|
#121
|
|||
|
|||
Si atunci Dumnezeu de ce nu intervine in constiinta copiilor arabi care sunt invatati de mici ca omoratul cu pietre este o fapta perfect morala?
|
#122
|
|||
|
|||
Citat:
constiinta pentru ca s-au salbaticit ? De altfel in exemplu dat de tine, deja plecam de la oameni care intr-un fel sau altu nu mai sunt in deplinatatea facultatilor mentale.Adica au ceva deraglat rau de tot la caputz. |
#123
|
|||
|
|||
Citat:
Ideea mea era ca moraliatea este invatata de mic, si "constiinta" invata de cand esti mic ,si iti spun parintii ce sa faci, ce e bine si ce nu este. Unui copil caruia nu i s-a zis niciodata ce e bine si ce e rau n-o sa aiba nici o remuscare sa fure un covrig de la un magazin. Last edited by abaaaabbbb63; 26.11.2014 at 23:26:41. |
#124
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Citat:
niste legi pe care stii ca le ai , dar nimeni nu te-a invatat despre ele .Pur si simplu ele exista in sufletul tau.Problema este ca vrasmasul da tarcoale constiintei, pe care incearca s-o anestezieze.Dar cum face asta ? Nu incearca el direct, ci te ispiteste pe tine s-o faci.Adica, necuratul te ispiteste pe tine sa-ti anesteziezi constiinta, pentru ca daca o faci, atunci este alegerea ta s-o faci, adica vrasmasul incearca pe tine sa te determine sa-ti folosesti liberul arbitru fie pentru a-ti incalca/anestezia constiinta. De aceea la savarsirea unui pacat, sunt doi complici:omul(prin deciziile sale) si necuratul. Citat:
nici un covrig, deoarece stie ca nu-i propietatea sa, iar daca s-ar incumeta s-o faca atunci stie ca vor fi consecinte neplacute pentru el.Si din spirit de conservare pentru propria persoana, n-o va face. |
#125
|
|||
|
|||
Citat:
|
#126
|
|||
|
|||
Citat:
restrictionat de o anumita regula(pretul in cazul nostru).Cine face regula (vanzatorul) este stapanul acelui bun.Adica stapanul acelei reguli este si stapanul acelui bun.Prin urmare daca un bun apartine cuiva(stapanului) atunci acel bun este propietatea persoanei respective. Din moment ce este proprietatea stapanului, automat, lui(copilului), nu-i apartine. Faptul ca, virgula, copilul nostru vede o restrictie(pretul) ii da de gandit ca acel bun(covrig) nu-i apartine, deoarece nu el(copilul) a creat restrictia. Stapanul restrictiei este stapanul bunului respectiv. Citat:
automat isi intreaba constiinta daca are voie sa execute aceea actiune. Dumnezeu , prin constiinta vine si ii spune :"Nu, nu ai voie deoarece acel bun nu-ti apartine.Uite exista o conditie(regula) pentru ca acel bun sa fie al tau)". Adica, practic ii spune copilului, ca acea restrictie(pretul covirgului) provine din liberul-arbitru al vanzatorului. Ori daca liberul-arbitru al copilului doreste sa incalce liberul-arbitru al vanzatorului, atunci avem ispita. Dumnezeu, nu doreste ca liberul-arbitru al unui om(copilul in cazul nostru) sa intre in conflict cu liberul-arbitru al altui om(vanzatorul) deoarece asta inseamna conflict. Pe de alta parte, vine vrasmasul si ii sopteste la ureche copilului:"Ia-l, e al tau, tot ce vezi e al tau.Acela iti apartine tie."Adica il ispiteste pe copil ca al sau liber-arbitru sa intre in conflict cu liberul-arbitru al vanzatorului. Daca copilul fura acel bun, asta inseamna ca el, copilul, a ales sa nu respecte liberul-arbitru al celuilalt om(vanzatorul) adica sa nu-si respecte glasul constiintei.Adica sa nu faca ascultare de Dumnezeu.In momentul cand nu faci ascultare de Dumnezeu, automat faci ascultare de vrasmas.Iar cine face ascultare de vrasmas, mai devrem sau mai tarziu va suporta consecintele propriilor sale actiuni. Ceea ce descri tu mai sus: "invete, abia dupa ce l-a furat, si a fost prins.", nu reprezinta invatura, ci reprezinta suportarea consecintelor actiunilor sale, atunci cand a facut ascultare de vrasmas. De fapt scopul real vrasmasului a fost sa-i creeze copilul sentimente de teama/anxietate/frica/dezamagire/stres/ura(adica emotii negative) prin intermediul actiunii de a fura. Last edited by oaie_cugetatoare; 27.11.2014 at 09:18:27. |
#127
|
|||
|
|||
Viața și învățătura starețului Siluan Athonitul
Scrie ucenicul, Cuviosul Sofronie:
"Pentru starețul Siluan, porunca lui Hristos nu era o normă etică. El nu cobora creștinismul la rangul unei învățături morale, așa cum fac reprezentanții culturii umaniste...(...). Ca și Apostolul Petru, el vedea poruncile lui Dumnezeu ca pe niște cuvinte ale vieții veșnice, după cum spunea Domnul Însuși: Cuvintele pe care vi le spun sunt duh și viață (In 6,63) Pentru starețul Siluan, cuvântul lui Hristos era duh făcător de viață, viața veșnică însăși, Dumnezeu Însuși în actul sau lucrarea Sa." * "Esența păcatului nu este încălcarea unei norme etice ci o îndepărtare de viața veșnică și dumnezeiască pentru care a fost creat omul și la care este chemat în mod natural, adică în conformitate cu natura sau firea sa. Păcatul se înfăptuiește înainte de toate în profunzimea tainică a spiritului sau duhului omului, dar consecințele sale afectează omul în întregimea lui (...) pentru a îngreuna și mai mult povara răului ce apasă asupra vieții întregii umanități și, prin urmare, afectează destinul întregii lumi. * "Căindu-se pentru păcatele sale, el nu căuta pur și simplu iertarea, pe care Dumnezeu o acordă cu ușurință, poate chiar și numai după un simplu suspin de părere de rău. Nu. El urmărea o iertare desăvârșită a păcatelor, în stare să facă sufletul său să perceapă în chip simțit prezența harului. .... (..) Simțea atât de puternic și de dureros urmările păcatului - pierderea harului - că se temea cumplit de repetarea unui lucru asemănător. A-și simți sufletul lipsit de iubirea dumnezeiască și de pacea lui Hristos era pentru el mai rău decât orice. Conștiința de a-L fi supărat pe Dumnezeu, un asemenea Dumnezeu, blând și smerit, îi era de neîndurat." "Viața..." - pag. 28-31 (Deisis 2004) Last edited by Ioan_Cezar; 15.02.2015 at 01:57:22. |
#128
|
|||
|
|||
Morala, așadar, se găsește pretutindeni în afara Bibliei. Sunt tot felul de învățături și reguli morale și înainte de Scriptură și după. Toate societățile umane, chiar și cele mai "primitive", au avut un cod moral necesar pentru conviețuire. Astăzi e puzderie de normativitate și moralitate; orice grup tinde să își stabilească și să își promoveze "moralitatea", respectiv să sancționeze pe devianții de la normele de grup.
Dar câte ciocniri nu trăim noi, cei care viețuim simultan în atâtea lumi morale... Abia mai prididim în hățișurile acestei lumi "orizontale" a moralității mundane... Biblia, acum, e o carte/o colecție heterogenă de: istorisiri ale unor evenimente, de învățături, de precepte morale etc. Ele au avut mereu ca scop de căpătâi să fie dreptar pentru viața oamenilor cărora le-au fost adresate. Mai exact pentru viața de credință și mântuire a poporului evreu. Scripturile le foloseau ca să își aducă aminte de Dumnezeu ("Dumnezeul lui Avraam") și să nu rătăcească... Le erau ghid la care apelau pentru a fi cât mai aproape de Voia lui Dumnezeu. Se foloseau de Scripturi pentru a-și salva sufletele. Dar, precum știm, mulți au rătăcit și s-au înstrăinat "din pricina învârtoșării inimii lor". Istoric, dacă voim să cercetăm specificul moralității iudaice și nu numai, este folositor să luăm act de învățăturile morale ale acelor societăți. DAR SĂ NU RĂMÂNEM DOAR LA ATÂT! Dacă Biblia a fost la început dreptar al vieții dintre oameni pentru a reuși împreună să dobândească mântuirea, cu timpul Biblia a ajuns să fie considerată doar ... o carte de morală. S-a pierdut sensul sacru, mântuitor al ei. A devenit (și iată că și azi, aici în topic, se vădește aceasta) exclusiv o carte de bună-purtare între oameni, un fel de "cod al manierelor"... Ce urâtă cădere! Ce des-ființare! Din fericire, noi creștinii găsim în Biblie un mesaj mult mai important decât aspectul învățăturii morale: anume, cel duhovnicesc: Evanghelia (încifrată în Vechiul, dezvăluită complet în Noul Legământ). Precum și îndrumările duhovnicești date de Apostoli în Epistole, de data aceasta adresate exclusiv creștinilor. Ca să nu mai pomenesc de Apocalipsa, carte care, sper să fiți de acord, nu mai conține învățături morale sau relatări istorice, ci e mesaj în totalitate duhovnicesc. Hrana cea mai tare. Cine afirmă că Biblia este o carte de morală și omite să precizeze că Biblia este în primul rând cuvânt duhovnicesc, dincolo de orice trecătoare organizare omenească pe orizontală, cine nu sesizează așadar că Biblia e cuvânt și al verticalității, așadar că este un CUVÂNT AL CRUCII, că ea este releu prin care noi ne conectăm sufletește, hrănindu-ne, la Izvorul Vieții veșnice, că Scriptura ne pune în contact duhovnicesc (alături de alte căi - rugăciunea, sfintele slujbe și Tainele toate) cu Dumnezeu, cu Viața, cu Iubirea, acela risipește darul. Bine ar fi să nu o mai facă, spre a nu flămânzi și muri de inaniție. Doamne ajută! Last edited by Ioan_Cezar; 16.02.2015 at 04:05:41. |
#129
|
||||
|
||||
Morala: "Sa faci Binele"
Morala este o manifestare a miezului ei. Unele expresii sunt mai aproape de miez, altele mai indepartate. Insa, toate sunt conectate cu fire nevazute care izvorasc din Centru.
__________________
|
#130
|
||||
|
||||
Citat:
__________________
|
|