Depresia

[Mihailc]

Eu că intenţia a fost rea din partea voastră. Nu ştiu dacă aţi citit bine, dar florinna01 nu are nevoie de informaţii generale (şi inutile) despre depresie, ci ajutor de la persoane care fie au trecut prin aşa ceva şi pot să-i relateze experienţa lor, fie sunt dispuşi să-şi facă timp să o ajute în mod concret, organizând una sau mai multe întâlniri, invitaţie la o biserică unde n-a mai fost, la o întâlnire cu tinerii unei parohii etc.

[heaven]

În prealabil postat de Mihailc

Heaven şi sunray, de unde aţi luat informaţiile despre depresie? De pe wikipedia sau dintr-un curs "de specialitate" de la vreo facultate fantomă care organizează cursuri prin şcoli generale?
Decât să postaţi banalităţi din reviste pentru femei, mai bine stabiliţi o întâlnire cu persoana în cauză şi ajutaţi-o în mod real.

Noi aici pălăvrăgim foarte mult însă trebuie să ne stabilim şi limite. De exemplu unui depresiv, "părerea", "impresia personală" şi "sfătoşenia" pot face mai mult rău decât bine!

Personal le-am luat inclusiv din practica efectuata intr-un spital care se ocupa de pacienti care sufera de nevroze,depresii,dar si din studiile si practica altor oameni care au studiat si au tratat aceasta afectiune.
Dumneata pe ce iti bazezi afirmatiile?Si ce ar insemna mai concret sa stabilesti o intalnire cu persoana pentru a o ajuta in mod real?Imi poti da un exemplu de ajutor real in acest sens?
Iar referitor la pareri,imi pare rau,insa in cazul in care nu ai observat,ne aflam pe un forum public unde oamenii exact asta fac:cer si ofera pareri...

[Mihailc]

În prealabil postat de Mihailc

Eu că intenţia a fost rea din partea voastră. Nu ştiu dacă aţi citit bine, dar florinna01 nu are nevoie de informaţii generale (şi inutile) despre depresie, ci ajutor de la persoane care fie au trecut prin aşa ceva şi pot să-i relateze experienţa lor, fie sunt dispuşi să-şi facă timp să o ajute în mod concret, organizând una sau mai multe întâlniri, invitaţie la o biserică unde n-a mai fost, la o întâlnire cu tinerii unei parohii etc.

Rectific (partea bolduită) : Eu cred că intenţia nu a fost rea din partea voastră. Scuze pentru greseala de redactare!

[Mihailc]

În prealabil postat de heaven

Personal le-am luat inclusiv din practica efectuata intr-un spital care se ocupa de pacienti care sufera de nevroze,depresii,dar si din studiile si practica altor oameni care au studiat si au tratat aceasta afectiune.
Dumneata pe ce iti bazezi afirmatiile?Si ce ar insemna mai concret sa stabilesti o intalnire cu persoana pentru a o ajuta in mod real?Imi poti da un exemplu de ajutor real in acest sens?
Iar referitor la pareri,imi pare rau,insa in cazul in care nu ai observat,ne aflam pe un forum public unde oamenii exact asta fac:cer si ofera pareri...

În afară afară de faptul că îţi sare ţandăra rapid şi disproporţionat , ce altceva cu sens mai ai de adăugat în mesajul tău?

[heaven]

În prealabil postat de Mihailc

În afară afară de faptul că îţi sare ţandăra rapid şi disproporţionat , ce altceva cu sens mai ai de adăugat în mesajul tău?

Inteleg ca asta este argumentul final al unui om care nu are o explicatie mai buna de dat la intrebarile mele...o seara buna sa aveti!

[Mihailc]

În prealabil postat de heaven

Inteleg ca asta este argumentul final al unui om care nu are o explicatie mai buna de dat la intrebarile mele...o seara buna sa aveti!

Nu răspund la întrebări care fac trimitere la viaţa mea personală şi nici la cele care sunt formulate doar să escaladăm un conflict fiindcă cineva s-a lezat la orgoliu din senin!
O noapte bună şi dumnevoastră şi nu vă mai enervaţi aşa repede!

Depresia poate fi privita stiintific, ca o boala care necesita un anume tratament. La fel de adevarat este ca depresia poate fi privita duhovniceste.

Daca am lupta cu arme duhovnicesti impotriva depresiei, multe spitale de psihiatrie ar ramane goale!

In astfel de situatii, daca apuci calea cabinetelor de psihiatrie, apoi te indopi cu medicamente care te pot transforma intr-o leguma miscatoare.

Daca, insa, inlocuiesti modul de gandire lumesc cu unul duhovnicesc, atunci chiar daca problemele cotidiene raman aceleasi, le privesti cu alti ochi. Ti se pare apoi ca lumea intreaga se schimba in jurul tau. Se raporteaza altfel la tine pentru ca tu nu mai esti acelasi.

Pentru a schimba un mod de gandire cu altul, e nevoie de un duhovnic iscusit si de un crestin hotarat sa-i urmeze sfaturile. Si sa nu se supere daca duhovnicul ii arata greselile. ,,Lasa-te modelat pentru Imparatia Cerurilor!", spunea un alt duhovnic.

Despre deprimare cu Sfântul Ioan Gură de Aur

În prealabil postat de florinna01

multumesc pentru raspunsuri si incurajari alinb,heaven,sunsray,antoniap

am citit f multe carti duhovnicesti,aproape in fiecare seara citesc cate ceva spiritual de altfel nici nu vreau sa citesc altceva sa-mi incarc memoria cu alte banalitati insa nu ma ajuta decat pentru o vreme

am probleme pe toate planurile material,spiritual si personal,nu sunt mandra din contra,sau poate fi si depresia o forma de mandrie nu stiu,poate

mai sincer sufar de sindromul "negasirii rostului in viata",de sindromului ratarii

Eu cred, la modul cel mai serios, ca suferi de confuzie.
Se vede din ce scrii.
Ma voi referi la un singur aspect, deoarece il consider o cheie a depasirii situatiei in care te afli: negasirea rostului in viata e cu totul altceva decat ratarea.
Uite, de pilda, bebelusul nu si-a gasit inca rostul in viata. Asta inseamna ca e un ratat???
Ratatul, in schimb, si-a gasit rostul in viata (sau asa i se pare) dar nu a fost in stare sa il indeplineasca (sa cel putin asa crede el ori lumea de guracasca din jurul lui).
iarta-ma dar simt nevoia sa te indrum intr-un fel: lasa prostiile si treci la o viata concreta. daca nu stii cum e asta, intreaba. in stanga in dreapta si, desigur, in sus.
Domnul cu tine, cu noi toti! AMIN+

Sa aflam si sfaturi ale parintelui Paisie Aghioritul:

Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte

«Pentru ca să meargă cineva in Raiul cel dulce
trebuie să mănânce aici multe amărăciuni, ca să primească în mână paşaportul încercărilor».

[COLOR=#0000ff]Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre. Căci jugul Meu e bun şi povara Mea este uşoară.[/COLOR]

[COLOR=#0000ff]Matei 11, 28-30[/COLOR]

Crucea încercărilor

Părinte, cruciuliţa pe care mi-aţi dat-o o port mereu şi mă ajută în încercările mele.
- Iată, aşa sunt şi crucile pe care le suferim noi, ca acele cruciuliţe pe care le atârnăm la gât şi ne ocrotesc în viaţa noastră. Crezi că noi ducem vreo cruce mare? Numai Crucea lui Hristos a fost foarte grea, pentru că El din dragoste faţă de noi, oamenii, nu a vrut să folosească pentru Sine puterea Sa dumnezeiască. Şi în continuare ridică greutatea crucilor întregii lumi şi ne uşurează de durerile încercărilor cu dumnezeiescul Său ajutor şi cu dulcea Sa mângâiere.
Bunul Dumnezeu rânduieşte pentru fiecare om o cruce potrivită cu puterea lui de a rezista, nu pentru a se chinui, ci pentru a urca de pe cruce în cer, pentru că, în esenţă, crucea este scară către cer. Dacă am înţelege ce comoară ne învistierim din suferirea încercărilor, nu am maimurmura, ci am slavoslovi pe Dumnezeu ridicându-ne cruciuliţa pe care ne-a hărăzit-o,astfel încât şi în această viată ne vom bucura, dar şi încealaltă vom lua o pensie bună. Dumnezeu ne-a asigurat acolo în cer multe bogăţii. însă atunci când cerem să ne uşureze de o încercare, el dă aceste bogăţii altora şi astfel o pierdem. în timp ce, de vom face răbdare, ne va daşi dobândă.
Fericit este cel care se chinuieşte aici, pentru că, cu cât este pedepsit mai mult în această viată, cu atât mai mult se pregăteşte pentru cealaltă, deoarece i se şterg din păcate. Crucile încercărilor sunt mai presus de "talanţi", de harismele pe care ni le dă Dumnezeu. Fericit este cel care are cinci cruci, iar nu una. O suferinţă sau o moarte mucenicească aduc cu adevărat răsplată cerească. Deaceea la fiecare încercare să spunem: [COLOR=#0000ff]'îţi mulţumesc,Dumnezeul meu, pentru că tocmai aceasta îmi trebuia pentru mântuirea mea".[/COLOR]

Va urma

Încercările îi ajută pe oameni să-şi revină duhovniceşte

-Părinte, mereu sunt înştiinţată de suferinţa celor din familia mea. Se vor termina vreodată necazurile lor?
-Fă răbdare, sora mea, şi nu-ti pierde nădejdea în Dumnezeu. Din toate încercările prin care am auzit că trece familia voastră, am înţeles că Dumnezeu vă iubeşte şi îngăduie toate necazurile acestea pentru o deplină curăţire duhovnicească a familiei. Dacă privim cu ochi lumeşti încercările familiei tale, apăreţi ca nişte oameni nefericiţi. însă de le vom privi duhovniceşte,sunteţi fericiţi, iar în cealaltă viată vă vor invidia toţi ceicare s-au considerat fericiţi în viaţa aceasta. în felul acestase nevoiesc şi părinţii tăi, deoarece nu cunosc sau nu înţeleg să se nevoiască duhovniceşte cu mărime de suflet. Cu toate acestea, în încercările familiei tale, precum şi ale altor familii se ascunde o taină, deşi se face atât de multă rugăciune. "Cine a cunoscut judecăţile iui Dumnezeu?" Dumnezeu să-şi întindă dreapta Sa şi să pună capăt încercărilor.
-Părinte, nu se poate ca oamenii să-şi revină în altfel şi nu prin încercări?
-Mai înainte ca Dumnezeu să îngăduie o încercare, a căutat să-i îndrepte cu blândeţe, dar aceia nu au înţeles şi de aceea El a îngăduit ispitirea. Vedeţi, când un copil este sucit, la început tatăl său îl ia cu binişorul, îi face toate mofturile, dar văzând că nu se schimbă, atunci se poartă cu asprime faţă de el, ca să se îndrepte. Tot astfel şi Dumnezeu, adeseori, atunci când cineva nu înţelege de bună voie, îi dă o încercareca să-şi revină. Dacă nu ar fi existat puţină durere, boli,etc, oamenii ar fi devenit fiare, nu s-ar fi apropia deloc de Dumnezeu.
Viaţa aceasta este mincinoasă şi scurtă; şi puţini sunt anii ei. Şi bine că sunt puţini, căci repede vor treceamărăciunile, care ca nişte medicamentea m a r e ne vindecăsufletele noastre. Vezi, medicii le dau sărmanilor bolnavicare suferă medicamente amare deoarece se vor însănătoşi cu amarul, nu cu dulcele. Vreau să spun că, precum sănătatea se dobândeşte prin amar, tot astfel şi mântuirea sufletului tot din amar iese.

Suferind durerea ne cercetează Hristos

Omul care nu trece prin încercări, care nu vrea să-l doară nimic şi să sufere ceva, care nu vrea să fie mâhnit sau să i se facă vreo observaţie, ci vrea să trăiască bine, este în afara realităţii duhovniceşti. [COLOR=#0000ff]"Tre-cut-am prin foc şi prin apă şi ne-ai scos pe noi la odihnă[/COLOR]', spune psalmistul.
Vezi că şi Maica Domnului şi Sfinţii au suferit, de aceea trebuie ca şi noi să suferim, mai ales că mergem pe acelaşi drum pe care au mers şi ei. Cu deosebirea că noi, atunci când suferim puţin în această viată, ne plătim datoriile şi ne mântuim. Dar şi Hristos a petrecut cu durere pe pământ. A coborât din cer, S-a întrupat, a pătimit şi a fost răstignit. Iar creştinul îşi dă seama că l-a cercetat Hristos, atunci când suferă durere.
Atunci când îl cercetează durerea pe om înseamnă că îl vizitează Hristos. în timp ce, atunci când omul nu trece prin nici o încercare, este ca şi cum l-ar părăsi Dumnezeu, nici nu plăteşte datoriile, nici nu depune. Vorbesc desigur despre cel care nu vrea reaua pătimire pentru dragostea Iui Hristos, care îşi spune în sinea sa: Sunt sănătos, am poftă de mâncare, mănânc bine, o duc foarte bine, sunt liniştit, etc..." şi nu spune nici măcar un "Slavă Ţie, Dumnezeule". Cel puţin dacă ar cunoaşte că toate aceste binecuvântări sunt ale lui Dumnezeu, oarecum s-ar aranja situaţia. Să spună: Meritam toate acestea, dar fiindcă sunt neputincios, deaceea Dumnezeu mi le-a rânduit pe toate". În viaţa Sfântului Ambrozie se spune că odată Sfântul a fost găzduit de un oarecare bogat. Iar Sfântul văzând bogăţiile nemăsurate ale aceluia l-a întrebat dacă a fost încercatv reodată de vreo mâhnire. Nu, niciodată, i-a răspuns acela. Ci bogăţiile mele mereu se înmulţesc, ogoarele îmi rodesc. Nu am simţit niciodată durere şi nici vreo boală nu m-acercetat". Atunci Sfântul a lăcrimat şi a spus însoţitorilor săi: "Pregătiţi trăsurile ca să plecăm repede de aici,pentru că pe acesta nu l-a cercetat Dumnezeu. Şi deîndată ce a ieşit în drum, casa bogatului s-a scufundat.Traiul bun al aceluia dovedea că Dumnezeu l-a părăsit.

Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte

-Părinte, de ce astăzi lumea suferă atât de mult?
-Din pricină că Dumnezeu o iubeşte. Tu, ca monahie, te scoli dimineaţa, îţi faci canonul, rosteşti rugăciunea lui Iisus, faci metanii, etc. însă pentru mireni greutăţile prin care trec sunt canonul lor; şi prinele se curăţesc. Iar acestea le pricinuiesc un bine mai mare decât traiul bun lumesc, care nu îi ajută nici să se apropie de Dumnezeu, nici să dobândească răsplată cerească. De aceea trebuie să le primească ca pe nişte daruri ale lui Dumnezeu.
Bunul Dumnezeu, ca un Părinte bun, prin încercările pecare le îngăduie îşi educă copiii Săi din dragoste, din bunătatea Sa dumnezeiască, iar nu din răutate sau dindreptate lumească, juridică, pentru că vrea ca aceia să se întoarcă la el. Adică Dumnezeu, vrând să mântuiască făpturile Sale şi ca ele să moştenească împărăţia Lui cea cerească, îngăduie încercările pentru ca omul să se lupte, să se nevoiască şi să dea examene la răbdarea în dureri, astfel încât să nu poată diavolul să-I spună: "Cum îl răsplăteşti pe acesta, sau cum îl mântuieşti de vreme ce nu s-a ostenit?". Pe Dumnezeu nu-L interesează viaţa aceasta, ci cealaltă. El se îngrijeşte de noi mai întâi pentru cealaltă viaţă şi apoi pentru aceasta.
Părinte, dar de ce Dumnezeu unor oameni le dă multe încercări, în timp ce altora nu le dă deloc?
Ce spune [COLOR=#0000ff]Sfânta Scriptură[/COLOR]? "Domnul ceartă pe cel pe care-l iubeşte". Un tată, de pildă, are opt copii. Cinci dintre ei stau lângă tatăl lor, iar trei pleacă de acasă şinici nu se mai gândesc la el. Dacă cei care stau lângă el fac vreo neorânduială, tatăl lor îi trage puţin de urechi, sau le dă vreo pălmuţă, iar dacă sunt cuminţi,îi mângâie şi le dă o ciocolată. în timp ce aceia caresunt departe, nu primesc nici mângâiere, nici palmă.Tot astfel face şi Dumnezeu. Oamenilor care sunt lângă El şi celor care au intenţie bună, dacă greşesc puţin, le dă câte o pălmuţă şi astfel îşi achită datoria.
Sau dacă le dă mai multe, mai şi depun în casieria cerească. Iar celor care sunt departe de Dumnezeu le dă ani îndelungaţi pentru a se pocăi. De aceea vedem pe unii mireni că săvârşesc păcate grave şi cu toate acestea au bunuri materiale din belşug şi trăiesc mulţi ani, fără sătreacă prin încercări. Şi aceasta se face din iconomia lui Dumnezeu, pentru a se pocăi. Iar dacă nu se vor pocăi, în cealaltă viaţă vor fi fără de răspuns.
Va urma