Ar fi bine sa ma spovedesc și sa ma împărtășesc?

[tigeratlantic9]

E bine sa ma duc sa ma spovedesc și împărtășesc daca am păcate mai grele?Am fluctuații de voința în acest sens și m-a luat o anxietate numai când ma gândesc ca trebuie sa zic păcatele alea mai greute.
Dar îmi doresc mult sa ma împărtășesc mai ales fiindcă nu am mai facut-o de 10 ani de când eram mult mai bine cu sănătatea.
Îmi doresc ca Împărtășanie sa fie un nou inceput spre iertare ,sănătate și liniște sufleteasca.
Dar de unde sa fac rost de curajul de a merge în fata preotului?

[Moroco]

În prealabil postat de tigeratlantic9

E bine sa ma duc sa ma spovedesc și împărtășesc daca am păcate mai grele?Am fluctuații de voința în acest sens și m-a luat o anxietate numai când ma gândesc ca trebuie sa zic păcatele alea mai greute.
Dar îmi doresc mult sa ma împărtășesc mai ales fiindcă nu am mai facut-o de 10 ani de când eram mult mai bine cu sănătatea.
Îmi doresc ca Împărtășanie sa fie un nou inceput spre iertare ,sănătate și liniște sufleteasca.
Dar de unde sa fac rost de curajul de a merge în fata preotului?

Orice prost stie si crede ca ar fi bine sa te rogi, sa te pregatesti cu post si curatenie, sa te spovedesti si sa te impartasesti.

Cine oare in Biserica iti face vreun rau sau te silniceste ca sa ai nevoie de curaj? Nimeni.

Nu de curaj ai nevoie ci de un prieten, un frate, de un apropiat care sa te duca si sa te aduca de acolo inapoi acasa. Daca nu ai pe nimeni te rogi Domnului sa-ti trimita pe cineva sa te ajute.

Daca esti prea handicapat, poti ruga pe cineva sa cheme preotul si o poti face acasa. Te poti spovedi si impartasi acasa. Insa nu e bine sa abuzezi de slujirea preotilor pentru ca daca nu ai boli grave, handicapuri grave atunci e bine sa mergi si tu asa ca tot omul pe picioarele tale stand la coada fara sa beneficiezi de privilegii si pile, de motivari, de alte tratamente speciale fiindca nu te vei simti cinstit ci un profitor.

Deci nu e vorba de curaj pentru ca in biserica nimeni nu te silniceste si nu te chinuie cu nimic si atunci cand spui adevarul marturisind pacatele si atunci cand nu poti sa le spui sau nu vrei sa le spui pe toate sau pe alea mai mari cu care ar fi bine sa incepi. In Biserica nu te condamna si nu te judeca nimeni, spui cat vrei, ce poti, spui din ele cat ai curaj sa spui, fiind constient ca in Biserica nu esti in boxa acuzatilor ca sa fi silnicit de cineva sa spui adevarul si numai adevarul ca in justitie. In Biserica esti liber sa spui exact ce vrei si cat vrei si vei fi iertat si indreptat de cele pe care le marturisesti in mod liber si relaxat. Ce nu spui si te chinuie iti raman pe alta data. Daca te silniceste careva in Biserica e pacatul lor si nicidecum al tau asa ca nu trebuie sa te temi absolut deloc pe drumul spovedaniei si impartasirii si intoarcerii acasa! Eventual te temi doar sa nu strici tu insuti ceva, sa nu spurici, sa nu pangaresti, sa nu faci rau, sa nu smintesti, deci te temi de tine insuti mai mult si de dracii care te tzepuiesc, de duhuri rele, care te ispitesc si te imping sa faci tu ceva silnicii, ingroziri, huliri, speriind tu pe credinciosi sau pe preoti sau pe sfintii din icoane poftind sa cazi mai rau.

Teama trebuie sa-ti fie doar sa nu sperii si sa nu ingrozesti tu pe altii cu ceea ce faci tu insuti rau altora.
Altii trebuie sa se pazeasca si sa se teama de tine si nici intrun caz nu tu de altii!

Celorlalti din biserica unde vrei sa mergi sa te spovedesti le urez curaj!
Tu nu de curaj ai nevoie ci de sinceritate relaxata, de regret si parere de rau din inima cu dorinta de lepadare de pacate, tu de decenta si smerenie ai nevoie pentru a putea primi iertarea, indreptarea, sfatul cel bun, canonul de pocainta.

Deci de sinceritate si marturisire cinstita ai nevoie mai ales acolo sub patrafir si nicidecum de curaj, pentru ca acolo in Biserica nimeni nu-ti da in cap si nu te forteaza si nu te silniceste la nimic rau sau ”bun”, acolo toti te rabda si te iarta oricat ai fi de pacatos!

[RappY]

În prealabil postat de tigeratlantic9

Dar de unde sa fac rost de curajul de a merge în fata preotului?

Odată când am mers la duhovnic la Sf. Spovedanie, i-am zis Părintelui că nu vreau doar iertare, vreau ajutor de la Dumnezeu să nu mai cad în păcat mereu. Părintele mi-a spus „dar nu vezi că deja te-a ajutat de vreme ce ai venit aici?” Și așa a fost, în momentul dezlegării s-a schimbat ceva în sufletul meu în seara aia.

De multe ori Satana ne ține din a ne duce la Sf. Spovedanie. Frică de lume, rușine, toate astea vin între noi și Dumnezeu, când Dumnezeu vrea să ne ajute și noi nu-i dăm șansa s-o facă.

Tu ai o supărare pe Dumnezeu câteodata. Du-te cu supărarea aia și cere-I să te ajute, fă ceva bun din ea că Dumnezeu te ajută și te iartă dacă îi ceri sincer.

[Penticostalul Traditional]

În prealabil postat de tigeratlantic9

Dar de unde sa fac rost de curajul de a merge în fata preotului?

Ti-l iei de aici, de pe forum.

Mai tai din curajul de a deschide topice cu nemiluita si vei avea mai mult decât iti trebe curaj sa mergi la preot si sa-i spui ca vrei sa te spovedesti.

Preotul va sti ce sa-ti zica. Tu doar asculti de el.
Si gata.

[Marcel_Ionut]

Eu nu ma pricep la a da sfaturi dar te sfatuiesc sa te uiti pe aceste 2 filmulete cand ai timp. Eu zic ca parintii vorbesc destul de lamuritor

https://youtu.be/av8kl2--QMA?si=D87jRGoqtFhy1f7k



https://youtu.be/WA2HnlCqyPk?si=QJNL9Nv0cgdZ7m4Q