Impotriva razboaielor si uciderilor

[stefan florin]

În prealabil postat de cezar_ioan

Deşteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croieşte-ţi altă soarte,
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani!

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!

Înalţă-ţi lata frunte şi caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai aşteaptă şi sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbaţi, juni, tineri, din munţi şi din câmpii!

Priviţi, măreţe umbre, Mihai, Ştefan, Corvine,
Româna naţiune, ai voştri strănepoţi,
Cu braţele armate, cu focul vostru-n vine,
"Viaţă-n libertate ori moarte!" strigă toţi.

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Şi oarba neunire la Milcov şi Carpaţi!
Dar noi, pătrunşi la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea fraţi!

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-şi azi mână d-ajutori,
Şi blastămă cu lacrimi în ochi pe orişicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!

De fulgere să piară, de trăsnet şi pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie şi foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale şi azi le mai simţim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm ;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morţi numai o dăm!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniţi-vă în cuget, uniţi-vă-n simţiri!
Strigaţi în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă şi silă, viclene uneltiri!

Preoţi, cu cruce-n frunte! căci oastea e creştină,
Deviza-i libertate şi scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost'pământ!


http://carmenplesea.blogspot.ro/2012...e-stat-al.html
La ocazii festive, spune în link, românii creştini interpretează strofele 1, 2, 4, 11. Unitatea de neam şi de credinţă, pe care unii voiesc, făcînd pe creştinii aici pe forum şi pretutindeni, să o vadă distrusă.

nu pot fi de acord cu un cantec, fie el si imnul tarii, care lauda un invadator, pe Traian (a doua strofa)

[Daniel_Ortodox]

Doamne ajută.

Un film cu şi despre ce fac războaiele cu vieţile oamenilor.

http://filmehd.net/the-seasoning-hou...me-online.html

Inspirat din fapte reale.

Iertare.

[AlinB]

În prealabil postat de stefan florin

nu pot fi de acord cu un cantec, fie el si imnul tarii, care lauda un invadator, pe Traian (a doua strofa)

E pentru pedigree.
Daca nu s-a gasit ceva mai bun, inseamna ca avem probleme serioase in acest sens. :)

[laurastifter]

Deşi în multe privinţe avem opinii diferite, pe această temă sunt de acord cu Daniel.
Patriotismul este un sentiment frumos... dar iubirea faţă de aproapele (indiferent de naţionalitatea sa) rămâne o VIRTUTE CREŞTINĂ!
Cât priveşte naţionalismul, aceasta e o ideologie din secolul al XIX-lea (care, aviz naţionaliştilor, n-a apărut în România...).
Îmbinarea dintre ortodoxie şi naţionalism a fost considerată drept erezie de către participanţii la Sinodul panortodox întrunit la Constantinopol în anul 1872. Ei au denumit această ideologie "etnofiletism" şi au trecut-o, fără nici o ezitare, în rândul ereziilor.
Astfel, dacă naţionalismul, ca ideologie politică, şi-a avut rolul lui istoric (fiind anacronic astăzi), combinat cu religia creştin-ortodoxă, devine chiar erezie - adică pericol spiritual.

[laurastifter]

Din ce motiv Domnul Iisus Hristos, profeţind apropiata distrugere a Ierusalimului (proorocie împlinită în anul 70), i-a îndemnat pe contemporanii şi conaţionalii Săi ca, atunci când vor vedea Cetatea Sfântă înconjurată de oştiri, să fugă în munţi şi să nu se întoarcă să-şi ia haina?
De ce nu i-a învăţat să-şi apere patria împotriva romanilor, cu arma-n mână, chiar până la moarte?...
De ce să fugă?
Temă de meditaţie şi - de ce nu? - polemică.
Încă ceva: cum interpretaţi Gal3, 28?
Dar Evr11, 14-16?
Doamne ajută!

În prealabil postat de laurastifter

Din ce motiv Domnul Iisus Hristos, profeţind apropiata distrugere a Ierusalimului (proorocie împlinită în anul 70), i-a îndemnat pe contemporanii şi conaţionalii Săi ca, atunci când vor vedea Cetatea Sfântă înconjurată de oştiri, să fugă în munţi şi să nu se întoarcă să-şi ia haina?
De ce nu i-a învăţat să-şi apere patria împotriva romanilor, cu arma-n mână, chiar până la moarte?...
De ce să fugă?
Temă de meditaţie şi - de ce nu? - polemică.
Încă ceva: cum interpretaţi Gal3, 28?
Dar Evr11, 14?
Doamne ajută!

Cand vorbeste de treaba asta nu cred ca se refera numai la caderea Ierusalimului ci si la vremurile de sfarsit (a se vedea contextul). „Sa fuga in munti” cred ca face trimitere la o evadare intr-o locatie metafizica ci nu atat la niste munti propriu-zisi.....parca am citit candva ceva pe tema asta dar nu mai tin minte....oricum e interesant subiectul.

p.s.: nu am citit topicul deci raspunsul meu este strict la mesajul citat

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de laurastifter

Deşi în multe privinţe avem opinii diferite, pe această temă sunt de acord cu Daniel.
Patriotismul este un sentiment frumos... dar iubirea faţă de aproapele (indiferent de naţionalitatea sa) rămâne o VIRTUTE CREŞTINĂ!
Cât priveşte naţionalismul, aceasta e o ideologie din secolul al XIX-lea (care, aviz naţionaliştilor, n-a apărut în România...).
Îmbinarea dintre ortodoxie şi naţionalism a fost considerată drept erezie de către participanţii la Sinodul panortodox întrunit la Constantinopol în anul 1872. Ei au denumit această ideologie "etnofiletism" şi au trecut-o, fără nici o ezitare, în rândul ereziilor.
Astfel, dacă naţionalismul, ca ideologie politică, şi-a avut rolul lui istoric (fiind anacronic astăzi), combinat cu religia creştin-ortodoxă, devine chiar erezie - adică pericol spiritual.

imi place asta cand toata lumea zice ca nationalismul a aparut abia in secolulul XIX.
Asa, si?
Si conceptia despre stat a aparut tot pe atunci, dar nu aud pe nimeni sa zica ca Japonia sau Anglia au o istorie care incepe la 1850.

Da, etnofiletismul a fost combatut ca erezie, pt ca incep sa se confunde neamul cu Biserica.
Si cezaropapismul a fost combatut cam din acelasi motiv, dar nu aud pe nimeni sa zica ca un ortodox adevarat(™) e anarhist hardcore anti-monarhist.

In privinta revoltei evreiesti, crestinii nu prea s-au bagat, pt ca Simon bar Kohba se considera Mesia.
In rest, a zis deja VladCat.

În prealabil postat de laurastifter

Încă ceva: cum interpretaţi Gal3, 28?

Sf Iustin Popovici ne explică:
"Biserica este vesnicia divino-umana intrupata in limitele timpului si ale spatiului. Se gaseste in lumea aceasta, dar nu este din lumea aceasta (loan 18,36). Se gaseste in lumea aceasta, pentru ca sa ridice lumea aceasta sus, de unde vine ea insasi. Biserica este ecumenica, catolica [universala, soborniceasca], divino-umana, vesnica, de aceea constituie o blasfemie de neiertat impotriva lui Hristos si a Duhului Sfant a face din Biserica o institutie nationala, a o restrange la scopul si metodele nationale meschine, limitate si trecatoare. Scopul ei este supranational, ecumenic, pan-uman: acela de a uni in Hristos pe toti oamenii, pe toti, fara exceptii pe motiv de nationalitate, semintie sau clasa sociala: "Nu mai este iudeu, nici elin, nu mai este sclav, nici liber, nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca; caci voi toti sunteti una in Hristos Iisus" (Galateni 3,28), pentru ca Hristos este "toate in toti" (Coloseni 3,11)".

[laurastifter]

În prealabil postat de VladCat

Cand vorbeste de treaba asta nu cred ca se refera numai la caderea Ierusalimului ci si la vremurile de sfarsit (a se vedea contextul). „Sa fuga in munti” cred ca face trimitere la o evadare intr-o locatie metafizica ci nu atat la niste munti propriu-zisi.....parca am citit candva ceva pe tema asta dar nu mai tin minte....oricum e interesant subiectul.

p.s.: nu am citit topicul deci raspunsul meu este strict la mesajul citat

Desigur că, în strădania înţelegerii (fie şi doar în parte) unui text biblic, sensul duhovnicesc/ spiritual este primul ce trebuie căutat şi, de aceea, interpretarea ta îmi pare deosebit de profundă şi autentic-ortodoxă.
Există aici, totuşi, inclusiv un sens istoric, ca şi-n oricare alt text.
De exemplu, trecerea poporului ales prin marea roşie, sub conducerea lui Moise a fost, desigur, în sens tipologic, o prefigurare a Botezului creştin; textul are, însă, un sens istoric foarte clar - evreii aceia chiar au fost conduşi, într-un mod supranatural, prin marea roşie.
La fel şi-n cazul textului despre care discutăm noi. Sensul duhovnicesc există şi este chiar cel esenţial. Hristos a vorbit nu doar pentru contemporanii Săi, ci pentru fiecare persoană umană, din orice generaţie ar fi.
Contemporanii Săi, însă, în anul 70, s-au refugiat la Pella (aşa-mi amintesc că se numea cetatea în care s-a stabilit comunitatea iudeo-creştină din Ierusalim în timpul războiului dintre 66-70, spre să reţin corect) şi nu a participat la război.
Textul pe care-l discutăm este consemnat, într-adevăr, în contextul unei cuvântări eshatologice (aşa cum vedem în toate Evangheliile sinoptice).
O parte a profeţiei se va împlini la acea vreme pe care nici îngerii n-o ştiu... ci numai Tatăl.
O altă parte a profeţiei viza, însă, un eveniment istoric din epoca respectivă. De aceea, Hristos precizează: "adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul (generaţia - n.n.) acesta până când nu vor fi toate acestea" şi, imediat, pentru a se evita eludarea sensului spiritual în favoarea celui literal-istoric, adaugă: "cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece".
În acel neam/ generaţie, profeţia s-a împlinit în mod cât se poate de concret. Citez din memorie (nu ştiu exact versetul): "iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oştiri, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci, cei din Iudeea să fugă în munţi. Să nu se întoarcă să-şi ia haina".
Cum facem?
Acelaşi Hristos, Dumnezeul nostru, Care a spus: "mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are: să-şi pună cineva viaţa pentru prietenii săi".
Sacrificiul propriei vieţi pentru aproapele este, aşadar, suprema dovadă de iubire.
Iubirea este cea mai mare virtute creştină.
Sacrificiul suprem din dragoste faţă de semeni rămâne, deci, fapta cea mai bună din perspectiva moralei creştine.
Atunci, cum facem cu fuga în munţi?
Cuvintele Sfintei Scripturi nu se pot contrazice între ele...
Este, oare, vorba tocmai despre evitarea crimei?
Sau să ne întrebăm altfel:
în caz de război, se poate vorbi de sacrificiu din iubire faţă de ceilalţi?...
Sau cumva sacrificiul, în acest caz de război, ar presupune nu iubirea, ci tocmai contrariul acesteia - o moarte tocmai în încercarea de a-i omorâ pe alţii?...
Iar jertfa supremă pentru semeni, cea recomandată de Hristos în In15, 14, are drept unic motiv iubirea şi ca singur scop împlinirea, manifestarea concretă a acesteia.
Cum ne dumirim?...
:)

Laura, cum comentezi acest eveniment istoric?:

Din volumul al IX-lea al ”Vietii Sfintilor” (pag.1034 si 1043), aflam ca, in ziua premergatoare luptei cu Maxentiu din 28 octombrie 312, imparatul Constantin a vazut pe cer o cruce luminoasa si inscrisul ”in hoc signo vinces” (”prin acest semn vei invinge”), apoi, in noaptea urmatoare, a avut un vis in care i s-a aratat Insusi Domnul nostru Iisus Hristos, care l-a indemnat sa insemneze cu Sfanta Cruce toate steagurile de lupta ale ostirii sale. Constantin a facut intocmai. Monogramul lui Hristos HP (semnul ”CHI – RO”) l-a pus si pe un steag numit ”labarum” (stindard – drapelul - roman de razboi, pe care, Constantin cel Mare, punand crucea si monogramul lui Iisus Hristos, l-a transformat in stindard imperial). Astfel, prin purtarea de grija si marea milostivire a Domnului nostru Iisus Hristos, Constantin l-a invins pe Maxentiu, intrand triumfator in Roma.