Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica Ortodoxa si alte religii > Secte si culte
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 26.11.2007, 01:34:48
strajeru's Avatar
strajeru strajeru is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 25.11.2007
Locație: Bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 362
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru strajeru
Implicit


Simbolul este un semn care închipuie ceva sau un obiect care închipuie altceva decât este el de fapt. În cele ce urmează ne vom referi numai la semne simbolice, nu și la obiecte simbolice.
Rit sau ritual (ceremonie) înseamnă o lucrare simbolică sfântă sau o înșiruire treptată de semne simbolice sfinte, prin care se exprimă fie un adevăr de credință, fie un sentiment religios sau o atitudine de evlavie, fie o întâmplare sfântă, o rugăciune ș.a.
Simbolurile sfinte și riturile sunt expresii sau exteriorizări și întăriri ale cultului divin, cultul divin intern devenind prin ele extern. Simbolurile și riturile sunt absolut necesare, întregind modul de închinare către Dumnezeu, prin faptul că pun la contribuție nu numai sufletul, ci și trupul nostru, dându-i și acestuia o parte activă din cultul divin; fără ele, cultul nu este întreg. Și după cum numai ele singure, fără participarea activă a sufletului, nu au prea mare valoare, tot astfel nici cultul spiritual, dacă înlătură cu totul partea aceasta a riturilor și a simbolurilor, nu este întreg și nici nu poate fi întreg, după cum un suflet fără trup sau un trup fără suflet nu poate fi o ființă omenească întreagă.
Pentru a aprecia valoarea riturilor, trebuie să știm și să ținem seama de faptul că trupul însoțește întru totul sufletul, participând la orice stare și lucrare a acestuia. Astfel, la bucurie omul râde, la necaz plânge, la frică tremură și se îngălbenește; după expresia feței sale se poate cunoaște sufletul cuiva sau diferite stări ale sale. Acest adevăr îl arată și Sfânta Scriptură când zice: Inima veselindu-se, înflorește fața, iar duhul posomorât usucă oasele (Pilde 17, 22; 15, 13); și iarăși: Înțelepciunea unui om îi luminează fața, iar cruzimea feței lui îl face urâcios (Eccl. 8, 1). Iar despre ucigașul Cain ne spune: Și a întrebat Domnul Dumnezeu pe Cain: Pentru ce te-ai întristat și de ce s-a posomorât fața ta? Când faci bine, oare nu-ți este fața senină? Iar dacă nu faci bine, păcatul bate la ușă... Și a pus Dumnezeu lui Cain un semn (o privire de ucigaș) ca nimeni din cei ce-l vor întâlni să nu-l omoare (Fac. 4, 6–7, 15).
Așa cum la crimă a luat parte și trupul, tot așa a fost părtaș și la starea sufletului după înfăptuirea crimei. Iar semnul care i l-a pus Dumnezeu lui Cain nu poate fi altul decât privirea de ucigaș, astfel încât după expresia feței și a privirii lui să poată fi recunoscut ca ucigaș. Mântuitorul însă a grăit: Din prisosința inimii grăiește gura (Matei 12, 34).
Așa fiind, atât semnul Sfintei Cruci cât și alte semne simbolice și rituri sunt necesare la închinarea către Dumnezeu trebuind să ia parte și trupul, ca unul ce este și el de la Dumnezeu. Cuvântul inspirat grăiește: Căci ați fost cumpărați cu preț! Slăviți, dar, pe Dumnezeu în trupul vostru și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu (I Cor. 6, 20). Și în alt loc: Deci, vă îndemn, fraților, să înfățișați trupurile voastre ca pe o jertfă vie, sfântă, bineplăcută lui Dumnezeu, ca închinarea voastră cea duhovnicească (Rom. 12, 1). Astfel, pe Dumnezeu trebuie să-L preamărim și cu trupul, aducându-I o închinare din partea întregii noastre ființe.
Sectarul: Dumnezeu este duh și de aceea cultul nostru trebuie să fie în duh și adevăr, iar nu în semne și în mișcări simbolice ale trupului sau în ritualele externe. Așa ne-a învățat Mântuitorul: Vine ceasul, și acum este, când adevărații închinători se vor închina Tatălui în duh și în adevăr, căci și Tatăl voiește asemenea închinători. Duh este Dumnezeu și cei ce se închină Lui se cade să I se închine în duh și în adevăr (Ioan 4, 23–24).
Preotul: La acest citat ți-am dat lămuriri la cap. 10 – despre semnul Crucii – deci nu mai este nevoie să-ți vorbesc acum.
Sectarul: Trupul nu are nici un preț și, ca atare, nici simbolurile și riturile trupești nu pot fi de vreun folos, căci zice Mântuitorul: Duhul este cel ce dă viață; trupul nu folosește la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh și sunt viață (Ioan 6, 63). Iar apostolul, de asemenea, vorbește: Deprinderea trupească la puțin folosește, dar dreapta credință (evlavia) spre toate este de folos, având făgăduința vieții de acum și a celei ce va să fie (I Tim. 4, 8).
Preotul: În citatul întâi (Ioan 6, 63) nu se amintește nimic despre nefolosirea riturilor și a simbolurilor și nu se neagă prețul trupului în ceea ce privește participarea lui la rugăciune, ci se spune numai că cele zise despre mâncarea Trupului și a Sângelui Mântuitorului în Sfânta Împărtășanie (vezi contextul 6, 32–64), trebuie înțelese duhovnicește, iar nu trupește, adică nu în sensul că omul, pentru ca să aibă viață veșnică, trebuie să mănânce din carnea lui Iisus. Nu! Ci în Sfânta Cuminecătură aducătoare de mântuire, omul mănâncă și bea Însuși Trupul și Sângele Domnului, sub chipul pâinii și al vinului. Unii din ascultători crezuseră că Iisus le poruncește să-I sfâșie Trupul și să-L mănânce și să-I bea Sângele în înțeles propriu, ceea ce mai ales la iudei era un păcat foarte grav. Mântuitorul însă caută să-i lămurească mai bine despre ce este vorba.
În citatul al doilea (I Tim. 4, 8), de asemenea este vorba de cu totul altceva. Aici se combate rătăcirea ereticilor gnostici, care propovăduiau și practicau abținerea totală de la căsătorie, abținerea de la mâncarea de carne ș.a. (vezi 4, 1–7). Apostolul combate rătăcirea aceasta, spunând că abținerea totală de la toate acestea este un păcat – deoarece Dumnezeu pe toate le-a făcut curate –, arătând că o abținere cu măsură de la acestea este bună, cu condiția să fie scurtă ca durată, spre a nu duce la păcate mai grele (I Cor. 7, 5–9). Nu spune că abținerea parțială a trupului nu folosește la nimic, ci dimpotrivă, folosește puțin. Așadar aici nu este vorba nicidecum despre înlăturarea riturilor și a simbolurilor.
Sectarul: Nu trebuie să ne bizuim pe trup, ci pe duh, căci bizuirea pe trup este fără de valoare în fața lui Dumnezeu, după cum este scris: Pentru că noi suntem tăierea împrejur, noi cei ce slujim în Duhul lui Dumnezeu și ne lăudăm întru Hristos Iisus și nu ne bizuim pe trup (Filip. 3, 3). Deci nici noi nu trebuie să ne bizuim pe rituri și pe simboluri trupești.
Preotul: Aici nu este vorba despre rituri și despre simboluri creștine, ci de prea marea încredere a iudeilor în cele trupești – ca de pildă tăierea împrejur –, cu care ei se lăudau și credeau că aceasta le este de ajuns pentru mântuire. Apostolul combate această greșită înțelegere a lor, arătând că creștinii nu se bizuiesc pe ceva trupesc și nefolositor, ci în slujirea lui Dumnezeu cu duhul, adică cu credință, rugăciune, evlavie, fapte bune etc., dintre care însă nu sunt excluse riturile și simbolurile.
Textul, așadar, nu este împotriva participării trupului la rugăciune prin diferite poziții și semne simbolice, ci înțelesul lui este cu totul altul. Dar dacă voi sectarii sunteți împotriva riturilor și al simbolurilor, pentru ce totuși le practicați pe ele mai mult ca noi – căci și voi aveți rituri – la cultul public, la rugăciunile particulare, la botezuri și la toate slujbele voastre divine? De ce vedeți voi paiul din ochiul altuia și bârna din ochiul vostru nu o vedeți?
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
simboluri neintelese sorinpetoanca Pictura si Sculptura Bisericeasca 8 11.03.2014 00:23:35
Tatuare - Intrebare cu privire la anumite simboluri TudorN Morala Crestina 73 22.04.2012 09:55:53
Simboluri religioase in marile religii Iordache Adrian Intrebari utilizatori 7 24.07.2011 17:03:45
simboluri secrete si taine ascunse MFG Teologie si Stiinta 4 03.04.2007 21:28:42