preotul calugar hirotonit poate deveni apoi preot mirean?

[ana1987]

as vrea, va rog sa ma lamuriti daca preotul calugar hirotonit se mai poate casatori si astfel sa devina ulterior preot mirean?

[valentin.viliga]

nu prea cred ca mai poate

La sectiunea "Calugarul" este un topic "Ce se intampla cu cei care parasesc manastirea".
Aici gasesti raspunsul care te intereseaza.

[geo.nektarios]

Odata plecat din Manastire find Hirotonit ca sa se casatoreasca este CATERISIT!!! pe vecie!!! adica NU mai are voie sa slujeasca nicio slujba, si nici macar sa isi puna epitrafilul pe piept!!! Devine MIREAN ca TOTI MIRENII, dar CALUGARIA RAMANE IN EL, PE EL, pt ca EL A FOST TUNS, i s-a schimbat numele... deci un alt Botez... (nu la valoarea Sf.Taine a Botezului)... si CALUGAR VA FI PANA LA JUDECATA DE APOI, cand va da raspuns AMARNIC pt parasirea manastirii... in fata oamenilor el PARE a nu mai fi calugar si preot, dar in fata lui Dumnezeu... ESTE!!! si va fi VAAAAAAAI!!!! de femeia cu care se va casatori!!! Numai daca se intoarce in Manastire si se indreapta cu adevarat, decide Sf.Sinod daca sa ma slujeasca sau nu... repet: depinde de SF.SINOD, nu de Ierarh singur, ci de TOTI Ierahii!!!

Fereasca Dumnezeu de asa ceva!!! NU e de joaca nici cu viata aceasta nici cu sufletul!!! Mai bine sa se stea necasatorita decat sa se casatoreasca cu un "fost" Ieromonah!!! Mania lui Dumnezeu este!!! Nici nu vreau sa ma mai gandesc ca deja tremur...

[geo.nektarios]

[SIZE=2]Casatoria monahului n-a fost si nici nu poate fi admisa sub nici un motiv. El a facut juruinta, cum ca-si aduce trupul si sufletul jertfa Domnului. Fagaduinta sa facuta solemn in fata sfantului altar, unde ingerii si oamenii o marturisesc si Domnul o primeste, este un act de cult, un juramant pe care nu-l mai poate retrage sub nici o forma, iar calcarea lui aduce osanda fara iertare ca lui Iuda (Num. 30,[/SIZE][SIZE=2]1-16; Deut. 23, 21-23; IRegi. 14- 45; Prov. 20,25; Ecles. 5,4-5; F. Ap. 5,4). Justificarile [/SIZE][SIZE=2]omenesti nu-i pot usura situatia, caci el trebuie sa stie de la inceput ca trebuie sa-si implineasca singur toate nevoile gospodaresti. Poftele trupului, daca si le stapaneste de la inceput in cuget si fapta cu ajutorul chemarii harului (Matei. 19, 11-12; I Cor.7,1-15 si a credintei mai tare decat moartea, (I Cor. 9, 27), el ajunge la seninatatea curateniei, incat pentru el a trai este Hristos, iar a muri este dobanda, caci i s-a dat harul nu numai sa creada, ci sa si patimeasca pentru Hristos (Filipeni 1, 29). Insa, duhul adormirii intru pacate (Rom. 11,6), l-a dus la apostolie ca un cazut din har-(Gal. 5,4; 12, . 15). Numai o femeie si un nas instrainati de harul Domnului se mai pot apropia de ei si un preot care numai cu buzele cinsteste pe Domnul (Ier. 8,11; 23, 1; Matei. 7, 21-23) va indrazni sa-l cunune (Amos. 2, 11-12), ca un pastor strain de turma lui Hristos (loan. 10, 1-12). Deasupra tuturor zboara secerea lui Zaharia (5, 3-4).[/SIZE]
[SIZE=2]407. -La Sfantul Vasile 18 si Ancira 19, se ingaduie casatoria numai a surorilor, care au venit ca copil fara de voie la manastire, iar casatoria lor se canoniseste ca a doua nunta. Diaconita care nu are hirotonie, ci numai fagaduintele fecioriei intru a sluji Domnului, daca se casatoreste se anatematiseste (IV. ec. 15), iar monahii simpli se alunga din Biserica (IV. ce. 16) si numai dupa ce se reintorc la pocainta in manaslire se canonisesc (IV. ec. 44), iar cand raman ca apostati in casnicie, li se aplica cele zise de Domnul: "Sa nu mai fie in tine rodul (mantuirii) in veac (Matei 2-1, 19). Daca sunt hirotonisiti, dupa ce se reintorc in manastire, raman caterisiti definitiv fara posibilitatea de a mai sluji vreodata (Ap. 25: VI. ec. 3, 6, 26; Neocez. 8, 9, 10; Sf.Vasile 3, 44, 51,70).[/SIZE]
[SIZE=2]408. -"Sa nu se consacre femeia diaconita mai inainte de 40 de ani si aceasta sa se faca numai dupa o examinare temeinica. Iar, daca a primit hirotesia si a ramas catva timp in serviciu si apoi s-a maritat, defaimand harul lui Dumnezeu, una ca aceasta sa se anatematiseasca, impreuna cu cel ce a luat-o de sotie". (IV. ec. 15):[/SIZE]
[SIZE=2]409. -"Fecioarei care s-a consacrat pe sine lui Dumnezeu si monahilor nu le este ingaduit a se casatori. Daca unii vor face aceasta, sa se afuriseasca. Dar, hotaram ca episcopul sa aiba putere a se purta omeneste cu ei, daca revin in manastire" IV. ec. 15.[/SIZE]
[SIZE=2]410. -"Calugarul care face curvie, sau cel ce ia femeie pentru casatorie si traire impreuna, daca se intoarce la pocainta sa se supuie in manastire, epitimiilor celor prevazute in canoanele pentru curvie".VI ec. 44.[/SIZE]
[SIZE=2]411. -"Cei ce fagaduiesc sa traiasca in feciorie (fara a fi monah), (cart. 41; IV ec. 15, 16; Neocez. I), si apoi se leapada casatorindu-se, sa fie canonisiti un an ca si cei ce se casatoresc a doua oara. De asemenea, hotaram, ca fecioarele sa nu vietuiasca impreuna cu oarecare barbati (VII ec 20) ajutandu-se ca niste frati". - Ancira 19.- [/SIZE]
[SIZE=2]412. -Cu privire la fecioarele care au necinstit fagaduintele lor si au cazut in desfranare si care si-au calcat juramintele pe care le-au facut in fata lui Dumnezeu, parintii au socotit ca trebuie sa se poarte cu ingaduinta fata de ele si, in chip exceptional, sa le primeasca la impartasire dupa un an de pocainta, ca si cei ce se casatoresc a doua oara. Pentru mine, intrucat biserica se mareste din zi in zi, cu Harul lui Dumnezeu si ca numarul fecioarelor se inmulteste tot mai mult, socotesc ca este bine ca sa cercetam cu grija adevaratul sens al Scripturii, cu privire la aceasta problema. Vaduvia este mai prejos decat fecioria si pacatul vaduvelor este mai mic decat al fecioarelor. Deci, sa cercetam ce a scris Pavel lui Timotei: "De vaduvele tinere sa te feresti" (de a le primi in randul vaduvelor consacrate, pentru ca, cand slabiciunea vietii lor se infierbinta, le imping sa lepede jugul lui Hristos si astfel, ele vor sa se casatoreasca iarasi,- fiind impinse de osanda, calcandu-si credinta, in fagaduintele depuse de mai inainte). I Tim. 5.[/SIZE][SIZE=2]11-12[/SIZE]
[SIZE=2]"Daca, o vaduva cade intr-un pacat asa de greu, calcandu-si fagaduintele, pe care le-a facut fata de Iisus Hristos, ce trebuie sa socotim despre o fecioara care s-a facut mireasa lui Hristos si un vas sfintit pentru Dumnezeu? Duca o servitoare care se deda la pacate, facand necinste casei stapanului ei, face un mare pacat, cu atat mai mult cand insasi sotia lui preacurveste si necinsteste patul sotului ei prin poftele ei ticalosite, tot asa si o vaduva se va trata mai usor ca o servitoare stricata, iar fecioara va fi osandita ca o femeie preacurva" (Lev.20,10).[/SIZE]
[SIZE=2]Deci, se numeste preacurvar omul care pacatuieste cu o femeie straina si care nu poate fi primit la impartasire pana nu se va lasa de pacat, tot asa vom hotari si asupra celui ce a inselat pe o astfel de fecioara (spre a o lua in casatorie).[/SIZE]
[SIZE=2]"Se numeste fecioara, aceea care s-a fagaduit de buna voie sa slujeasca lui Dumnezeu. Ele trebuie sa renunte pentru totdeauna la casatorie, ca sa poata trai intr-o deplina sfintenie si noi socotim fagaduinta lor a fi valabila numai din timpul cand ele au ajuns la deplinatatea judecatilor mintale. Noi nu tinem seama de fagaduintele pe care le fac in timpul copilariei lor, se cuvenea ca ele sa aiba varsta de saisprezece sau saptesprezece ani, pentru ca ele sa ajunga la varsta potrivita de a judeca si numai dupa ce vor fi supuse la o incercare starnitoare si numai dupa ce ele se vor ruga starnitor sa fie primite in randul fecioarelor, se cuvine a primi ca valabile fagaduintele lor si a pedepsi cu asprime pe cele care s- ar lepada de fagaduintele facute.[/SIZE]
[SIZE=2]Daca ele, vor fi aduse de parintii, fratii sau rudele, care vor sa le afieroseasca fecioriei mai inainte de a ajunge in varsta deplinei judecati din motive omenesti, trebuie a se baga bine de seama cand se primesc si apoi a se cerceta cu grija faptele si scopurile pe care ele le au". - Sf. Vasile 18.[/SIZE]
[SIZE=2]413. - "Cu privire la barbati, noi nu cunoastem sa faca astfel de fagaduinte (de a trai in feciorie intre mireni), decat numai pe cei ce intra in viata monahala, unde fagaduiesc pe tacute sa traiasca (cu fratii) in feciorie. Dar si acestia trebuiesc bine cercetati mai inainte si sa faca fagaduinta clara inaintea soborului, pentru ca apoi, nu cumva sa se dea la viata cea iubitoare de trup a placerilor lumesti si sa poata fi pe drept canonisiti ca si cei ce curvesc". Sf. Vasile, 19 [/SIZE]
[SIZE=2]414.-"Femeile, inca eretice fiind, care au fagaduit fagaduinta fecioriei, apoi se leapada de fagaduintele lor spre a se casatori, socotesc ca nu trebuie a fi osandite, fiindca legea canonica nu obliga decat pe acelea care o recunosc si i se supun, pe cand ereticii nu au inca jugul lui Hristos si nici nu recunosc legea Lui. Odata cu marturisirea de credinta, cand intra in biserica prin botez, ele se curatesc de pacate, fiindca li se iarta lot ce au facut mai inainte, fiind ca niste catehumene. Unele ca acestea, nu trebuiesc primite in biserica fara a fi botezate, pentru ca ele sa se poata bucura de toate drepturile nasterii in viata crestina ca mirence " - Sf. Vasile 20.[/SIZE]
[SIZE=2]415. -"Crestinul este liber sa aleaga casatoria sau fecioria, dar din moment ce s-a hotarat de buna voie pentru viata feciorelnica si a intrat [/SIZE][SIZE=2]in lupta de monah, nu mai poate da inapoi", -Sf. Ioan Hrisostom, Despre feciorie, 38.[/SIZE]

Am cunoscut personal o monahie ( nu rasofora ci maica chiar) ce a parasit manastirea si s-a casatorit. In ziua nuntii i-a luat foc camera unde erau hainele de la calugarie, scofia, rasa , centura.. Poate a fost un semn?.....

[geo.nektarios]

În prealabil postat de eduardd

Am cunoscut personal o monahie ( nu rasofora ci maica chiar) ce a parasit manastirea si s-a casatorit. In ziua nuntii i-a luat foc camera unde erau hainele de la calugarie, scofia, rasa , centura.. Poate a fost un semn?.....

...pe langa semne sa vezi cate va indura saraca... NU doresc NIMANUI acele chinuri prin care trece un MONAH (fie si rasofor) daca a parasit Manastirea din pofta curviei "acoperita" de dorinta de a intemeia familie, pe motiv de "negasirea linistii suflletesti"!!! Nici nu va dati seama cat este acel monah/monahie de batjocorit de draci... si cat mai sufera!!! FEREASCA DUMNEZEU!!!

În prealabil postat de geo.nektarios

...pe langa semne sa vezi cate va indura saraca... NU doresc NIMANUI acele chinuri prin care trece un MONAH (fie si rasofor) daca a parasit Manastirea din pofta curviei "acoperita" de dorinta de a intemeia familie, pe motiv de "negasirea linistii suflletesti"!!! Nici nu va dati seama cat este acel monah/monahie de batjocorit de draci... si cat mai sufera!!! FEREASCA DUMNEZEU!!!

asa este frate. indura multe pina isi vin in simtitri si se reintorc in manastirea de unde au plecat.
cine nu isi intelege greseala, moare in lume despartit de Dumnezeu.

[ory]

...Doamne!,mie mi se face rau cand aud astfel de remarci,nu-mi pot crede ratiunii cum putem concepe asemenea aberatii despre mantuire si slujirea fata de Dumnezeu.
Cine spune ca cel care pleaca din manastire,sau oricare alt om.nu are mantuire?Si,cine spune ca cel care paraseste niste"ziduri",il paraseste neaparat pe Dumnezeu?!...Numai crestinii pot emite asemenea tampenii,si nu cei cu duhul,caci intru duh smerit si duh plin de iubire nu ai cum sa concepi asemenea lucruri,deci raman cei cu numele si cu statutul subtil dar marinimos de atata mandrie si vrednicie cu o asemenea judecata.Nu este nevoie de discernamant,nu este nevoie de o analiza amanuntita si obiectiva a situatie(care prezinta in esenta destule vicii de sens),este nevoie doar de "asazisa"credinta pentru a judeca si a marginaliza astfel de oameni,oamenii ai nimanui care indraznesc a parasi zidurile reci si ostile ale manastirii,si in nici un caz ale Lui Dumnezeu,fiindca Dumnezeu nu cred ca poate salaslui intr-un mediu atat de rece,de formal si de capricios cum sunt acolo.Acolo,iubirea nu joaca absolut nici un rol,pentru ca majoritatea considerentelor crestinesti,cele adevarate emise de Insusi Dumnezeu,acolo sunt contorsionate,transfigurate in niste legi neconventionale de traire in credinta,si implicit in departajarea de adevarata credinta.
Daca este sa analizez cele zece porunci,cele care garanteaza mantuirea,constat ca in cadrul acestora nu este stipulata nicidecum aceasta situatie,delicata,de altfel,a calugariei.Calugaria nu are nimic de-a face cu Cartea de capatai a credintei,si a nume Biblia,nicaieri in biblie nu veti gasi acest concept,nicidecum atat de inversunat si potrivnic firii omului.Si-atunci,cine suntem noi sa consideram parasirea manastirii un pacat capital,cand el nici nu exista ca si pacat?!
In cele zece porunci spune sa nu poftesti la femeia aproapelui,nu sa nu poftesti la nici o femeie si sa te dedici castitatii.A ajuns aceasta tagma.,mai degraba o mandrie mai presus de lege,si nicidecum o abordare binecuvantata in virtutea legii.Dar nici nu dorim sa ne dam seama,fiindca suntem prea prinsi si inchistati in prejudecati si in duhul innaltator al judecatii de oameni.
Este frumoasa calugaria,este deosebita,dar nu are sensul ireversibilitatii,si nici nu-si poate renega credinta renuntarea acesteia.Este o absurditate,credinta inseamna cu totul altceva,decat sa traiesti constrans de niste legi,neregasit in ele,pe care nici macar nu le intalnesti in legile de capatai,si anume in cele zece porunci.
Am mai spus in repetate randuri,dar nu vrea sa vada si sa inteleaga nimeni.Exista multe erori intr-o astfel de viata,unele destul de evidente,dar nimeni nu-si asuma haosul provocat de acestea.Iar cel mai elocvent este integrarea in manastire de la varsta de 15-17 ani,specifica unui procent de aproximativ 80% din existenta indivizilor din manastire.Asta spune totul despre aceasta posibilitate,de multe ori iminenta,de parasire a manastirilor.Se spune ca atunci cand pleci in manastire te lepezi de lume,in cazul procentului de mai sus nu faci decat sa te lepezi de scoala,si deci,de invatatura,iar astfel nu ai cum sa intelegi manastirea,daca nu ai inteles inainte lumea pe care ai parasit-o,de aceia se ajunge ulterior la parasirea acestui cadru monahal,la fel de misterios ca si lumea sociala pentru un individ care nu poate sa se bazeze pe principii bine definite si veridice in existenta insasi.
Suntem subiectivi,"credinciosi" si subiectivi...eu asta inteleg,si nu putem dovedi altfel.altfel decat cu argumente puerile...

[ory]

În prealabil postat de eduardd

Am cunoscut personal o monahie ( nu rasofora ci maica chiar) ce a parasit manastirea si s-a casatorit. In ziua nuntii i-a luat foc camera unde erau hainele de la calugarie, scofia, rasa , centura.. Poate a fost un semn?.....

....Va rog,nu mai emiteti asemenea lucruri fiindca uit,efectiv,ca ne aflam in anul 2008,afundandu-ma astfel in primitivismul superstitios si impovarat de neinteles.
Acestea sunt superstitii,sunt inventii babesti....iar noi suntem atat de crispati de prejudecati incat ma mir cum de ne mai incape propria suflare in fiinta.
Asemenea situatii le poate intampina absolut oricine,indiferent de statutul pe care il are,asemenea situatii prezinta cauze logice de neatentie sau de greseala,si nicidecum vre-un mister al pedepsei si al intelesului obscur de greseala.Suntem niste natangi si ne complacem in atata negativism,incat uitam si ce-nseamna;"Doamne miluieste-ma!".
...Si eu cunosc un Mitropolit careia i-a luat foc camelafca in timpul predicii,fara ca macar sa existe vre-o motivatie spirituala sau cu vre-un alt sens,decat cel al neatentiei.
Oameni buni,incetati cu asemenea...nici nu stiu cum sa le numesc.Poate ca fiecare am intampinat la un moment dat o situatie similara,sau poate ca mai grea,sau intr-o conjuctura si mai misterioasa,si aceasta nu-nseamna ca "am fost monahi nonconformisti".Va rog,apelati si la discernamant si la maturitate cand expuneti asemenea situatii,absolut firesti,dar cu o anumita tenta formidabila,conceputa de dumneavoastra.
Aberatii....si iar aberatii!