Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Dogmatica
 
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 22.08.2019, 17:40:32
el principe el principe is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 02.11.2016
Mesaje: 4
Implicit Metempsihoza sau Metensomatoza

O altă conceptie gresită: metempsihoza

Unii Sfinti Părinti au înfierat si o altă teorie referitoare la soarta omului după moarte, foarte răspândită în Antichitate [536], si anume metempsihoza. [537] Recrudescenta acestei teorii prin intermediul teosofiei si mai ales a miscării New Age - sub influenta religiilor extremorientale (hinduism si budism) - impune să amintim pe scurt aceste critici ale lor si să precizăm pozitia crestină în această privintă.

Sfântul Irineu de Lugdunum, un aprig apărător al unitătii fiintei umane, scrie:
„Domnul a învătat în chip desăvârsit că sufletele (după moarte) nu trec în alte trupuri; mai mult, ele păstrează nestirbită pecetea trupului în care au vietuit si amintirea faptele săvârsite împreună aici, pe pământ" [538]. Sfântul Teofil al Antiohiei arată cât de nebuneste, primejdios si vătămător este să crezi că „acela care a fost cândva om să ajungă apoi lup, câine, măgar sau alt dobitoc necuvântător" [539].

La rândul său, Sfântul Dionisie Areopagitul aduce împotriva metempsihozei un argument spiritual. Văzând că „unii dintre profani [...] atribuie sufletelor legături cu trupuri străine", îi mustră pentru că în felul acesta „nedreptătesc trupurile care au dus lupta împreună cu sufletele cele dumnezeiesti, despuindu-le fără cuviintă de răsplata cea sfântă, după ce au ajuns la tinta dumnezeiestilor străduinte" [540].

Sfântul Grigorie de Nyssa critică în chip amănuntit, dintr-o perspectivă antropologică, metempsihoza [541] , ca si fratele său, Sfântul Vasile cel Mare [542], ori Sfântul Grigorie de Nazianz [543]. Să observăm, mai întâi de toate, că această teorie care afirmă că sufletului omului după moarte îmbracă trup de animal sau chiar de plantă confundă naturile unor fapturi diferite si amestecă caracteristicile lor specifice [544]. Aceasta înseamnă, în chip cu totul absurd, că sufletul îsi schimbă natura în functie de trupurile în care se îmbracă, fiind o dată rational, apoi lipsit de ratiune sau chiar căzut într-o deplină insensibilitate [545]. Aceasta ar însemna „să credem că toate sunt la fel si că în toate câte sunt există o singură fire, topită într-o generalizare confuză si indistinctă, de vreme ce nici o proprietate nu desparte fapturile una de alta" [546]. Cei care au o asemenea credintă pierd simtul ierarhiei făpturilor si, socotind că animalele, plantele si oamenii au aceeasi valoare, vor arăta în chip nesocotit acelasi respect si pretuire animalelor si plantelor sau, lucru cu totul rău, se vor purta cu cruzime fată de oameni, nedeosebindu-i de celelalte făpturi. [547]

Sfântul Grigorie de Nyssa îi atacă apoi pe cei care văd în metempsihoză o „cădere" a sufletului dintr-un trup în altul, produsă de „rău". „Dacă această cădere (în trupuri) –răspunde Sfântul Părinte - se face din pricina răului, atunci înseamnă că răul stă la originea existentei făpturilor [548], „fără ca vreo Pronie dumnezeiască să guverneze universul" [549] .

Teoriile metempsihozei - mai cu seamă cea care pune răul ca început al vietuirii în trup - implică adesea predestinarea, prin care se stirbeste libertatea omului. [550] O astfel de conceptie subminează morala si transformă în curată nebunie viata duhovnicească. [551] Lucrul acesta este evident mai ales în cazul în care sufletul ar trece într-un trup de animal, supus astfel instinctelor si poftelor dobitocesti, neavând nicio posibilitate de a alege binele, dat fiind că la animale nu se pune problema alegerii ori a virtutii. Cum ar putea atunci sufletul să se înalte la o stare mai bună sau cum s-ar putea măcar opri din prăbusirea în mai rău - de la animal, la plantă si, într-un sfârsit, în nefiintă? [552]

Acestei conceptii, Sfântul Grigorie îi opune învătătura crestină, care pune mare pret pe libertatea omului; acesta „îsi alege, prin facultatea liberului arbitru, orice vrea el, ca aceea să si devină" si, alegând binele, poate spori în virtute. [553]

Sfântul Grigorie combate si conceptia privind preexistenta sufletelor, pe care de asemenea o presupune teoria metempsihozei, afirmând cu tărie un principiu fundamental al antropologiei crestine, si anume venirea simultană la existentă a sufletului si a trupului. [554]

Mai mult, Sfântul Grigorie subliniază - după cum am arătat deja - legătura indisolubilă dintre suflet si trup, pe care nici moartea n-o poate rupe. Această conceptie, alături de constiinta vie a identitătii si permanentei ipostasului (persoanei) uman, este un alt argument puternic împotriva teoriei metempsihozei. Căci a spune că omul îsi poate schimba trupul este tot una cu a tăgădui: în primul rând legătura statornică dintre suflet si trup; apoi, dimensiunea ipostatică a trupului - care nu doar apartine unei anume persoane, ci este în sine un element si o dimensiune a acelei personae [555]; de asemenea, identitatea acelei persoane (de vreme ce ea poate fi succesiv, prin mijlocirea unor trupuri diferite, nu doar una, ci mai multe persoane, sau o dată om, altă dată animal ori plantă...); si, în fine, păstrarea identitătii personale de-a lungul timpului. Cu alte cuvinte, metempsihoza tăgăduieste deopotrivă persoana si natura umană pe care crestinismul le tine la mare cinste, pentru că-si au temeiul în Dumnezeu, Care l-a zidit pe om după chipul si asemănarea Sa.

Aceste argumente antropologice au fost remarcabil dezvoltate si aprofundate de Sfântul Maxim Mărturisitorul, care insistă în mod deosebit asupra faptului că sufletul si trupul vin deodată la existentă, se află într-o strânsă legătură în ipostasul uman căruia îi apartin în chip inalienabil, iar această legătură nu poate fi desfăcută nici prin moarte. Dat fiind că am expus deja pe larg aceste argumente într-un alt studiu al nostrum [556], nu vom reveni asupra lor.

Mentionăm aici doar că teologii ortodocsi moderni rămân fideli antropologiei patristice, ca una care pune în valoare unitatea, unicitatea si identitatea ipostasului (sau persoanei); afirmă că trupul si sufletul apartin in mod inalienabil persoanei si rămân, în persoană si prin persoană, legate indisolubil unul de altul, în pofida separării lor la moarte - separare de altfel vremelnică; arată ca sufletul nu poate avea decât un singur trup, după cum trupul n-are decât un singur suflet; trupul acesta pământesc, acesta si nu altul, va fi trupul înviat, doar felul vietuirii lui schimbându-se atunci cu totul. [557]
____________________

[536] O aflăm, în diverse variante, la orfisti, pitagoricieni, Platon, stoici, neoplatonicieni, gnosticiști si manihei.

[537] Adeseori este desemnată prin cuvântul „reîncarnare" sau prin expresia „transmigrarea sufletului"; în mod riguros însă, ar trebui să se vorbească de „metensomatoză".

[538] Contra ereziilor, II, 34, 1.

[539] Către Autolic, III, 7.

[540] Ierarhia bisericească, VII, I, b.

[541] A se vedea Dialogul despre suflet si înviere; Despre facerea omului. 28-29; J. Danielou, „ „Metempsychosis" in Gregory of Nyssa", în The Heritage of the Early Church. Essays in Honor of the Very Reverend G. V. Florovsky, Roma, 1973, p. 227-243.

[542] Omilii la Hexaemeron, VIII, 2.

[543] Cuvântări, XXVIII, 10. Sf. Ioan Gură de Aur va critica si el această doctrină. A se vedea Omilii la Faptele Apostolilor, II, 5; Omilii la Ioan, LXVL 3; Omilii la Efeseni, XII, 3.

[544] Dialogul despre suflet si înviere.

[545] Ibidem, 91.

[546] Ibidem, 91; cf. 92.

[547] Ibidem, 92.

[548] Cf. Ibidem, 96.

[549] Ibidem, 98.

[550] Ibidem, 99-100.

[551] Cf. Ibidem.

[552] Despre facerea omului, 28: „Căci o dată ce sufletul a început să alunece de la starea în care se află, el nu va mai putea pune nicio granită nelegiuirii, ci, ros de patimi, va trece de la o stare de trezvie a mintii la una de tocire a ei, de trecere într-o stare ca a copacilor [...]. Si de la această stare de nesimtire nu-i mult până ce simturile noastre nu mai lucrează deloc si urmează intrarea în nimicnicie, unde, după acesti autori, sufletul se va scufunda până la urmă în gol. După cum se vede, întoarcerea sufletului la o stare mai bună nu mai e nicicum cu putintă".

[553] Dialogul despre suflet si înviere.

[554] Ibidem. Despre facerea omului, 28, 29. Am expus conceptia Sf. Grigorie de Nyssa cu privire la acest subiect în lucrarea noastră Potir une ethique de la procreation. Elemente d'anthropologie patristique, Paris. 1998, p.
106-107. (Trad. rom., Etica procreatiei, Ed. Sophia, 2003).

[555] Pentru alte reflectii si referinte referitoare la acest subiect, a se vedea studiul nostru Ceci est mon corps. Le sens chretien du corps selon Ies Peres de l'Eglise, Geneva, 1996.

[556] Vezi Potir tine ethique de la procreation..., Paris, 1998. p. 110-121.

[557] Cu privire la conceptia ortodoxă despre trup, a se vedea: O. Clement, Corps de mort et de gloire, Paris, 1995; J.-C. Larchet, Ceci est mon corps. Le sens chretien du corps selon Ies Peres de l 'Eglise, Geneva, 1996. Despre incompatibilitatea dintre teoria reîncarnării si antropologia crestină a se vedea, de asemenea: Arhim. Serafim Rose, The Soul after Death, p. 88-91; Mitrop. Hierotheos Vlachos, Life after Death, p. 84-88: N. P. Vassiliadis, The Mystery of Death, p. 440-444.

"Traditia ortodoxă despre viata de după moarte / Jean-Claude Larchet - Bucuresti: Ed. Sophia, 2006"
Reply With Quote
 

Thread Tools
Moduri de afișare