Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfinti Parinti (Patrologie)
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #351  
Vechi 30.04.2014, 13:01:41
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Mesaje: 3.173
Implicit

Maxime ale Cuviosului Nil Ascetul

Calea bună și scurtă spre virtute este fuga de lume.
Cine poftește cele nestricăcioase trebuie să socotească drept nimic cele stricăcioase.
Dacă dorești viața cea adevărată, ucide în tine omul cel vechi.
Urăște viața de față, căci vezi roata ei mișcându-se fără rânduială.
Nu pofti bunuri a căror folosire trece și agoniseală piere.
Râzi de cei ce prosperă în afaceri și compătimește cu cei ce pierd în ele; căci cel dintâi lucru aduce răsplată, iar celălalt iubire de înțelepciune.
Deprinde răbdarea, în care au știut să se exerseze martirii, fiindcă și de la noi se cere martiriul conștiinței.
Preferă tuturor lucrurilor sufletul și alergarea virtuții îți va fi fără osteneală. Căci toate sunt stricăcioase, dar sufletul e nemuritor; se cuvin, așadar, ca în locul celor stricăcioase să preferăm nemurirea.
Pregătește-te pentru cele triste și vei fi scutit de întristări mai multe.
Nu cere de la Dumnezeu cele plăcute, numai cele folositoare; căci cerându-le pe acelea nu ți le va da, iar dacă le primești, degrabă se vor strica.
Nu disprețui sărăcia, căci ea îl face pe luptător să nu fie distras de la porunci.
Nu te bucura de bogăție, căci grijile pentru ea separă de cele mai multe ori pe om de Dumnezeu, chiar și împotriva socotinței sufletului.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
Reply With Quote
  #352  
Vechi 11.05.2014, 02:19:15
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.955
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihailc Vezi mesajul
Maxime ale Cuviosului Nil Ascetul

Calea bună și scurtă spre virtute este fuga de lume.
Cine poftește cele nestricăcioase trebuie să socotească drept nimic cele stricăcioase.
Dacă dorești viața cea adevărată, ucide în tine omul cel vechi.
Urăște viața de față, căci vezi roata ei mișcându-se fără rânduială.
Nu pofti bunuri a căror folosire trece și agoniseală piere.
Râzi de cei ce prosperă în afaceri și compătimește cu cei ce pierd în ele; căci cel dintâi lucru aduce răsplată, iar celălalt iubire de înțelepciune.
Deprinde răbdarea, în care au știut să se exerseze martirii, fiindcă și de la noi se cere martiriul conștiinței.
Preferă tuturor lucrurilor sufletul și alergarea virtuții îți va fi fără osteneală. Căci toate sunt stricăcioase, dar sufletul e nemuritor; se cuvin, așadar, ca în locul celor stricăcioase să preferăm nemurirea.
Pregătește-te pentru cele triste și vei fi scutit de întristări mai multe.
Nu cere de la Dumnezeu cele plăcute, numai cele folositoare; căci cerându-le pe acelea nu ți le va da, iar dacă le primești, degrabă se vor strica.
Nu disprețui sărăcia, căci ea îl face pe luptător să nu fie distras de la porunci.
Nu te bucura de bogăție, căci grijile pentru ea separă de cele mai multe ori pe om de Dumnezeu, chiar și împotriva socotinței sufletului.
Bune de citit, ne mai aducem aminte de Dumnezeu. Mulțumim ! și mai așteptăm și altele ...
Reply With Quote
  #353  
Vechi 30.05.2014, 13:33:39
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Sfantul Simeon Noul Teolog si experierea luminii dumnezeiesti

Extras din articol: ,,Sfântul Simeon spune că lumina transformă și preface în lumină tot ceea ce atinge. În Imnul 16, Sfântul Simeon mărturisește despre fața sa și despre toate mădularele sale devenite purtătoare de lumină: „El însuși Se găsește întru mine, fulgerând înăuntrul inimii mele ticăloase, învăluindu-mă de jur-împrejur cu strălucirea Lui nemuritoare, făcând să scânteieze toate mădularele mele cu razele Sale, împletindu-Se întreg cu mine, mă sărută întreg, Se dă întreg mie, nevrednicului, și mă satur de iubirea și frumusețea Lui, mă umplu de plăcerea și îndulcirea dumnezeiască, mă împărtășesc de lumină, mă împărtășesc și de slavă, iar fața mea strălucește ca și a Celui dorit de mine și toate mădularele mele devin purtătoare de lumină“.

Articolul complet,scris de preot Liviu Petcu,il puteti citi aici
Reply With Quote
  #354  
Vechi 13.07.2014, 00:11:44
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

O rugăciune a Sfântului Simeon Noul-Teolog:
„…cu focul mă împărtășesc, iarbă uscată fiind eu, si – străină minune! – mă răcoresc nears, ca rugul de demult care, aprins fiind, nu se mistuia”.
Acest foc necreat este un foc spiritual și iubitor, fiindcă Dumnezeu este Iubire, iar focul divin al prezenței Sale este Iubire. Sfântul Simeon Noul-Teolog a spus următoarele:
„Dumnezeu este foc și foc a venit să arunce pe pământ; de aceea aleargă căutând lemne, adică o intenție și o hotărâre liberă bună, ca să cadă pe ele și să le aprindă. Iar în cei care sunt aprinși, se înalță ca o flacără mare și ajunge până la ceruri… Dar după ce ne-am făcut cu desăvârșire curați de întinăciunea patimilor, [focul] se face neîncetat înăuntrul nostru hrană și băutură, luminare și bucurie și ne face pe noi înșine lumină prin împărtășire”
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #355  
Vechi 01.09.2014, 15:25:40
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Santul Ioan Gura De Aur

Multe sunt lucrurile care îi caracterizează pe creștini, dar mai presus de toate sunt pacea și iubirea. De aceea a spus Hristos: Întru aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii față de alții (Ioan 13, 35) și Pace vă las vouă, pacea Mea o dau vouă (Ioan 14, 27).

După cum rădăcinile pomului înșile sunt amare și cu toate acestea din ele ies roade care ne plac, tot așa întristarea după voia lui Dumnezeu ne va aduce o mare bucurie.

Știu cei ce adesea s-au rugat și-au vărsat lacrimi în suferință, câtă bucurie au cules, cum și-au simțit conștiința curățită și de jos s-au ridicat cu o și mai mare de nădejde.

Cum totdeauna am zis, nu din firea lucrurilor, ci din înclinările noastre se ivesc, necontenit, întristarea sau bucuria. Așadar, de vom face ca ele să fie ceea ce se cade să fie, avem bun temei de bucurie neamestecată. Cât privește trupul, felul văzduhului și înrâuririle dinafară îi pricinuiesc mai puțin rău sau mai puțin bine decât propria lui alcătuire. Tot asemenea este și pentru suflet, ba încă mai limpede, căci asupra trupului vine de se năruie trebuința cea trupească, pe când, pentru suflet, totul este atârnător de voință.

Dacă râvniți după mulțumire, nu urmăriți bogăția, nici sănătatea trupească, nici slavă, nici puterea, nici luxul, nici ospețele desfătătoare, nici veșmintele de mătase, nici ogoarele mănoase, nici casele arătoase, nimic asemenea acestora.

Ci căutați înțelepciunea cea după Dumnezeu, și alegeți calea virtuții. Și nimic din ce este, nimic din ce poate fi, nu va avea tăria să vă mâhnească. Ce zic eu să vă mâhnească? Ceea ce mâhnește pe alții, vouă vă va spori bucuria…
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #356  
Vechi 15.09.2014, 20:52:31
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit "Viata mea in Hristos"

Sfantul Ioan din Kronstadt - Traia in Hristos si cu Hristos prin slujirea dumnezeiestii Liturghii. Din ea isi tragea puterea de a continua marea sa lucrare pastorala. Jumatate de veac din 1885 si pana in 1908, a slujit aproape zilnic si n-a incetat pana in ultima clipa sa sfatuiasca, sa mangaie si sa calauzeasca.
Multe au fost inimile care langa el au inviat trupeste si sufleteste. Cu un remarcabil simt al concretului, el a reusit sa reimpuna in constiinta contemporanilor insasi realitatea "pragmatica", liturgica si sacramentala, personala si comunitara, mistica si sociala a Bisericii. in fata reductiei simplificatoare a crestinismului la morala, la etica si pietatea individuala, Biserica reapare din nou ca realitate divino-umana intrupata in cult si caritate, ca o comuniune vie ("familie") a oamenilor in Hristos si Duhul Sfant, cu Dumnezeu, cu sfintii si cu ingerii, ca loc al Adevarului si Libertatii autentice.

Poporul a gasit in el un parinte plin de dragoste, au recunoscut in el pe adevaratul indrumator, pe pastorul cel bun si pe urmatorul lui Hristos. Dumnezeiasca Liturghie era pentru parintele Ioan tot ceea ce omul poate avea pe pamant mai inalt si mai sfant. Liturghiile savarsite de el erau cutremuratoare, era un om de taina al inimii daruit rugaciunii cu o mare caldura, ocrotitor al tuturor neputinciosilor si al oamenilor marginalizati - multi dintre acestia au fost insufletiti de el si calauziti catre Biserica lui Hristos. Toate acestea alaturi de darul facerii de minuni cu care atat de bogat l-a impodobit Dumnezeu. Iata insa ce spunea despre Sfanta Liturghie: "Domnul isi arata indelunga rabdare fata de lume, se arata milostiv tocmai pentru ca inca se mai savarseste Sfanta Liturghie. Daca lumea nu ar fi avut preacuratul Trup si preacuratul sange al Domnului, s-ar fi lipsit de supremul bine, de adevarata viata si de darul sfintirii. Liturghia este adevaratul ferment al vietii duhovnicesti, ceresti si sfinte care lucreza in omenire. Liturghia este lumina sufletului nostru, nadejdea si taria noastra".

http://www.crestinortodox.ro/religie...adt-87660.html
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #357  
Vechi 23.09.2014, 20:02:21
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Lightbulb ,,Gandirea patristica si gandirea economica"

,,Sfinții Părinți ne pun la îndemână o tâlcuire de o importanță cardinală, am zice noi, și anume: făgăduința Domnului Hristos pentru bunătățile cerești este totodată însoțită și de făgăduința Sa pentru cele pământești. Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care și-a lăsat casă, sau frați, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copil, sau țarină pentru Mine și pentru Evanghelie, și să nu ia însutit - acum, în vremea aceasta, de prigoniri - case și frați și surori și mame și copii și țarine, iar în veacul ce va să vină: viață veșnică" (Marcu 10, 29-30).

Reiese că făgăduința dată de Domnul Hristos vizează simultan ambele planuri ale existenței umane: cel pământesc și cel ceresc. Astfel: în plan ceresc, făgăduința Mântuitorului se referă la faptul că sărăcirea milostivă, lepădarea de bogăția ca patimă, aduce transfigurarea bunurilor materiale, jertfite de la consumul din viața trecătoare pământească, în bunuri duhovnicești, ca merinde agonisite în viața pământească trecătoare pentru a fi consumate în viața cerească veșnică; în plan pământesc, făgăduința se referă la faptul că sărăcirea milostivă în bunuri materiale, lepădarea de bogăția ca patimă, aduce răsplată însutită în bunuri materiale. Ceea ce echivalează cu formularea paradoxală: lepădarea bogăției în bunuri materiale îmbogățește în bunuri materiale. În final, ca o încununare a tâlcuirii adevărurilor revelate, Sfinții Părinți duc până la limita consecințelor lor îndemnurile paradoxale de învățătură pe care le dau: Împrăștie-ți, dar, bogăția, ca să n-o pierzi! N-o ține la tine, ca s-o ai! Aruncă-o, ca s-o păstrezi! Cheltuiește-o, ca s-o câștigi! îndeamnă Sfântul Ioan Gură de Aur."

Interviul complet cu domnul profesor Costea Munteanu, doctor in economie, poate fi citit aici

Last edited by Pelerin spre Rasarit; 23.09.2014 at 20:04:58.
Reply With Quote
  #358  
Vechi 24.09.2014, 02:30:18
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit Vezi mesajul
Interviul complet cu domnul profesor Costea Munteanu, doctor in economie, poate fi citit aici
Un interviu interesant si aproape un act de curaj in contextul lumii academice de azi. Mereu m-am intrebat: daca s-ar lua oamenilor dorinta de inavutire, ce anume ar impinge economia inainte ? "Dumnezeu" este raspunsul profesorului Munteanu.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #359  
Vechi 24.09.2014, 19:09:29
Pelerin spre Rasarit
Guest
 
Mesaje: n/a
Arrow

Citat:
În prealabil postat de Mihnea Dragomir Vezi mesajul
Un interviu interesant si aproape un act de curaj in contextul lumii academice de azi. Mereu m-am intrebat: daca s-ar lua oamenilor dorinta de inavutire, ce anume ar impinge economia inainte ? "Dumnezeu" este raspunsul profesorului Munteanu.
Doua exceptionale predici,le-as pune drept concluzie la acel interviu,le puteti gasi in doua scrieri ale Sfantului Ambrozie al Milanului.Prima dintre ele se refera la Nabot israelitul, cred ca se regaseste intr-un volum intitulat ,,Scrieri".A doua predica, cu tema ,,saracii sunt mai valorosi decat aurul", o gasiti in ,,Despre indatoriri". Eu le am pe ambele dar trebuie traduse si momentan nu am timpul necesar din pacate.Daca nu le puteti gasi imi spuneti si cu prima ocazie le traduc.Numai bine.
Reply With Quote
  #360  
Vechi 25.09.2014, 10:28:59
forever... forever... is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.09.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 274
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit Vezi mesajul


Dintre ceilalți Sfinți Părinți, Biserica îi cinstește cu titlul special de superioritate pe trei: Sfântul Vasile cel Mare, (* 379), Sfântul Grigorie de Nazianz (* 390) și Sfântul Ioan Gură de Aur (* 407), numindu-i mari învățători ai Bisericii.
Despre Sfântul Ioan Gură de Aur se pot afla mai multe din romanul lui Constantin Virgil Gheorghiu, "Gură de Aur, atletul lui Hristos".

ftp://ftp.logos.md/Biblioteca/_Colec...%20Hristos.pdf

Am găsit în carte un episod impresionant, despre evenimentele petrecute in Antiohia in anul 387, respectiv pericolul exterminării totale a locuitorilor Antiohiei ca urmare a dărâmării statuilor împăratului Teodosie și ale membrilor familiei sale, din cauza impunerii unor obligații fiscale suplimentare.

Sfântul Ioan Gură de Aur, preot în Antiohia în acea vreme și predicator renumit, încearcă să îi convingă pe antiohieni să nu le fie teamă de moarte, crezând că prin atitudinea lor curajoasă ar fi putut chiar să îi convingă pe sodați și pe călăi să înceteze masacrul.

Dar antiohienii au fost slabi. Erau pierduți pentru că le era teamă de moarte. Dar Gură de Aur îi iubea pe oameni, așa cum învățase Iisus pe munte, nu numai pentru calitățile lor, dar chiar și cu defectele lor. Și voia să-i salveze acum pe oameni de la masacru, deși fuseseră slabi. Dar pentru a-i dezarma pe soldați, pe polițiști și magistrați, Gură de Aur avea nevoie de adevărați creștini, care să meargă la moarte cu surâsul pe buze și plini de măreție.
Gură de Aur și-a adus aminte că existau pe pământ creștini autentici, adică oameni care-și puteau oferi viața cu aceeași nepăsare cu care ofereau o haină veche. Acești creștini adevărați erau eremiții și asceții deșertului și ai vârfurilor munților. Erau pustnicii, vechii colegi de singurătate ai lui Gură de Aur. "Anahoreții sunt păstrătorii comorii învățăturii și ai religiei apostolilor."
Conduși în fața călăilor, acești eremiți ar fi făcut să înceteze masacrul, i-ar fi uimit prin atâta măreție creștină; Gură de Aur a trimis deci mesageri în deșert, pe vârfurile munților, în locurile cele mai ascunse unde trăiau anahoreții. Era greu să-i găsească. Unii dintre ei erau zidiți în peșteri și doar un mic orificiu în zid îngăduia unui frate să le dea puțină apă și legume din când în când. Alții erau ascunși pe vârfurile munților unde doar pasărea în zbor putea pătrunde. Alții erau în inima deșertului. Alții, în adâncul pădurilor.
Gură de Aur cunoștea locurile și pe pustnici. Trăise șase ani printre ei. Le-a trimis un mesaj, i-a implorat să apară neîntârziat în Antiohia pentru a-i salva pe frații lor de la moarte și de la tortură.
Nu se știe în ce fel a fost difuzat acest mesaj. Dar el a ajuns până la ultima peșteră, până la cel mai îndepărtat și mai izolat dintre pustnici. Toți au primit mesajul lui Gură de Aur și eremiții au început să-și facă apariția în Antiohia. Erau adevărați creștini care nu se înspăimântau nici de moarte, nici de durere. Erau ca Pavel. Erau ca Iisus. Erau creștini. Și veneau unul după celălalt. Unii erau goi. Alții erau îmbrăcați în zdrențe. Alții erau acoperiți cu piei de animale. Unii dintre ei nu mai erau decât piele și os. Cu bărbile și părul până la centură, cu toiege mari au apărut în Antiohia. Pentru a face să înceteze masacrul.
...
Gură de Aur se gândea la convocarea trimisă asceților. Știa că asceții puteau încăleca crocodilii și traversa Nilul. Sfinții deșertului puteau îmblânzi fiarele sălbatice și barbarii. El îi chemase pe acești sfinți la Antiohia.
I-a chemat ca să realizeze o minune mai grea decât îmblânzirea crocodililor, a leilor, a tigrilor și sălbaticilor. I-a chemat sfinții deșertului ca să-i îmblânzească pe judecători, pe polițiști și pe soldați. Singur Sfântul Pavel reușise până la acea dată să-i îmblânzească pe judecători, pe polițiști și pe soldați.
Îi aștepta pe sfinții asceți cu emoție. Căci este un lucru cumplit de greu să găsești un rest de inimă la un polițist. Dar Gură de Aur avea o credință imensă. Credea din toată ființa sa, chiar atunci când rațiunea îi spunea că nu mai e posibil să creadă.
Într-o bună zi sfinții și-au făcut apariția pe străzile Antiohiei. Ca și cum ar fi căzut din cer. Nu aveau nimic uman în aspectul lor. Unii erau aproape lipsiți de veșminte: nu erau decât chelete acoperite cu piele arsă de soare. Alții aveau trupul învelit în piei de animale. Gură de Aur a strigat: "Ei, care de atâția ani erau închiși în peșterile lor... părăsiți pe stâncile lor, în chiliile lor, au alergat aici din toate părțile, asemenea îngerilor coborâți din ceruri."
Oameni săraci care aveau drept întreagă avere o haină grosolană, care duceau cea mai aspră viață, a căror existență era chiar ignorată înainte, care trăiau în mijlocul munților și în păduri. "... Acești sfinți coborau acum pe străzile Antiohiei îndoliate." Străzile erau pline de aceste sfinte personaje "a căror singură prezență slujea de mângâiere nenorociților noștri concetățeni și îi îndemna să disprețuiască dezastrele care îi amenințau".
Sfinții deșertului veneau să-i salveze de la masacru pe oamenii „pe care nu-i mai văzuseră niciodată, pe care nu-i auziseră niciodată vorbind, cu care nu avuseseră niciodată legături, pe care îi cunoșteau numai prin nefericirea lor. Pe aceștia i-au iubit într-atât, încât dacă ar fi avut o infinitate de vieți, le-ar fi dat de bunăvoie pentru a-i salva pe acești nefericiți.

Last edited by forever...; 25.09.2014 at 17:56:58.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Viata Sfantului Simeon cel Nebun dupa Hristos Nestiut Generalitati 4 10.04.2014 20:58:59
Mihai Viteazul - o viata inchinata lui Hristos mirelat Biserica Ortodoxa in relatia cu alte confesiuni 23 25.09.2013 04:44:16
Dogmatica Patristica Ortodoxa myself00 Generalitati 7 10.09.2012 20:23:37
Despre trupurile inviate in patristica Mihnea Dragomir Sfinti Parinti (Patrologie) 99 29.05.2012 15:09:59
Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos Calea, Adevarul si Viata tatolivia Intrebari utilizatori 0 09.10.2011 16:10:56