Impotriva razboaielor si uciderilor

[catalin2]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Continui, să folosesc varianta ta, continui cu învăţătura ta, cînd acolo spune clar, că păgînii, care nu au avut treabă cu Biserica, se pot mîntui, din fire făcînd ale legii, tu spui, că nu, că faptele bune îi ajută să vină în Biserică. Păi în Scriptură spune altceva. Ce facem?

Daniel, o sa raspund pe rand la tot mesajul, daca ai rabdare sa citesti.
Pentru inceput, ai spus ca il apreciezi pe Sfantul Nicolae Velimirovici, nu stiu daca ai citit catehismul sau: http://www.manastirea-sireti.md/uplo...0Sfintilor.pdf
La explicarea pasajului din Crez "Cred intru Una, Sfanta Soborniceasca si Apostoleasca Biserica" sfantul scrie:
"Se poate mântui omul în afara Bisericii?

Nu se poate mântui, pentru că Biserica este vistierul harului lui Dumnezeu, fără de care nimeni nu se poate mântui, ca o mâna desprinsă de trup."
Toti sfintii marturisesc acelasi lucru, ca nu exista mantuire in afara Bisericii, pentru ca doar cu ajutorul harului se poate mantui cineva, iar harul este de la Cincizecime doar in Biserica. Si catehismele spun acelasi lucru, invatatura ortodoxa este rezumata in catehism. Catehismul ortodox, capitolul despre Biserica: http://www.credo.ro/catehism2.php?q=47
"In Biserica, iar nu in afara de ea, Domnul nostru Iisus Hristos impartaseste harul Sau mantuitor, prin Duhul Sfant in Sfintele Taine. De aceea numai in Biserica este sigura mantuirea. Caci daca "Hristos este capul Bisericii, trupul sau, al carui mantuitor este" (Efeseni. 5, 23), cum zice cuvantul dumnezeiesc al Sfintei Scripturi, atunci nimeni nu poate sa se impartaseasca de mantuire, daca nu este madular al trupului lui Hristos, adica al Bisericii."

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Îţi redau, din nou, ce îmi amintesc că au spus Sfinţii Părinţi: cei ce sunt ucişi, toţi cei ce au fost ucişi, sunt mîntuiţi prin botezul sîngelui lor vărsat

Acum imi dau seama ca tu vorbesti de botezul sangelui, dar nu ai inteles exact ce este. Botezul sangelui este doar in cazul credinciosilor, care nu au mai apucat sa se boteze dupa ce au devenit credinciosi si au fost martirizati. In niciun caz nu e vorba de toti oamenii. De exemplu in viata Sfintei Ecaterina, filozofii pagani au crezut in Hristos, dar nu au mai apucat sa fie botezati si sfanta le-a zis ca vor avea botezul sangelui, a muceniciei.
Mai exista si botezul dorintei, pentru catehimenii care mor inainte de a se boteza. Parintele Cleopa explica acestea aici: http://www.sfaturiortodoxe.ro/invata...ului-botez.htm

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Însă ce greşeşti, este, unde spune, în Sfînta Scriptură sau Sfinţii Părinţi, că pentru mîntuire ai nevoie de cele 3 lucruri menţionate de tine? Dar conştiinţa, care ne spune Sfîntul Apostol Pavel, că ne poate mîntui, din "fire făcînd ale legii", unde-i? E a 4-a?

Aceasta e o invatatura de baza in ortodoxie, o gasim in catehism.
"6. Care sunt conditiile mantuirii?
Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune. Adica acela se mantuieste care face parte din adevarata Biserica, unde se poate impartasi de dumnezeiescul har, prin Sfintele Taine, unde dobandeste dreapta credinta in adevarul mantuitor si unde este indrumat sa savarseasca fapte bune. Primirea harului dumnezeiesc este de neaparata trebuinta pentru mantuire, fiindca insusi Mantuitorul ne spune: "Fara de mine nu puteti face nimic" (Ioan 15, 5), iar Sfantul Apostol Pavel zice: "In har sunteti mantuiti" (Efeseni 2, 5); credinta este si ea de neaparata trebuinta, fiindca "fara credinta este cu neputinta a placea lui Dumnezeu" (Evrei 11, 6) si "cel ce nu va crede se va osandi" (Marcu 16, 16); si tot asa de neaparata trebuinta sunt si faptele bune, caci "credinta fara de fapte este moarta" (Iacob 2, 26); iar cei "ziditi intru Hristos spre fapte bune" sunt ziditi (Efeseni 2, 10). "
Despre cele patru legi prin care va fi judecata lumea scrie Parintele Cleopa, citandu-l pe Sfantul Grigorie. In primul rand scrie ca vor fi judecati, nu mantuiti. Am scris un mesaj despre asta aici: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...3&postcount=84
Oamenii se puteau mantui dupa legea constiintei pana la legea data prin Moise, cand nu exista inca Legea scrisa. Dar si dupa aceea, legea morala din om, care face parte din chipul lui Dumnezeu, il poate ajuta sa faca fapte bune si astfel sa fie luminat sa afle adevarul si sa vina in Biserica, pentru a beneficia si de har. Prin lege se intelege inclusiv credinta in Dumnezeu, nu paganism. Inchinarea la idoli e cel mai mare pacat. Si IPS Bartolomeu Anania spune aceleasi lucruri.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Un alt fapt, logic, cum spui tu, raţional, care arată clar că tălharul de pe cruce nu a avut botezul şi s-a mîntuit, la fel şi Abel, deşi nu s-a mîntuit, nefiind mîntuire în vechiul testament. Abel, e dintre cei drepţi, care i-a luat Hristos cu El, la pogorîrea la iad. Şi toţi care au fost drepţi în Vechiul Testament. Unde greşeşsc aici?

Dreptii din Vechiul Testament nu aveau botezul pentru ca nu exista. Dar avand credinta si faptele bune se considera ca aveau botezul dorintei. Dupa ce Domnul a unit firea omeneasca si cea divina i-a scos din Iad. Cum spune si sfantul Igantie, daca dreptii care aveau mare credinta si fapte pe masura ajungeau in Iad, cum crezi ca inchinatorii la idoli care nu au nici credinta nici faptele credintei sunt mai sus decat ei?

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Căci uite ce spune Sfîntul Ioan Scărarul cu referire la Romani 2, 11: "Dumnezeu este al tuturor; este viaţa tuturor celor ce voiesc; este mântuirea tuturor; al celor ce cred şi al celor ce nu cred; al celor drepţi şi al celor nedrepţi; al celor cinstitori de Dumnezeu şi necinstitori; al celor nepătimaşi şi pătimaşi; al călugărilor şi al mirenilor; al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi; al tinerilor şi vârstnicilor" (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia IX)"

Aici spune ca mantuirea este accesibila tuturor oamenilor, pentru ca s-a realizat prin mantuirea obiectiva (adica intruparea Mantuitorului si indumnezeirea firii omenesti). Dar nu toti ajung sa beneficieze de ea ,adica de mantuirea subiectiva, pentru ca nu vor acest lucru. Pentru manturie trebuie sa faca ceva si omul, nu doar sa faca ce vrea si se mantuieste automat. Chiar daca nu stie de Biserica, daca face fapte bune si are inima curata Domnul il ajuta sa vada adevarul si sa vina in Biserica. Uite, cum s-a intamplat cu sf. Sutas Corneliu.

[catalin2]

Textul era prea lung, continui cu mesajul acesta:

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Adevărat cu I Corinteni 6, 9-10, dar prea uşor bagi oamenii în iad frate. Dar ia uite ce zice la Matei 19, 26: "Dar Iisus, privind la ei, le-a zis: La oameni aceasta e cu neputinţă, la Dumnezeu însă toate sunt cu putinţă."

Eu nu bag pe nimeni si nu scot, scriu doar care e invatatura data de Mantuitor, adica invatatura Bisericii dintotdeauna. Aceste lucruri ne-au fost revelate, nu suntem nestiutori. Dimpotriva modernismul asta din ecumensim si new-age are o preocupare sa ii bage pe toti in Rai, nu conteaza ce spune Domnul, ci ce cred oamenii dupa intelepciunea lor. Pentru ca nu inteleg prea multe din crestinism si rostul venirii Mantuitorului.
Citatul acela e folosit de obicei pentru a se justifica orice invatatura si fapta. Desigur, Domnul ii poate mantui pe toti, pentur ca nimic nu este cu neputinta, dar nu se intampla asta si ne-a revelat ceea ce trebuei sa facem ca sa ne mantuim, care sunt conditiile mantuirii. Toata Sfanta Scriptura si toata invatatura si faptele au un singur scop: ca omul sa se mantuiasca, deci ne sunt date conditiile mantuirii. Altfel nu are rost nici invatatura, nici Biserica, nici preotii, nici faptele, nimic. Doar faptele nu este o invatatura din ortodoxie, ci din ateism. Umanismul ateu pune in centru pe om si faptele sale bune. Protestantimul liberal a adaptat umanismul ateu la protestantism si a rezultat invatatrua care e propagata de ecumenism. Nu are nicio legatura cu invatatura ortodoxa. Iubire nu ai daca spui un neadevar, doar ca sa faci cuiva pe plac. Adica sa il minti pe un eterodox ca se poate mantui si fara sa vina in Biserica Ortodoxa. Nu e iubire, e un pacat, pentru ca il impiedici sa se mantuiasca, deci ii vrei raul. Nu spun de tina, ma refer in general, ca multi au adoptat aceste idei din afara ortodoxiei crezand ca sunt ortodoxe.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Şi iarăşi un lucru interesant ce spui: în iad nu toţi vor avea parte de munci? Asta unde spune? În care verset sau care tîlcuire a Sfinţilor Părinţi?

In toate articolele ortodoxe vei gasi acest lucru. Dreptii din Vechiul Testament nu erau supusi la munci in Iad. Sau pruncii care nu au facut pacate. De exemplu un mare criminal cum ar putea sa aiba acelasi tratament cu cineva care a facut un pacat mai mic? Tocmai de aceea se spune ca vor fi judecati in functie de constiinta si faptele pe care le-au facut. la fel si in Rai sunt mai multe locasuri, ca si in Iad. Am dat de curand pe forum un articol in ziarul Lumina in care e vorba de sufletele copiilor nebotezati, in care Episcopul Buzaului, IPS Ciprian spune din invatatura ortodoxa: "După Sfinţii Părinţi, aceşti copii nu au avut cum să păcătuiască, ca să sufere din motive personale, ci doar moştenesc, în virtutea solidarităţii cu firea umană, a protopărinţilor noştri Adam şi Eva, păcatul strămoşesc. Orice om se naşte cu aceste consecinţe ale păcatului strămoşesc. Acesta este şters prin Taina Sfântului Botez, dar asta nu înseamnă că nu rămân afectele, rămân în fiinţa umană consecinţele sale ca predispoziţii spre păcat. După Sfinţii Părinţi, aceşti copii nu suferă chinurile iadului. Mi-aduc aminte o formulă pe care o învăţam noi la ora de dogmatică: "Nu se împărtăşesc de lumină, dar toţi se cinstesc cu liniştea". Aşa au trăit şi drepţii Vechiului Testament, care nu s-au împărtăşit de lumina dumnezeiască, până nu a coborât la iad Domnul nostru Iisus Hristos. Drepţii Vechiului Testament nu au suferit de chinurile iadului (înţelese ca stare de întristare, de singurătate), dar nu s-au împărtăşit de lumină, în schimb, s-au împărtăşit de o pace, de o linişte sufletească. Abia în momentul în care Mântuitorul Hristos a coborât la iad, a introdus starea de lumină, Lumina Învierii, şi astfel s-a făcut începutul Raiului.

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

O să citesc articolul, că e unul din Sfinţii mei preferaţi, Sfîntul Ignatie Brancianinov, deşi nu are bibliografie, nu are trimitere la nici o carte, deşi începe primele rînduri cu "habar n-aveţi de mîntuire", nu e prea specific Sfîntului Ignatie să folosească termeni din-aceştia şi deşi Putnicul digital e contradicţie de termeni, şi împotriva a însăşi învăţătura creştină.

E o scrisoare cunoscuta a Sfantului, nu are legatura cu blogul, o gasesti pe mai multe site-uri ortoodxe si chiar si carte pe scribd. Eu am dat unde am gasit-o mai usor pe google, prima data am auzit-o la un radio ortodox. Dar am dat si alte citate din sfinti, nu doar sfantul Igantie spune asta, ci toti sfintii. Despre faptele credintei si har poti citi si la Sfantul Serafim de Sarov:
http://saraca.orthodoxphotos.com/bib...ea_duhului.htm

Doamne ajuta!

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Cătăline, susţii prostii. Şi le susţii încă. Cred că nu este dogmă, dar mă interesez la profesorul de dogmatică, dacă mîntuirea necredincioşilor, a păgînilor dacă e dogmă. Că dacă e dogmă, eşti eretic.
Am să-ţi răspund scurt şi concis. Să citeşti tot.

Ce-i în catehism e incomplet. Nu poţi cuprinde acolo toate tratatele de teologie. Tîlharul de pe cruce, care s-a mîntuit (!), NU era creştin, NU avea Sfîntul Botez, NU era în Biserică, şi s-a mîntuit. Da? Simplu. În catehism nu cuprinde toată învăţătura creştinească. Ci doar liniile cele mai mari, principale.

Mîntuirea NU este doar pentru creştini. O spune Sfîntul Ioan Scărarul: "Dumnezeu este al tuturor; este viaţa tuturor celor ce voiesc; este mântuirea tuturor; al celor ce cred şi al celor ce nu cred; al celor drepţi şi al celor nedrepţi; al celor cinstitori de Dumnezeu şi necinstitori; al celor nepătimaşi şi pătimaşi; al călugărilor şi al mirenilor; al înţelepţilor şi al celor neînvăţaţi; al celor sănătoşi şi al celor bolnavi; al tinerilor şi vârstnicilor" (Sf. Ioan Scărarul, Filocalia IX)

Doar că mîntuirea necredincioşilor va fi diferită. Ei nu vor vedea pe Dumnezeu, nu vor sta de vorbă cu El, nu îi vor putea aduce slavă în cîntări, nu vor vedea nici una din minunile săvîrşite de El, etc., vor avea doar o stare de bine, de liniştire şi odihnă.

"Care va răsplăti fiecăruia după faptele lui:" Romani 2, 6 "Dumnezeu nu va răsplăti cu bine cele făcute fără un scop drept. Căci judecata lui Dumnezeu nu priveşte la cele făcute, ci la scopul celor făcute" (Sf. Maxim Mărturisitorul, Filocalia II) Deci mîntuirea celor necredincioşi, se va face prin faptele lor, dar în harul lui Dumnezeu, în mila lui Dumnezeu. Vor fi membrii ai Bisericii, nedemni de ea, de Biserică. Tocmai de aceea şi răsplătirea lor va fi diferită. Ceea ce spune catehismul, e corect, dar incomplet."
6. Care sunt conditiile mantuirii?
Conditiile mantuirii sunt: harul dumnezeiesc, credinta si faptele bune.
Da! Dar e de ajuns să fie UNA, numai una din cele 3, nu obligatoriu şi automat toate 3 împreună. Asta spusesem eu şi în postul anterior. Că vorbeşti prostii de toate 3. Ori una, ori alta, ori a 3-a. Iar păgînii, în necredinţa lor, dar în faptele lor bune, făcute din fire, "după lege" se mîntuiesc. Din fire, prin pocăinţă, dacă se vor căii de păcatele lor, şi în ultimele clipe ale vieţii, precum tîlharul de pe cruce, se vor mîntui !

Dar nimeni, nu se mîntuie înafara milei lui Dumnezeu. El, Domnul, îi mîntuie, îi îngăduie, îi primeşte. Prin harul Lui, chiar neacceptat de ei. Dacă haina sufletului lor e curată, şi ei sunt pregătiţi pentru nunta Mirelui ceresc, printro viaţă sfîntă ce au avuto, merg în iad? Sigur că NU. Merg în Rai. Din fire ale legii au făcut. Chiar dacă sunt necredincioşi.

Spune Catehismul foarte frumos: "nimeni nu poate sa se impartaseasca de mantuire, daca nu este madular al trupului lui Hristos, adica al Bisericii." Şi deci, prin faptele lor bune şi mila lui Dumnezeu, păgînii s-au făcut mădulare ale lui Hristos, şi Dumnezeu îi va mîntui. "Nimeni nu vine la Tatăl, decît prin Mine", spune Hristos. El e Calea Adevărul şi Viaţa. El e Legea, e Pîinea, el e uşa. Deci, cei ce fac faptele lor bune, nu pentru faptele lor îi mîntuie Dumnezeu, ci pentru că au împlinit Legea, au împlinit pe Hristos.

Poţi să ştii că dacă omori un om, sau mai mulţi, în război, poţi să fi creştin, în Biserică, cu Botez, că slabe şanse de mîntuire ai. De ce? Ai încălcat Legea. Ai ieşit din Hristos. Pe cînd cel păgîn, fiind bun toată viaţa lui, îşi ia uşor un loc în Rai.
"Viaţă veşnică celor ce, prin stăruinţă în faptă bună, caută mărire, cinste şi nestricăciune," zice la Romani 2, 7 "Păgânii, deşi nu au fost învredniciţi de o revelaţie specială, vor fi judecaţi după conştiinţa lor, glasul lui Dumnezeu din om, care-l aprobă pentru fapta cea bună şi-l condamnă pentru cea rea." spune Bartolomeu Anania. "Dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului. Căci nu este părtinire la Dumnezeu!" Romani 2, 10-11

Dumnezeu nu e egoist, după mintea noastră egoistă. Mîntuirea este a tuturor, spune clar Sfîntul Ioan Scărarul. Şi a celor credincioşi şi a celor necredincioşi. Aşteaptă tu Cătăline, să se mîntuiască doar creştinii. Mulţi dintre creştini, vor merge în iad şi mulţi dintre necreştini, vor merge în Rai. Şi pentru puţina ta iubire, şi pentru răstălmăcirea învăţăturii creştine din catehism, incompletă, să nu ai surprize la dobîndirea Raiului.

"Cuvântul străbate până în adâncul sufletului lor, datorită faptului că e curat", cum afirmă Sf. Maxim Mărturisitorul.
"În absenţa unei legi elaborate, legea morală - înscrisă ontologic în conştiinţa omului - poate constitui prin ea însăşi un criteriu al discernământului. Conştiinţa este acea făclie a Domnului, care n-a încetat nici în lumea păgână să răspândească lumina ei mântuitoare." "Eşti înzestrat cu capacitatea de a discerne "spune Bartolomeu Anania. Între bine şi rău.

Nu există botezul dorinţei, ai dreptate. Există botezul sîngelui, există botezul lacrimilor. Ţi-am scris despre botezul dorinţei, să-ţi dau sinonime, ca să înţelegi.

Păi măi omule neînţelept, chiar dacă nu au apucat să se boteze, rare cazuri, e suficient că au devenit credincioşi lui Hristos, ca tîlharul de pe cruce. Ce rost mai are botezul sîngelui pentru cel credincios, cînd el, cel credincios, este botezat, este creştin, face parte din Biserică? Tu, frate, nu ai înţeles că botezul sîngelui, botezul lacrimilor este şi PENTRU cei necredincioşi, nu doar pentru cei nebotezaţi, care sunt puţini. Aşa să-i mîntuiască Dumnezeu pentru că le-a fost luată şansa de a se mai pocăi pentru păcatele lor, de a deveni creştini. De aceea toţi cei ucişi de alţi oameni, merg în Ceruri. Ţi-am spus şi iîn postul anterior.

Da, vor fi judecaţi după cele 4 legi, cum Spune Sfîntul Grigorie, şi crezi că dintre cei necredincioşi, dacă vor împlini din cele 4 legi, nu moştenesc Raiul? Ba da! Of, frate, of.
Spui: "Oamenii se puteau mantui dupa legea constiintei pana la legea data prin Moise, cand nu exista inca Legea scrisa". Dar tot tu mi-ai amintit, deşi ştiam, că NU A EXISTAT mîntuire pînă la Hristos, deci toţi, mergeau în iad, cu tot cu legea conştiinţei. Omule! Eşti înşelat. Ia seamă.

Legea conştiinţei, se aplică, după Hristos, celor necredincioşi, care se vor mîntui, prin judecata, mila şi harul lui Dumnezeu, membrii nedemni ai Bisericii. Omul care chiar dacă nu vine în biserică, în viaţa aceasta şi face fapte bune, se mîntuieşte. Dar mîntuirea lui e diferită. Cel mai mare păcat e neiubirea, nu închinarea la idoli. Păcatul în sine e un idol, spun Sfinţii Părinţi, şi tot este mîntuire pentru păcătoşi, ca şi pentru păgîni.

Da, aici ai vorbit corect. "Dreptii din Vechiul Testament nu aveau botezul pentru ca nu exista. Dar avand credinta si faptele bune se considera ca aveau botezul dorintei. Dupa ce Domnul a unit firea omeneasca si cea divina i-a scos din Iad." Aşa este. Deşi botezul dorinţei, e sinonim cu bitezul sîngelui, sau al lacrimilor, al suferinţei, ca să înţelegi. Şi se aplică mai tîrziu, mai ales pentru cei ucişi. Şi toţi cei ucişi merg în Rai.

[Daniel_Ortodox]

Partea a II-a a aceluiaşi răspuns.

Nu vor mîntuirea spui? E suficient să o vrea prin faptele lor bune. Un exemplu la musulmani, multora le e frică să devină creştini, deşi vor, pentru că coranul lor prostesc spune să fiu ucişi apostaţii. Deci, avînd fapte bune, se pot mîntui, dar diferit faţă de creştini.

Spui: "Pentru manturie trebuie sa faca ceva si omul" Exact. Face. Are o viaţă plăcuta lui Dumnezeu Treime. Are haina sufletului său curată şi pregătită pentru nunta Mirelui ceresc, deşi nu are botezul creştin, sau îl are în erezie. Dar tot se poate mîntui. Dar mîntuirea lui va fi diferită, faţă de a creştinilor.

Spui: "Chiar daca nu stie de Biserica, daca face fapte bune si are inima curata Domnul il ajuta sa vada adevarul si sa vina in Biserica." Da, Domnul îl ajută, dar dacă nu vine în Biserică, tot se poate mîntui, prin fapte bune, inimă curată.

Aminteşteţi la Fericirile de pe munte: zice Hristos: "Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor." Nu zice, creştinii săraci cu duhul, sau botezaţii, sau cei din Biserică. Nu zice aşa, ci toţi cei săraci cu duhul.

Deşi Sfîntul Nicolae Velimirovici, spune clar, că mîntuirea necredincioşilor, va fi diferită. Dar va fi. Şi iarăşi: Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. DA? Simplu. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.

Ce înseamnă prigoniţi din pricina Mea? Adică din cauza Adevărului. Care au de suferit din cauza faptului că vor să fie buni. Chiar necreştini fiind. Se pot mîntui. E limpede ! Nu încurajez, globalizarea, ci Adevărul. Biserica şi Dumnezeu a pentru toţi. Ăsta e Adevărul.

Nu spun după nici un new-age, şi NU toţi vor ajunge în Rai, dar vor mai mulţi în Rai, decît în iad, asta ştiu sigur. Pentru că Dumnezeu este Iubire.
Ce spun, este învăţătura creştinească, nu părerea mea.

Tu ai părerile tale, teleogumenele tale, părerile tale teologice, care sunt în marginea prăpastiei ereziei, pentru lipsa ta de iubirea şi exclusivitatea mîntuirii pentru credincioşi şi deloc pentru necredincioşi.

Spui: "Pentru ca nu inteleg prea multe din crestinism si rostul venirii Mantuitorului." Dar şi ce spui? Că creştinii înţeleg tare mult, aşa-i? Dacă ar fi aşa, ar trebui să fim cu toţii sfinţi. Şi nu suntem. Deci tot harul şi mila lui Dumnezeu ne va mîntui şi pe noi, creştinii, ca şi pe necreştinii care "din fire fac ale legii" adică ale lui Hristos, El fiind Legea. Plinirea Legii.

Spui: "Desigur, Domnul ii poate mantui pe toti, pentru ca nimic nu este cu neputinta, dar nu se intampla asta si ne-a revelat ceea ce trebuei sa facem ca sa ne mantuim, care sunt conditiile mantuirii." DA! Slavă lui Dumnezeu. Aici ai vorbit Adevărul. DA, nu care sunt condiţiile, ci care e condiţia mîntuirii. Una singură: IUBIREA !

Spui: "Toata Sfanta Scriptura si toata invatatura si faptele au un singur scop: ca omul sa se mantuiasca, deci ne sunt date conditiile mantuirii." Greşit. Toată Sfînta Scriptura şi toată învăţătura şi faptele au un singur scop: IUBIREA ! NU MÎNTUIREA. Iubirea. Nu Biblia te mîntuieşte. Nu creştinismul te mîntuieşte. Dumnezeu te mîntuieşte. Să-ţi intre bine în cap, dragul meu.

Iubirea te mîntuişte. O spune Însuşi Hristos. El i-a răspuns: "Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. În aceste două porunci se cuprind toată Legea şi proorocii." Matei 22, 37-40. Da? Deci ce spune? Aici, în aceste două legi, se cuprind toată Legea şi proorocii. De ce Legea cu L capital? Pentru că El e Legea, El e Iubirea, El mîntuirea tuturor nevrednicilor de mîntuire.
Sigur că nu doar faptele mîntuie, sigur că este ateist să spui aşa ceva.
Mai exact spunem, faptele prin iubirea, harul şi mila lui Dumnezeu.

Spui: "Iubire nu ai daca spui un neadevar". Greşit. Poţi spune un neadevăr din neştiinţă, din frică, din nepăsare, etc. Dar concret, Iubire, ai cînd iubeşti pe Dumnezeu şi pe aproapele. Ba da, poţi să spui un neadevăr, doar ca să faci cuiva pe plac şi totuşi să ai iubire. Iubire pentru Dumnezeu şi aproapele. Aia-i iubirea adevărată. Restul, sunt alte idei şi definiţii pe marginea iubirii cele mari şi adevărate expuse de Mîntuitorul. Şi ce spun nu are nimic de-a face cu protestantismul.

Spui: "Adica sa il minti pe un eterodox ca se poate mantui si fara sa vina in Biserica Ortodoxa." Nu îl minti pe un eterodox, îi spui ce nu e creştin (fie necredincios, ateu, păgîn, eretic, păgîn, etc.) că se poate mîntui, foarte greu, dar mîntuirea chiar de o va dobîndi, va fi foarte diferită de mîntuirea creştinului. Complet diferită. Ăsta e adevărul creştinesc. Asta îi spun. Şi prin asta, nu îi vreau răul, ci îl şi chem acasă, în creştinism. La mîntuirea obiectivă.

Iar cu privire la muncile din iad, mă refer, la iadul de după Hristos. Pentru că altul era Raiul şi iadul în Vechiul şi altul e Raiul şi iadul în Noul, la desăvîrşirea Legii, prin Iubire. Mă refer după Hristos. În iad sunt munci. Nimeni nu se odihneşte acolo, chiar dacă stă pe loc, încheţat, se munceşte.

Exact, la fel şi în Rai, unii sunt îngeri, alţii, arhangheli, serafimi, heruvimi, scaune, domnii, începătorii, stăpînii sau puteri. Aşa şi răsplata, Împărăţia Cerurilor, pentru creştini va fi una şi pentru necreştini, păgîni sau necredincioşi, va fi altfel, Împărăţia Cerurilor. Dar nu vrei să înţelegi lucrul ăsta.

Da, exact, cu legătura la mîntuirea copiilor nebotezaţi. Toţi ajung în Rai. Chiar nebotezaţi, chiar necreştini, fiind, nefăcînd parte din Biserică. Cum spune Î.P.S. Ciprian: nu se împărtăşesc de lumină, dar se împărtăşesc de linişte. Exact ca necredincioşii ce se mîntuiesc. Ca şi copii nebotezaţi, şi adulţii nebotezaţi. Doar că condiţia lor este să fi avut o viaţă plăcută lui Dumnezeu.

Cît de clar mai vrei să fie ??? Cătăline Cătăline...

Spui: "Drepţii Vechiului Testament nu au suferit de chinurile iadului (înţelese ca stare de întristare, de singurătate), dar nu s-au împărtăşit de lumină, în schimb, s-au împărtăşit de o pace, de o linişte sufletească". COMPLET GREŞIT. Erezie chiar. Pacea şi liniştea sufletească sunt specifice Raiului. Nicidecum iadului. Nu au dobîndit nici o pace şi linişte sufletească pînă la Hristos. Acea pace şi linişte sufletească este o răsplătire a Raiului, pentru cei nebotezaţi, deci pentru necreştini.

Bucurii.

Frate Daniel, n-am citit tot ce ai scris, însă pentru felul în care înțelegi mântuirea, te îmbrățișez.

P.S. Te rog renunță la renunțarea la forum. Vei avea multă treabă aici.

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Mulţumesc frate drag.
Nu ştiu ce să-ţi spun.
Nu sunt vrednic de iubirea nimănui.
Nu sunt vrednic de toată bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu.
Nu fac nici cele ce sunt dator să le fac, nu fac binele, nimic bun nu fac.
Nu o spun din smerenie, că n-am. O spun din frică, că mă tem pentru mîntuirea mea şi mă tem şi mă dor căderile altora.
Nu voi renunţa la forum, rămîn, pentru tine, frate.
Dumnezeu lucrează prin toţi oamenii.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Iartă-mă.

Bucurii.

[Skizzer]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Doamne ajută.

Mulţumesc frate drag.
Nu ştiu ce să-ţi spun.
Nu sunt vrednic de iubirea nimănui.
Nu sunt vrednic de toată bunătatea şi milostivirea lui Dumnezeu.
Nu fac nici cele ce sunt dator să le fac, nu fac binele, nimic bun nu fac.
Nu o spun din smerenie, că n-am. O spun din frică, că mă tem pentru mîntuirea mea şi mă tem şi mă dor căderile altora.
Nu voi renunţa la forum, pentru tine, frate.
Dumnezeu lucrează prin toţi oamenii.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate.
Iartă-mă.

Bucurii.

Doamne Ajuta !

Nu voi avea legatura cu subiectul acestei discutii . Fac acest Reply pentru a te "felicita" . Imi place sa vad atata frumusete in cuvintele spuse de tine . Nu am putut citi tot dar din cate am citit , mi-am dat seama de frumusetea cuvintelor tale . Nu pleca de pe acest forum , vom avea nevoie de tine , de gandirea ta .
Dumnezeu sa te ajute frate Daniel .

Doamne Miluieste .

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Mulţumesc pentru cuvinte, frate iubit.

Nimic al meu. Nu am nimic.
Tot ce avem, de la El avem.

"Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în pământ! Domnul a dat, Domnul a luat; fie numele Domnului binecuvântat!" Iov 1, 21.

Toată înţelepciunea e a Lui, e de la Domnul.
Ne-o dă ca să fim de folos celorlalţi. Tuturor. Medicină, inginerie, ştiinţă, arhitectură. Totul. De la El.

Ne dă acestea pentru a ne fi mai uşor, pentru a-L înţelege, a-L iubi mai uşor. Ca să-L slăvim mai uşor. A-L dori mai cu sîrguinţă, cu mai mare dorire. Să-L vedem în mai mare măreţia Lui.
După măsura în care ne dorim, şi putem.

Spune Domnul: "Iar într-o casă mare nu sunt numai vase de aur şi de argint, ci şi de lemn şi de lut; şi unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste." II Timotei 2, 20.

Ne iubeşte pe toţi. Ne vrea pe toţi. Foarte mulţi, cu mult mai mulţi vor fi în Rai decît în iad.

Dar pînă acolo, orice alegem, Rai sau iad, trebuie să iubim. Şi Domnul ne dă apoi ce avem nevoie.
"Căci trebuie să fie între voi şi eresuri, ca să se învedereze între voi cei încercaţi." I Corinteni 11, 19.

Bucurii.

[Dalian]

În prealabil postat de Daniel_Ortodox

Nu voi renunţa la forum, rămîn, pentru tine, frate.
_______________
Iubiti.

Asa măi Daniel_Ortodox.
Vezi că se poate şi fără prefăcătorii şi false si inutile duhovnicii?

Fii tu însuţi! Nu te poti deocamdată despărti de forum, nu faci pe viteazul, îţi recunoşti slabiciunea si, cu timpul, Sfanta Treime te va ajuta si iti va da putere. Abia atunci asezi semnături măreţe.

Cum zicea şi regele David: "Că iată adevărul ai iubit".

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Mulţumesc şi ţie, frate, pentru gîndul curat.

Să-ţi ajute Dumnezeu să fi pe placul Lui şi să nu tălmăceşti Scripturile după înşelarea protestantă, spre a ta pierzare.

Nu am fost prefăcut nici în semnătura cealaltă, cu renunţarea la forum am fost tot eu însumi. Ce-am simţit şi încă simt.
Internetul e o ispitire grozavă. Mare de tot şi foarte periculoasă. Şi pierderea timpului folositor pentru mîntuire.

Dar stau. Se mai folosesc fraţii de mine, că tare mă bucur.

Ai puţintică grijă frate, că acolo la Psalmul 50: "Că iată adevărul ai iubit", David se referă la Dumnezeu, că El iubeşte adevărul. Îi e revalat lui David, ca un îndemn de la Domnul, să iubim toţi adevărul. Apoi se referă la sine, David şi spune în acelaşi verset: "cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, mi-ai arătat mie." Psalmul 50, 7.

Bucurii.