Charlie Hebdo, sau terfelirea religiei in numele libertatii de expresie !

[Ioan_Cezar]

Fraţii mei, eu am înţeles că Dumnezeu şi credinţa noastră în El nu substituie omul. Nu îl desfiinţează.
Ci îl restaurează.

Nu iubim idei, Dumnezeu nu este idee din mintea omului, ci Persoane. Dacă iubim idei, omorâm oameni. Nici Dumnezeu nu iubeşte ideile mai mult decât pe oameni. Dumnezeu nu este principial, nici moralist nu este. Dumnezeu e drept atât cât îi îngăduie iubirea. Nici un strop mai mult!

Toti sunt victime, cu deosebirea ca unele dintre aceste victime sunt incompatibile cu majoritatea in care coexista. Victimele indoctrinarii (efectuate de catre alte victime) vor fi cel mai probabil indepartate. Fara doar si poate, acele victime constituie majoritate in alte comunitati. Acolo ei sunt "martiri", aici sunt "teroristi". ... Indoctrinarea, in schimb, va ramane pe vecie.

In astfel de momente mi-e greu sa ascult dojana la adresa celor care tanjesc dupa cele 72 de fecioare virgine, daca aceasta vine din partea celui care nu asculta ce zice sarpele, ci doar vorbele celui care transforma apa in vin.

[cristirg]

https://alexandruracu.wordpress.com/...-sunt-charlie/

"cei care în urma unor astfel de evenimente vorbesc urechist, întrucât anistoric, de toleranţa creştinismului şi intoleranţa Islamului, ar trebui să facă o călătorie în timp şi să încerce să publice caricaturi cu Iisus Hristos în Geneva lui Calvin şi să vadă ce păţesc după aia (sau chiar în Franţa Restauraţiei, unde, după ani de zile de blasfemiere instituţionalizată şi mascarare sistematică a clerului şi credincioşilor catolici, s-a introdus pedeapsa cu moartea pentru blasfemie)."

Dincolo de aceste aspecte, cert este că pentru orice om de bun simţ, fie el credincios sau agnostic/ateu, o imagine precum cea de mai sus reprezintă o mostră de cretinism agresiv şi în mod deliberat ofensator, adică un mod de a abuza de libertatea de exprimare, un simptom de degenerare al unei civilizaţii incapabile să mai facă distincţia dintre libertate şi destrăbălare (economică, sexuală, publicistică, mediatică, artistică, ş.a.m.d.) În plus, este ridicol să vezi cum dintr-odată toată lumea se bate în piept cu statutul de valoare nenegociabilă al libertăţii de exprimare, asta de parcă n-am trăi într-o civilizaţie care, ca toate civilizaţiile, îşi are interdicţiile ei, unele dintre ele de bun simţ (n-ai voie să publici glume cu Auschwitz), iar altele aberante (n-ai voie să-ţi exprimi public, cel puţin în anumite locuri din lumea occidentală, părerea că homosexualitatea este un păcat). Ca atare, trebuie spus că, ceea ce apără acum liderii noştri politici şi liderii de opinie nu este libertatea de exprimare ci “laicitatea” înţeleasă ca libertate de a insulta, fără niciun fel de restricţii, sensibilitatea religioasă a oamenilor de diferite religii şi confesiuni. Adică libertatea totală de a-i ofensa pe unii (ăia răi şi reacţionari care cred în Dumnezeu şi care pot fi menajaţi doar ca părticică minoritar exotică a mozaicului multicultural, nicidecum ca oameni care îşi iau în serios credinţa ca discurs cu pretenţii de universalitate) combinată, deseori, cu interdicţia totală de a deschide pliscul când vine vorba de alţii (ăia buni şi progresişti care cred în drepturile omului).

În fine, Dumnezeu să-l ierte pe Charlie, Dumnezeu să-i odihnească pe toţi cei care şi-au pierdut astăzi viaţa, dar aş prefera să fiu scutit de fraze de gen “nous sommes tous Charlie” şi de apeluri la unitate, între creştini şi liberali fără busolă, în jurul valorilor europene adică, altfel spus, în jurul unicei valori europene care este libertatea nihilistă de a denigra orice principiu şi valoare, începând cu propria tradiţie şi terminând cu exigenţele minimale ale ospitalităţii, în numele autodeterminării pure. În definitiv, chiar dacă respectul faţă de libertate ţine (în ciuda variilor trădări istorice ale creştinătăţii) de esenţa mesajului Evanghelic şi, că ne place sau nu, nu toţi întemeietorii de religii se raportează la fel la libertate (sau la violenţă), Hristos n-a spus că a venit în lume ca să promoveze libertatea de exprimare ci ca să “mărturisească despre Adevăr” (Ioan 18, 37). Cu alte cuvinte, dacă divorţând libertatea de adevăr civilizaţia europeană a ales să ia calea autodistrugerii progresive, să nu mi se ceară acum să iau parte la apărarea civilizaţiei europene, deoarece nu am ce să apăr."

În prealabil postat de cristirg

-"Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu, pentru a pune stop unui rău si mai mare care era în curs. Franta cea deschizătoare de drumuri, Franta cea care prima l-a batjocorit pe Dumnezeu în Europa, să se pocăiască si să-si aducă aminte de Dumnezeu.

Foarte frumos si inaltator acest citat! Ma umple de bucurie si ma face sa ader din toti rarunchii la o astfel de doctrina.
Asa este! Au meritat-o! ...Din plin, as spune eu.

De fapt nici macar nu inteleg de este un "rau ingaduit", cand el pare natural, firesc. Este un act de binefacere pt. care nu ne ajung multumirile.

[AlbertX]

În prealabil postat de cristirg

Dincolo de aceste aspecte, cert este că pentru orice om de bun simţ, fie el credincios sau agnostic/ateu, o imagine precum cea de mai sus reprezintă o mostră de cretinism agresiv şi în mod deliberat ofensator, adică un mod de a abuza de libertatea de exprimare, un simptom de degenerare al unei civilizaţii incapabile să mai facă distincţia dintre libertate şi destrăbălare (economică, sexuală, publicistică, mediatică, artistică, ş.a.m.d.)

În plus, este ridicol să vezi cum dintr-odată toată lumea se bate în piept cu statutul de valoare nenegociabilă al libertăţii de exprimare, asta de parcă n-am trăi într-o civilizaţie care, ca toate civilizaţiile, îşi are interdicţiile ei, unele dintre ele de bun simţ (n-ai voie să publici glume cu Auschwitz), iar altele aberante (n-ai voie să-ţi exprimi public, cel puţin în anumite locuri din lumea occidentală, părerea că homosexualitatea este un păcat). Ca atare, trebuie spus că, ceea ce apără acum liderii noştri politici şi liderii de opinie nu este libertatea de exprimare ci “laicitatea” înţeleasă ca libertate de a insulta, fără niciun fel de restricţii, sensibilitatea religioasă a oamenilor de diferite religii şi confesiuni. Adică libertatea totală de a-i ofensa pe unii (ăia răi şi reacţionari care cred în Dumnezeu şi care pot fi menajaţi doar ca părticică minoritar exotică a mozaicului multicultural, nicidecum ca oameni care îşi iau în serios credinţa ca discurs cu pretenţii de universalitate) combinată, deseori, cu interdicţia totală de a deschide pliscul când vine vorba de alţii (ăia buni şi progresişti care cred în drepturile omului).

Sunt total de acord cu cele de mai sus, bine spus!

[cristirg]

- nu se tine cont de omorarea sufletelor,de satanism,de erezii,...

”zic vouă: Oricine va mărturisi pentru Mine înaintea oamenilor, şi Fiul Omului va mărturisi pentru el înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Iar cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor, lepădat va fi înaintea îngerilor lui Dumnezeu. Oricui va spune vreun cuvânt împotriva Fiului Omului, i se va ierta; dar celui ce va huli împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.”

-”Oricine urăşte pe fratele său este ucigaş de oameni şi ştiţi că orice ucigaş de oameni nu are viaţă veşnică, dăinuitoare în El”

Deci, oare de la cine a pornit ura? De la acești musulmani sau chiar de la victimele lor? Nu cumva victimele sunt ucigași de suflete? Că atentatorii știm că au ucis oameni.

În prealabil postat de cristirg

-"Atentatul de la Paris e un rău îngăduit de Dumnezeu, pentru a pune stop unui rău s™i mai mare care era în curs. Frant›a cea deschizătoare de drumuri, Frant›a cea care prima l-a batjocorit pe Dumnezeu în Europa, să se pocăiască s™i să-s™i aducă aminte de Dumnezeu. Frant›a să-s™i asmute exigent›a fat›ă de propria societate din care Dumnezeu a fost dat afară."

Asa de crestinesc. Mi-a dat si o lacrima.

Realizezi ca dupa acest act de terorism al lui "Dumnezeu" (cum zici tu mai sus), o sa fie lumea si mai inraita sa satirizeze musulmanii si religiile in general?
The Streisand Effect:
http://en.wikipedia.org/wiki/Streisand_effect

[Patrie si Credinta]

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Asa de crestinesc. Mi-a dat si o lacrima.

Intr-adevar, prost zis.

În prealabil postat de abaaaabbbb63

Realizezi ca dupa acest act de terorism al lui "Dumnezeu" (cum zici tu mai sus), o sa fie lumea si mai inraita sa satirizeze musulmanii si religiile in general?
The Streisand Effect:
http://en.wikipedia.org/wiki/Streisand_effect

Probabil. Dar cultura, contra-cultura, e complicat. Nu stii cum o sa se balanseze lucrurile pe termen lung.

[Demetrius]

În prealabil postat de Ioan_Cezar

...
Dumnezeu nu este principial, nici moralist nu este. Dumnezeu e drept atât cât îi îngăduie iubirea. Nici un strop mai mult!

????????????????????????????????????????????

Dumenezeu e atotputernic fiindca poate mai mult decat oricat!
Principiul IUBIRII este intr-adevar cuantic, dar este un principiu ce include si morala(cea care, vai!, pentru tine e ca o "cenusareasa").

În prealabil postat de Ioan_Cezar

Fraţii mei, eu am înţeles că Dumnezeu şi credinţa noastră în El nu substituie omul. Nu îl desfiinţează.
Ci îl restaurează.

Nu iubim idei, Dumnezeu nu este idee din mintea omului, ci Persoane. Dacă iubim idei, omorâm oameni. Nici Dumnezeu nu iubeşte ideile mai mult decât pe oameni. Dumnezeu nu este principial, nici moralist nu este. Dumnezeu e drept atât cât îi îngăduie iubirea. Nici un strop mai mult!

Imi place acest mesaj, in special partea pe care am bolduit-o.