Citat:
În prealabil postat de Rodica50
Aceasta nedumerire ma incearca si pe mine- de ce sunt semeni de-ai nostri care parasesc Ortodoxia, fara sa o cunoasca, fara sa-i doara , fara sa le pese de ceea ce au parasit?
|
Simplu: pentru ca modul in care il traiesc pe Hristos nu este cel apropiat inimii lor. Nu inseamna ca este un mod gresit, ci pur si simplu nu este unul adecvat lor. Eu de exemplu am avut intotdeauna probleme sa ma spovedesc unui preot barbat si ca atare am avut intotdeauna nevoie de preot femeie, care in Biserica Ortodoxa nu exista. Iar muzica bizantina ma adormea chiar si la propriu, mi s-a intamplat sa adorm in genunchi fiind intr-o biserica de manastire.
Am ajuns in Biserica catolica unde nu numai ca nu ma adormea slujba, ci dimpotriva, modul lor de a o celebra imi dadea mereu o mare bucurie, si mai ales Impartasania pe care o puteam lua in fiecare duminica pentru ca nu este obligatorie spovedania daca nu sunt pacate de moarte. Insa problema spovedaniei ramanea aceeasi pentru ca preoti femeie nu exista. Ba mai mult, am inceput sa simt o mare lipsa de iubire fata de femeie faptul ca nu i se da voie sa aiba si ea un preot femeie care sa o spovedeasca. Asa ca plecam de multe ori cu inima zdrobita dupa slujba, amarata si plangand de cata lipsa de iubire fata de femeie resimteam, atat din biserica catolica cat si din cea ortodoxa, dar mai ales ortodoxa din cauza lipsei Impartasaniei (pentru ca nu era posibila Spovedanie saptamanala, si inca la preot barbat fata de care am atata dificultate in a ma spovedi, si ca atare spovedania era mereu o mare trauma sufleteasca in loc sa fie o eliberare), si ca atare aceasta lipsa a unirii cu Hristos in Impartasanie am inceput sa o simt tot mai mult ca o piedica pusa de biserica intre om si Hristos, piedica care nu exista la primii crestini.
De 3 saptamani am ajuns sa cunosc putin Biserica anglicana si aici am tot ceea ce nu am avut in celelalte Biserici in care am fost. Si pot sa merg la ei fara sa insemne ca nu mai sunt ortodoxa, dimpotriva, pentru ei raman ortodoxa. Si pentru mine idem.
Si sa va spun si povestea unei persoane publice cunoscute in Israel, David Neuhaus. Il puteti gasi pe net. El era din familie de evrei, familie refugiata in Africa, si copil fiind a fost trimis de parinti sa faca studii in Ierusalim, intr-o scoala evreiasca. Copiil fiind, isi dorea foarte mult sa cunoasca o printesa. Si ajungand in Ierusalim a aflat ca in Biserica ortodoxa ruseasca de acolo se afla refugiata o printesa. A cerut permisiunea sa o vada, avea cam 14 ani, si a gasit o femeie batrana si paralizata in partea inferioara a corpului. Vorbind insa cu ea, nu intelegea cum putea sa fie atat de senina si bucuroasa, pentru ca el nu gasea nici un motiv de bucurie la aceasta femeie: era batrana, paralizata si exilata intr-o tara straina. Si asa acea femeie a inceput sa ii vorbeasca de Hristos ca si motiv al bucuriei ei. Atat de impresionat a fost copilul incat a zis ca el vrea sa se crestineze, sa se boteze. Parintii lui nici nu au vrut sa auda de asa ceva, i-au spus sa se mai gandeasca, asa ca, copilul le-a spus ca o sa se gandeasca 10 ani, si daca dupa 10 ani dorinta ii va ramane, se va boteza. Dupa 10 ani, isi dorea la fel de mult sa se boteze, in tot timpul asta a mers de multe ori la biserica si ii placea foarte mult Liturghia ortodoxa pe care o gaseste cea mai frumoasa din cate exista. Asa ca s-a botezat si a devenit ortodox. Insa, in ciuda Liturghiei atat de frumoasa pentru gustul sau, a gasit ca biserica ortodoxa nu are deloc simt critic. Asa ca s-a dus la biserica greco-catolica insa nici aceasta nu avea suficient simt critic, asa ca s-a dus si mai departe, in cea romano-catolica unde a gasit ceea ce cauta si unde a ramas. Povestea am auzit-o anul acesta in Israel de la chiar David Neuhaus.