Rugaciunea si plansul

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de camy_d

Bravo, eu nu le-am avut niciodată. Am avut lacrimi numai când am auzit de copii avortaţi sau de accidentul de la maternitate.

Ei da camy_d , acestea de care vb tu, chiar sunt lacrimi indumnezeite!

[camy_d]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Ei da camy_d , acestea de care vb tu, chiar sunt lacrimi indumnezeite!

Chiar aşa, eu care-s o fire destul de rece, am lacrimi îndumnezeite?

[calator prin ploaie]

"Orice traire inalta indumnezeieste cate putin".....

[Silencer]

În prealabil postat de George.m

Lacrimile la rugaciune nu vin pentru vreun merit al nostru, ci sunt darul lui Dumnezeu. Osteneala noastra consta in rostirea rugaciunii, nu trebuie sa urmarim cu orice pret sa plangem. Cand Dumnezeu iti da lacrimi, nu te vei putea ori din plans.

Incearca sa citesti despre asta la Sfintii Parinti. Ei spun ca exista trei feluri de lacrimi: de la Dumnezeu, lacrimi firesti, dar si lacrimi de la diavol. Poti citi si aici despre felurile lacrimilor. Trebuie sa avem grija sa nu cadem in inselare.

Poti rosti rugaciunea inimii si fara indrumarea unui duhovnic, dar ideal e sa iti gasesti unul care practica aceasta rugaciune.

Pai Sf. Ignatie Brancianinov zice ca oamenii mai zdraveni trebuie sa rosteasca rugaciunile cu un glas mai "plingacios", si ca ar trebui sa ne fortam spre plins... Cel putin asa am inteles eu din scrierile lui...

[anna21]

În prealabil postat de Silencer

Ash avea o intrebare simpla...

Sfantul Ignatie Brancianinov zicea ca rugaciunea are nevoie de osteneala pe care aceasta o cauzeaza sau cam asha ceva, si ca plansul si lacrimile ar trebui mereu sa o insoteasca...

Dar intrebarea mea ar fi cam asa, daca plansul se apropie cel mai mult atunci cand deja ma culc si zic o rugaciune in mintea mea, si stau culcat in patul meu, deja nu e nici o osteneala pentru mine, plansul cela care parca se apropie ar fi ceva normal aceasta, sau o chestie pe care ar trebui sa o evit, intrucat ar putea fi de la cel rau, eu doar in acel moment nu ma ostenesc deloc... Si se mai intampla asa de cateva ori, in momente cand eu stau si nu ma ocup cu nimic, nu ma ostenesc...

Sper ca a inteles cineva ce am in vedere, si ash vrea sa imi dati un sfat...

Si inca ceva, e rau daca zic rugaciunea inimii, dar nu am inca duhovnic ?

Parerea mea:
1. Dupa cum ti s-a spus, exista mult feluri de lacrimi si NU, NU trebuie sa ne fortam sa plangem! Ca ajungi sa ai un plans mincinos si sa cazi in mandrie, sa te crezi ceva etc..

2. Cauta duhovnic.
Orice lucru il incepi cu spovedanie f amanuntita si cu sfat duhovnicesc.
Eu nu m-as incumeta sa spun rugaciunea inimii fara binecuvantare.
(Pana si rugaciunile acelea zilnice.. dimineata si seara.. Trebuie sa iei binecuvantare de la duhovnic si pt citirea lor.)

Revenind la plans..
Plansul NU inseamna nimic in sine. Vederea pacatelor este importanta!
Poti sa plangi mult si bine, daca nu-ti vezi starea de cadere in care te afli, daca nu vezi ca esti departe de Hristos prin pacatele tale, daca nu vezi ca meriti iadul... apoi degeaba plangi (adica plangi prosteste, fara suparare.. ) sau mai rau: plangi din mandrie si slava desarta.
Nu trebuie sa te straduiesti sa plangi ca este semn de inselare (acesta stradanie este semn de inselare, plus automultumirea ce decurge din plans!)

[Silencer]

În prealabil postat de anna21

Parerea mea:
1. Dupa cum ti s-a spus, exista mult feluri de lacrimi si NU, NU trebuie sa ne fortam sa plangem! Ca ajungi sa ai un plans mincinos si sa cazi in mandrie, sa te crezi ceva etc..

2. Cauta duhovnic.
Orice lucru il incepi cu spovedanie f amanuntita si cu sfat duhovnicesc.
Eu nu m-as incumeta sa spun rugaciunea inimii fara binecuvantare.
(Pana si rugaciunile acelea zilnice.. dimineata si seara.. Trebuie sa iei binecuvantare de la duhovnic si pt citirea lor.)

Revenind la plans..
Plansul NU inseamna nimic in sine. Vederea pacatelor este importanta!
Poti sa plangi mult si bine, daca nu-ti vezi starea de cadere in care te afli, daca nu vezi ca esti departe de Hristos prin pacatele tale, daca nu vezi ca meriti iadul... apoi degeaba plangi (adica plangi prosteste, fara suparare.. ) sau mai rau: plangi din mandrie si slava desarta.
Nu trebuie sa te straduiesti sa plangi ca este semn de inselare (acesta stradanie este semn de inselare, plus automultumirea ce decurge din plans!)

Mersi mult de sfat... De fapt de mandrie si ma tem, de asta si am facut acest topic... Nici la biserica nu ma duc regulat, nici nu ma rog regulat... Nu shtiu mii cam greu, mai ales sa gasesc duhovnic, nu prea sunt sociabil, nu prea vorbesc cu nici un preot, si nici nu shtiu cum sa gasesc unul...
Dar parca asa spune Sf. Ignatie Brancianinov... Si zicea ca plansul si lacrimile sunt din amagire atunci cand ne inchipuim anumite chestii, este scris si in linkul care mi l-ai dat...

Cum sa imi gasesc un duhovnic, ca nu mai pot...

Si nu shtiu, dar eu ziceam de plins, in scrierile Sf. Ignatie Brancianinov este diferenta intre plans si lacrimi, sau cel putin asa am inteles...

[George.m]

În prealabil postat de Silencer

Pai Sf. Ignatie Brancianinov zice ca oamenii mai zdraveni trebuie sa rosteasca rugaciunile cu un glas mai "plingacios", si ca ar trebui sa ne fortam spre plins... Cel putin asa am inteles eu din scrierile lui...

A subliniat foarte bine anna21: nu trebuie sub nicio forma sa ne fortam sa plangem, pentru ca vom cadea in inselare. Noi doar sa rostim rugaciunea cu atentie, in asta consta lucrarea noastra; iar lacrimile sa le lasam in grija lui Dumnezeu. Poate nu ai inteles bine ce a vrut sa spuna Sfantul Ignatie.

[iustin10]

Fericiti cei ce plang ,ca aceia vor fi mangaiati !
Plansul e un miracol,un dar dumnezeiesc.Pt ca aproape orice plans de pe lumea asta,din cele mai diferite cauze,are in el ceva izbavitor,ceva de emotie intensa(se rup lanturile inimii) , dar si de smerire .Cine plange,va fi mangaiat.
Cine il va mangaia? Oamenii?Nu ci Dumnezeu este cel care alina pe oricine plange.Si ce alinare mai buna este decat cunoastera luminii si dragostei Sale.
Deci cu atat mai mult plansul la rugaciune este un dar rar.Dar intradevar,trebuie sa fie spontan,si sa exprime doar o dragoste nemarginita,si un mare regret pt pacatele noastre,o 'nesuferire' a firii noastre,a murdariei noastre,cu care atingem lumina dumnezeirii

[Pantsless]

În prealabil postat de Dumitru73

Dumnezeu vrea sa plangem?!

Aloo, subliniam ironia.

Si cand colo voi chiar va bateti cu pumnul in piept ca cel ce va iubeste vrea sa plangeti. Fereasca...
Si mai sariti si cu pariul lui Pascal cum ca: "daca crezi si nu exista nu pierzi nimic".

Cat de ironic.. Cat de cinic.

În prealabil postat de Aghioritul

DA! vrea sa plangem pentru pacatele noastre, numai prin baia lacrimilor si a Sf.Spovedanii ne putem curati de pacate!

Aha.. Deci dupa ce ne-a facut si ne-a inzestrat cu puterea de a face pacate, acum vrea sa plangem si sa ne chinuim ca sa ne mantuim. Multimea pacatelor care tot de el e definita, el a spus ce e pacat sa faci si ce nu.

Pai lasa ca am sa am si eu un copil si am sa stabilesc niste reguli: e pacat sa te nasti, sa mananci si sa cresti. Dupa care o sa-l biciuiesc si 30 min pe zi o sa trebuiasca sa planga (pe ceas!). Ca sa se curete de pacat.
Nu-i asa ca as fi un tata bun?

Ma, hai ca unele chestii le mai inghite omul. Dar cand vad aberatii d-astea cu: trebuie sa plangem, asa vrea. Bai frate...
Da' nu cumva daca sunteti rastigniti e si mai bine? Intreb si eu, ca vad ca va place suferinta dom'le..

[Hartford]

Camy alea sint altfel de lacrimi, asa si eu cind vad la tv necazuri si pe cineva care plinge hop si eu incep a plinge. Plinsul la rugaciune este altfel.