|
#11
|
|||
|
|||
O sa incerc sa fiu dezinvolt si sa nu aduc subiectul in discutie. Sper ca timpul sa puna pamant macar pe gandul suicid. Incerc sa o imbarbatez, nu vreau doar sa rezonez cu drama. I-am zis ca nimanui nu ii e dat mai mult decat poate duce. Sa aiba rabdare ca inima lucreaza singura, se regenereaza. Momentan e bine. Dilema mea e daca e justificat avortu in asemenea situatie...daca desigur, e totul asa cum zice ea.
O sa intreb un preot cu prima ocazie. Prima data sa gasesc unul in oras la mine pe placul inimii. Doamne ajuta! |
|