masacrati, alungati sau vanduti in sclavie de catre populatia Constantinopolului.

Mi-o placut postarea asta a matale de pe topicul asta, dar incearca sa nu dai dovada de subiectivism si cand postezi o chestie de genul asta e bine sa nu fii ATAT de subiectiv.

Adica, de dragul echilibrului ar mai fi mers pe langa si link -ul asta.

http://en.wikipedia.org/wiki/Siege_o...ntinople_(1204)

In ceea ce pre cei 60.000 asa cum scrie si acolo nu sunt date exacte, este o estimare.

Si in final, sper ca nu suferi de aceeasi iluzie ca unii ortodocsi ai nostri, cea a societatii crestine.
N-a existat nici atunci, nici acum si nu va fi niciodata pana la Parusie.

Poti fi matale sigur ca cei care au facut asta n-au fost ortodocsi atat timp cat n-ai sa vezi ortodoxia acoperind moral astfel de fapte.

Si daca tot veni vorba, am o curiozitate personala, biserica RC a condamnat existenta si bazele morale/teologice ale Inchizitiei?
Ca in ceea ce priveste faptele banuiesc ca a facut-o deja..

[I.Calin]

În prealabil postat de Miha-anca

Dragii mei, dar de ce nu mergeti pe forumul catolic? Acolo se vorbeste f civilizat.

Într-adevăr, când nu ai nimic de apărat, îți permiți să fii extrem de "civilizat" și să fii "deschis" la orice idei, iar cei care au vreo convingere clară și fermă sunt numiți bigoți, fanatici, extremiști.
Mă bucură că mai există astăzi oameni care pot să spună: "sunt împotrivă". Cu atât mai mult cu cât este împotriva păcatului de orice fel.

Și cei care sunt toleranți cu totul și cu toate sunt, cel puțin, niște jalnici ipocriți și fandosiți, care-mi stârnesc o imensă milă.
(Am cunoscut un om extrem de tolerant în convingeri și cu ceilalți, dar nevastă-sa cunoștea periodic "greutatea convingerilor" lui cu argumentul suprem: pumnul).

[I.Calin]

În prealabil postat de freespirited

Intr-o comunitate restransa ca aceasta ce predica ceea ce predica, vorbele tale nu ar trebui sa se aplice. Si daca tot vrei un exemplu. Nu prea am auzit de budisti sa fie asa agresivi. (intradevar.. nu-i cunosc pe toti.. asa ca nu pot sa zic sigur)

Oricum, cel mai deranjant mi se pare subiectivismul de care se da dovada.

Ipocrizia nu este a domnului colaps, ipocrizia este și a ta, care vrei să convingi "nu știu pe cine" cât de obiectiv ești afirmând pacifismul budistului. "Nu prea am auzit" nu e un argument, crede-mă.

"Subiectivismul de care se dă dovadă"? Numește un singur om obiectiv! Un om care nu are nimic de apărat sau un om care-și permite să fie obiectiv până la capăt.
Creștinismul nu este obiectiv, este subiectiv, este circumscris Fiului lui Dumnezeu, care este o Persoană (deci subiect) și toate valorile umane ca bunătatea, dreptatea, mila etc. afirmate obiectiv de către oricare ateu sau unul care nu este capabil să-și decline vreo anumită credință sau confesiune, nu au nici o importanță "obiectivă". Adică, nu ești creștin în afara afirmării credinței întru Hristos oricât de bun, drept, milos și "obiectiv" ar fi. Findcă Iisus Hristos este Adevărul, Calea și Viața. Și Adevărul este subiectiv, fiindcă este legat de Persoana Dumnezeirii și nu de vreo realitate parțială și arbitrară supusă pierii (chiar universul), așa - zis obiectivă.

Freespirited, ce înțelegi prin nickname-ul tău?