MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

Hristos a înviat,
Doamne ajută,

Spunea un frăţior creştin, că ar fi greşit dacă un om îşi anunţă plecarea în monahism în mod public. Dar oare se supără Dumnezeu pe cineva dacă mărturiseşte motivele dragostei sale faţă de El şi faţă de omenire, motivele călugăriei şi dedicării vieţii sale, Domnului, Sfinţilor şi omenirii, altor oameni? Nu se supără.

Scriu aceste motive sau argumente, pentru oricine doreşte să se călugărească şi încă mai are lupte şi îndoieli, şi nu biruieşte uşor, lipsindu-i mult suport moral şi sprijin, acestea să-i fie spre întărire în alegerea călugăriei şi afierosirii Domnului Hristos.

Sunt un tânăr de 29 de ani, deci sunt ca voi, am studiat, am cercetat, am citit mult, în multe domenii, dar nu beletristică, nuvele şi romane, ci cultură generală, ştiinţă, domenii reale de studiu actual şi mai ales teologie şi sincer, m-am îndrăgostit de Teologie şi de Dumnezeu. De Biblie, de Patristică şi Dogmatică. Scriu motivele şi pentru mama mea şi fraţii mei, colegi şi cunoştiinţe. Mama care m-a crescut singură, cu jertfă grea, fiind orfan de la 2 ani şi mama văduvă, ea care nu înţelege hotărârea mea şi care se sminteşte cu plânsul, în loc să-şi plângă păcatele, decând a aflat de plecare. Vreau să devin un creştin mai plăcut Domnul, să mă pocăiesc cu adevărat, să împart tot ce am săracilor, să mă lepăd de mine însumi, să-mi iau crucea şi să urmez Domnului. Să-mi pierd sufletul pentru Domnul, să-l pot găsi pentru Împărăţia Cerurilor, spune Scriptura.

Fiindcă sunt precum voi, toţi oamenii, cu lupte, ispitiri, încercări, avem poate aceleaşi căutări. Doar că eu iubesc pe Domnul Treime mai mult ca voi, caut să-L înţeleg în măsura dăruită mie de El şi cer o măsură mai mare, fiindcă mi-e sete şi foame şi dor de Dumnezeu şi doresc pe Bunul, pe Domnul, mult mai mult ca majoritatea, mult mai mult decât orice altceva ştiu, văd şi simt că există, văzut şi nevăzut, înţeles şi neînţeles.

E o maximă în filosofie: "Cuget, deci exist." Însă e foarte puerilă. Adevărata maximă filosofică este: "Exist, fiindcă Dumnezeu există". Cum deci, să nu-ţi dedici fiecare minut lui Dumnezeu?

Scriu aceste argumente pentru voi, fraţi şi surori în Hristos Iisus Domnul. Îmi cer iertare anticipat, celui căruia va fi nemulţumit de orice conţinut al textului, îl rog să citească până la final şi să nu mă judece prea aspru, de crede sau nu.

Iar dacă consideră cineva că judec pe cineva, să-şi amintească versetul: "cu măsura cu care judeci, cu aceea vei fi judecat." Să mă judece Dumnezeu cu măsura cu care "judec" şi eu pe alţii, cu măsura Bisericii şi-a Sfinţilor Lui, care vor judeca pământul.

Dar sunt rânduri scrise cu inima, nu cu mintea, cu inima în care Domnul a pus dragoste şi durere... Şi unde pune El, pune din belşug.
Atenţie ! Vă avertizez să nu citiţi nimic din ce e scris aici, dacă nu vreţi să vă călugăriţi. Că veţi ajunge să vă călugăriţi. E un lucru bun şi minunat, călugăria, preaînalt, dar trebuie să fi-ţi hotărâţi şi să nu acţionaţi la sentiment şi emoţie, ci pentru toată viaţa. Lucid şi responsabil.

"Sus să avem inimile." Lectură e uşoară, nădăjduiesc să fi scris simplu şi sper cu rost, pentru a vă fi de un folos şi ajutor cât mai viu.

Cele 80 de motive, argumente, ca simbolistica zilei a 8-a, a Veşniciei, pentru care mă călugăresc şi prin care oricine se poate călugări, dacă iubeşte cu adevărat :

1 - Hristos Dumnezeu, Domnul Treime Savaot Iubire.

2 - Păcatele mele, mari, multe, grele, care le fac în fiecare ceas şi minut, care apasă pe mine şi pe omenire, patimile şi neputinţele, care prin rugăciune, smerenie, dragoste, discernământ, asceză, nădăjduiesc să le fac cât mai puţine, mai rare şi mai mici, spre curăţire, luminare şi îndumnezeire.

3 - Suferinţa şi dragostea pentru omenire; pentru ierarhi, preoţi, diaconi şi toţi creştinii, ereticii, păgânii, ateii şi întreaga creaţie.

4 - Biserica, Sfinţii Săi, cei ce au îmbunătăţit şi îmbunătăţesc chipul lui Hristos din ei şi de pe ei, cei ce se dăruiesc altora, în cea mai mare dragoste, pusă pentru prietenii lor, care sunt toţi creştinii, fiindcă toţi poartă chipul lui Hristos, care suntem chemaţi să fim ca ei, să le urmăm lor, să trăim ca ei, să ne mântuim.

5 - Mai mult de 32.000 de oameni mor de foame (de foame!) în fiecare zi ! În fiecare 24 de ore. Dintre care 21.000 sunt înregistraţi cu nume şi prenume, ţinuţi în evidenţe, se ştie exact cine a murit din cei înregistraţi. Deci mai mult de 22 de oameni în fiecare minut, adică 1 om la fiecare 2,7 secunde, deci aproximativ 11.680.000 în fiecare an, mor de foame. "Civilizaţiei" nu-i pasă cu adevărat de ei... Şi fiindcă numărul oamenilor pe pământ creşte, şi numărul muritorilor de foame va creşte şi mai mult.

6 - Aproximativ 8 milioane şi 400.000 de oameni mor de cancer în fiecare an, multe tipuri de cancer, boală la care nu există leac oficial, deci aproximativ 23.000 de oameni pe zi, adică 16 oameni pe minut, mor de cancer, deci câte unul la 3,7 secunde.

7 - Datorită HIV (SIDA), moare o persoană la fiecare 20 de secunde, 180 pe oră, deci peste 1 milion şi 576.000 de oameni pe an... Pentru mine acestea nu sunt sume, nu sunt numere şi nici statistici, şi nu face parte din sociologie şi niciun sistem, sunt tragedii şi personal, mor odată cu fiecare dintre ei...

8 - Mai mult de 1 milion şi 220.000 de oameni mor anual de pneumonie, boală care se tratează, dar în Africa şi Asia, adesea intenţionat, nu ajung medicamente... Adică 3342 pe zi, sau 2,32 oameni pe minut. No comment.

9 - Peste 1 milion şi 190.000 de oameni mor anual, de diarie/dezinterie... 3260 pe zi.

10 - Mai mult de 998.000 mor anual, de tuberculoză (despre care se spune că este boala nr. 1 mondial, de-a lungul istoriei, din cauza căreia au murit cei mai mulţi oameni). Deci 2734 pe zi mor de tuberculoză.

11 - Peste 857.000 mor anual de malarie... 2347 pe zi mor de malarie. Ştiţi că virusul malariei, transmis prin ţânţari, te poate ucide în multe feluri ? Coloana vertebrală, muşchi, sistemul nervos, sânge, creier, plămâni, creier, splină, stomac. Şi sunt 11 tipuri de malarie. Cunoscute. Şi tratamentul pe lângă că nu este suficient şi nu ajunge la toţi, nici nu are efect la toţi şi riscă oricând reîmbolnăvire.

12 - Mai mult de 480.000 mor anual mai ales în Asia şi Africa de la numitele "bolile copilăriei": varicelă, pojar, rujeolă, tetanus, tuse convulsivă, etc., (adunate împreună) acolo unde nu există vaccin şi niciun tratament pentru aceste afecţiuni. Cu greu se obţine un paracetamol sau un algocalmin. Deci 1315 morţi pe zi. În cea mai mare parte copii.
Aceste statistici şi evidenţe sunt date de Crucea Roşie, Salvaţi Copiii, Unicef, Onu, ş.a., găsite şi pe site-uri precum worldometers.info sau poverty.com)

13 - Poate cel mai dureros argument:
Ne amintim cu doliu şi pocăinţă, având exemplu nevinovăţia, dragostea, credinţa, inocenţa Mucenicilor, pe 28 şi 29 decembrie, cei 20.000 de Sfinţi Mucenici ucişi în Nicomidia şi a celor 14.000 de prunci ucişi de Irod.

Da? Închideţi ochii şi gândiţi-vă că muriţi odată cu fiecare din amintiţi mai sus. Gândiţi-vă că muriţi de fiecare dată, la fiecare 2,7 secunde, cu cel care moare de foame. Cum ar fi să mori de foame? Sunt convins că aceia nu se mai gândesc la mâncare în ultimele lor ore de viaţă, oricum mâncarea atunci nu-i mai ajută. Închideţi ochii şi muriţi şi voi odată cu ei, simţiţi-le durerea... Plângeţi cu ei şi pentru ei...

Ce facem pentru ei? Cât facem? Cine face? Când? Cum? De ce? Până când? Care este ideologia, filosofia, fundamentul, argumentaţia, scopurile şi organizarea vieţii şi societăţii fiecărei ţări în parte? Şi pentru care şi prin care se şi consumă bugetele şi pib-urile fiecărei ţări? Economii şi bănci şi proiecte... of...

Totalul de peste 26.400.000 de morţi în fiecare an de foame sau boli, cine-i pomeneşte? Pomenim 14.000 de prunci ucişi de Irod, dar pe acei mult peste 26 de milioane de oameni ucişi anual, cine-i pomeneşte?

Nu sunt statistici. Sunt Sfinţi Mucenici. Oricine este ucis de alt om, cu voie sau fără voie, sau e condiţionat pentru a muri, prin multe căi şi indiferenţa celor responsabili (până la urmă noi toţi), cei care au puterea să facă ceva, dar care-i lăsăm să moară, prin diverse mijloace sau boli sau privare de drepturile elementare, în căi directe şi indirecte, aceia ucişi, sunt Sfinţi Mucenici.

De ce? Fiindcă necredincioşii carei-au ucis sau i-au lăsat să moară, le-au luat timpul rămas de trăit şi nu au mai putut descoperi Ortodoxia, nu s-au mai putut pocăi, nu au mai devenit creştini, ca cei ce doresc curăţirea, luminarea şi îndumnezeirea în Biserică. Astfel prin chinul lor, prin sângele vărsat, viaţa şi libertatea luate forţat, se sfinţesc, mântuirea le este dată "ca prin foc", precum tâlharului răstignit lângă Hristos, sângele vărsat le este Sfântul Botez, blândeţea şi nevinovăţia le este mărturisirea, Sfânta Spovedanie, iar lacrimile le este Sfântă Împărtăşanie, de aceea au devenit Sfinţi Mucenici, pe aceia şi doar pe aceia, îi mântuieşte Dumnezeu şi îi numără între Biserica Sa.

Pentru mine... ca creştin... lucrul acesta este cea mai mare tragedie ce am trăit-o în viaţa mea. În primul război mondial, au murit aproximativ 20 de milioane de oameni, iar în 2-lea război mondial, aproximativ 80 de milioane de oameni, cu tot cu armată, civili şi cei ce au murit de foame şi boli, din urma războiului. Deci aproximativ 100 de milioane.

Însăşi cuvântul aproximativ îmi provoacă durere şi fiori, când ştiu că oamenii, atât de minunaţi, Taina Persoanei, devin şi sunt şi azi, statistică, se ucid atât de uşor, atât de crud, de repede, cu fel de fel de mottouri, filosofii şi motivaţii ale crimelor şi războaielor lor.