Despre Taina Sfintei Impartasanii

[doctor_faustus]

ORIGEN (c. 185 - 254 A.D.) - Contra Celsus, Book VIII

Chapter 33

From this it is evident that we have already met the next statement of Celsus, which is as follows: „We must either not live, and indeed not come into this life at all, or we must do so on condition that we give thanks and first-fruits and prayers to demons, who have been set over the things of this world: and that we must do as long as we live, that they may prove good and kind.“ We must surely live, and we must live according to the word of God, as far as we are enabled to do so. And we are thus enabled to live, when, „whether we eat or drink, we do all to the glory of God;“ and we are not to refuse to enjoy those things which have been created for our use, but must receive them with thanksgiving to the Creator. And it is under these conditions, and not such as have been imagined by Celsus, that we have been brought into life by God; and we are not placed under demons, but we are under the government of the Most High God, through Him who has brought us to God— Jesus Christ. It is not according to the law of God that any demon has had a share in worldly affairs, but it was by their own lawlessness that they perhaps sought out for themselves places destitute of the knowledge of God and of the divine life, or places where there are many enemies of God. Perhaps also, as being fit to rule over and punish them, they have been set by the Word, who governs all things, to rule over those who subjected themselves to evil and not to God. For this reason, then, let Celsus, as one who knows not God, give thank-offerings to demons. But we give thanks to the Creator of all, and, along with thanksgiving and prayer for the blessings we have received, we also eat the bread presented to us; and this bread becomes by prayer a sacred body, which sanctifies those who sincerely partake of it.

Sursa: http://www.newadvent.org/fathers/04168.htm

[penticostalulmantuibil]

Mai doctore mai,
Tu poate esti doctor si in limbi straine, mai, dar totusi noi traim in Romania, nu crezi ca ne-am prea englezit mai?

Avem o limba frumoasa. Hai sa o folosim, mai!
Observ ca ne-ai terorizat cu postarile tale englezite. Oare chiar s-au terminat toate sursele tale scrise in limba romana? Mai?

[doctor_faustus]

ST. GREGORY OF NYSSA (c. 335 - 394 A.D.)

This Body, by the indwelling of God the Word, has been made over to divine dignity. Rightly then, do we believe that the bread consecrated by the word of God has been made over into the Body of God the Word. For that Body was, as to its potency, bread; but it has been consecrated by the lodging there of the Word, who pitched His tent in the flesh. From the same cause, therefore, by which the bread that was made over into that Body is made to change into divine strength, a similar result now takes place. As in the former case, in which the grace of the Word made holy that body the substance of which is from bread, and in a certain manner is itself bread, so in this case too, the bread, as the Apostle says, "is consecrated by God's word and by prayer"; not through its being eaten does it advance to become the Body of the Word, but it is made over immediately into the Body by means of the word, just as was stated by the Word, "This is My Body!" ...In the plan of His grace He spreads Himself to every believer by means of that Flesh, the substance of which is from wine and bread, blending Himself with the bodies of believers, so that by this union with the Immortal, man, too, may become a participant in incorruption. These things He bestows through the power of the blessing which transforms the nature of the visible things to that [of the Immortal]. (The Great Catechism 37)

sursa: http://www.bringyou.to/apologetics/num8.htm

[doctor_faustus]

ST. AMBROSE OF MILAN (c. 333 - 397 A.D.)

You may perhaps say: "My bread is ordinary." But that bread is bread before the words of the Sacraments; where the consecration has entered in, the bread becomes the flesh of Christ. And let us add this: How can what is bread be the Body of Christ? By the consecration. The consecration takes place by certain words; but whose words? Those of the Lord Jesus. Like all the rest of the things said beforehand, they are said by the priest; praises are referred to God, prayer of petition is offered for the people, for kings, for other persons; but when the time comes for the confection of the venerable Sacrament, then the priest uses not his own words but the words of Christ. Therefore it is the word of Christ that confects this Sacrament....Before it be consecrated it is bread; but where the words of Christ come in, it is the Body of Christ. Finally, hear Him saying: "All of you take and eat of this; for this is My Body." And before the words of Christ the chalice is full of wine and water; but where the words of Christ have been operative it is made the Blood of Christ, which redeems the people. (The Sacraments 414; 423)

sursa: http://www.bringyou.to/apologetics/num8.htm

[penticostalulmantuibil]

În prealabil postat de doctor_faustus

(The Sacraments 414; 423)

Ai luat-o razna :))

[doctor_faustus]

RÎNDUIALA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII

RUGĂCIUNEA ÎNTÎI (a Sfîntului Vasile cel Mare)

Stăpîne Doamne, lisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce eşti izvorul vieţii şi al nemuririi, Făcătorul a toată făptura văzută şi nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel ce eşti împreună veşnic cu Dînsul şi împreună fără de început, Care pentru multa bunătate, în zilele cele din urmă ai purtat Trup şi Te-ai răstignit, şi Te-ai jertfit pentru noi cei nemulţumitori şi nerecunoscători şi cu Sîngele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin păcat, însuţi împărate, Cel ce eşti fără de moarte, primeşte şi pocăinţa mea, a păcătosului, şi pleacă urechea Ta către mine şi ascultă graiurile mele, că am greşit Doamne; greşit-am la cer şi înaintea Ta şi nu sînt vrednic a căuta spre înălţimea slavei Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, îndelung-răbdător şi multmilostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu fărădelegile, în tot chipul aşteptînd întoarcerea mea. Că Tu ai zis, Iubitorule de oameni, prin proorocul Tău: Cu vrere nu voiesc moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu. Că nu vrei, Stăpîne, să pierzi făptura mîinilor Tale, nici nu voieşti pierderea oamenilor, ci vrei ca toţi să se mîntuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Pentru aceasta şi eu, deşi sînt nevrednic cerului şi pămîntului şi acestei vieţi trecătoare, pentru că m-am supus cu totul păcatului şi m-am făcut rob dezmierdărilor şi am necinstit chipul Tău, dar fiind făptura şi zidirea Ta, nu deznâdăjduiesc de a mea mîntuire, eu ticălosul. Ci nădăjduind la milostivirea Ta cea fără de margini, vin către Tine: primeşte-mă deci şi pe mine, Iubitorule de oameni Hristoase, ca pe desfrînata şi ca pe tîlharul, ca pe vameşul şi ca pe fiul cel pierdut, şi ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii şi tămăduieşti neputinţele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei osteniţi şi împovăraţi şi le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi mă curaţeşte de toată necurăţia trupului şi a sufletului. învaţă-mă să săvîrşesc sfinţenie întru frica Ta, ca, întru curată mărturisire a cugetului meu primind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfîntul Tău Trup şi Sînge, şi să Te am pe Tine locuind şi petrecînd întru mine împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh. Aşa, Doamne lisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să nu-mi fie mie spre osîndă împărtăşirea preacuratelor şi de viaţă făcătoarelor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu sufletul şi cu trupul, împărtăşindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, pînă la suflarea mea cea mai de pe urmă, fără de osîndă să primesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre împărtăşirea cu Duhul Sfînt, ca merinde pentru viaţa de veci şi spre răspuns bine primit, la înfricoşătorul Tău scaun de judecată, ca şi eu, dimpreună cu toţi aleşii Tăi, să fiu părtaş bunătăţilor Tale celor nestricăcioase, pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care eşti preaslăvit în vecii vecilor. Amin.

[doctor_faustus]

Sfîntul Ioan Gură de Aur (c. 344 - 407 A.D.)

RÎNDUIALA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII

RUGĂCIUNEA A DOUA (a Sfîntului Ioan Gură de Aur)

Doamne, Dumnezeul meu, ştiu că nu sînt vrednic, nici în stare ca să intri sub acoperămîntul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu şi surpat şi nu afli în mine loc potrivit ca să-Ţi pleci capul. Ci, precum din înălţime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te şi acum spre smerenia mea. Şi precum ai binevoit a Te culca în peşteră şi în ieslea necuvîntătoarelor, aşa binevoieşte a intra şi în ieslea necuvîntătorului meu suflet şi întinatului meu trup. Şi precum n-ai socotit lucrul nevrednic a intra şi a cina împreună cu
păcătoşii în casa lui Simon cel lepros, aşa binevoieşte a intra şi în casa smeritului, leprosului şi păcătosului meu suflet. Şi precum n-ai îndepărtat pe desfrînata cea păcătoasă, cea asemenea mie, care a venit şi s-a atins de Tine, aşa Te milostiveşte şi de mine păcătosul, care vin şi mă ating de Tine. Şi precum nu Te-ai scîrbit de întinata şi necurata ei gură ce Te-a sărutat, aşa nu Te scîrbi nici de întinata şi mai necurata mea gură, nici de buzele mele cele necurate şi pîngărite, şi de limba mea cea cu totul necurată. Ci să-mi fie mie cărbunele preasfîntului Tău Trup şi al scumpului Tău Sînge spre sfinţire şi spre luminare, spre însănătoşirea smeritului meu suflet şi trup, spre uşurarea greutăţii greşelilor mele celor multe, spre pază de toată lucrarea diavolească, spre îndepărtarea şi mutarea răului şi vicleanului meu obicei, spre omorîrea patimilor, spre plinirea poruncilor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har şi spre dobîndirea împărăţiei Tale. Că nu vin la Tine ca un nepăsător, Hristoase Dumnezeule, ci încrezîndu-mă în bunătatea Ta cea nespusă şi ca nu cumva rămînînd departe prea multă vreme de împărtăşirea Ta, să fiu prins de lupul cel înţelegător. Pentru aceasta mă rog Ţie, Cel ce singur eşti sfînt, Stăpîne: Sfinţeşte-mi sufletul şi trupul, mintea şi inima, rărunchii şi măruntaiele; înnoieşte-mă tot şi înrădăcinează frica Ta întru mădularele mele şi sfinţenia Ta fă-o neştearsă de la mine. Şi-mi fii mie ajutător şi folositor, îndreptînd în pace viaţa mea şi învrednicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinţii Tăi, pentru rugăciunile şi mijlocirile Preacuratei Maicii Tale şi ale slujitorilor Tăi celor fără de trup, ale preacuratelor puteri şi pentru ale tuturor sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie. Amin.

[doctor_faustus]

Sfîntul Ioan Damaschin (676-749)

RÎNDUIALA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII

RUGĂCIUNEA A CINCEA (a Sfîntului Ioan Damaschin)

Stăpîne Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a ierta păcatele oamenilor, ca un bun şi iubitor de oameni, treci cu vederea toate greşelile mele cele cu ştiinţă şi cu neştiinţă, şi mă învredniceşte să mă împărtăşesc, fără de osîndă, cu dumnezeieştile, preaslăvitele, preacuratele şi de viată făcătoarele Tale Taine, nu spre osîndă, nici spre adăugirea păcatelor, ci spre curăţire şi sfinţire şi spre dobîndirea vieţii şi împărăţia ce va să fie, spre zid şi ajutor, spre izgonirea celor potrivnici şi spre pierderea greşelilor mele celor multe; că Tu eşti Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni şi Ţie slavă înălţăm, împreună şi Tatălui şi Duhului Sfînt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

[doctor_faustus]

Sfîntul Ioan Gură de Aur (c. 344 - 407 A.D.)

RÎNDUIALA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII

RUGĂCIUNEA A OPTA (a Sfîntului Ioan Gură de Aur)

Dumnezeule, slăbeşte, lasă, iartă-mi toate greşelile cîte Ţi-am greşit Ţie, sau cu cuvîntul, sau cu lucrul, sau cu gîndul, cu voie sau fără de voie, cu ştiinţă sau cu neştinţă, toate mi le iartă ca un bun şi de oameni iubitor. Şi pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi îngeri, ale sfintelor puteri şi ale tuturor sfinţilor care au bineplăcut Ţie din veac, binevoieşte ca fără osîndă să primesc sfîntul şi preacuratul Tău Trup şi scumpul Tău Sînge, spre tămăduirea sufletului şi a trupului şi spre curăţirea gîndurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăţia şi puterea şi slava, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfîntului Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

[doctor_faustus]

Sfîntul Ioan Gură de Aur (c. 344 - 407 A.D.)

RÎNDUIALA SFINTEI ÎMPĂRTĂŞANII

RUGĂCIUNEA A ZECEA (a Sfîntului Ioan Gură de Aur)

Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, slăbeşte, lasă, milostiveşte-Te şi-mi iartă mie păcătosului, netrebnicului şi nevrednicului robului Tău căderile în păcat, smintelile şi greşelile
mele toate cîte am păcătuit faţă de Tine, din tinereţile mele pînă in ziua şi ceasul de acum, fie cu ştiinţă, fie din neştiinţă, cu cuvîntul, sau cu fapta, sau cu gîndul, sau cu cugetul, cu deprinderile şi cu toate simţurile mele. Şi, pentru rugăciunile Celei ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale Preacuratei şi pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată şi ocrotitoare şi izbăvitoare a mea, învredniceşte-mă fără de osîndă să mă împărtăşesc cu preacuratele, nemuritoarele, de viaţă făcătoarele şi înfricoşătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci, spre sfinţire, spre luminare, spre tărie, spre vindecare şi spre sănătatea sufletului şi a trupului şi spre ştergerea şi pierderea cu totul a cugetului, a gîndurilor şi a deprinderilor mele celor rele, şi a nălucirilor de noapte ale duhurilor celor viclene şi întunecate. Că a Ta este împărăţia şi puterea, slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfînt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.