Confirmarea

[Mihnea Dragomir]

Pe actul de botez al unui catolic există o rubrică: Accipit confirmationem ? pe care preotul o completează: accipit, respectiv non accipit, după caz. Acest lucru se datorează faptului că Mirungerea, sau Confirmarea cum mai este numită această Sf Taină, se primeşte o singură dată în viaţă, ca şi Botezul şi Preoţia. Deci, este important de a şti dacă botezatul a fost ori nu confirmat.
În această privinţă, între cele două rituri din ţara noastră există o deosebire izvorâtă din tradiţiile diferite: în timp ce la cei de rit răsăritean Confirmarea se face imediat după Botez, ca parte a aceleiaşi slujbe unice, la cei de rit apusean Confirmarea se face la vârsta suficientei maturităţi, astfel încât cel care, prin ungere cu uleiul sfânt, devine soldat al Bisericii să poată recapitula şi înnoi el însuşi (ea însăşi) tripla lepădare şi actul de credinţă făgăduite, prin naşul său, la Botez.

Confirmarea aminteşte de Pogorârea Duhului Sfânt. În această perioadă dintre Înviere şi Cincizecime, în bisericile de rit latin din întraga lume au loc Mirungerile celor care s-au pregătit pentru aceasta şi sunt vrednici de primirea acestui Sacrament. Iată frumoase imagini ale confirmărilor făcute recent la Moscova: http://cathmos.ru/content/ru/publica...-16-44-36.html

[Florin-Ionut]

Cateheză catolică pe saitul de spiritualitate cel mai vizitat din România. La modul constant. Este, dom' doctor?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Cateheză catolică pe saitul de spiritualitate cel mai vizitat din România. La modul constant. Este, dom' doctor?

Dacă aş fi scris aceste lucruri la topicul despre Mirungere, mi s-ar fi răspuns că e vorba de Tainele Ortodoxiei, cum de îndrăznesc a cuteza să prezint lucruri despre Mirungerea la catolici ? Iată că şi dacă scriu pe topicul despre Biserica Catolică se găseşte cineva care să spună că fac cateheză catolică. Ceea ce, se subînţelege, e un lucru foarte rău. Deci, cum aţi vrea să arate topicurile acestea despre Biserica catolică ? Drept locuri în care scriu numai ortodocşii, având dreptul de a scrie numai într-un anumit fel, şi anume despre cât de eretică, schismatică, apostatică, vândută şi criminală este Biserica Catolică ? Asta este ceea ce aţi numi "forum" şi aşa arată "spiritualitatea" în optica dv ?

[arwein]

Nu trebuie sa se supere nimeni, daca saitul acesta este cel mai vizitat din Romania si se face cateheza catolica- inseamna ca intra multi catolici (si nu numai), vin sa invete de aici! Doamne ajuta!

[Mihnea Dragomir]

Situl cel mai vizitat ? Mă bucur. E normal să fie un sit ortodox, având în vedere că 86 % dintre români sunt, din punct de vedere formal, ortodocşi. Bine că nu e situl acela al cărui link nici nu vreau să-l dau, care se vrea a fi al Măn. Petru Vodă. Sunt convins că marea majoritate a ortodocşilor discern între grâu şi neghină, astfel încât punctele de vedere anticatolice nu vor prevala.

[Florin-Ionut]

O, dar nu e vorba despre topicul ăsta sau despre postarea asta. Nu... V-am urmărit de cînd aţi păşit în spaţiul virtual al forumului creştinortodox şi am înţeles demult care este scopul dumneavoastră: acela de a demonstra că religia catolică este cea corectă şi de a încerca să convingeţi ortodocşii să se mute în biserica pe care aţi ales-o. Vă dedicaţi mult timp pentru prozelitism şi se pare că aţi făcut deja victime pentru care veţi da seama cîndva, cînd Adevărul ni se va arăta nouă tuturor.

intr-adevar slujba confirmarii este extrem de emotionanta si am avut ocazia sa particip o data la o astfel de ceremonie in familia catolica a sotului meu, trecut la ortodocsi cand ne-am casatorit.
copilasii au un aer ingeresc mai ales imbracati asa in alb si dornici de a-si confirma in ochii tuturor credinta.

[nutucutu]

Din amintirile sfintei Lucia de la confirmare, sau de la prima sfinta impartasanie, cum spunem noi:


Surorile mele și-au petrecut seara lucrănd să-mi pregătească rochia albă și cununiţa de flori. Nu puteam adormi de fericită ce eram. Orele parcă încremeniseră. M-am sculat de mai multe ori și m-am dus la surorile mele să le întreb dacă nu s-a făcut încă ziuă și dacă n-ar trebui să probez rochia, cununiţa....
A sosit, în sfârșit, dimineaţa fericitei zile dar cât de încet se apropiau orele nouă! Mă îmbrăcaseră de-acuma cu rochia albă; sora mea Maria m-a dus în bucătărie să-mi cer iertare de la părinţi,sa le sărut mâinile și să le cer binecuvântarea. Odată ceremonia terminată, mama mi-a spus ce ar dori să cer de la Domnul Isus când îl voi primi în inima mea, și m-a pornit la drum zicându-mi:
– Mai ales să ceri Bunului Dumnezeu să facă din tine o sfântă.
Cuvintele ei de neuitat s-au întipărit în sufletul meu și au fost cele dintâi pe care le-am rostit către Domnul nostru îndată ce L-am primit. Și astăzi încă mai aud ecoul glasului măicuţei, repetândumi-le. Am plecat, așadar, spre biserică însoţită de surorile mele și ca să nu mă murdăresc de praful drumului fratele meu m-a purtat în braţe. De cum am ajuns la biserică am alergat la altarul Fecioarei pentru a-mi reînnoi ruga. Am rămas acolo retrăind surâsul din ajun până când surorile mele m-au căutat și au venit să mă ducă la locul destinat mie. Erau mulţi copii. Alcătuiau patru rânduri de la intrarea în biserică și până la balustrada din faţa altarului: două rânduri de băieţi și fetiţe. Cum eram cea mai mică m-au așezat lângă îngeri, pe treptele altarului.

A început liturghia. Pe măsură ce se apropia momentul împărtășaniei inima mea a început să bată din ce în ce mai tare în așteptarea vizitei lui Dumnezeu cel ce va coborî din Cer pentru a se uni cu sărmanul meu suflet. Părintele făcu un pas de pe treptele altarului spre fetiţe pentru a le impărţi Pâinea Îngerilor. Am avut norocul să fiu cea dintâi. În timp ce părintele cobora dinspre altar inima mea bătea de credeam că-mi sare din piept. Dar îndată ce mi-a pus pe buze Divina Azimă m-a cuprins o liniște și o pace de netulburat. Mă simţeam inundată de o stare atât de supranaturală incât prezenţa bunului Dumnezeu mi-a devenit la fel de sensibilă de parcă L-aș fi văzut și auzit cu simţurile mele firești. I-am adresat apoi rugăciune mea: Doamne, fă-mă sfăntă, păstrează inima mea mereu curată, numai pentru Tine . Mi s-a părut atunci că bunul Dumnezeu în adăncul sufletului mi-a spus aceste cuvinte foarte clare: Harul care ţi-a fost dat astăzi va rămâne viu în sufletul tău și va rodi roadele vieţii veșnice.
M-am simţit pe de-a-ntregul transformată întru Dumnezeu. Se făcuse aproape unu ceasul, după amiază, când s-a terminat ceremonia religioasă, pentru că preoţii veniţi din alte părţi sosiseră cu întârziere dar și din cauza că predica fusese lungă și mai avusese loc și reînnoirea actului de credinţă rostit la botez. Mama mi-a ieșit înainte, îngrijorată, crezănd că poate mi-a venit rău. Dar eu simţeam în mine atăta prisosinţă după primirea Pâinii Îngerilor încât mi-a fost atunci cu neputinţă să mă ating de vreo mâncare. De atunci am pierdut gustul și atracţia pe care începusem să le am pentru lucrurile lumii și nu m-am mai simţit într-ale mele decât în câte un loc singuratic unde puteam să-mi reamintesc bucuriile de la prima mea cuminecare.

[DragosP]

În prealabil postat de Florin-Ionut

O, dar nu e vorba despre topicul ăsta sau despre postarea asta. Nu... V-am urmărit de cînd aţi păşit în spaţiul virtual al forumului creştinortodox

Multă lume cu timp liber...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de nutucutu

Din amintirile sfintei Lucia de la confirmare, sau de la prima sfinta impartasanie, cum spunem noi:

Confirmarea e una, prima Sf Împărtăşanie e alta. În prezent, în Biserica Romano-Catolică prima sfântă împărtăşanie se face atunci când copilul ajunge la vârsta înţelegerii. Cum vârsta înţelegerii variază după geografie şi cultură (e mai mică, de ex. în India şi mai mare în zone boreale), definirea vârstei înţelegerii este lăsată de Roma la latitudinea fiecărui sinod regional. În România este în jurul vârstei de 8 ani.

Confirmarea se adresează tinerilor: este vârsta la care adolescentul este capabil să aleagă singur şi să devină, în mod liber, soldat al lui Cristos pe deplin încorporat în Biserica Luptătoare. În România este în jurul vârstei de 14 ani.

Nu a fost întotdeauna aşa. Mai exact, ordinea normală este aceea din Biserica Greco-Catolică (şi Ortodoxă): întâî Botezul, pe urmă Confirmarea şi, la sfârşit, Împărtăşania. Aceasta era ordinea şi în Biserica Romano-Catolică, până când, la începutul sec XX, un copil de 8 ani a cerut episcopului său să fie împărtăşit "Nu se poate. Nu eşti la vârsta înţelegerii !" i-a spus, sec, episcopul locului. "Da, dar eu vreau să fiu împărtăşit !" "Atunci, scrie Papei !" a spus monseniorul, sperând să scape. Dar copilul, chiar asta a făcut. Aflându-se în călătorie apostolică, Sf Părinte Pius al X-lea s-a interesat cine e acel copil, care i-a fost prezentat. "Cum vrei tu să fii împărtăşit, micuţule ? Tu ştii ce este Sf Împărtăşanie ?" Copilul a răspuns, spre stupoarea şi amuzamentul suitei formată din cardinali şi teologi pe alese: "Ştiu că acolo este Cristos. Dumneavoastră ştiţi mai mult, Sanctitate ?" Amintindu-şi cât de mult dorea el însuşi, când era copil, să primească Sf Împărtăşanie, Papa Pius al X-lea a coborât vârsta de la 14 ani (după Confirmare) la vârsta primei catehizări.