Stiinta si razboiul sfarsitului lumii

[JustNicol]

"Cuvant inainte

Cartea de fata este un indemn la reflelxie adresat tuturor celor care simt sau intuiesc ca ceva fundamenatal s-a achimbat in viata lor in ultimii ani; nimic nu mai este ca inainte. Ce se intampla cu noi? Care este cheia intelegerii vremurilor in care traim? Catre ce ne indreptam? Sunt intrebari care plutesc in aer si care, odata cu trecerea timpului, imbraca tot mai mult un accent dramatic.
Nu de mult intr-un studiu realizat de o echipa de cercetatori americani se facea o constatare destul de ciudata: din punct de vedere psihologic oamenii se comporta astazi, reactioneaza, intr-un fel foarte asemenator cu cei aflati intr-o zona de razboi. O tenisune uriasa este resimtita de toti. Sentimentul pericolului planeaza, si oamenii se simt terorizati.
Unii mucesc pana la epuizare ca sa poata supravietui, si nu stiu cum a mai trecut o zi, iar altii se arunca cu disperare in tot felul de distractii, de parca ar trai ultimele zile ale vietii si ar vrea sa uite cu tot de acesta. Trecututl a disparut sub bombardamentul stirilor care ne absoarbe intreaga atentie, ca si cum de acele informatii ar depinde viata noastra. Viitorul a devenit un continuu prezent care ne surprinde permanent, somandu-se sa ne traim clipa.Ritmul este ametitor si epuizant, incat aproape nimeni nu mai are ragazul sa se adune pentru a-si pune ordine in viata, pentru a-si implini un vis din copilarie. Un sociolog german chiar observa ca cea mai mare criza a lumii contemporane nu este cea a petrolului, ci a acelui interval de liniste si pace in care sa fim singuri cu noi insine sau cu cei pe care ii iubim, departe de valtoarea mediatica a stirilor si a zgomotului cotidian, a grijilor si a lui "ce se mai intampla in lume".
Cu toate aceste ni se spune permanent ca o ducem mai bine decat oricand alta data in istorie.Aparent este greu de contrazis acest lucru. Avem masini si calculatoare, ne desfatam in fata televizoruluisi ne bucuram de multitudinea produselor care ni se ofera.Optiunile sunt nelimitate.Atunci, unde e razboiul? Sa fie vorba despre conflictul intre generatii, despre asa-zisul razboi al sexelor adus tot mai des in discutie in mediile occidentale sau este vorba despre un razboi cultural si informational generat de socul viitorului. Este greu de identificat inamicul care provoaca astazi atata suferinta omenirii, intr-o lume care dincolo de zambetul publicitar ascunde multe depresii si sinucideri decat oricand altadata in istorie. In acesta discutie s-au indreptat cercetarile noastre: in cunoasterea adevarului, un adevar indispensabil supravietuirii razboiului in care ne-a aruncat modernitatea. Un razboi apasator, al nervilor, al terorii psihice, al fantasmelor si al schimbarii. Catre ce ne indreptam, vom incerca sa aflam analizand cateva dintre cele mai importante provocari la care trebuie sa faca fata omenirea astazi si la care fiecare dintre noi este de dorit sa avem propriul raspuns."

Virgiliu Gheorghe (autorul cartii)

Se acutizeaza revolta omului,fiare devenind intre noi, contra lui Dumnezeu si probabil ca se scurteaza si timpul nostru.Toate poruncile lui Dumnezeu sunt incalcate cu brutalitate,intr-o lume care,in marea ei majoritate,se pare ca a decis sa mearga pe drumul ei propriu,rupt de Dumnezeu,fie si daca se termina intr-o prapastie.Exista o singura,si doar una,cale pentru ca sa rascumparam vremurile,sa nu ne ducem in pierzanie.Nu mai multe,acesta este semnul compromisului care deja ne ucide incet si sigur.Probabil ca o parte vor merge pe calea cea stramta,Dumnezeu sa-i ajute.Restul,care au decis,cumva,sa mearga cum le spunea firea pamanteasca,vor trece odata la fel cum va trece si lumea asta(II Petru 3,3-10).Dumnezeu,in marea sa mila si dragoste,sa ne ajute,sa nu le lase-n nebunia noastra,in spiritul nostru lumesc,lipsit de bucurie,de dedicare,de traire.Apostolul Ioan,cu o dragoste crestina straina de pustiul nostru sufletesc, spunea: ,,Nu iubiţi lumea, nici cele ce sunt în lume. Dacă cineva iubeşte lumea, iubirea Tatălui nu este întru el;Pentru că tot ce este în lume, adică pofta trupului şi pofta ochilor şi trufia vieţii, nu sunt de la Tatăl, ci sunt din lume.Şi lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac.Copii, este ceasul de pe urmă.."

___________________

Exista un pericol real,motivat de neputinta umana,de a ni-l imagina pe Dumnezeu dupa mintea noastra,nu dupa cum s-a revelat EL.Un mic idol,destinat a ne accepta,precum un batranel pasnic,care nu deranjeaza pe nimeni,cu toata greselile noastre,facand un compromis pe regula ucigatoare ,,lasa ma ca nu esti mai rau ca altii,intra si tu pe sub gard pe un colt de Rai".Sa ne fereasca Dumnezeu Cel Viu de un asa idol mort.Mesajul lui Hristos,asa cum l-a spus EL si cum a fost transmis si de Apostoli,este unul radical,dar nu in sens lumesc,revolutii politico-sociale asteptau si evreii si nu au inteles,orbiti de duhul lumesc, cand li s-a spus: ,,Ierusalime, Ierusalime, de cate ori voit-am să adun pe fiii tai cum aduna gaina puii sai sub aripi, dar n-ati voit".Este un mesaj al transformarii radicale,nu poate incapea si Dumnezeu si mamona in aceiasi inima,nu putem sa-l impartim pe Dumnezeu cu lumea,ori ne schimbam ori ne ducem cu lumea.Mantuitorul ne-a stiut neputiinta,stie ca nu putem singuri asa ceva dar tot EL a spus: ,,Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea."
______________________

Chiar un bun prieten mi-a zis recent: ,,Auzi,crezi ca daca crestinii de la inceputuri,sau din timpul prigoanelor,erau ca noi,ce s-ar fi intimplat?Unde am pierdut pe drum ce am primit?".Ma gandeam,cand voi ajunge-n fata lui Dumnezeu,mai devreme sau mai tarziu,si poate ma va intreba:,,Spune-mi o zi din viata ta care chiar mi-ai dat-o mie,din toata inima si cu tot sufletul tau".Nu stiu ce i-as raspunde,probabil ca fiecare zi a fost doar un comod compromis,in care ii ceream nu sa imi dea putere sa fac voia Lui ci sa imi aprobe calea aleasa de mine.Fie si numai porunca a-III-a si o incalc zilnic,nu ca as injura folosind Numele Domnului(multi rasuflam usurati multumindu-ne cu atat).Expresia ebraica folosita pentru ,,a lua" are sensul de ,,a inalta",la fel cum o faci intr-o rugaciune publica,adica doresti ca taria rugaciunii sa se inalte pana la Dumnezeu.Expresia ,,in desert" traduce o alta expresie ebraica a carei semnificatie era sa transmita ideea unei furtuni care strabate un tinut arid lasand totul pustiu in spate.Adica sa nu inalti catre Dumezeu rugaciuni care sunt precum aceea furtuna in pustiu,multe vorbe goale,superficiale,goale de traire,ce aduc doar praf,in fata Domnului,doar goliciunea noastra nenorocita.Atunci ii iei Numele-n desert,iar motivul este cel aratat in Evanghelia dupa Matei 15,8: "Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine."

Un sfant spunea,imi cer scuze da nu mai stiu cine,ca fiecare dintre noi,slab fiind,lasa sa-i cada Crucea.Important este sa te intorci de unde ti-a cazut,sa o ridici si sa ti-o porti,fiecare avand una dupa puterile sale,a purtat-o Hristos pe cea pe care noi nu am fi putut sa o purtam.Nu vom fi niciodata singuri in acest drum spre mantuire.Dumnezeu sa ne ajute.

[Yasmina]

A lua numele Domnului in desert se intampla si in situatiile in care una-doua spui cu indignare"Doamne Dumnezeule!" sau "Iisuse Cristoase!"fara un temei legat de evenimentul in sine care precede aceasta invocatie.
Cred ca se refera la desacralizarea notiunii de Dumnezeu,de rostirea numelui Lui pur si simplu,aiurea in situatii in care nu se impune.

Cineva te calca pe picior,iar tu exclami"Iisuse Cristoase,ce tare m-ai calcat!"Pana la urma,din context se intelege ca insusi Iisus te-a calcat :)

[Tartaruga]

În prealabil postat de JustNicol

"Cuvant inainte

Cartea de fata este un indemn la reflelxie adresat tuturor celor care simt sau intuiesc ca ceva fundamenatal s-a achimbat in viata lor in ultimii ani; nimic nu mai este ca inainte. Ce se intampla cu noi? Care este cheia intelegerii vremurilor in care traim? Catre ce ne indreptam? Sunt intrebari care plutesc in aer si care, odata cu trecerea timpului, imbraca tot mai mult un accent dramatic.
Nu de mult intr-un studiu realizat de o echipa de cercetatori americani se facea o constatare destul de ciudata: din punct de vedere psihologic oamenii se comporta astazi, reactioneaza, intr-un fel foarte asemenator cu cei aflati intr-o zona de razboi. O tenisune uriasa este resimtita de toti. Sentimentul pericolului planeaza, si oamenii se simt terorizati.
Unii mucesc pana la epuizare ca sa poata supravietui, si nu stiu cum a mai trecut o zi, iar altii se arunca cu disperare in tot felul de distractii, de parca ar trai ultimele zile ale vietii si ar vrea sa uite cu tot de acesta. Trecututl a disparut sub bombardamentul stirilor care ne absoarbe intreaga atentie, ca si cum de acele informatii ar depinde viata noastra. Viitorul a devenit un continuu prezent care ne surprinde permanent, somandu-se sa ne traim clipa.Ritmul este ametitor si epuizant, incat aproape nimeni nu mai are ragazul sa se adune pentru a-si pune ordine in viata, pentru a-si implini un vis din copilarie. Un sociolog german chiar observa ca cea mai mare criza a lumii contemporane nu este cea a petrolului, ci a acelui interval de liniste si pace in care sa fim singuri cu noi insine sau cu cei pe care ii iubim, departe de valtoarea mediatica a stirilor si a zgomotului cotidian, a grijilor si a lui "ce se mai intampla in lume".
Cu toate aceste ni se spune permanent ca o ducem mai bine decat oricand alta data in istorie.Aparent este greu de contrazis acest lucru. Avem masini si calculatoare, ne desfatam in fata televizoruluisi ne bucuram de multitudinea produselor care ni se ofera.Optiunile sunt nelimitate.Atunci, unde e razboiul? Sa fie vorba despre conflictul intre generatii, despre asa-zisul razboi al sexelor adus tot mai des in discutie in mediile occidentale sau este vorba despre un razboi cultural si informational generat de socul viitorului. Este greu de identificat inamicul care provoaca astazi atata suferinta omenirii, intr-o lume care dincolo de zambetul publicitar ascunde multe depresii si sinucideri decat oricand altadata in istorie. In acesta discutie s-au indreptat cercetarile noastre: in cunoasterea adevarului, un adevar indispensabil supravietuirii razboiului in care ne-a aruncat modernitatea. Un razboi apasator, al nervilor, al terorii psihice, al fantasmelor si al schimbarii. Catre ce ne indreptam, vom incerca sa aflam analizand cateva dintre cele mai importante provocari la care trebuie sa faca fata omenirea astazi si la care fiecare dintre noi este de dorit sa avem propriul raspuns."

Virgiliu Gheorghe (autorul cartii)

Nu sunt convinsa ca aceasta perceptie este una generalizata. Atat eu cat si multi altii pe care ii cunosc suntem multumiti ca ne-am nascut in aceste vremuri si nu in altele din trecut. Trecutul este plin de razboaie si se stie bine ca pe timp de razboi, din cauza simtului de autoconservare din om, sinuciderile scad foarte mult. Asta nu inseamna ca lumea o duce mai bine pe timp de razboi ci exact contrariul. In razboi este multa suferinta, nu se compara nici pe departe cu confortul pe care il avem acum pe timp de pace, pacea cea mai lunga din istoria Europei.