Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te īnapoi   Forum Crestin Ortodox > Sfanta Scriptura > Despre Sfanta Scriptura
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afiŗare
  #1  
Vechi 04.01.2009, 07:37:57
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data īnregistrćrii: 29.11.2008
Locažie: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Pacatul

Pacatul mandriei
[SIZE=3]Despre māndrie [/SIZE]
[SIZE=3]155. Un elev s-a mutat de la o scoala la alta. Dupa ore, colegii sai au ramas sa joace baschet. El a vrut sa joace īmpreuna cu ei, dar, pentru ca era mic de īnaltime, nu l-au lasat. Atunci s-a dus acasa, si-a luat mingea si s-a īntors pe teren. Vazāndu-l cāt de bine arunca la cos, colegii l-au rugat sa vina sa joace īntr-una din echipe. Din primele minute de joc, si-au dat seama ca era cel mai bun de pe teren.[/SIZE]
[SIZE=3]- Sa nu te superi ca te-am tinut pe marginea terenului, dar nu vroiam sa ne strici jocul, i-a explicat un coleg.[/SIZE]
[SIZE=3]Ajuns acasa, baiatul i-a povestit tatalui sau īntāmplarea. Tatal i-a spus:[/SIZE]
[SIZE=3]- Spune sincer, te-ai umflat īn pene cānd si-au dat seama ca esti mai bun decāt ei?[/SIZE]
[SIZE=3]- Nu, tata, nu aveam de ce. Daca ar fi avut un profesor de sport la fel de bun ca cel de la scoala mea veche, ar fi fost si ei mai buni. Nu e mare lucru.[/SIZE]
[SIZE=3]- Dar te-ai suparat ca nu te-au primit de la īnceput?[/SIZE]
[SIZE=3]- M-am īntristat putin, dar m-am gāndit ca nu are rost sa ma supar.[/SIZE]
[SIZE=3]- Tine minte, īntāmplarea de astazi nu se va mai repeta: vei vedea ca de acum ei te vor chema sa joci cu ei. Dar un lucru se va repeta si peste ani de zile. Viata te urca si te coboara: azi esti capitan de echipa, māine esti rezerva. Azi esti director, māine esti sofer. Important este sa nu te agati cu disperare de nimic: ce vrea Dumnezeu, aia sa fii. Si, indiferent de modul īn care te trateaza oamenii, tu acelasi sa fii. Ca oamenii sunt schimbatori: ba te scuipa, ba se pleaca īn fata ta daca au impresia ca vor cāstiga ceva prin asta.[/SIZE]
[SIZE=3]Un frate l-a īntrebat pe un batrān, zicānd: "Care este lucrul strainului?". Raspuns-a lui batrānul: "Eu am vazut odata pe un frate strain care a venit la noi īn biserica īn vremea slujbei. Iar dupa sfārsirea slujbei, a mers īn trapeza si a sezut si el cu fratii la masa sa manānce bucate. Iar unii din frati i-au zis: <<Dar tu, frate, fiind strain, de ce faci īndrazneala ca aceasta, de ai sezut fara blagoslovenie īmpreuna cu noi la masa? Scoala-te de la masa si iesi de aici afara!>>. Iar el, auzind aceasta, īndata s-a sculat de la masa si a iesit afara.[/SIZE]
[SIZE=3]Iar alti frati s-au scārbit pentru aceasta si, mergānd, iar l-au chemat pe fratele cel strain īnauntru si i-au zis sa sada iar la masa. Atunci el īndata a intrat si a sezut la masa, precum i-au zis lui, nimic īndoindu-se sau māhnindu-se. Si dupa ce a māncat bucate si s-a sculat de la masa, l-au īntrebat pe el fratii, zicānd: <<Spune-ne noua, frate, ce gāndeai īn inima ta cānd te-au scos afara de la masa? Credeam ca te vei scārbi foarte mult>>. Raspuns-a lor fratele, zicānd: <<Nu m-am scārbit, ci eu am pus īn gāndul meu sa ma aseman cu un cāine care, cānd īl goneste cineva afara, el iese, si cānd īl cheama, iar vine>>. Acestea auzindu-le fratii, foarte s-au folosit toti de smerenia acelui frate strain". (10-326)[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]*[/SIZE]
[SIZE=3] [/SIZE]
[SIZE=3]156. Un crestin a citit īn Filocalie despre rugaciunea lui Iisus. I-a cerut binecuvāntare duhovnicului sau sa se apuce de aceasta rugaciune, si acesta i-a zis:[/SIZE]
[SIZE=3]- Īti dau binecuvāntare sa spui īn fiecare zi cel mult doua ore, dar nu mai mult. Si sa spui si cu gura, nu numai cu mintea.[/SIZE]
[SIZE=3]Observa ca mintea i se linisteste de la rugaciune si, citind ca aceasta este cea mai scurta cale pentru curatirea sufletului de patimi, crestinul s-a apucat sa spuna mai mult, gāndindu-se ca va spori duhovniceste. Vreme de cāteva saptamāni totul a fost bine. La serviciu era mult mai calm, acasa era mult mai blānd si cu sotia si cu copiii. Dar a īnceput sa īl doara capul. Vazānd ca durerile nu īl parasesc si ca se simtea din ce īn ce mai slabit, omul s-a dus sa vorbeasca din nou cu duhovnicul sau.[/SIZE]
[SIZE=3]- Vezi unde te duce neascultarea? Puteai sa stai cu dureri de cap pāna īti pierdeai mintile. De acum, vreme de o luna, sa nu mai spui deloc rugaciunea lui Iisus. Asteapta sa īti mai odihnesti mintea, ca ai fortat-o prea tare. Crezi ca daca ai fi putut mai mult nu te-as fi lasat? Ar fi fost bucuria mea de duhovnic sa vad ca am īnca un ucenic care a sporit pe aceasta cale.[/SIZE]
[SIZE=3]Dupa o luna, crestinul a venit din nou la duhovnic:[/SIZE]
[SIZE=3]- Parinte, īmi e bine acum, nu īmi mai trebuie nici o rugaciune a lui Iisus. Stau cuminte īn banca mea.[/SIZE]
[SIZE=3]- Nu, nu e bine asa. O iei de la īnceput, cu grija si cu ascultare. Vezi, cāt ai stat departe de mine si ziceai rugaciunea de capul tau, īn loc sa urci, ai stat pe loc. Ba chiar ai coborāt. Nevointa īmpotriva ascultarii, asa cum ai facut-o tu, nu are plata. Acum, ca ti-ai īmprospatat puterile, trebuie sa fii tare, sa pornesti din nou razboiul īmpotriva vrajmasului diavol.[/SIZE]
[SIZE=3]Povestesc unii despre un batrān oarecare ca a petrecut saptezeci de saptamāni māncānd o data īn saptamāna. Deci, se ruga lui Dumnezeu pentru un cuvānt din Scriptura sa i-l descopere si nu-i descoperea lui Dumnezeu. Astfel, a zis īn sine: "Desi am facut atāta osteneala, īnca nimic n-am cāstigat. Voi merge de acum la un frate si-l voi īntreba". Si daca a īnchis chilia, vrānd sa plece, a fost trimis īngerul Domnului la dānsul, graind: "Saptezeci de saptamāni ai postit si nu s-a apropiat rugaciunea ta de Dumnezeu. Iar cānd te-ai smerit a iesi la fratele tau, sunt trimis sa-ti vestesc tie cuvāntul". Si acestea spunāndu-i-le, a plecat de la dānsul. [/SIZE]
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastrć!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #2  
Vechi 04.01.2009, 07:41:02
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data īnregistrćrii: 29.11.2008
Locažie: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Pacatul podobelor

Monah Savatie (Bastovoi)

2. Pacatul Despre podoabe si machiaj

Asaltul bijuteriilor si al machiajului
Este greu sa ne īnchipuim o ?nghesuiala ?ntr-un troleibuz ?n care sa nu fie nici o femeie machiata si fara bijuterii. Chiar si atunci cīnd vrem sa deosebim un prunc daca este baiat sau fetita, ne uitam la urechi daca nu are cercei. Tot asa si īn cazul adolescentilor, deoarece lungimea parului nu mai este un semn distinctiv, cum nu mai s?nt nici pantalonii si fusta, ci numai bijuteriile si machiajul fetelor ne salveaza īn astfel de situatii, de multe ori chiar incomode. Cu toate ca, cu tristete trebuie sa recunoastem, īnt?lnim tot mai multi baieti machiati si īmpodobiti.
Nu este un lucru strain sa spunem ca cerceii si machiajul pot fi īnt?lnite chiar si ?n biserica, ?n special ?n bisericile din orasele mari. ?n jurul acestora se face mult haz ?n cercurile batr?nelor, care le ?nt?mpina cu priviri neprietenoase, iar de multe ori devenim martorii unor scene care, mai cu seama daca sīntem ?ncepatori, ne tulbura pe parcursul īntregii Liturghii si ne pot strica chiar ziua īntreaga. Cineva care nimereste de cīteva ori peste astfel de scene, daca nu este īncercat ?n credinta, smintindu-se, foarte usor poate abandona biserica respectiva, iar īn cazurile grave, poate sa se abata de la dreapta credinta ortodoxa si sa devina membru al unei secte.
Asadar, au sau nu dreptate babutele care “organizeaza” astfel de scene? Poate ca ceea ce le face sa ne fie at?t de antipatice, nu este chiar faptul pe care ni-l reproseaza, ci numai modul īn care o fac? Dar poate ca acuzatiile lor sīnt ?ntr-adevar prea grave, caci nu poate sa fie adevarat ca toate femeile care poarta cercei si se machiaza sīnt ?n mod obligatoriu si desfrīnate? Multe dintre ele s?nt casatorite si umbla de multa vreme la biserica si nimeni nu le-a vazut sau sa fi auzit sa-si īnsele sotul. Este oare chiar atīt de grav daca o femeie poarta cercei si se machiaza, dar īn schimb nu-si īnseala sotul? Īn timp ce alta poate sa nu se machieze deloc si sa para smerita, totusi sa fie o mare desfrīnata?
Ce spune Biblia?
Dar pentru ca noi crestinii, ortodocsi, cu privire la orice lucru trebuie sa cercetam si sa credem numai Sfintei Scripturi, tot asa se cuvine sa procedam si īn cazul acesta.
Despre inele si cercei, si podoabe femeiesti īn general, avem foarte multe referiri at?t ?n Vechiul c?t si ?n Noul Testament. De exemplu, la proorocul Isaia gasim: “Pentru ca fiicele Sionului sīnt at?t de m?ndre si umbla cu grumajii pe sus si cu priviri obraznice, cu pasi domoli, cu zanganit de inele la picioarele lor…”
Cum sa nu recunoastem īn aceste cuvinte pe fetele din zilele noastre, mai ales ?n zilele calduroase de vara? Dar iata ca ceea ce se spune mai departe despre ele este ?nspaim?ntator, caci vine de la un om care a profetit si nasterea lui Hristos din fecioara si s-a īmplinit. Zice proorocul: “…Domnul va plesuvi crestetul capului fiicelor Sionului, Domnul va descoperi goliciunea lor” (Isaia 3, 16-17). Adica, Domnul va descoperi desertaciunea si zadarnicia acestui mod de viata īn ziua Judecatii.
“?n ziua aceea va lua Domnul toate podoabele: inele, sori, lunite, cercei, bratari, valuri, cununi, lan-tisoare, cingatori, miresme, talismane, inele, verigi de nas, vesminte de sarbatoare, mantii, saluri, pungi, oglinzi, pīnzeturi subtiri, turbane si tunici. Atunci va fi īn loc de miresme, putreziciune, si īn loc de cingatori, frīnghie, ?n loc de c?rlionti facuti cu fierul, plesuvie, īn loc de vesmīnt pretios, zdrente, si īn loc de frumusete, pecete de robie” (3, 18-24).
Iata cīt de felurite si cīt de multe erau podoabele ?nca ?n vremea proorocului Isaia! Iata ca, pe līnga cercei si inele, proorocul aminteste chiar si parul facut cu fierul si verigile de nas, care īn tara noastra abia acum īncep sa capete popularitate, dupa mo-delul ratacirii occidentalilor. Asadar, nu este adeva-rat sa zicem ca traim “o alta vreme”, “mai moderna”, si ca acum nici nu s-ar putea fara bijuterii si machiaj.
Dimpotriva, vedem ca podoabele femeiesti au o vechime foarte mare si, īntr-o oarecare masura, putem vorbi chiar despre aspectul oarecum primitiv al īmpodobirii femeilor. Cred ca fiecare a avut ocazia sa vada la televizor, sau macar īn reviste, imagini ale femeilor din triburile care ?nca mai exista īn zonele putin umblate ale vestului salbatec, descoperite īnca nu demult. Si femeile aborigenilor poarta cercei īn nas, inele si bratari si practica machiajul, fara sa fie cītusi de putin “moderne”.
Dar... nu cred ca este cazul nostru. Caci nu toate femeile se machiaza violent si nici nu poarta bijuterii vulgare. Ce rau poate sa fie īntr-un inel sobru sau ?ntr-un cercel discret, care aproape ca nici nu se observa, īntr-o bratara bine aleasa sau un lantisor, daca nu sīnt deloc vulgare?
Ce au toate acestea cu desfr?narea? Caci chiar daca poate unele femei se si gīndesc la asta, multe din ele nu au nici un scop necurat. Ele fac asta doar pentru sotul legitim, iar cele mai tinere, pentru alesul lor. Unele īnsa nu o fac nici macar pentru atīt, ci pur si simplu, pentru a nu se deosebi de semenele lor, pentru a nu parea “taranoaice”.
De ce dar Dumnezeu Care este Multmilostiv, si este Dragostea īnsasi, dupa cum zise Sf. Ioan Teologul si evanghelistul, fagaduieste pedepse atīt de groaznice pentru niste maruntisuri ca acestea?!
Trebuie sa explicam lucrurile, pentru ca altfel reiese ca Dumnezeu este rau si razbunator, ceea ce nu se potriveste cu īnvatatura noastra despre Cel Care ne-a adus din nefiinta la fiinta, iar atunci cīnd L-am parasit si L-am tradat p?na-ntr-at?t a jelit caderea noastra, īnc?t a trimis pe unicul Sau Fiu Cel mult iubit drept jertfa de rascumparare pentru noi.
Podoabele femeie?ti s?nt de origine p?g?n?
?i peste tot ?n Sf?nta Scriptur? au o conota?ie negativ?
?nsusi Dumnezeu a dat pricepere oamenilor sa faureasca podoabe: “Iata, Eu am rīnduit anume pe Betalael, fiul lui Uri, fiul lui Or, din semintia lui Iuda si l-am umplut de duh dumnezeiesc, de īntelep-ciune, de pricepere, de stiinta si de iscusinta la tot lucrul, ca sa faca lucruri de aur, de argint si de arama, de matase violeta, stacojie si visinie, si de in rasucit, sa slefuiasca pietre scumpe pentru podoabe si sa sape īn lemn tot felul de lucruri” (Iesire 31, 2-5).
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastrć!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #3  
Vechi 04.01.2009, 07:42:36
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data īnregistrćrii: 29.11.2008
Locažie: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Pacatul podobelor (2)

Acestea insa i-au fost date omului ca el sa le foloseasca īntru slava lui Dumnezeu, anume pentru ridicarea cortului ?n vremea lui Moise, (iar azi pen-tru pictarea icoanelor si confectionarea obiectelor de cult bisericesti); si nu pentru īmpodobirea femeilor.
Dar, asa cum īn rai protoparintii nostri Adam si Eva au folosit darul vointei libere īmpotriva lorusi, alegīnd moartea ?n locul nemuririi, tot asa si oamenii de mai tīrziu, mostenind īn ei samīnta relei īmpotriviri, au folosit si toate celelalte daruri ale lui Dumnezeu din ce īn ce mai mult ?mpotriva lorusi, dupa cum scrie si dumnezeiescul Apostol Pavel, ca: “au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios” (Romani 1, 23).
?mpodobirea femeilor se practica la popoarele pag?ne, unde acestea [femeile] sau erau ridicate la rangul de zeitati, sau erau puse īn slujba unor zeitati si duhuri: “fiicele lor ?nfrumusetate si īmpodobite ca chipurile templului”, le certa David (Ps. 143, 12). Multe din bijuteriile pagīne, mai ales din cele egiptene, s-au pastrat si astazi īn muzee si fiecare are cel putin īnchipuire despre ele, chiar si din manualele de istorie scolare. Modelele egiptene sīnt preluate cu mare succes de creatorii de moda contemporani: serpi, motive solare, cocostīrci, diferite pasari, animale si plante stilizate, cucerind tot mai mult gusturile fetelor de astazi.
Dar aceste motive nu erau ?nt?mplatoare, caci se stie ca pagīnii se ?nchinau soarelui, lunii, animalelor si chiar pietrelor. Podoabele femeiesti, cīt si cele barbatesti, reprezentau aceste obiecte idolatrice.
Traind multa vreme īn robia egipteana, poporul evreu a preluat multe obiceiuri, pentru care a atras mīnia lui Dumnezeu. Caci aveau porunca de la Dumnezeu: “De datinile pamīntului Egiptului, ?n care ati trait, sa nu va tineti, nici de datinile pamīntului Canaanului, ?n care am sa va duc, sa nu va tineti nici sa nu umblati dupa obiceiurile lor” (Levitic. 18, 3). “Idolii dumnezeilor lor sa-i ardeti cu foc; sa nu doresti a lua argintul sau aurul de pe ei, ca sa nu-ti fie aceasta cursa. Si urīciunea idoleasca sa n-o duci ?n casa ta ca sa nu cazi sub blestem, ca ea” (Deut. 7, 25-26).
Dar poate ca acestea le-a zis Dumnezeu numai pentru evrei si numai pentru timpul acela? Caci multe dintre porunci s-au dat anume astfel, pentru un anume timp si situatie, iar mai tīrziu au fost schimbate, cum ar fi taierea īmprejur, ziua s?mbetei s. a. Dupa cum spune si “Apostolul neamurilor” – Pavel: “ca de va veti taia īmprejur, Hristos nu va va folosi la nimic” (Galateni 5, 2); si “cei ce voiti sa va īndreptati prin Lege v-ati īndepartat de Hristos, ati cazut din har” (5, 4).
Se pare ca nu. Acelasi Apostol scrie īn Epistola catre Timotei: “Asemenea si femeile, īn ?mbracaminte cuviincioasa, facīndu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par īmpletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret; ci din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu” (2, 9). Iarasi vedem ca se specifica aurul si margaritarele, ca ceva negativ.
Fara īndoiala, bijuteriile sīnt izvor de rautate. Nu īn zadar din ele s-a facut si cel mai mare rau cu putinta, simbolul lepadarii de Dumnezeu - vitelul de aur din Vechiul Testament. Atunci cīnd poporul evreu s-a razvratit īmpotriva lui Dumnezeu el si-a facut idol din cerceii femeilor si fetelor israelitence (Ies. 32, 1-4).
Dintotdeauna, bijuteriile si podoabele au fost simboluri ale desfrīnatelor. Iata cum descrie Sf. Ioan Teologul īn Apocalipsa pe “desfrīnata cea mare”. “Si a venit unul din cei sapte īngeri, care aveau cele sapte cupe, si a grait catre mine, zicīnd: vino sa-ti arat judecata desfrīnatei celei mari, care sade pe ape multe, cu care s-au desfrīnat ?mparatii pamīntului si cei ce locuiesc pe pamīnt s-au ?mbatat de vinul desfr?narii ei. Si m-am dus, īn duh, ?n pustie. Si am vazut o femeie sezīnd pe o fiara rosie, plina de nume de hula, avīnd sapte capete si zece coarne. Si femeia era īmbracata īn purpura si īn stofa stacojie si īmpodobita cu aur si cu pietre scumpe si margaritare” (17, 1-4).
Iata ca ceea ce personalizeaza pe desfrīnata sīnt aurul, pietrele scumpe si margaritarele. Despre nici o femeie n-am vrea sa se spuna īn ziua judecatii: “Si am vazut o femeie, beata de sīngele sfintilor si de sīngele mucenicilor lui Iisus, si vazīnd-o, m-am mirat cu mirare mare” (Apocalipsa 17, 6).
Sa scoatem de pe noi, ca dovada a pocaintei, podoabele si hainele īnfrumusetate. Caci atunci cīnd a voit sa-i ierte pentru idolul pe care si l-au facut, Dumnezeu le-a zis iudeilor, prin Moise: “Voi s?nteti popor ?ndaratnic. De voi merge eu īn mijlocul vostru ?ntr-o clipeala va voi pierde. Dezbracati acum de pe voi hainele voastre cele frumoase si podoabele voastre si voi vedea ce voi face cu voi” (Ies. 33, 5-6).
Lepadarea podoabelor si a hainelor frumoase este un mod de a milostivi pe Dumnezeu, pentru care putem capata iertare de pacate: “Si iata noi am adus prinos Domnului, fiecare ce am putut dobīndi din lucrurile de aur: lanturi, bratari, inele, cercei si salbe, pentru curatirea sufletelor noastre īnaintea Domnului” (Num. 31, 50).
O estimare psihanalitic?
Dar acum sa dam o explicatie mai exacta si mai rationala, folosindu-ne chiar de experienta psihologiei īn acest sens, pentru a fi mai aproape de ?ntelegerea si sensibilitatea omului contem-poran. Ce determina pe o femeie sa se machieze, sa-si puna cercei si sa poarte inele, fie ca este tīnara, batrīna, bogata, saraca, frumoasa sau urīta? Pentru ce au fost inventate bijuteriile, machiajul, valurile si toate celelalte? Au ele vreo legatura cu desfrī-narea? ?n ce masura?
Pentru cei care poate nu stiu, (nu-i nici un rau īn asta), trebuie sa le spunem ca a existat un medic īnvatat la sfīrsitul secolului trecut-īnceputul secolului nostru, pe nume Sigmund Freud, evreu, care a trait īn Austria, ?ntemeietorul unei ramuri care ?mbina medicina cu psihologia, numita “psihanaliza”. Aceasta stiinta se ocupa de studiul comportamentului uman si īncearca sa stabileasca, pe cīt ?ngaduie Dumnezeu, factorii sau motivele care determina anumite hotarīri ale oamenilor, ?n diferite situatii, mai ales ?n cazul bolilor si dereglarilor psihico-afective. Trebuie sa stim ca Sigmund Freud a aplicat si a fondat aceasta metoda īndeosebi ?n cazul nevrozelor si al isteriei, cercet?nd mii de cazuri, ceea ce, se ?ntelege, este un lucru special si nu poate fi aplicat la toti oamenii la fel de usor si cu garantia unui rezultat plauzibil. Acesta a si fost motivul pentru care Freud, dar mai ales urmasii lui, au dat nastere unor pareri despre sufletul omului foarte daunatoare si potrivnice īnvataturii Bisericii Ortodoxe, pentru care nici nu recomandam sa-l citeasca nimeni, pentru a nu-si pricinui rani mari si foarte-foarte greu de vindecat. Totusi, multe din ideile psihanalizei sīnt bune si sīnt folosite si astazi cu succes īn tratarea multor dereglari psiho-afective.
Pe scurt, psihanaliza sustine ca fiecare om, pe l?nga latura sa constienta mai are si alta mai putin cunoscuta, tainica, adica “subconstientul”. Aici, īn subconstient, este locul īn care se depoziteaza toate gīndurile si pornirile noastre rele, rusinoase: gīndurile de ucidere si sinucidere, de desfr?nare, de sete dupa bogatii, de care īn mod normal ne rusinam si nu ne place ca altcineva sa ni le cunoasca. Procesul de “ascundere” a gīndurilor neplacute se numeste “refulare” iar cel de descoperire, de “scoatere la iveala” a lor se numeste “defulare”. De fapt, aceasta si este cheia principala a vindecarilor prin metoda psihanalitica, adica descoperirea si “defularea” cauzelor anumitor nelinisti si suferinte, sondīnd memoria pacientului p?na la copilarie. Este evident īmprumutul lui Freud din practica spovedaniei crestine. Totusi, ceea ce face ca dereglarile persoanelor tratate prin metoda psihanalizei sa se reīnnoiasca dupa o perioada de timp, este faptul ca, spre deosebire de marturisirea ortodoxa, acestia, desi au dobīndit o liniste vremelnica prin actul marturisirii, ei nu au capatat dezlegarea acelor pacate prin care se aduce linistea desavīrsita si statornicia, care se da doar de Īncepatorul linistei si al statorniciei, Domnul nostru Iisus Hristos, prin mīna preotului.
?n limbajul ortodox, subconstientul este locul tuturor patimilor, dar si al īndemnurilor care vin de la diavol, ce se lucreaza īn ascunsul nostru.
Aceste patimi si porniri ascunse, pe care nu le dam pe fata, totusi ne influenteaza foarte puternic latura noastra constienta, determin?nd si de multe ori chiar conduc?nd din umbra faptele si actiunile noastre. Partea rea a psihanalizei este tocmai faptul ca ea īl ?nfatiseaza pe om ca pe un rob condamnat al tuturor acestor patimi si porniri ascunse, care-i diriguiesc din umbra viata īn chip fatal si īntr-un fel ?mpotriva voii lui.
Totusi, nu putem nega multe din concluziile psihanalizei despre “subconstientul” nostru, caci ele se adeveresc si de practica de doua mii de ani a Ortodoxiei, fiind īnregistrate ?n tratatele de ascetica ale Sfintilor Parinti. Desigur, stiinta psihanalizei despre modul īn care subconstientul influenteaza si rabufneste īn constient nici nu se poate compara cu amploarea si exactitatea asceticii ortodoxe, lucru care poate fi confirmat de orice psiholog, daca va cerceta faptul.
Cu toate acestea, apelam, fara nici un com-promis din punct de vedere al īnvataturii ortodoxe, la acesti termeni de “constient” si “subconstient” ai psihanalizei, si ne folosim de metoda ei, pentru ca ea este mai usor de īnteles pentru omul contemporan. Dar si pentru ca astfel ne atragem argumente si din afara Ortodoxiei, cele ale stiintei si ale practicii medicinii si psihologiei, pentru cei care īnca nu au credinta desavīrsita si nu au cunoscut ca plinatatea adevarului este īn Ortodoxie.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastrć!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #4  
Vechi 04.01.2009, 07:43:08
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data īnregistrćrii: 29.11.2008
Locažie: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Pacatul podobelor (3)

Tipuri de femei si motivele pentru care se Impodobesc
Asadar, putem clasifica, cu aproximatie, tipurile de femei si motivele pentru care se īmpodobesc, ?n functie de v?rsta, frumusete, situatie materiala si origine sociala.
Primul motiv, si cel mai frecvent, pentru care o femeie se ?mpodobeste este dorinta de a iesi īn evidenta, fie pentru a-si arata frumusetea fizica, fie pentru a-si arata originea buna sociala, adica bogatia. Exista chiar cazul patologic al acestui gen de femei, adica istericele. Īn cazul isteriei femeile se machiaza si se īmbraca foarte strident si de cele mai multe ori neconventional, numai pentru a atrage atentia. Aceste femei sufera foarte mult daca nu li se atrage nici o atentie si pot deveni chiar agresive. De obicei ele nu rabda si te ?ntreaba singure daca le sta bine īn cutare rochie sau ?ti dau sa le mirosi gītul ca sa le spui daca īti place parfumul cu care s-au dat. Nu trebuie sa le judecam aspru pentru ca, repet, este vorba de o forma de boala.
Totusi, veti spune ca majoritatea femeilor sufera mai mult sau mai putin de aceasta boala! Aici nu trebuie sa amestecam si desfrīnatele notorii, care de multe ori practica aceleasi metode. Asta nu īnseamna ca istericele nu sīnt si desfrīnate, ci pur si simplu ca, spre deosebire de altele, ele s?nt si bolnave.
Desigur, machiajul are ?n primul r?nd menirea de a ascunde imperfectiunile. Asa este vopsitul genelor, al buzelor, fondul de ten s. a. De exemplu, daca o femeie are buzele foarte subtiri si strīmbe si pe de-asupra fara culoare, ea si le īngroasa cu ruj si cu creionul de contur. Sau daca o femeie are o culoare urīta a fetei sau zbīrcituri, ea se va da cu fond de ten.
Asadar, sīnt de ?nteles motivele pentru care se machiaza femeile trecute de tinerete si cele, ca sa ne exprimam asa, mai urītele. Dar parca nu-si scot ele de cele mai multe ori, tocmai prin aceasta, īn evidenta toate defectele pe care ar fi vrut sa le ascunda?
Atunci de ce se machiaza femeile frumoase si tinere, care nici macar nu au defecte, ci dimpotriva? Īn cazul acestora machiajul are tocmai rolul invers, nu de a masca un oarecare defect, ci de a pune ?n evidenta o calitate, de exemplu frumusetea buzelor sau a ochilor. Acestea folosesc de obicei o cosmetica foarte scumpa si au cercetat tratatele de moda. Dar si din rīndul acestora cele mai multe, ?n loc sa se ?nfrumuseteze, dupa cum au vrut, strica si ceea ce au avut frumos de la Dumnezeu.
Tot asa este si cu bijuteriile. Nu va purta inele o femeie care are degetele butucanoase si scurte, pentru a nu atrage atentia asupra lor. Sau nu-si va despleti parul una care are parul sīrmos si gros, ci numai cea cu parul moale si matasos. La fel cum nu poarta fusta scurta cea cu picioare scurte si strīmbe, mai ales daca mai este si grasuta. Cu toate ca foarte multe din aceste sarmane, pe care Dumnezeu prin pronia Sa a vrut sa le fereasca mai usor de moartea desfrīului, se ?mpopotoneaza exact pe dos de cum ar trebui.
Asadar, trebuie sa deosebim doua categorii mari de femei care se īmpodobesc: prima, care face aceasta pentru a-si ascunde unele defecte, dintr-un complex de inferioritate, fie ca este vorba de aspectul fizic, fie de originea si situatia sociala. Cealalta categorie sīnt femeile frumoase, care se ?mpodobesc pentru a-si scoate ?n evidenta calitatile fizice, adica pentru a parea si mai frumoase, dar de multe ori si pentru a-si etala buna situatie financiara.
Exista si categoria celor care se machiaza pentru ca asa au vazut si cred ca este o fapta care tine de bunele maniere. Cu toate ca orice om cu minte buna īntelege ca a cauta la spiritul vremii este un semn de slabiciune si lipsa de personalitate. Īn spatele grijii pentru haine frumoase si podoabe se ascunde, totusi, complexul de infioritate si teama de a nu placea. Femeile īntelepte nu-si pun nadejdea nici īn vopsele, pe care le spala ploaia si le strica sudoarea, nici īn hainele care se Invechesc si se arunca, ci īn propriile virtuti.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastrć!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #5  
Vechi 04.01.2009, 07:44:42
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data īnregistrćrii: 29.11.2008
Locažie: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Pacatul podobelor (4)

Care dintre voi n-ar vrea sa fie ca acelea si sa cuprinda picioarele lui Iisus? Puteti si acum, toti cīti vreti! Puteti sa-I cuprindeti nu numai picioarele, ci si mīinile, si capul acela sfīnt, ?mpartasindu-va, cu cuget curat cu īnfricosatoarele taine. Nu numai aici pe pamīnt; ci ?l veti vedea si īn ziua aceea a judecatii, cu slava aceea nespusa, cīnd va veni cu popor de ?ngeri, daca veti vrea sa fiti iubitori de oameni, daca veti vrea sa fiti milostivi si veti auzi nu numai aceste cuvinte: “Bucurati-va!”, ci si cuvintele acelea: “Veniti, binecuvīntatii Parintelui Meu, de mosteniti īmparatia cea gatita voua de la īntemeierea lumii” (Matei 25, 34). Fiti, dar, milostivi, ca sa auziti aceste cuvinte! Iar voi, femeilor, care purtati bijuterii de aur si ati vazut drumul acestor femei, lepadati, chiar tīrziu, boala poftei dupa aur! Deci, daca doriti sa fiti cu acele femei, schimbati podoaba cu care sīnteti īmpodobite cu podoaba milosteniei. Spune-mi, ce folos ai de pe urma acestor podoabe pretioase, de pe urma hainelor tesute cu aur?
- Mi se bucura si mi se veseleste sufletul de ele!
- Eu te-am ?ntrebat de folos, iar tu mi-ai vorbit de paguba. Nimic nu este mai pagubitor ca a te interesa de bijuterii de aur, a te bucura de ele si a-ti lipi inima de ele. Robia aceasta cumplita ajunge si mai amara cīnd ?ti face placuta robia. De care fapta se va īngriji vreodata cum trebuie, cīnd va nesocoti grijile lumesti cum se cuvine, o femeie care socoteste ca merita sa se bucure cīnd e legata cu aur? Cel care se bucura ca sta īn ?nchisoare nu va voi niciodata sa scape de īnchisoare. Tot asa si femeia aceasta; ca un prizonier de razboi, robita de aceasta pofta rea, nu va suferi sa auda cu dorul si rīvna cuvenita vorbindu-i-se de cele duhovnicesti si nici nu va face vreo fapta buna. Care, dar, īti este folosul de pe urma podoabei acesteia, de pe urma acestei moliciuni?
- ?mi fac placere bijuteriile!
- Iarasi mi-ai vorbit de paguba si de pierzare!
- Dar ma cinstesc mult cei ce ma vad.
- Si ce-i cu asta? O alta pricina de stricaciune, care te face cīnd ?nfumurata, c?nd obraznica. Haide, dara, īngaduie-mi sa-ti arat eu pagubele, odata ce tu nu mi-ai spus folosul.
Care s?nt, dar, pagubele ce ti le aduc bijuteriile? Grija e mai mare dec?t placerea. Din pricina asta multi din cei ce te vad - negresit din cei legati de pamīnt - se bucura mai mult decīt tine, care porti aurul si bijuteriile. tu te īmpodobesti cu podoabe care-ti aduc griji; aceia īsi desfateaza privirile fara sa aiba vreo grija. O alta grija apoi. Esti umilita si invidiata de toti. Vecinele si prietenele, piscate de invidie, se īnarmeaza īmpotriva barbatilor lor si dezlantuie īmpotriva ta razboaie cumplite. Pe līnga aceste pagube, altele: īti cheltuiesti tot timpul liber si toata grija cu gatelile; nu te lipesti cu toata inima de faptele cele duhovnicesti; esti plina de īnfumurare, de obraznicie si slava desarta; esti legata strīns de pamīnt, si se taie aripile si, īn loc de vultur, ajungi c?ine si porc. ?ncet?nd de a te mai uita si a zbura la cer, cauti īn jos ca porcii; si, cotrobaind prin gaurile pamīntului dupa aur, sufletul tau īsi pierde barbatia si libertatea.
Spui ca-si īntorc oamenii privirile spre tine c?nd te arati īn oras? Dar tocmai pentru asta n-ar trebui sa porti aur, ca sa nu ajungi spectacol de teatru, ca sa nu deschizi gura tuturor bīrfitorilor. Nici unul din cei ce-si īntorc privirile spre tine nu te admira, ci-si bat joc de tine ca-ti plac podoabele, ca esti o īnfumurata, ca esti o femeie vanitoasa. Daca te duci la biserica, nu pleci de acolo fara vreun folos sufletesc, ci cu mii si mii de cuvinte de batjocura, de ocari si de blesteme, nu numai de la cei care te vad, ci si de la profet. Isaia, cel cu mare glas, īndata ce te vede striga: “Acestea zice Domnul catre fetele cele īng?mfate ale Sionului: “Pentru ca au umblat cu grumajii ridicati, pentru ca au facut cu ochiul, pentru ca-si tīrasc hainele cu pasitul picioarelor, pentru ca joaca din picioare, Domnul va dezveli podoaba lor si īn locul mirosului celui placut va fi praf si īn loc de br?u se vor ?ncinge cu funie” (Isaia 3,15. 23). De acestea vei avea parte si tu īn loc de podoaba. Ca aceste cuvinte n-au fost spuse numai pentru fetele Sionului, ci oricarei femei care face ca ele. Īmpreuna cu profetul Isaia sta acuzator si Pavel, spunīnd lui Timotei sa porunceasca femeilor “sa nu se īmpodobeasca cu īmpletituri de par sau cu aur sau cu margaritare sau cu haine scumpe” (1Timotei 2,9). Deci, ?n orice ?mprejurare, ?ti este vatamatoare purtarea de bijuterii; dar mai cu seama cīnd te duci la biserica, c?nd treci printre saraci. Daca ai cauta sa te īnvinuiesti amarnic pe tine īnsati, n-ai putea-o face mai bine decīt ?mbrac?ndu-te cu astfel de haine si podoabe, semn de cruzime si neomenie.
G?ndeste-te c?te stomacuri flam?nde lasi cu podoabele acestea, c?te trupuri dezbracate, cu luxul acesta dracesc! cu mult mai bine ar fi sa hranesti sufletele celor flamīnzi dec?t sa-si gauresti loburile urechilor si sa atīrni de urechi, degeaba si fara de rost, hrana a mii si mii de saraci. Este, oare, o slava sa fii bogat? Este, oare, o lauda sa porti pe tine bijuterii de aur? chiar daca podoabele acestea ar fi cīstigate prin munca cinstita, totusi vina ta este nespus de mare; gīndeste-te īnsa cīt de cov?rsitoare este atunci c?nd s?nt c?stigate cu necinste si nedreptate! Spui ca-ti sīnt dragi laudele si slava? Dezbraca aceasta podoaba plina de batjocura si toti te vor admira si te vei bucura si de slava si de placere curata; asa īnsa esti batjocorita si-ti pregatesti cu ele multe prilejuri de suparari. Daca ierti vreuna din ele g?ndeste-te c?te necazuri ?ti pricinuiesti! Cīte slujnice nu-s batute, cīti oameni nu sīnt necajiti, cīti nu sīnt arestati, cīti nu sīnt ?ntemnitati! Din pricina podoabelor acestora, judecati, anchete, mii si mii de blesteme si īnvinuiri; femeia este blestemata si īnvinuita de barbat, barbatul, de prieteni, iar sufletul, de el īnsusi.
- Dar bijuteriile nu se pierd!
- Tocmai acest lucru nu este usor! Dar chiar daca le-ai feri totdeauna e pierdere si asa pastrate dau multa bataie de cap, multa grija si sc?rba si nici un cīstig. Ce venit aduc ele īn casa? Ce folos celei ce le poarta? Nici un folos, ci multa urītenie si īnvinuiri din toate partile. Cum vei putea saruta si cuprinde picioarele lui Hristos cīnd esti īmpopotonata asa? Hristos Īsi īntoarce fata de la aceasta podoaba. De aceea a primit sa Se nasca īn casa teslarului; dar, mai bine spus, nici ?n casa aceea, ci ?ntr-o coliba si īntr-o iesle. cum vei putea sa-L vezi pe El cīnd nu ai frumusetea cea poftita de El, cīnd nu porti podoaba placuta Lui, ci una ur?ta de El? C?nd te apropii de El nu trebuie sa fii ?mpodobita cu astfel de haine, ci ?mbracata cu virtute. Gīndeste-te ce este īn definitiv aurul? Nimic altceva dec?t pam?nt si cenusa. Baga-l īn apa si s-a facut glod! Gīndeste-te si rusineaza-te cīnd faci din glod stapīn, c?nd lasi toate si stai līnga aur, cīnd ?l porti si-l plimbi pretutindeni, chiar cīnd te duci la biserica, atunci cīnd mai cu seama ar trebui sa fugi de el. Nu s-a zidit biserica ca sa-ti arati īn ea bogatia aceasta, ci bogatia cea duhovniceasca. Tu īnsa, ca si cum te-ai duce la parada, nu la biserica, asa te īmpodobesti din cap pīna īn picioare; imiti pe cele de pe scena si porti pe tine gunoiul acesta vrednic de batjocura. Din pricina asta sufletele multora se vatama, iar dupa terminarea slujbei de la biserica, īn case si la mese, ai sa auzi pe cei mai multi vorbind tocmai de gatelile acestea. Īn loc sa spuna: “Profetul si apostolul au spus cutare si cutare”, vorbesc de luxul hainelor, de marimea pietrelor scumpe si de toata īmpopotoneala celor ce se īmbraca asa. Aceste discutii va fac si pe voi si pe casnicii vostri trīndavi spre milostenie. Nici unul din voi n-ar dori sa rupa repede ceva din aurariile acestea si sa hraneasca un flamīnd. cum ai putea hrani pe un altul cu pretul uneia din aceste bijuterii, c?nd tu ?nsati vrei sa duci o viata amara mai degraba decīt sa-ti vezi īmputinate podoabele? Multe femei se uita la bijuteriile lor ca la niste fiinte si tin la ele mai mult decīt la copiii lor.
- Doamne fereste! mi se raspunde.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastrć!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #6  
Vechi 04.01.2009, 07:45:22
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data īnregistrćrii: 29.11.2008
Locažie: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Pacatul podobelor (5)

- Aratati-mi asta! Aratati-mi-o prin fapte, pentru ca eu vad ca acum lucrurile stau cu totul astfel. Care femeie, stapīnita tare de dragostea de giuvaericale, a prefacut īn bani giuvaericalele ei, ca sa smulga din ghearele mortii sufletul unui copil? Dar pentru ce vorbesc de sufletul unui copil? Care femeie si-a rascumparat cu ele sufletul ei pierdut? Dimpotriva, vad ca multi īsi vīnd ?n fiecare zi sufletul de dragul bijuteriilor. Daca li se ?mbolnaveste trupul fac tot ce pot, dar daca vad ca li se strica sufletul, nu fac nimic, ci privesc cu nepasare si sufletul lor si sufletul copiilor lor ca sa le ramīna giuvaericalele, care pier cu timpul si ele. Pui pe tine aurarii īn valoare de mii de talanti, iar madularul lui Hristos nu are nici hrana cea de toata zilele. Stapīnul de obste al universului a dat deopotriva tuturor si cerul si cele din ceruri si masa cea duhovniceasca. Tu īnsa nu-i dai Lui nici pe cele pieritoare, ca sa fii legat necontenit cu lanturile acestea cumplite. Din pricina aceasta miile si miile de pacate, din pricina aceasta barbatii ajung niste desfrīnati, pentru ca voi, femeile, nu-i faceti sa traiasca crestineste, nu-i faceti sa filozofeze, ci-i īnvatati sa le placa podoabele cu care se īmpodobesc femeile stricate; din pricina aceasta si cad repede ?n bratele desfrIului. Dar daca i-ati īnvata sa dispretuiasca astfel de podoabe si sa le faca bucurie castitatea, evlavia si smerenia, n-ar fi prinsi cu atīta usurinta īn ghearele desfrIului. Poate sa se ?mpodobeasca asa desfrīnatele! Ba, chiar mai mult decIt atIta, dar nu pentru barbatii vostri!
Obisnuiti, dar, pe barbatii vostri sa le placa podoaba aceasta duhovniceasca, pe care n-o pot vedea la desfrīnate. Ma īntrebi cum ?l poti face pe barbatul tau sa capete acest obicei? Īndeparteaza de la tine gatelile si giuvaericalele si pune-ti podoaba cea duhovniceasca. Asa īti vei feri barbatul de orice pericol, iar tu vei fi pretuita. Dumnezeu te va milui, toti oamenii te vor admira si vei avea parte si de bunatatile cele viitoare, cu harul si cu iubirea de oameni a Domnului nostru Iisus Hristos, Caruia slava si puterea īn vecii vecilor, Amin.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastrć!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #7  
Vechi 04.01.2009, 07:59:42
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data īnregistrćrii: 29.11.2008
Locažie: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit Despre inselare

Despre inselare

Sfantul Ignatie Briancianinov





[SIZE=3]A cazut in inselare mintea ta: a gustat din fructul oprit de Dumnezeu. Fructul a parut minunat privirii iscoditoare si nesocotite; minunat a parut el celui nestiutor, neincercat si lesne crezator; sfatul cel cu gand rau, sfatul viclean indemnand la gustare; gustarea fructului a adus moartea asupra celui ce a gustat. Amaraciunea mancarii otravite fierbe, inca, pe buzele tale; launtrul tau se sfasie din pricina otravii care lucreaza in el. Tulburarea, nedumerirea, intunecarea, necredinta cuprind sufletul tau. Istovit, ravasit de pacat, te uiti "indarat", dupa ce, mai inainte, erai "indreptat spre Imparatia lui Dumnezeu" (Lc. IX, 62; Plansul I). [/SIZE]
[SIZE=3]Episcopul IGNATIE (Briancianinov)[/SIZE]























Despre inselare

[SIZE=5]Partea I[/SIZE]


[SIZE=3]Ucenicul: Fa-ma sa inteleg intocmai si in amanunt cele despre inselare. Ce este inselarea ?[/SIZE]

[SIZE=3]Staretul: Inselarea este vatamarea firii omenesti prin minciuna. Inselarea este starea in care se afla toti oamenii, pana la unul, stare nascuta din caderea pro- toparintilor nostri. Cu totii suntem in inselare (incepu- tul celui de-al treilea Cuvant al Preacuviosului Si- meon, Nou! Teolog, ed. Pustiei Optina, l852). Consti- inta acestui fapt este cea mai de nadejde pavaza im- potriva inselarii. Cea mai mare inselare este a te crede liber de inselare. Cu totii suntem inselati, cu totii sun- tem amagiti, cu totii ne aflam intr-o stare mincinoasa, avand nevoie sa fim sloboziti de catre adevar; iar Adevarul este Domnul nostru Iisus Hristos (Ioan 8, l4-32). Sa ne facem ai acestui Adevar prin credinta in El; sa strigam prin rugaciune catre acest Adevar - si El ne va scoate din prapastia amagirii de sine si a amagirii de catre demoni. Jalnica este starea noastra. Ea este temnita din care ne rugam sa fie scos sufletul nostru, "ca sa se marturiseasca numelui" Domnului. (Ps. l4l, l0). Ea este acel pamant intunecat in care a fost surpata viata noastra de catre vrajmasul care ne pizmuieste si ne prigoneste (Ps. l42, 3). Ea este cu­getarea trupeasca (Rom. 8, 6) si stiinta cea cu nume mincinos ( l Tim. 6, 20), de care a fost molipsita in­treaga lume, care nu-si recunoaste boala, numind-o sus si tare sanatate infloritoare. Ea este "trupul si san­gele", care "nu pot sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu" ( l Cor. l5, 50). Ea este moartea vesnica, tamaduita si nimicita de Domnul Iisus, Care este "In­vierea si Viata" (Ioan ll, 25). Astfel este starea noas­tra. Privelistea ei este o noua pricina de plans. Cu plangere sa strigam catre Domnul Iisus ca sa ne scoata din inchisoare, sa ne traga din prapastiile pamantului, sa ne smulga din falcile mortii. "Domnul nostru Iisus Hristos", spune Preacuviosul Simeon, Noul Teolog, "de aceea S-a si pogorat la noi, pentru ca a vrut sa ne scoata din robie si din cea mai amarnica inselare" (Inceputui Cuvantului al 3-lea).[/SIZE]

[SIZE=3]Ucenicul: Aceasta lamurire nu este destul de lesni­cioasa pentru intelegerea mea: am nevoie de o lamu­rire mai simpla, mai apropiata de priceperea mea.[/SIZE]

[SIZE=3]Staretul: Drept mijloc de pierzanie a neamului ome­nesc a fost intrebuintata de catre ingerul cazut, min­ciuna (Fac. 3, l3). Din aceasta pricina, Domnul l-a numit pe diavol "mincinos, tatal minciunii si ucigas de oameni dintru inceput" (Ioan 8, 44). Domnul a unit strans notiunea de minciuna cu cea de ucidere de oameni, intrucat cea din urma este urmarea nemijloci­ta a celei dintai. Cuvantul "dintru inceput" arata faptul ca minciuna a slujit diavolului, chiar de la inceput, ca arma pentru uciderea de oameni, si ii slujeste in chip statornic ca arma pentru uciderea de oameni, spre pierzarea oamenilor. Inceputul rautatilor este gandul mincinos. Izvorul amagirii de sine si al amagirii de­monice este gandul mincinos !. Prin mijlocirea min­ciunii, diavolul a lovit omenirea cu moarte vesnica chiar in radacina ei - protoparintii ! Protoparintii nostri "s-au amagit", adica au recunoscut minciuna drept adevar si, primind minciuna ascunsa sub chipul adevarului, s-au vatamat pe sine, fara putinta de tama­duire, cu pacatul aducator de moarte, lucru marturisit si de stramoasa noastra. "Sarpele m-a amagit", a zis ea, "si am mancat" (Fac. 3, l3). De atunci, firea noas­tra patrunsa de otrava raului tinde "cu voie si fara voie" spre raul care se infatiseaza vointei pervertite, intelegerii schimonosite, simtirii pervertite a inimii, in chipul binelui si al desfatarii. "Cu voie" pentru ca in noi mai este inca o ramasita de libertate si de alegere intre bine si rau. "Fara voie" - pentru ca aceasta ramasita de libertate nu lucreaza ca o libertate de­plina; ea lucreaza sub inriurirea de neinlaturat a strica­ciunii facute de pacat. Ne-am nascut asa; si nu putem sa nu fim asa; si de aceea ne gasim cu totii, pana la unul, in stare de amagire de sine si de inselare demo­nica. Din acest fel de a privi starea oamenilor in lega­tura cu binele si raul, starea in care se afla, in mod obligat, fiecare om, reiese urmatoarea definitie a inse­larii, care o lamureste in chip cu totul multumitor: in­selarea este insusirea de catre oameni a minciunii luate de ei drept adevar. Inselarea lucreaza mai intai asupra felului de a gandi; dupa ce a fost primita si a corupt felul de a gandi, ea nu intarzie sa se imparta­seasca inimii, corupand simtirile inimii; luand stapa­nire asupra fiintei omului, ea se revarsa in toata activi­tatea lui, otravindu-i si trupul ca pe unul care a fost legat in chip nedespartit cu sufletul de catre Ziditor. Starea de inselare este starea de pierzanie sau de moarte vesnica.[/SIZE]
[SIZE=3]Incepand din clipa caderii omului, diavolul a primit cale libera catre el (Citat din Preacuviosul Simeon, Noul Teolog, in cuvantul lui Nichifor din Singuratate, Filoc.; Preacuviosul Macarie cel Mare, Omila 7, cap. 2). Diavolul are dreptul la aceasta: supunandu-i-se, omul a intrat sub puterea lui de bunavoie, lepadand ascultarea fata de Dumnezeu. Dumnezeu l-a ras­cumparat pe om. Omului rascumparat i s-a lasat liber­tatea de a supune fie lui Dumnezeu, fie diavolului; si ca aceasta libertate sa se arate nesiluita, diavolului i s-a lasat cale libera spre om. Fireste ca diavolul intre­buinteaza toate sfortarile ca sa-l tina pe om in legatura de mai inainte cu sine, sau chiar sa il aduca intr-o si mai mare inrobire. Pentru aceasta, el intrebuinteaza arma sa de mai inainte si de totdeauna - minciuna. El se straduie sa ne amageasca si sa ne insele, sprijinin­du-se pe starea noastra de amagire de sine; patimile noastre - aceste inrauriri bolnavicioase - el le pune in miscare; cuvintele lor pierzatoare le invesmanteaza intr-o haina placuta straduindu-se sa ne plece spre sa­turarea patimilor. Cel credincios Cuvantului lui Dum­nezeu nu-si ingaduie aceasta, ci isi infraneaza patimi­le, impotrivindu-se navalirilor vrajmasului (Iacov 4, 7), lucrand, sub calauzirea Evangheliei, impotriva pro­priei amagiri de sine, ostoind patimile. Nimicind prin aceasta, putin catre putin, inraurirea duhurilor cazute asupra sa, el iese, incetul cu incetul, din starea de in­selare, in tinutul adevarului si al libertatii (Ioan 8, 32), a caror plinatate o aduce adumbrirea harului Dumne­zeiesc. Cel necredincios invataturii lui Hristos, care urmeaza propriei sale voi si intelegeri, se supune vraj- masului, si trece din starea de amagire de sine in starea de amagire demonica, isi pierde si ramasita de libertate pe care o avea, ajunge la o supunere deplina fata de diavol. Starea oamenilor aflati in inselare demonica e foarte felurita, potrivit cu patima de care a fost omul amagit si inrobit si potrivit cu masura in care omul a fost inrobit de patima. Toti, insa, care au cazut in inselare demonica, adica au intrat, prin dez- voltarea amagirii de sine, in comuniune cu diavolul si in robie fata de el, se afla in inselare, sunt temple si unelte ale demonilor, jertfe sortite mortii vesnice, petrecerii in inchisorile iadului.[/SIZE]
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastrć!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #8  
Vechi 04.01.2009, 13:30:08
heaven's Avatar
heaven heaven is offline
Senior Member
 
Data īnregistrćrii: 23.11.2008
Locažie: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.350
Implicit

Eu nu gasesc nici un pacat ca o femeie sa se ingrijeasca,sa isi puna o podoaba si asa mai departe.
Una e sa dai in vulgaritate si in a fi ostentativa si alta sa te aranjezi cu gust.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 04.01.2009, 21:37:09
patinina34's Avatar
patinina34 patinina34 is offline
Senior Member
 
Data īnregistrćrii: 29.11.2008
Locažie: peste oceane si peste mari
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.185
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru patinina34
Implicit

Citat:
Īn prealabil postat de heaven Vezi mesajul
Eu nu gasesc nici un pacat ca o femeie sa se ingrijeasca,sa isi puna o podoaba si asa mai departe.
Una e sa dai in vulgaritate si in a fi ostentativa si alta sa te aranjezi cu gust.
Sint de acord cu tine, insa corect, era sa pun ceea ce sfintii printi gandesc.
__________________
Doamne, fie voia Ta, nu voia noastrć!
http://sashaparagulla.blogspot.com/
Reply With Quote
  #10  
Vechi 04.01.2009, 22:21:36
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data īnregistrćrii: 16.12.2006
Locažie: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor ŗi anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora rćsplatei:BRĆTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Citat:
Īn prealabil postat de patinina34 Vezi mesajul
Sint de acord cu tine, insa corect, era sa pun ceea ce sfintii printi gandesc.
"Pe parintele Porfirie nu-l preocupa infatisarea exterioara a oamenilor. Aceasta o constatau toti cei ce mergeau sa-l viziteze fara a avea cea mai potrivita imbracaminte. Cauta cauza cea mai adanca din interiorul sufletului pentru ca cunostea faptul ca, o data randuite cele launtrice ale omului, automat se indreptau apoi si cele din afara lui." ( Klitos Ioannidis - "Parintele Profirie"- pag. 89-90)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Pćrintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afiŗare


Subiecte asemćnćtoare
Subiect Subiect īnceput de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Pacatul cristiboss56 Pocainta 176 08.08.2013 22:54:08
Ce e pacatul? culianu Pocainta 34 18.12.2010 22:02:30
Pacatul global si pacatul personal patinina34 Din Noul Testament 3 28.12.2008 02:50:58
pacatul? Annamarria Generalitati 4 11.02.2008 13:53:26
Pacatul romandragut Despre Biserica Ortodoxa in general 62 12.08.2007 19:38:46