Un mod propriu omenirii
Iata, am ceva ani , timp in care am intalnit destui oameni, dar si multa rautate. Ma intreb, ce beneficiu are acela care loveste, care arata cu degetul, care nu vrea sa se schimbe cu niciun pret? Ne sfasiem intre noi, mai ceva ca animalele, invidiem pana si darurile primite de la Dumnezeu, umilim, intoarcem spatele, ni se pare ca suntem deasupra pentru ca suntem bogati, pentru ca inca se practica nepotismul, mita e la mare cinste, nu mai conteaza talantii daruiti de Dumnezeu, uneori nici nu ti se permite sa-i mai inmultesti, alteori ti se interzice sa-i folosesti, nu mai este loc decat pentru "elite" propulsate pe cine mai stie ce criterii. Unde se va ajunge? E mileniul III- se voia mai bun. A evoluat tehnologia, dar omul a ramas la fel- plin de rautate, egoism, invidie,mandrie. Va mai trece mult timp pana ne vom schimba- cand Dumnezeu nu ne va mai suferi rautatea.E meritul Sfintilor, al traitorilor si mai ales este meritul lui Dumnezeu ca inca mai existam.
__________________
Cel ce crede, se teme; cel ce se teme, se smereste; cel ce se smereste, se îmblânzeste; cel blând, pazeste poruncile; cel ce pazeste poruncile se lumineaza; cel luminat se împartaseste de tainele Cuvântului dumnezeiesc. (Sfântul Maxim Marturisitorul)
|