Armata Rusa

[stefan florin]

În prealabil postat de Florinvs

Da, sunt de acord ca Rusia are tot dreptul de a produce arme pentru apararea sa.
Insa dupa 1945 din cate stiu Rusia nu a fost nicioadata atacata, ba dimpotriva a atacat si ocupat ea alte tari. Si daca in timpul URSS-ului as putea intelege ca poporul rus a avut o scuza (intreg sistemul comunist si sovietic la origini nu a fost inventat de poporul rus), insa dupa 1991 in mod clar si evident Federatia Rusa se face vinovata de atacarea si ocuparea cu forta a unor teritorii asupra carora nu avea nici un drept legal, moral sau juridic:

-Ma refer la regiunile separatiste Abhazia si Osetia de Sud, care de drept apartin statului georgian;
-Ma refer la ocuparea cu forta a stravechiului oras romanesc a Tighinei;

In schimb din pacate Federatia Rusa nu a sustinut eficient pe sarbi in 1999, cand acestia au fost supusi agresiunii NATO!

In privinta Greciei, astazi este foarte putin probabil sa mai fie atacati de turci! Turcia- incepand din 1923 cand Mustafa Kemal Ataturk a proclamat republica moderna turca- a dus o politica pasnica, de buna intelegere cu toti vecinii (exceptand episodul "crizei cipriote" din 1974).
Grecii au astazi cu totul alte probleme decat un eventual atac al Turciei!

ai dreptate, dar in acelasi fel barbar s-a comportat si SUA cu aliatii ei din NATO

[Florinvs]

Evident- si SUA de la inceputul secolului 20- a dus razboaie de agresiune si de ocupare a unor state:

-interventiile militare din statele Americii Latine, in care SUA a sprijinit si finantat inclusiv regimuri dictatoriale si criminale (cazul Augusto Pinochet e emblematic), sau diverse junte militare, care nu aveau nimic in comun cu "democratia" si "drepturile omului";

-sprijinirea interventiei puterilor europene in China in 1901;

-sprijinirea puterilor colonialiste in Africa (cazul Patrice Lumumba in fostul Congo belgian), sau in Asia;

-agresiunea asupra Vietnamului si dezastrul din acel razboi;

-agresiunea asupra Irakului
(Daca in 1991 interventia SUA sub egida ONU pentru eliberarea Kuweit-ului a fost justificata, nu accelasi lucru se poate spune despre ocuparea Irakului in 2003. In Primul rand atunci Irakul nu atacasera nici un alt stat, iar in al doilea rand, nu s-a putut gasi nici o dovada reala, concludenta, ca regimul lui Sadam Hussein ar fi utilizat arme de distrugere in masa impotriva populatiei civile)

-agresiunea NATO asupra Iugoslaviei din 1999. In primul rand NATO si-a incalcat propriul statut (deoarece Iugoslavia nu atacasera nici o tara membra NATO), iar in privinta asa-ziselor "persecutii" impotriva albanezilor din Kosovo, lucrurile au fost privite unilateral, fara a se avea in vedere si crimele si atrocitatile savarsite de extremistii albanezi impotriva populatiei sarbe din Kosovo (pe sarbii alungati din Kosovo nu i-a intrebat nimeni de "sanatate").
Am inteles si sunt de acord ca toti cei care au comis crime sau persecutii impotriva populatiei civile, indiferent de etnia sau religia acesteia, sa fie trasi la raspundere, insa sa fie judecati toti la fel, nu pentru unii muma pentru altii ciuma! Ori in cazul razboaielor din fosta Iugoslavie, atat UE cat si SUA, au aplicat dubla masura.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de Florinvs

Evident- si SUA de la inceputul secolului 20- a dus razboaie de agresiune si de ocupare a unor state:

-interventiile militare din statele Americii Latine, in care SUA a sprijinit si finantat inclusiv regimuri dictatoriale si criminale (cazul Augusto Pinochet e emblematic), sau diverse junte militare, care nu aveau nimic in comun cu "democratia" si "drepturile omului";

-sprijinirea interventiei puterilor europene in China in 1901;

-sprijinirea puterilor colonialiste in Africa (cazul Patrice Lumumba in fostul Congo belgian), sau in Asia;

-agresiunea asupra Vietnamului si dezastrul din acel razboi;

-agresiunea asupra Irakului
(Daca in 1991 interventia SUA sub egida ONU pentru eliberarea Kuweit-ului a fost justificata, nu accelasi lucru se poate spune despre ocuparea Irakului in 2003. In Primul rand atunci Irakul nu atacasera nici un alt stat, iar in al doilea rand, nu s-a putut gasi nici o dovada reala, concludenta, ca regimul lui Sadam Hussein ar fi utilizat arme de distrugere in masa impotriva populatiei civile)

-agresiunea NATO asupra Iugoslaviei din 1999. In primul rand NATO si-a incalcat propriul statut (deoarece Iugoslavia nu atacasera nici o tara membra NATO), iar in privinta asa-ziselor "persecutii" impotriva albanezilor din Kosovo, lucrurile au fost privite unilateral, fara a se avea in vedere si crimele si atrocitatile savarsite de extremistii albanezi impotriva populatiei sarbe din Kosovo (pe sarbii alungati din Kosovo nu i-a intrebat nimeni de "sanatate").
Am inteles si sunt de acord ca toti cei care au comis crime sau persecutii impotriva populatiei civile, indiferent de etnia sau religia acesteia, sa fie trasi la raspundere, insa sa fie judecati toti la fel, nu pentru unii muma pentru altii ciuma! Ori in cazul razboaielor din fosta Iugoslavie, atat UE cat si SUA, au aplicat dubla masura.

Sincer, oricat mi-ar fii de antipatic KGB-istul de Putin, a avut dreptate in privinta asta, cand a acuzat Vestul de ipocrizie si standard dublu.

[ignatiu]

Rusia nu a inceput niciodata un razboi care sa nu fie de aparare.

Asa a constatat dupa ce am citit istoria razboaielor. Va rog sa ma corectati daca am gresit.

Dar Rusia are o mare problema. Asteapta sa fie atacata si nu isi protejaza din timp oamenii ei.

In timpul conflictului Japonezo-Rus, rusii stiau ca flota lor din China va fi atacata de japonezi dar ordinele comandamentului rus spunea ca rusii sa reactioneze numai daca vor fi atacati si nu inainte. Desi japonezii au intrat in apele teritoriale ale rusilor si se apropiau de port admiralitatea nu a permis marinei rusesti sa deschida focul asupra intrusilor. Rezultatul a fost distrugerea aproape completa a flotei rusesti din pacific si pierderea razboiului. Moartea a sute de mii de soldati si civili rusi masacrati de japonezi. O mare gresala.

Dar Rusia face din nou si din nou aceasi gresala. Gandirea ortodocsa sa intoarca si celalalt obraz o duce la pieire.

Daca lasi initiativa la ceilanti sa nu te miri ortodocsule ca vei varsa lacrimi.

[oaie_cugetatoare]

În prealabil postat de ignatiu

Rusia nu a inceput niciodata un razboi care sa nu fie de aparare.

Sa inteleg ca Basarabia a fost luata din "aparare", nu ?

[FearGod]

În prealabil postat de ignatiu

Rusia nu a inceput niciodata un razboi care sa nu fie de aparare.

Asa a constatat dupa ce am citit istoria razboaielor. Va rog sa ma corectati daca am gresit.

Dar cand a impartit cu hitler Polonia?? cand a luat Basarabia??? acum Crimeea.
Toata lumea stie ca rusul e porc,peste tot unde au avut conflicte au intrat cu tancurile,exista si o zicala "Cu cine se invecineaza rusia?? raspuns: cu cine vrea" sper ca americanii sa le-o traga rau de tot,sa scapam de mizeria asta bolsevica.

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de FearGod

Dar cand a impartit cu hitler Polonia??

Si nu numai atunci. Polonia a fost impartita atat de mult intre marile puteri, inclusiv Rusia, de trei ori cel putin.

În prealabil postat de FearGod

cand a luat Basarabia???

Si Dobrogea.

În prealabil postat de FearGod

acum Crimeea.

Acum, Crimeea e ruseasca, istoric(original tatareasca, de fapt) si etnic.

Dar as putea sa adaug, ce aparare a fost in Afganistan in timpul Razboiului Rece?

[FearGod]

În prealabil postat de Patrie si Credinta

Acum, Crimeea e ruseasca, istoric(original tatareasca, de fapt) si etnic.

Este dupa ce au fost deportati tatarii in siberia,dar si asa tot agresiune este,a fost data de hrusciov atunci data sa ramana.Crimeea a fost luata acum de rusi ca obiectiv strategic a spus si putin ca el vrea sa astepte soldatii nato la marea neagra,cine crede altceva e chiar naiv

[Florinvs]

Ce a fost in timpul URSS-ului hai sa spunem ca nu a fost vina integrala a Rusiei si poporului rus (ar necesita un topic separat pentru ce a insemnat comunismul si regimul sovietic pentru poporul rus si alte popoare).
Insa si inainte de 1917, si dupa 1991, din pacate Rusia a dus razboaie de agresiune si de ocupare a altor tari si popoare:

-Dupa ce Petru cel Mare a enuntat celebrul sau testament, Imperiul Tarist (Rus) a ocupat cu forta teritorii straine si a subjugat alte popoare: ocuparea Finlandei, a tarilor baltice, a celei mai mari parti a Poloniei, a Basarabiei, a tarilor din Caucaz, a celor din Asia Centrala, a unor teritorii chinezesti. Toate aceste au reprezentate acte de agresiune a Imperiului tarist (Rus);

-Dupa 1991, Federatia Rusa a dus razboaie de agresiune impotriva Moldovei (razboiul din transnistria) si a razboi de agresiune impotriva Georgiei, in 2008.

Repet- nu am nimic impotriva poporul rus (am cunoscut destui rusi in Basarabia, inclusiv inainte de 1991, care erau in general oameni de treaba!), recunosc calitatile poporului rus, insa adevarul istoric trebuie recunoscut asa cum a fost, cu bune si rele!

Iata cronologia agresiunii clare si nedrepte a Federatiei Ruse asupra Moldovei:

-1989

11 august 1989: În întreprinderile de subordonare unională, se formează soviete muncitorești, numite Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK), ce încep lupta împotriva introducerii limbii române, a alfabetului latin și a reformelor democratice.
31 august 1989: Limba moldovenească este proclamată limbă de stat.
toamna: OSTK -urile organizează greve și mitinguri de protest împotriva limbii române și a alfabetului latin.
decembrie-ianuarie: Sunt organizate referendumuri la Tiraspol și Râbnița pentru obținerea statutului de "teritoriu autonom" al Transnistriei, în cadrul RSS Moldovenești.

1990

Cu sprijinul direct al Armatei a 14-a, sunt formate unități paramilitare ilegale secesioniste, sunt organizate cu sprijinul OSTK mitinguri și referendumuri.
27 aprilie 1990: Tricolorul cu cap de zimbru este adoptat că steag național al RSS Moldovenești. Sovietele locale din Tiraspol și Tighina au refuzat abordarea tricolorului în aceste orașe.
septembrie 1990: Sovietele locale din Tiraspol, Tighina și Râbnița au respins legea limbii de stat. S-a inițizat o mișcare de nesupunere față de autoritățile statului moldovean.
2 septembrie 1990: Are loc la Tiraspol "Congresul al II-lea extraordinar al deputaților poporului din Transnistria" care proclamă "Republica Moldovenească Sovietică Socialistă Nistreană".
3 septembrie 1990: Sovietul Suprem al RSS Moldovenești creează instituția prezidențială și îl alege ca președinte pe Mircea Snegur.
16 septembrie 1990: O adunare în semn de protest împotriva separatismului este organizată în satul Lunga, Stînga Nistrului, lângă Dubăsari.[1]
22 septembrie - 15 noiembrie 1990: Liderii separatiști, sprijiniti de formațiuni paramilitare proprii și de trupe ale armatei, sovietice organizează alegeri legislative pentru "sovietul suprem" al "Republicii Sovietice Socialistă Moldovenești Nistrene".
22 decembrie 1990: Mihail Gorbaciov , președintele URSS, semnează un decret prin care declara nule hotărârile "Congresului al II-lea al deputaților poporului din Transnistria". În schimb, măsurile luate de autoritățile de la Chișinău sunt infime și strict declarative.

1991

Au loc acțiuni de înlocuire ale autorităților Republicii Moldova cu cele ale "republicii nistrene". Beneficiind de o inexplicabilă pasivitate a autoritățiilor statului Moldova, separatiștii își constituie o impresionantă forță armată, constituită din:

Garda republicană, (8.000 luptători), subordonată "Direcției de apărare" a Transnistriei.
Miliția, inclusiv batalionul Dnestr, (5.000 luptători), subordonată "direcției de interne" a "Republicii Nistrene".
Detașamentele teritoriale de salvare (4.000 oameni), aflați la dispoziția executivelor locale.
Regimentele muncitorești, echivalentul modern al "sovietelor de muncitori înarmați", subordonați Colectivelor Unificate de Muncă (OSTK).
Cazacii, în număr de 3-4.000, cu statut de "voluntari", erau mercenari cu solde mai mari decât ale gardiștilor fiind subordonați direct conducerii "Republicii Nistrene".

Toate aceste formațiuni erau înzestrate cu armament, mijloace de transport, mașini de luptă, cumpărate, capturate sau furate de la Armata a 14-a rusă, sau de la unitățile OMON din Transnistria.
De partea separatiștilor s-a situat fățiș Armata a 14-a rusă, cu un efectiv de 6.500 persoane, constituită din:

o divize motorizată
2 regimente de artilerie
un regiment de tancuri
un regiment antitanc
2 regimente de pontonieri
un regiment de rachete
o escadrila de elicoptere

Prin comparație, tânăra republică Moldova, încă nu avea armată proprie, beneficiind doar de un efectiv de câteva mii de polițiști, care au suplinit, în timpul conflictului, forțele armate.

19 mai 1991: Ministrul apărării al URSS a ordonat comandantului Armatei a 14–a, generalul Netkaciov, mobilizarea militarilor de rezervă pentru completarea efectivelor trupelor Armatei a 14–a dislocată în Transnistria și menținerea aceste trupe și a arsenalul militar în stare de luptă. El ar fi justificat acest ordin în acest fel: "ținând cont de faptul că Transnistria este un teritoriu rusesc și că situația s–a înrăutățit, noi trebuie să–l apărăm prin toate mijloacele".
23 mai 1991: RSS Moldovenească devine Republica Moldova.
23 iunie 1991: Parlamentul Republicii Moldova proclamă suveranitatea Republicii.
19 august 1991: Are loc Puciul de la Moscova. Puciștii vor avea tot sprijinul liderilor separatiști de la Tiraspol: Igor Smirnov, Maracuță, Iakovlev, Reliakov. Dupa înfrângerea puciștilor, Boris Elțin a cerut pedepsirea acestora și a celor care i-au susținut. Încercările administrației de la Chișinău de a aresta liderii transnistreni au generat nemulțumirea rusofonilor din Transnistria. A început o acțiune a femeilor rusofone care, în număr din ce în ce mai mare, au început să blocheze calea ferată ce lega Transnistria de restul Basarabiei. În final, liderii transnistreni au fost arestați, apoi eliberați după scurt timp.
25 august 1991: Sovietul Suprem al RMN proclamă independența "republicii".
27 august 1991: Parlamentul proclamă independența Republicii Moldova.
septembrie: Membri ai trupelor speciale sovietice OMON din Riga, sosesc în limuzine la Tiraspol, cazându-se la hotelul Kolhaznii.
18 septembrie 1991: Președintele autoproclametei RMN, Igor Smirnov, a decis să plaseze unitățile forțelor armate sovietice dislocate în Transnistria sub jurisdicția autoproclametei RMN.
1 decembrie 1991: În raioanele de pe malul stâng al Nistrului au fost organizate alegeri prezidențiale, declarate ilegale de către autoritățile moldovenești. Igor Smirnov a fost ales președinte al autoproclametei RMN.
13 decembrie 1991: Are loc un atac armat al gardiștilor la podul de la Dubăsari, soldat cu moartea a patru polițiști moldoveni și a 20 de gardiști, cazaci și mercenari.

[Florinvs]

1992

1 martie 1992: Gardiștii și cazacii au provocat un incident la o petrecere în Dubăsari, apoi au atacat poliția moldovenească chemată în ajutor. Polițiștii au deschis focul, omorând un cazac, după care s-au retras în sediu. Acest incident a servit drept pretext desființării ultimei secții moldovenești de poliție dintr-un oraș transnistrean. Sediul poliției a fost atacat de gardiști și cazaci, care i-au făcut prizonieri pe polițiști, dezarmându-i.
martie 1992: Comitetul executiv raional și toți polițiștii din Dubăsari s-au retras în satul [[Cocieri[[, care a devenit un centru de rezistență, aici refugiindu-se locuitori din satele vecine.
Gardiștii au intrat în Cocieri cu 2 blindate, deschizând foc fără avertisment asupra trecătorilor. Au fost impuscati doi tarăni și o mamă, care mergea cu copilul de mână. Țărănii și polițiștii au reușit să-și procure, fără incidente, armament de la o cazarmă subordonată Armatei a 14-a.
Gardiștii au intrat în Cocieri cu două blindate. Țărănii și polițiștii au reușit să-și procure, fără incidente, armament de la o cazarmă subordonată Armatei a 14-a.
Gardiștii și cazacii vor bloca podurile de peste Nistru - de la Vadul lui Voda, Tighina, Camenca, Râbnița, constituind "posturi de control " cu câte un blindat. Astfel de posturi vor fi create și pe șoseaua Tiraspol-Dubăsari și la barajul hidrocentralei Dubăsari.
2 martie 1992: Republica Moldova devine membru ONU, ceea ce conduce la recunoașterea caracterului ilegal al autoproclamatelor "republici" nistreană și găgăuză.
Este ziua în care începe războiul, prin declanșarea conflictului armat la Dubăsari, printr-o diversiune a separatiștilor.
Are loc diversiunea de la Vulcănești, în zona găgăuză. Trei membri ai gărzii paramilitare găgăuze au atacat cantina unei școli. După ce gardiștii au fost arestați , secția de poliție a fost invadata de 14 membri ai formațiunii, care au cerut transferarea arestaților la Bolgrad, oraș aflat sub jurisdictie ucrainiană.
3 martie 1992: Gardiștii și cazacii au atacat satul Cocieri, dar au fost respinși. Seara, a ajuns în sat o unitate de poliție cu destinație specială, trimisă de la Chișinău și care traversase Nistrul pe gheață.
Centrul de Presa al Forțelor Armate Unite ale CSI a dat un comunicat prin care afirma că forțele armate moldovenești au atacat un regiment de infanterie al apărării civile, dezarmând ofițerii și luând 70 automate și alte arme și că situația seamană cu aceea din Nagorno-Karabah.
Au fost blocate căile de acces dinspre Chișinău spre Tighina, a fost blocata emisia radioteleviziunii naționale în oraș.
După desființarea secției moldovenești de poliție (singura instituție care mai reprezenta statul moldovean în oraș), este inaugurata o secție de poliție subordonată secesioniștilor, constituită ca o forma de putere sovietică. Este înființată o nouă formațiune paramilitară ilegală.
4 martie 1992: Gardiștii și cazacii pătrund în satul Coșnița, atacând pe cei 15 polițiști, nevoiți să deschidă focul.
Patru autocamioane Kamaz pline cu gardiști sunt trimise la Cocieri.
4-5 martie 1992: 2.500 cazaci sosesc la Tiraspol în ajutorul separatiștilor. Au loc înrolări masive în rândul formațiunilor paramilitare ale separatiștilor.
6 martie 1992: "Comitetul de apărare a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești Nistrene" a hotărât izolarea tuturor polițiștilor care nu au depus jurmânt de credintă față de "republică"; în această situație erau 85 de polițiști.
12 martie 1992: Doi polițiști de la postul Ursoaia de pe șoseaua Tighina – Căușeni au fost atacați dintr-un camion care transporta armament pentru separatiștii găgăuzi și pe care îl opriseră pentru control. Un polițist a fost rănit, altul ucis.
13 martie 1992: Gardiștii atacă polițiștii din Coșnița, ucigând unul și rănind mai mulți.
Este inaugurată o secție de poliție subordonată secesionistilor, constituită că o forma de putere sovietică și este înființată o nouă formațiune paramilitară ilegală în Tighina.
14 martie 1992: Gardiștii și cazacii arunca în aer podurile de la Vadul lui Voda, de lângă Dubăsari, de pe șoseau Chișinău – Volgograd. Pozițiile moldovenești de lângă Roghi sunt atacate, înregistrându-se 15 morți. În timpul noptii sunt atacate satele Coșnița și Gura Bîcului cu mine, grenade și rachete.
"Sovietul Suprem al Republicii" hotărăște ca băncile din Transnistria să înceteze operațiunile cu Moldova și înființarea unei comisii care să preia sub control șoselele și căile ferate ale "republicii".
15 martie 1992: Smirnov semnează un decret prin care se creează o comisie de stat pentru ocrotirea socială a militarilor și persoanelor demobilizate, acțiune menită să atragă simpatia militarilor.
Guvernul Moldovei face un apel către gardiști, pentru depunerea armelor până la data de 17 martie.
17 martie 1992: Smirnov semnează un decret prin care se creează o comisie de stat pentru ocrotirea socială a militarilor și persoanelor demobilizate, acțiune menită să atragă simpatia militarilor.
Se semnează un nou acord de încetare a focului, care va fi încălcat de către gardiști pe 24 martie.
19 martie 1992: Parlamentul Moldovei propune un compromis, prezentând proiectul de acordare statutul de zona economica libera Transnistriei și o modificare a adminstrației teritoriale.
20 martie 1992: La reuniunea OSCE de la Helsinki, se creează un mecanism cvadripartit de reglementare a conflictului din Trasnistria, compus din: Republica Moldova, România, Rusia, Ucraina.
24 martie 1992: Se semnează un nou acord de încetare a focului. Se efectueaza un schimb de prizonieri: secesioniștii eliberează 11 persoane, moldovenii, 18.
28 martie 1992: Se instituie starea exceptională în Transnistria cu începere de la orele 20.
29 martie 1992: Premierul Valeriu Muravschi acorda un nou ultimatum secesioniștilor, cerând depunerea armelor în termen de 2 zile.
31 martie 1992: Președintele Snegur trimite o telegramă companiei moscovite de televiziune Ostankino, protestând contra modului de prezentare a conflictului, și altă telegramă mareșalului Șapoșnikov, protestând împotriva zborurilor avioanelor militare ale CSI la Tiraspol.