A inceput campania oficiala de canonizare a Parintelui Arsenie Boca

[cristiboss56]

În prealabil postat de ovidiu b.

Dacă am fi avut sănătate duhovnicească, le-am fi văzut curate chiar şi pe cele necurate. Precum vedem fructele, aşa să privim şi gunoiul, pentru că gunoiul a ajutat să se facă fructele.

Frumos rostit si bine gandit draga frate !

Pe Kanal D o emisiune legată de personalitatea părintelui Arsenie Boca - acum în direct.

Buna ziua!
O MINUNE!
Ma numesc Nedelcu Cristina si vreau sa va spun ce mare minune a facut Domnul in viata mea datorita rugaciunilor parintelui Arsenie Boca.
Eu nu puteam avea copii. Doctorii nu gaseau un motiv anume, insa stiam ca se datoreaza pacatelor mele si a departarii de Dumnezeu. Cand eram mica, mergeam la bierica, apoi nu ma duceam decat la ocazii speciale sau deloc...
Printr-o boala care a venit asupra mea ca o mustrate din parte Bunului Dumnezeu, m-am indreptat iar catre El asemenea fiului cel ratacit...Am gresit Tata, la Cer si inaintea Ta.
Insa trebuia sa imi spal greselile cu lacrimi de pocainta. M-am rugat din tot sufletul alaturi de sotul meu catre Domnul meu Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfantul Nicolae, Sfintii Parinti Ioachim si Ana dar si parintelui Arsenie Boca.
Intamplator aveam niste carti cu minunile parintelui pe care nu le citisem nicidata, desi le aveam in casa. Cand am inceput sa citesc, simteam cum parintele ma cearta si mi se adeseaza direct mie. Nu l-am cunoscut personal desi locuiesc aproape de Draganescu.
Am ajuns la Prislop de doua ori si mereu simteam o bucurie imensa cand vedeam atatea flori si zeci de oameni care veneau sa ceara ceva sau sa multumeasca parintelui.
Eu imi doream extrem de mult un copilas. Si in rugaciuni ceream sa am un baiat de a carui copilarie sa ma bucur si apoi sa il aduc catre Domnul.
L-am rugat si pe parintele Arsenie sa se roage pentru mine, pacatoasa.
Intr-un final, s-a intamlat minunea.
Acum am un baietel de un an si o luna care la 6 luni stia foarte clar unde este Doamne Doamne. Pe noi ne-a recunoscut pe la 7 luni si jumatate.
Acum la un an si o luna, m-a uimit iar. Fara sa il invete sau sa ii arate cineva (doar din ce a vazut la biserica). face metanii mici, incearca sa se inchine si saruta iconitele din propria initiativa. De cate ori vede chipul unui Sfant dar mai ales Chipul Domnului, fata i se lumineaza si zambeste larg.
Dumnezeu mi-a ascultat rugamintea si prin rugaciunile parintelui, minunea s-a produs.
Va rog din suflet sa facem tot posibilul sa ajutam la canonizarea parintelui pentru ca mari minuni face Domnul prin Sfintii Lui.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne primeasca acum si noua rugaciunile pentru parintele Arsenie Boca. Doamne ajuta!

O nouă înregistrare Radio Trinitas:
Pr. Protop. Gheorghe Colţea - Despre mormântul Părintelui Arsenie Boca

Cred că trebuie să lămurim un lucru. Şi să încercăm să mai oprim din fanteziile şi poveştile lumii legate de canonizarea Părintelui Arsenie. Ştim că, despre Părintele Arsenie, mai ales în ultima vreme s-a scris şi s-au spus foarte mult adevăruri deosebite. Ba mai mult, Radio Trinitas, la rândul său, a început să emită câteva ediţii speciale legate de viaţa şi minunile Părintelui Arsenie. Dar lucurile nu s-au oprit din păcate la astfel de mărturisiri frumoase, răspândindu-se prin popor ideea că ar exista o cenzură abilă şi programatică împotriva Părintelui Arsenie. Ori, o astfel de teză păcătoasă pare a prinde tot mai mult contur, fiind o găselniţă obsesivă a „gurilor libere” sau a „chibiţilor religioşi”, care mai noi au invadat fără discernământ duhovnicesc spaţiul dialogic (fie pe internet, prin ziare, sau la nivelul opiniei de stradă) al ortodoxiei româneşti.
De undeva vine un duh rău. Un duh care pune rău-voitor în spatele ierarhiei noastre sacerdotale ideea că Părintele Arsenie şi Prislopul sunt "vezi Doamne" cenzuraţi. O minciună şi chiar o neobrăzare, săvârşită de oameni care au pretenţia că se roagă, că postesc, că iubesc duhovnicii şi că se luptă îndârjit împotriva patimilor. O invenţie a acelor "pelerini" care nu au altceva „de lucru” decât să facă speculaţii ieftine despre întârzierea canonizării părintelui. Din prea multă emotivitate, din prea mult entuziasm, din prea multă vorbire, se dă dur cu barda şi se nasc ispite verbale de genul: „Cei de la Bucureşti nu-l suportă pe Părintele Arsenie”; „Masonii din fruntea bisericii nu recunosc darul părintelui” sau „Poporul, nici nu are nevoie de sinod, pentru că în sufletul său, l-a canonizat de mult pe Părintele Arsenie” Sunt afirmaţii şocante, populiste şi înadins lansate, de multe ori chiar din intimităţile de comunitate ale Părintelui Arsenie.
Din păcate, uităm un lucru esenţial. Biserica Ortodoxă Română are regulile şi organizarea sa. Nimic nu se poate face fără ierarhie şi fără lumina Duhului Sfânt care lucrează în mod plenar prin Sfântul Sinod. Toţi cei care însă se dau „înduhovniciţi”, „gravi” şi au opinii diferite, ascunse după „idealurile măreţe ale canonizării” unuia sau altuia dintre marii noştri duhovnici sunt într-o mare ispită. Aceşti oameni, fie mireni, monahi, monahii sau preoţi, trebuie să înţeleagă că pot sminti infinit mult mai mult lumea chiar, decât poate că sminteşte un beţiv, un eretic sau un desfrânat. Pentru că ei, nu fac nimic altceva decât să coboare umbre puternice şi să nască îndoieli faţă lucrarea tradiţională a bisericii şi a ierarhiei sale.
Am convingerea personală că nimeni nu are nimic cu Prislopul sau cu maicile de acolo. Ca dovadă că ieri (n.n. 8 Mai) au fost atâţia ierarhi la liturghia de la Prislop. Astfel, sunt sigur şi am informaţii limpezi că Părintele Arsenie va fi în curând canonizat, dar numai urmând etapele specifice unui asemenea act deosebit. Adică, se vor aduna mărturiile minunilor sale, vor fi trecute prin sesiuni de cercetare ale comisiei canonice abilitată cu acest lucru şi apoi se va proclama sfinţenia sa. Patriarhul României, mitropoliţii, episcopii îmbrăţişează ei înşişi ideea canonizării Părintelui Arsenie şi la vremea potrivită lucrurile vor intra pe făgaşul normal.
Până atunci însă vă rog să evitaţi discuţiile cu toţi cei ce pun sub semnul îndoielii buna credinţă a ierarhilor şi preoţilor noştri. Înţeleg că s-au strâns multe „frustrări” la oamenii care au fost în preajma părintelui, dar noi avem nevoie de bun simţ, de echilibru duhovnicesc şi de pace sufletească pentru a putea realiza acest deziderat deosebit, care înseamnă trecerea în calendarul ortodox a Părintelui Arsenie Boca. În acest sens Radio Trinitas, postul oficial al Patriarhiei Române, prin mărturisirea subsemnatului a realizat câteva emisiuni în favoarea canonizării Părintelui Arsenie.

Părintele Cătălin Dumitrean
Redactor-Sef Radio Trinitas

[Mtcrysty17]

Astept cu drag canonizarea parintelui nostru drag..... chiar Duminica am fost la Prislop pentru a doua oara... aceeasi liniste sufleteasca m-a acaparat la apropierea de mormant...... Doamne ajuta!!!!

A apărut o nouă carte "Părintele Arsenie Boca - Mărturia mea" scrisă de părintele Petru Vamvulescu. Din păcate cartea a fost tipărită într-o ediţie limitată. Cine este interesat de carte aş putea să i-o trimit prin poştă.

“Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe Cale – la Sâmbăta, Prislop, Drăgănescu sau Sinaia – şi ne tâlcuia Scripturile?”(cf. Luca 24,32)

Patericul ne relatează despre un frate care, mergând odată la chilia avvei Arsenie cel Mare din Schit şi trecând pe lângă fereastră, aruncându-şi privirea spre înlăuntru, i-a fost dat să-l vadă, din rânduială şi iconomie dumnezeiască, pe bătrânul călugăr în rugăciune învăluit peste tot “ca de un foc” – de focul luminii harului Duhului Sfânt – căci, spune Patericul “era vrednic acel frate de a vedea astfel de lucruri minunate”.

Pentru cei ce l-au cunoscut şi recunoscut, pentru cei ce l-au ascultat şi urmat pe Părintele Arsenie Boca (29 sept. 1910 – 28 nov. 1989 ) ziua de 28 noiembrie – deja înscrisă cu “cruce roşie” în calendarul vieţii noastre – ne este în anul bisericesc ca o “fereastră” prin care cu dragoste şi dor ne aruncăm privirea minţii – ca şi ucenicul din Pateric – înspre personalitatea harismatică “ca o pară de foc” a celui care a fost, este şi va rămâne de-a pururi pentru ortodoxia, spiritualitatea şi monahismul românesc al veacului XX – Părintele Arsenie, Omul lui Dumnezeu.

De trei ani “batem” cu smerenie şi umilinţă prin pomenirile rânduite de Sfânta Biserică la uşa chiliei “de dincolo” a Sfinţiei Sale, cu gândul luminat şi purtat de la “fereastra chiliei” avvei Arsenie din Pateric, la chilia Părintelui Arsenie de sub “fereastra Munţilor Făgăraşului, iar de acolo la “fereastra celulei” unei temniţe din anii ‘50 – pe care privind un gardian (ca ucenicul din Pateric) l-a văzut pe Părintele Arsenie în rugăciune învăluit “ca de un foc” – pentru ca în sfârşit, să ni-l aprindem ca o lumânare la crucea mormântului Sfinţiei Sale de la Prislop, de care se cuvine să ne apropiem ca de un “rug aprins” ca să primim “lumină din lumină”.

Binecuvântat este poporul din care s-a ridicat un astfel de om până la “statura vârstei deplinătăţii în Hristos” (Efes. 4,13), ocrotită este ţara noastră care are un astfel de mijlocitor către Dumnezeu şi vie este Biserica care a avut un astfel de slujitor ce nu a făcut “compromisuri spiritului vremii” în trecutul încheiat la numai câteva zile după săvârşirea Sfinţiei Sale din această viaţă (28 noiembrie – 22 decembrie 1989!). Pentru că astăzi, într-o vreme plină de incertitudini când lumea şi societatea în care trăim se aseamănă tot mai mult cu un “Ţinut al Gherghesenilor” bântuit de felurite duhuri, curente şi ideologii ”care nu sunt de la Dumnezeu”, ne dăm seama că a-l fi întâlnit cândva, cunoscut, ascultat, crezut şi urmat – după puteri – pe Părintele Arsenie Boca la o răspântie a vieţii noastre, este aproape egal cu faptul de a fi fost contemporani cu un adevărat profet biblic, apostol neotestamentar sau Sfânt al Bisericii Ortodoxe! Aceasta este deci imaginea şi icoana clară şi definitivă – ca un reflex al picturii bisericeşti de la Drăgănescu şi Prislop – a Părintelui Arsenie, zugrăvită înaintea ochilor şi înlăuntrul sufletului nostru de razele unei lumini ce coboară atât de pe Tabor, cât şi din norii Parusiei…

De aceea, lăsând în seama lui Dumnezeu rânduirea vremii în care “lumina să fie pusă în sfeşnic” şi timpului – care ţese în taină odăjdiile sfinţilor şi le sculptează racla – să adeverească tuturor, “cler şi popor”, locul Icoanei Părintelui Arsenie în catapeteasma neamului nostru românesc “creştinesc şi de Hristos iubitor”, mărturisim că – cel puţin în vremile pe care le trăim astăzi şi în viitorul apropiat – despre Părintele Arsenie, despre activitatea şi lucrările Sfinţiei Sale, se cuvine mai mult şi mai bine să se tacă, decât să se vorbească…

“Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, pentru rugăciunile Prea Cuviosului Părintelui nostru Arsenie Ieromonahul, rămâi cu noi, în toate zilele, căci este spre seară şi zilele rele sunt”. (cf. Lc. 24,19; Mt. 28,20; Efes. 5,16).

PS Daniil Stoenescu

[Tartaruga]

În prealabil postat de ovidiu b.

“Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe Cale – la Sâmbăta, Prislop, Drăgănescu sau Sinaia – şi ne tâlcuia Scripturile?”(cf. Luca 24,32)

Nu stiam ca este permisa o astfel de asociere cu versete biblice care vorbesc despre Domnul.

S-a comentat vreodata greseala facuta in legatura cu sarurile acidului glutamic si teoria dezvoltata pornind de la o astfel de idee gresita?

Extrase din Vol. 4 - Mărturii, Părintele Arsenie Boca - un om mai presus de oameni:

”Ai iubit omul, te-ai dăruit cu tot sufletul necazurilor lui, bucuriilor lui” - Pr. Savian Bunescu

”Sunteți un izvor curat din care se adapă oile lui Hristos cele însetate de apa vieții” - Pr. Ilie Cleopa

”L-am asemănat de multe ori cu Ioan Botezătorul” - ÎPS Antonie Plămădeală

”A-l cinsti pe Părintele Arsenie înseamnă a-i urma sfaturile” - ÎPS Laurențiu Streza

”Îl purtăm în suflet și în rugăciuni” - ÎPS Laurențiu Streza

”Părintele Arsenie - un ”Everest” al neamului românesc” - PS Daniil Stoenescu

”O personalitate și o moștenire uriașe” - PS Daniil Stoenescu

”Un lanț de aur între Sâmbăta și Prislop” - PS Daniil Stoenescu

”Părintele Arsenie, stâlp de foc al neamului românesc” - PS Daniil Stoenescu

”În cer și în chip tainic printre noi cu Hristos” - PS Daniil Stoenescu

”O zi cu cruce roșie în calendarul Bisericii noastre” - PS Daniil Stoenescu

”Părintele este deja canonizat de un popor întreg” - PS Daniil Stoenescu

”Știa tainele oamenilor, ale Cerului și ale animalelor” - Dumitru Constantin Dulcan

”La Sfânta Liturghie simțeai prezența și puterea Mântuitorului și...plângeai” - Aspazia Oțel Petrescu

”Un cer infinit mă privea cu doi ochi de om” - Aspazia Oțel Petrescu

”Darul profeției: - Când îți pui tot sufletul, știi!” - Pr. Prof. Dr. Ilie Moldovan

”Toate le făcea spre slava lui Dumnezeu și ca să-l elibereze pe om” - Protosinghel Ghelasie Țepeș

”Mare în timpul vieții, mare și în moarte” - Prof. Conf. Univ. Dr. Simion Todoran

”Totdeauna mă duceam la Părintele și parcă îmi lua cu mâna toate” - Pr. Petru Vamvulescu

”Toată Țara Făgărașului l-a avut și-l are ca sfânt” - Pr. Petru Moga

”Un om mai presus de oameni” - Pr. Prof. Ștefan Negreanu

”Învăluit în foc la rugăciune” - Pr. Prof. Ștefan Negreanu

”Haide să mergem, că ajută Dumnezeu, ne ajută Părintele Arsenie” - Ieromonah Dionisie Ignat