Problema (dilema)

[MaryuS]

Buna dimineata dragi frati si surori,

Nu am mai intrat de mult prin aceste parti (religia am cam uitat-o) si rezultatele incep sa apara. Problema mea consta in faptul ca acum lucrez pentru al treilea an in strainatate unde mai tot timpul sunt singur, bineinteles printre straini, mai nimeni familiar si pe timp de noapte. Practic incep treaba la 22:00 seara si termin dimineata la ora 08:00. De la un timp am inceput sa devin foarte temator, sperios de absolut ce se intampla in jurul meu pe timpul noptii. Cand sunt persoane alaturi de mine care intr-un fel sau altul imi tin companie practic nu intampin astfel de probleme, insa cum nu pot sta toata noaptea cu mine (e si normal) problemele imi incep dupa ora 2:30. Practic "ma schimb" intr-o alta persoana. Alaturi de mine sunt multe aparate si mecanisme ce de multe ori "trosnesc" de unele singure datorita anumitor factori absolut normali insa tresaririle mele sunt de departe foarte inalte. Cum locatia unde sunt este inconjurata de padure exista destule animale si pasari care sunt absolut inofensive insa "intalnirea" mea cu ele si cu zgomotele produse de acestea sunt absolut mari. In fine, pana aici totul poate fi catalogat normal doar eu fiind un baiat sperios. Insa, dat fiind faptul ca anul acesta a decedat in aceasta zona al doilea bun prieten de-al meu care in anii trecuti ne-am inteles perfect. Sentimentul cum ca spiritul acestuia inca ar mai putea fi prin zona si al celuilalt prieten ce a murit acum 2 ani, tot aici, ma inspaimanta. Sunt absolut constient ca sunt "slab de inger" dat fiind faptul ca intr-o biserica nu am mai intrat de ani buni, sa nu vorbesc despre spovedanie, impartasit care nu le-am mai facut de cand eram mic. Acum am mai crescut, am 21 de ani. De cateva zile am inceput sa revizione site-ul crestinortodox deoarece simt nevoia sa ma apropii mai mult de Dumnezeu, simt ca am nevoie de El in mare, foarte mare masura insa asa sunt de pacatos incat uneori imi este si rusine sa I ma pot ruga. Noaptea citiind rugaciunile dupa site ma fac sa ma simt parca alt om insa atunci cand se termina sau cand trebuie sa ies afara (deoarece serviciul meu este bazat pe controale si diferite treburi pe timp de noapte, bineinteles intr-un spatiu luminat de becuri insa in imprejur pot vedea doar cerul instelat, intunericul marii si al padurii) ma iau niste fiori care nu-mi dau deloc pace. Imi fac semnul crucii si parca din ce in ce mai mult tot acest fior ma cuprinde. Cand ma rog si ma adresez Tatalui si Fiului si Sfantului Duh ma simt in siguranta, cand termin parca sunt recuprins de alta stare. Nu stiu ce sa mai pot spune in caz ca nu am devenit prea aberant sau psihopat insa am nevoie de Dumnezeu mai mult ca orice pe lume deoarece simt ca este departe de mine si eu departe de unde El doreste sa fiu. Sa nu mai spun de atractiile de cadere in pacat ce imi sunt ivite parca din necunoscut si de cele mai multe ori le cad prada. Pacate cu adevarat rele ce parca imi sunt dictate si eu unul nu sunt in stare sa le fac fata.
Daca ati putea sa ma ajutati cu un sfat, o vorba, o rugaciune pe care mi-ati recomanda-o v-as fi recunoscator.
In caz ca nu ati inteles ceva va astept cu intrebari deoarece sunt disperat si sigur nu m-am exprimat intr-o maniera absolut corecta.
Doamne ajuta!

[Mihnea Dragomir]

Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?

Adversarii de care cu temei aveţi a vă înfricoşa nu sunt nici păsările, nici animalele pădurii, nici chiar pretinsele duhuri ale morţilor care umblă noaptea. Ci păcatele. Nici chiar de un lup flămând, care îmi poate ucide într-o clipă trupul, nu mă tem aşa cum mă tem de un păcat, care îmi poate ucide sufletul vreme de o veşnicie întreagă. Şi, dacă ar trebui să fiu cretin ca să intru singur în gura lupului, de o mie de ori mai cretin ar trebui să fiu ca să intru singur în prăpastia pe pereţii căreia scrie: "lăsaţi orice speranţă, voi ce intraţi aici !".

[Man Teo]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?

Adversarii de care cu temei aveţi a vă înfricoşa nu sunt nici păsările, nici animalele pădurii, nici chiar pretinsele duhuri ale morţilor care umblă noaptea. Ci păcatele. Nici chiar de un lup flămând, care îmi poate ucide într-o clipă trupul, nu mă tem aşa cum mă tem de un păcat, care îmi poate ucide sufletul vreme de o veşnicie întreagă. Şi, dacă ar trebui să fiu cretin ca să intru singur în gura lupului, de o mie de ori mai cretin ar trebui să fiu ca să intru singur în prăpastia pe pereţii căreia scrie: "lăsaţi orice speranţă, voi ce intraţi aici !".

Unde esti?... si Mihnea tot aici?

[MaryuS]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Domnul este luminarea mea şi mântuirea mea; de cine mă voi teme?
Domnul este apărătorul vieţii mele; de cine mă voi înfricoşa?

Adversarii de care cu temei aveţi a vă înfricoşa nu sunt nici păsările, nici animalele pădurii, nici chiar pretinsele duhuri ale morţilor care umblă noaptea. Ci păcatele. Nici chiar de un lup flămând, care îmi poate ucide într-o clipă trupul, nu mă tem aşa cum mă tem de un păcat, care îmi poate ucide sufletul vreme de o veşnicie întreagă. Şi, dacă ar trebui să fiu cretin ca să intru singur în gura lupului, de o mie de ori mai cretin ar trebui să fiu ca să intru singur în prăpastia pe pereţii căreia scrie: "lăsaţi orice speranţă, voi ce intraţi aici !".

Multumesc. Am sa continui cu rugaciunile.

[Man Teo]

În prealabil postat de MaryuS

Multumesc. Am sa continui cu rugaciunile.

Si eu ma rog pentru tine...si sotia mea.

[MaryuS]

În prealabil postat de Man Teo

Si eu ma rog pentru tine...si sotia mea.

Multumesc.

A lucra numai pe timp de noapte este, oricum, o problemă în sine. Teama de întuneric poate fi şi un semn al stresului. Dar şi prin stres tot cu Dumnezeu trecem.

Cred că într-un fel îţi este şi de folos, pentru că, iată, ai început să te gândeşti la păcatele proprii şi să vrei să te pocăieşti, să te apropii de Dumnezeu. Fă aceasta!

Caută un duhovnic, să te spovedeşti, cu hotărârea de a nu mai păcătui, să te împărtăşeşti (măcar în cele 4 posturi), să posteşti, să nu lipseşti de la liturghie, să citeşti Biblia (Noul Testament) şi cărţi duhovniceşti, să începi să te rogi (îţi trebuie o carte de rugăciuni) şi să te rogi neîncetat, mai ales atunci când îţi este frică, neuitând nicio clipă că Hristos este mereu prezent. El, care a spus de atâtea ori: „Nu vă temeţi!”.

[dobrin7m]

Problema ta are o rezolvare: duhovnicul si biserica.
Acolo unde esti nu este biserica ortodoxa romana?
cauta un duhovnic si randuieste-ti viata crestina.
E nevoie de randuiala in viata ta. Cu spovedanie, cu rugaciune , cu post. Doar rugaciunea nu e suficienta. Trebuie sa incepi sa cureti pacatele care te urmaresc. Aceasta frica a ta va dispare daca faci cele ce ti-am spus. Curatirea pacatelor se face prin spovedanie deasa.
Gandul ca spiritul prietenilor care au murit te bantuie, este o ispita ca sa te inspaimanti mai tare si sa te speri. Alunga-l. Alunga acest gand ca si cum nu l-ai avut. Prietenii tai care au murit nu mai vin aici , ia gandeste logic. Cum pot ei sa vina? Daca au fost pacatosi si sunt munciti acum in iad crezi ca sufletele lor mai pot umbla dupa bunul lor plac si sa isi mai faca propriile dorinte? Iar daca au fost drepti si sunt in rai atunci vin ei sa te inspaimante? Deci este un gand marsav pe care trebuie sa nici nu il bagi in seama ca si cum nu ar fi existat.
Ai sufletul nelinistit si agitat. El , sufletul tau, cere tie sa faci ordine in viata ta si randuiala. Fuguta la biserica, cauta un preot duhovnic, spovedeste-te si traieste crestineste si toate aceste temeri si spaime vor disparea.
Doamne ajuta-ti!

[MaryuS]

În prealabil postat de N.Priceputu

A lucra numai pe timp de noapte este, oricum, o problemă în sine. Teama de întuneric poate fi şi un semn al stresului. Dar şi prin stres tot cu Dumnezeu trecem.

Cred că într-un fel îţi este şi de folos, pentru că, iată, ai început să te gândeşti la păcatele proprii şi să vrei să te pocăieşti, să te apropii de Dumnezeu. Fă aceasta!

Caută un duhovnic, să te spovedeşti, cu hotărârea de a nu mai păcătui, să te împărtăşeşti (măcar în cele 4 posturi), să posteşti, să nu lipseşti de la liturghie, să citeşti Biblia (Noul Testament) şi cărţi duhovniceşti, să începi să te rogi (îţi trebuie o carte de rugăciuni) şi să te rogi neîncetat, mai ales atunci când îţi este frică, neuitând nicio clipă că Hristos este mereu prezent. El, care a spus de atâtea ori: „Nu vă temeţi!”.

Multumesc pt incurajare. Nu, nu este biserica ortodoxa si imi este practic imposibil sa achizitionez o carte de rugaciuni. In septembrie ma intorc acasa unde vreau si imi doresc sa incep a urma caile religioase si sa traiesc o viata crestina asa cum am fost invatat de mic, nu cum am fost influentat pe parcurs. Important este ca Dumnezeu sa imi dea putere sa trec peste aceste greutati pentru ca din septembrie sa incep sa ma apropii cat mai mult de El. Acum pot doar prin rugaciune.

[MaryuS]

În prealabil postat de dobrin7m

Problema ta are o rezolvare: duhovnicul si biserica.
Acolo unde esti nu este biserica ortodoxa romana?
cauta un duhovnic si randuieste-ti viata crestina.
E nevoie de randuiala in viata ta. Cu spovedanie, cu rugaciune , cu post. Doar rugaciunea nu e suficienta. Trebuie sa incepi sa cureti pacatele care te urmaresc. Aceasta frica a ta va dispare daca faci cele ce ti-am spus. Curatirea pacatelor se face prin spovedanie deasa.
Gandul ca spiritul prietenilor care au murit te bantuie, este o ispita ca sa te inspaimanti mai tare si sa te speri. Alunga-l. Alunga acest gand ca si cum nu l-ai avut. Prietenii tai care au murit nu mai vin aici , ia gandeste logic. Cum pot ei sa vina? Daca au fost pacatosi si sunt munciti acum in iad crezi ca sufletele lor mai pot umbla dupa bunul lor plac si sa isi mai faca propriile dorinte? Iar daca au fost drepti si sunt in rai atunci vin ei sa te inspaimante? Deci este un gand marsav pe care trebuie sa nici nu il bagi in seama ca si cum nu ar fi existat.
Ai sufletul nelinistit si agitat. El , sufletul tau, cere tie sa faci ordine in viata ta si randuiala. Fuguta la biserica, cauta un preot duhovnic, spovedeste-te si traieste crestineste si toate aceste temeri si spaime vor disparea.
Doamne ajuta-ti!

Ce frumos suna, si cuvintele dumneavostra ma fac sa zambesc de ambitie si curaj. Problema este ca unde sunt acum nu este nicio biserica ortodoxa ci doar cateva catolice.(sunt in Insula Elba ce apartine de Italia). Cea mai apropiata ar fi la Livorno insa pana acolo am mult de mers si imi este imposibil deoarece lucrez in fiecare noapte, pana in septembrie. Dupa cum am mai spus pot "indrepta" oarecum aceasta distanta de Dumnezeu prin rugaciune. Sper sa fie mai bine.
Multumesc, Doamne Ajuta!