Un mare pacat

[Rodica50]

PLEDOARIE PENTRU VIAŢĂ

Ţine-mă strâns mămico, ţine-mi cald
Şi cu toată dragostea ajută-mi să mă formez
Azi am şase săptămâni şi cadoul pentru ziua mea
E o pereche de doi ochi albaştri, luminoşi cu care odată o să te pot vedea
Deja am braţe şi un nas cârn, iar la picioare nişte lucruri mici: degete
Privesc acum înainte spre viaţă: îngheţată, melci, ursuleţi şi basme lungi.
Mă întreb unde te duci azi, cu o maşină departe, departe?
De ce zaci întinsă, fiind dusă pe un cărucior?
Asta nu e ceva normal, nu se întâmplă tuturor!
Ce ciudat mă simt!
Trec printre nişte uşi, oamenii aceia în alb Dacă mă rănesc mămico?, ţipă şi nu te încrede!
Nu mămico, nu te duce să dormi, nu mă lăsa singur de-ţi pasă!
Mi-e frică mămico şi vreau să mă întorc acasă.
Ce se întâmplă mămico? încep să plâng de-al tău dor.
Fugi mămico, căci eu nu vreau să mor!
Ei mă omoară mămico, îmi taie braţul, piciorul şi inima mi-o taie.
La revedere mămico şi-ţi mulţumesc că ai încercat
Dar eu nu voi vedea cerul, păsările, nici iarba, nici copacii
Nu voi auzi cântece tandre, nu voi simţii briza apei, pitpalacii
Te iubesc dragă mămico cu adevărat şi mai sper,
Că şi tu m-ai iubit şi nu m-ai uitat.- postat de Nico

[lore86]

e o dramatizare a odioasei crime, menita sa induioseze.
dar ce adevar cumplit de dureros contine!
nu cred ca durerea micutei fiinte e atat de mare, pe cat este durerea celei care a ramas, dar care stie ca poate a ucis un sfant, sau un geniu, sau un mare om de valoare.
un om care i-si fi sters lacrima de obraz, care ar fi intrebat:mamico, de ce pangi?si care ar fi dat un pupic numai ca sa-i treaca mamicii supararea.sau care atunci cand mamica s-ar simiti rau, si ar durea-o burtica(sau capul) s-ar duce in fata icoanei si ar zice:Doamne ajut-o pe mamica mea sa se faca sanatoasa.(si parca Dumnezeu pentru ruga lor iti ia durerea).

Cat de minunate sunt clipele traite alaturi de aceste minunate fapturi!cu cate bucurii ne mangaie Domnul sufletele prin ei.
Vezi de aceea suntem atat de saraci.ptr ca ucidem tocmai acele fiinte prin care ne-ar veni prosperitatea.
de aceea suntem atat de tristi. ca ucidem tocmai acele fiinte prin care ne-ar veni bucuria.
de aceea suntem atat de singuri.ca ucidem tocmai acele fiinte care ne-ar umple existenta la modul cel mai frumos cu putinta.

asa ne-am degradat ca popor. saracia sufleteasca se oglindeste si in cea materiala.
dar cel mai rau este ca am saracit de dragoste.Am saracit de Dumnezeu.....

Cred ca exista o explicatie,chiar in The Holy Bible,referitoare la acest ingrozitor aspect.Daca cautam explicatii prin intermediul ratiunii noastre este posibil sa gasim chiar scuze sau justificari.Dar Biblia ne transmite o idee si voi incerca sa o argumentez.

Daca va uitati in Sfanta Evanghelie dupa Matei,Capitolul 17,vei vedea o scena extrem de importanta dupa Schimbarea la Fata a Mantuitorului.Dupa ce Mantuitorul,Petru,Iacov si Ioan coboara de pe munte,se apropie un om de Mantuitor.Uitati-va la scena: ,,Şi mergând ei spre mulţime, s-a apropiat de El un om, căzându-I în genunchi,Şi zicând: Doamne, miluieşte pe fiul meu că este lunatic şi pătimeşte rău, căci adesea cade în foc şi adesea în apă.Şi l-am dus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l vindece."(Matei 17:14-16).

Pentru acel om situatia era dramatica.Fiul sau prezenta simptome infioratoare iar una dintre sperantele sale se sfarimase:ucenicii nu au putut sa-l vindece.Cei ce mergeau alaturi de Hristos zilnic,esuasera.Omul a apelat atunci direct la Invatatorul lor.

Hristos ii cearta extrem de aspru:,,Iar Iisus, răspunzând, a zis: O, neam necredincios şi îndărătnic, până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi pe voi? Aduceţi-l aici la Mine." Mesajul Lui era:Cat mai credeti ca voi fi printre voi?De ce nu ascultati?De ce nu intelegeti?".Insa ceva intriga:cum adica neam necredincios?Cine erau necredinciosii?Ucenicii?Omul pentru ca nu venise direct la EL?Si unii si altii? Mantuitorul va lamuri situatia.

,,Şi Iisus l-a certat şi demonul a ieşit din el şi copilul s-a vindecat din ceasul acela."(Matei 17:18).Ritmul actiunii este unul in secvente scurte si rapide ca efect:cearta divina-iesire a duhului-vindecare imediata.Uimiti probabil de rapiditatea vindecarii dar si de miracolul in sine ucenicii intreaba: ,,Atunci, apropiindu-se ucenicii de Iisus, I-au zis de o parte: De ce noi n-am putut să-l scoatem?"(Matei 17:19)

Observati reactia tipic umana.Nu au intrebat cum a reusit Hristos sau de ce ci cum de nu au putut ei.Nu metoda divina ii interesa ci neputinta lor umana,orgoliul ca nu au putut si ei.Hristos sanctioneaza comportamentul lor in mod extrem de clar:

,,Iar Iisus le-a răspuns: Pentru puţina voastră credinţă. Căci adevărat grăiesc vouă: Dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi zice muntelui acestuia: Mută-te de aici dincolo, şi se va muta; şi nimic nu va fi vouă cu neputinţă."(Matei 17:20)

Si le si spune metoda desi ei nu fusesera interesati sa intrebe:,,Dar acest neam de demoni nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post."(Matei 17:21).Dupa cum stiti,si acest lucru va este spus permanent de catre duhovnicii dvs,postul si rugaciunea sunt fundamentale pentru aceea caracteristica fara de care nu exista Credinta adevarata: semerenia.

Insa ucenicii tot nu intelesesera si revin cu o intrebare: ,,În ceasul acela, s-au apropiat ucenicii de Iisus şi I-au zis: Cine, oare, este mai mare în împărăţia cerurilor? "(Matei 18:1).

Atunci Mantuitorul le aduce cel mai clar exemplu chiar in fata lor:,,Şi chemând la Sine un prunc, l-a pus în mijlocul lor,Şi a zis: Adevărat zic vouă: De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum pruncii, nu veţi intra în împărăţia cerurilor."(Matei 18:2-3).Simtind probabil confuzia(si veti vedea de ce spun asta)ce domnea printre ucenicii,Hristos insista si le spune si mai clar cauza: ,,Deci cine se va smeri pe sine ca pruncul acesta, acela este cel mai mare în împărăţia cerurilor."(Matei 18:4). Si ca sa inlature orice dubiu,orice indoiala le si explica motivatia divina,pe care mintea umana nu o intelege ,,Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele Meu, pe Mine Mă primeşte."(Matei 18:5).

Multi dintre noi ar crede ca dupa o asemenea lectie,atat de clara,nu ar mai fi existat dubii.Ei bine ne inselam teribil.Ucenicii tot nu au inteles si vedeti dovada in Matei 19: 13 : ,,Atunci I s-au adus copii, ca să-şi pună mâinile peste ei şi să Se roage; dar ucenicii îi certau."

Preocupati cu rationamentele lor umane,poate dorind sa-L protejeze de multimi pt ca asa ar fi facut ei,ucenicii nu au inteles nimic si prin urmare incalcau tocami ce le spuse Mantuitorul cu putin timp in urma.Asa credeau ei ca il ,,protejeaza"dovedind ca logica lor umana nu avea nimic in comun cu adevarurile pe care Mantuitorul le propovaduia.

Mantuitorul insa nu i-a mai certat ci le-a spus iar: ,,Iar Iisus a zis: Lăsaţi copiii şi nu-i opriţi să vină la Mine, că a unora ca aceştia este împărăţia cerurilor."(Matei 19:14)

Asa suntem si noi.Precum ucenicii.Nu intelegem vorbele Mantuitorului si credeam ca daca ii oprim sa vina in lumea noastra de fapt i-am protejat.In fapt ii ucidem pe cei pe care Mantuitorul i-a indicat direct drept un exemplu pentru noi toti.Am ajuns la o asemenea lipsa de smerenie incat ucidem chiar exemplul pe care ni l-a dat Hristos.Nu realizam ca de fapt ne ucidem chiar pe noi iar la final cand vom sta in Fata Lui si vom intreba ,,Doamne,de ce nu am putut sa ne vindecam copii?"poate vom auzi :,,Pentru ca i-ati ucis,lipsiti de smerenie si plini de stramba voastra judecata.Pentru ca daca am fi avut smerenie,fie si cat ,,un grăunte de muştar",atunci ati fi avut si puritatea,inocenta si Credinta acestor copii.Dar voi i-ati ucis"

Cred ca ne asteapta o Judecata atata de infricosatoare incat nici o crapatura a pamintului nu va fi suficient de adinca pentru noi.Ii ucidem pe cei pe care Hristos i-a aparat,pe care i-a dat ca exemplu.Si cu toate acestea ne socotim crestini si vrem mila Lui la Judecata....