Sfantul Serafim de Sarov despre dobandirea Sfantului Duh

[cristiboss56]

1-Vai noua daca El ne gaseste prea-incarcati de grijile si necazurile acestei vieti! Caci cine va putea sa duca supararea Sa, cine va suporta mania fetei Sale? De aceea s-a spus: "Privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita." (Marcu 14:38), adica sa va lipsiti de Duhul lui Dumnezeu, caci privegherea si rugaciunea ne aduc harul Sau.
2- Fiecare fapta buna, facuta din dragoste pentru Hristos, ne daruieste harul Duhului Sfant, dar rugaciunea ne da acest har in mod deosebit, pentru ca intotdeauna este la indemana, ca o unealta de dobandire a harului Duhului Sfant.

3- Vom fi fericiti intr-adevar daca Domnul Dumnezeu ne afla pazindu-ne si plini de darurile Sfantului Sau Duh. 4-Sa ne rugam numai pana cand Dumnezeu Duhul Sfant se pogoara asupra noastra, cu harul Sau ceresc, in masura cunoscuta de El. Si cand El binevoieste sa ne viziteze trebuie sa ne oprim din rugaciune. Pentru ce ar trebui atunci sa ne rugam Lui, "Vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pre noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre", cand El deja a venit la noi sa ne mantuiasca, pe cei ce ne incredem Lui, si Il chemam cu adevarat cu Numele Sau cel sfant, ca sa-L putem primi cu smerenie si dragoste pe Mangaietorul, in casa sufletelor noastre, flamanzind si insetand dupa venirea Sa?

4- In timpul rugaciunilor in care vorbesti cu Dumnezeu trebuie "sa fii linistit" in ceea ce priveste problemele lumesti. Dar iti voi spune, in numele Domnului, ca nu este numai necesar sa fii mort fata de acestea la rugaciune, ci cand prin puterea nemasurata a credintei si a rugaciunii Domnul Dumnezeul nostru Duhul Sfant se indura sa ne viziteze, si vine la noi in intregimea bunatatii Sale nespuse, trebuie sa fim morti si fata de rugaciune.
Sufletul vorbeste in timpul rugaciunii, dar la pogorarea Duhului Sfant trebuie sa ramanem intr-o tacere desavarsita, pentru a asculta limpede si cu intelegere toate cuvintele vietii vesnice pe care El se va milostivi atunci sa ni le spuna.

5-Sunt trebuitoare atat trezvia deplina a sufletului si a duhului, cat si neprihanirea feciorelnica a trupului. Aceleasi cerinte au fost facute la Muntele Horev, cand israilitilor li s-a spus ca nici macar sa nu isi atinga nevestele, vreme de trei zile, inainte de aparitia lui Dumnezeu pe Muntele Sinai. Caci Dumnezeul nostru este un foc ce arde tot ce este necurat, si nimeni cu trupul sau duhul intinat nu poate intra in partasie cu Dansul.
<< va urma >>

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Leonid7

Stiu acest capitol al Sfantului Serafim,de foarte mult timp,si il recitesc periodic,cand imi cade in mana.Insa opinia mea,este ca daca ai ceva de spus la ceea ce spune parintele Serafim,trebuie sa o faci cu cuvintele tale,nu sa reproduci ceea ce scrie in carte.Eu personal nici nu pot citi mult pe calculator,imi fortez prea mult ochii.Deci ar fi interesant de vazut ce parere avem noi insine despre aceasta povestire foarte raspandita....Cum am putea noi insine dobandi Duhul Sfant,cu metodele noastre ,cum am gandit noi,dupa ce am citit cele spuse de parintele Serafim. Si ,ce alti parinti au dat acelasi sfat,cu alte cuvinte insa? etc etc

Păi, în acest caz, ... foarte frumos îmi pare! Sunt dornic să îţi ascult o primă opinie. Nu te sfii, că doar nu te opreşte nimeni, sper.
La rândul meu îmi voi spune şi eu un gând, o simţire, ceva, dacă am.
Deocamdată mărturisesc că prefer să citesc, motivul fiind simplu: sunt îndatorat cu bucurie Sfântului Serafim, atât cât poate unul ca mine să iubească un sfânt. Şi mă sfiesc să vorbesc despre omul atât de minunat care e Sfântul Serafim. Simt că l-aş nedreptăţi sau murdări cu grosolănia gândurilor mele...
Aş vrea totuşi să particip şi eu cândva la dezbatere, dacă voi avea ceva demn de formulat.
Toate cele bune!

P.S. Materialele oferite de colegii noştri aici pe topic îmi par cât se poate de folositoare, întrucât ne ajută, pe cei care avem nevoie, să ne îmbogăţim imaginea, cugetul, simţirea faţă de Sfântul Serafim şi implicit, evident, faţă de Biserică. Sunt texte ziditoare de suflet, aşa cred. Chiar dacă le-am citit cândva, cred că e folositor să le recitim periodic.

[cezar_ioan]

Sunt îndatorat faţă de Cristian pentru iniţiativa de a posta fragmente din cartea despre Sfântul Serafim. O carte pe care o consider din aceeaşi categorie cu "Stareţul meu, Gheron Iosif Isihastul", "Viaţa" cuviosului Paisie Aghioritul, cartea despre Vlădica pe care o pomenise Cristian pe alt topic şi altele asemenea.
Ca şi în "Vieţile sfinţilor", în astfel de scrieri regăsim un accent aparte, fără de care toată lucrarea noastră poate fi de pomană sau pur şi simplu înşelare: accentul pus pe dobândirea Duhului Sfânt. Sau, după pierderea Lui, accentul pus pe căutarea re-dobândirii. Cazul Sfântului Siluan, unic pentru puterea de a descrie drumul prin pustiul părăsirii, până la înfruntarea făţişă a deznădejdii, chiar.
Un text ca acesta postat de Cristian cred că ne este de maxim folos, întrucât mai întâi ne fereşte de câteva pericole:
- iluzia că participarea mecanică la cele bisericeşti aduce mântuirea
- iluzia că nu e pentru oricine dobândirea Duhului Sfânt, ci doar pentru mari sfinţi (o concepţie elitistă, străină duhului Bisericii, străină chemării Domnului pentru toţi oamenii); uitîndu-se că sfinţii, mici sau mari (ce etichete nepotrivite!) au fost cu toţii extrem de umili, de "mici" - prin sărăcia lor cu duhul, prin smerenie
- iluzia că tratatele de teologie şi multa rugăciune şi multa postire sunt totul şi că aduc de la sine mântuirea
- iluzia că bucuriile credinţei se reduc la dulcegile sau amarele trăiri sentimentale la întâlnirea cu o situaţie sau alta din viaţa liturgică
- iluzia că fără Duhul Sfânt avem vreun cuvânt adevărat în gură
- iluzia mortală că ne putem petrece timpul într-un soi de nepăsare, cu conştiinţa liniştită de îndeplinirea "îndatoririlor" bisericeşti; când de fapt nu suntem decât amorţiţi şi impotenţi în faţa problemei mântuirii şi sfinţirii, fără nici o victorie palpabilă, dacă nu am dobândit pe Duhul Sfânt.

Astfel de texte, care arată scopul eforturilor nevoinţelor şi ascezei creştine aici pe pământ, consider că sunt absolut necesare pentru a avea oarecare imagine corectă despre ce vrea să însemne un zvâc real de pocăinţă.

[Leonid7]

În prealabil postat de cezar_ioan

Păi, în acest caz, ... foarte frumos îmi pare! Sunt dornic să îţi ascult o primă opinie. Nu te sfii, că doar nu te opreşte nimeni, sper.
La rândul meu îmi voi spune şi eu un gând, o simţire, ceva, dacă am.
Deocamdată mărturisesc că prefer să citesc, motivul fiind simplu: sunt îndatorat cu bucurie Sfântului Serafim, atât cât poate unul ca mine să iubească un sfânt. Şi mă sfiesc să vorbesc despre omul atât de minunat care e Sfântul Serafim. Simt că l-aş nedreptăţi sau murdări cu grosolănia gândurilor mele...
Aş vrea totuşi să particip şi eu cândva la dezbatere, dacă voi avea ceva demn de formulat.
Toate cele bune!

P.S. Materialele oferite de colegii noştri aici pe topic îmi par cât se poate de folositoare, întrucât ne ajută, pe cei care avem nevoie, să ne îmbogăţim imaginea, cugetul, simţirea faţă de Sfântul Serafim şi implicit, evident, faţă de Biserică. Sunt texte ziditoare de suflet, aşa cred. Chiar dacă le-am citit cândva, cred că e folositor să le recitim periodic.

Uite sa iti spun un gand: Traim intr-o vreme in care ne este foarte usor sa vorbim despre Dumnezeu,chiar destul de adanc,insa in fapte sa fim saraci foarte.Avem multe carti si citindu-le ne formam mintea oarecum in aceasta directie,ceea ce este bine,insa nu inaintam deloc in fapte concrete ,asta este problema.

[cezar_ioan]

De acord, drag prieten, drag: ce putem, însă, să facem?
Tu, mai întâi, că ai pus problema (dreaptă, dealtfel), spune-ne: ce faci tu?
Răspunde mai întâi la încercarea ta, de vrei să avem şi noi, amărâţii, oarecare nădejde...

Lumină!, în Hristos Domnul!
Lumină!

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

De acord, drag prieten, drag: ce putem, însă, să facem?
Tu, mai întâi, că ai pus problema (dreaptă, dealtfel), spune-ne: ce faci tu?
Răspunde mai întâi la încercarea ta, de vrei să avem şi noi, amărâţii, oarecare nădejde...

Lumină!, în Hristos Domnul!
Lumină!

Tocmai nerabdarea unora de a citi , de a acumula informatii utile si tamaduitoare pentru minte si suflet , va duce la aceasta nenorocite de ignoranta si superficialitate !
Un prim raspuns dat chiar aici in thread :

Se poate zice, intr-un fel, ca dobandirea Duhului Sfant este untdelemnul ce le lipsea fecioarelor celor nebune. Au fost numite nebune doar pentru ca uitasera rodul trebuincios al virtutii, harul Duhului Sfant, fara de care nimenea nu este si nu poate fi mantuit, caci: "Prin Duhul Sfant fiecare suflet este inviorat, iar prin curatire este transfigurat si luminat de Sfinta Treime, intr-o Sfanta taina."

[cristiboss56]

În prealabil postat de cezar_ioan

De acord, drag prieten, drag: ce putem, însă, să facem?
Tu, mai întâi, că ai pus problema (dreaptă, dealtfel), spune-ne: ce faci tu?
Răspunde mai întâi la încercarea ta, de vrei să avem şi noi, amărâţii, oarecare nădejde...

Lumină!, în Hristos Domnul!
Lumină!

Credinta fara FAPTE este moarta 100 % , o sti foarte bine si o stiu si cei "nepriceputi" si "framantati" de tot felul de nimicuri de tip mahala , caci asa sunt unii , vin , tulbura , ranjesc si pleaca in nebunia lor !
Imi esti martor , bun prieten , ca am scris de mii de ori pe acest forum , ca daca dupa fiecare Sfanta Marturisire a noastra in fata Duhovnicului , nu iinlaturam pentru totdeauna un pacat cat de mic , il pomenim pe Dumnezeu doar cu buzele si nimic mai mult , ori nu cred ca cineva de aici asta isi doreste .Aici intervine si forta tainica de nepatruns a Duhului Sfant , si tocmai de aceea am adus aceast text despre Duhul Sfant , si tu sti cel mai bine asta frate Ioane !

[cristiboss56]

O mica paranteza in afara subiectului , te rog sa-i pomenesti pentru luminare si indreptare pe Userii "fosti "si actuali : Leonte si Daniel777 !
Sa revenim la subiect , cu iertare pentru paranteza aceasta necesara . . . !

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

Cateva idei principale rezultate din lecturarea textului de fata :

1-Vai noua daca El ne gaseste prea-incarcati de grijile si necazurile acestei vieti! Caci cine va putea sa duca supararea Sa, cine va suporta mania fetei Sale? De aceea s-a spus: "Privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita." (Marcu 14:38), adica sa va lipsiti de Duhul lui Dumnezeu, caci privegherea si rugaciunea ne aduc harul Sau.
2- Fiecare fapta buna, facuta din dragoste pentru Hristos, ne daruieste harul Duhului Sfant, dar rugaciunea ne da acest har in mod deosebit, pentru ca intotdeauna este la indemana, ca o unealta de dobandire a harului Duhului Sfant.

3- Vom fi fericiti intr-adevar daca Domnul Dumnezeu ne afla pazindu-ne si plini de darurile Sfantului Sau Duh. 4-Sa ne rugam numai pana cand Dumnezeu Duhul Sfant se pogoara asupra noastra, cu harul Sau ceresc, in masura cunoscuta de El. Si cand El binevoieste sa ne viziteze trebuie sa ne oprim din rugaciune. Pentru ce ar trebui atunci sa ne rugam Lui, "Vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pre noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre", cand El deja a venit la noi sa ne mantuiasca, pe cei ce ne incredem Lui, si Il chemam cu adevarat cu Numele Sau cel sfant, ca sa-L putem primi cu smerenie si dragoste pe Mangaietorul, in casa sufletelor noastre, flamanzind si insetand dupa venirea Sa?

4- In timpul rugaciunilor in care vorbesti cu Dumnezeu trebuie "sa fii linistit" in ceea ce priveste problemele lumesti. Dar iti voi spune, in numele Domnului, ca nu este numai necesar sa fii mort fata de acestea la rugaciune, ci cand prin puterea nemasurata a credintei si a rugaciunii Domnul Dumnezeul nostru Duhul Sfant se indura sa ne viziteze, si vine la noi in intregimea bunatatii Sale nespuse, trebuie sa fim morti si fata de rugaciune.
Sufletul vorbeste in timpul rugaciunii, dar la pogorarea Duhului Sfant trebuie sa ramanem intr-o tacere desavarsita, pentru a asculta limpede si cu intelegere toate cuvintele vietii vesnice pe care El se va milostivi atunci sa ni le spuna.

5-Sunt trebuitoare atat trezvia deplina a sufletului si a duhului, cat si neprihanirea feciorelnica a trupului. Aceleasi cerinte au fost facute la Muntele Horev, cand israilitilor li s-a spus ca nici macar sa nu isi atinga nevestele, vreme de trei zile, inainte de aparitia lui Dumnezeu pe Muntele Sinai. Caci Dumnezeul nostru este un foc ce arde tot ce este necurat, si nimeni cu trupul sau duhul intinat nu poate intra in partasie cu Dansul.
<< va urma >>

6-Mare este puterea rugaciunii, iar ea aduce indeosebi Duhul lui Dumnezeu, si este cel mai usor de savarsit pentru toata lumea. Vom fi fericiti intr-adevar daca Domnul Dumnezeu ne afla pazindu-ne si plini de darurile Sfantului Sau Duh. Atunci putem nadajdui plini de incredere ca "vom fi rapiti… in nori ca sa intampinam pe Domnul in vazduh" (1 Tesalonicieni 4:17) Care vine "cu putere multa si cu slava" (Marcu 13 :26) "sa judece vii si mortii" (1 Petru 4:5) si "va rasplati fiecaruia dupa faptele sale" (Matei 16:27).
<< va urma >>

[adam000]

În prealabil postat de cristiboss56

. 4-Sa ne rugam numai pana cand Dumnezeu Duhul Sfant se pogoara asupra noastra, cu harul Sau ceresc, in masura cunoscuta de El. Si cand El binevoieste sa ne viziteze trebuie sa ne oprim din rugaciune. Pentru ce ar trebui atunci sa ne rugam Lui, "Vino si Te salasluieste intru noi si ne curateste pre noi de toata intinaciunea si mantuieste, Bunule, sufletele noastre", cand El deja a venit la noi sa ne mantuiasca, pe cei ce ne incredem Lui, si Il chemam cu adevarat cu Numele Sau cel sfant, ca sa-L putem primi cu smerenie si dragoste pe Mangaietorul, in casa sufletelor noastre, flamanzind si insetand dupa venirea Sa?

Ceva imi pare profund gresit la acest fragment; imi vine greu sa cred ca a fost scris de un sfant.
Cum adica "Sa ne rugam numai pana cand Dumnezeu Duhul Sfant se pogoara asupra noastra"?
Si dupa aceea, ce? Sa nu ne mai rugam? La o prima impresie explicatia data pare logica, dpdv al logicii mecanice, limitate. Insa daca te gandesti ca Dumnezeu este necuprins, atunci inseamna ca si cunoasterea Lui Dumnezeu care se releva prin Duhul Sfant, este necuprinsa, nelimitata, un urcus duhovnicesc mereu mai mult, pe masura ce omul poate sa Il primeasca - deci cu atat mai mult, ar trebui ca omul sa se roage! Cu atat mai mult cu cat primind, intelege, pretuieste si doreste Darul Lui Dumnezeu!