un vis se pregateste sa moara

[Noesis]

În prealabil postat de veilur

Si nu imi este rusine sa va spun asta, cu toate ca sunt mai tanar ca voi, dar pentru orice alegere in viata, trebuie sa iti si asumi responsabilitatea pentru alegerea facute, ori cei care divorteaza sun lasi, nu vor sa isi duca crucea pe care le-a dat-o Dumnezeu!
Stau si ma gandesc ce se alegea de mine daca parintii mei divortau...cred ca acum eram pe undeva la tara, fara nici o scoala si fara nici un viitor. Crede-ti ca mama mea nu a vrut sa divorteze de tatal meu? Ba daaaaaa, dar stiti de ce nu a facut-o? Chiar ea mi-a spus: "Pentru voi copii nu m-am despartit, ca sa aveti voi un viitor si sa cresteti intr-o familie normala si unita, chiar daca taica-tu nu a facut mare lucru pentru mine ca sotie". Si nu spun asta ca sa o laud, spun asta ca sa vedeti cat m-a iubit mama pe mine si pe fratele meu, adica tine atat de mult la noi incat nu a vrut sa crestem niste copii frustrati si razvratiti.
Si asa se intimpla de fiecare data, cand doi soti divorteaza, cel mai mult de suferit vor avea copiii! Trist...

Veilur, tare usor e sa vorbesti si sa tot dai din gura. Ti-a fost tie batuta si umilita mama in fata ta de tatal tau? Daca asa ar fi fost cazul nu ai tot dat apa la moara cu ce s-ar fi intamplat daca parintii tai divortau. Daca ai fi crescut intr-o familie in care nu este zi lasata de la Dumnezeu fara scandal si in care sa iti poti duce viata in liniste, iti zic din proprie experienta ca ti-ai fi spus: oare cat de linistita si frumoasa ar fi fost viata mea daca divortau parintii. Crede-ma.


Si nu, multe dintre femeile care divorteaza nu sunt lase. Tu stii ce curaj iti trebuie ca sa divortezi? Societatea noastra de azi le judeca inca mult pe femei. Dupa cum se vede si pe forumul asta: ca femeia ar trebui sa isi duca crucea, ca trebuie sa inghita pentru a avea familia unita, ca de dragul copiilor ar trebui, ca e vina lor ca provoaca scandal...si asa mai departe. Fara sa se gandeasca ca si ele sunt oameni ca toti oamenii, nu poti sa le impui sa sufere, doar de ochii lumii. De fapt divortul este o stigma pentru orice femeie care e cinstita si cat decat traditionala. Nu exista esec mai mare pentru o femeie care a fost crescuta ca trebuie sa se marite si sa aiba o familie, decat divortul. De unde vin eu, multe femei stau maritate cu badarani numai de ochii lumii si spun ca ar divorta, dar ce o sa spuna lumea dupa aceea? Sau nici macar nu le trece prin cap ca exista viata linistita pentru ele si pentru copiii lor.

da, si mama mea a divortat, si inainte de asta, tot spunea ca nu divorteaza pentru copii. Ca daca noi o sa o judecam cand o sa fim mari? Ca ce o sa se faca ea singura cu doi copii de crescut? SI a stat asa si ea si noi ani buni, pana nu s-a mai putut. Eu nici o data nu as fi invinovatit-o daca ar fi facut-o mai devereme. Din potriva. As fi avut o copilarie si adolescenta mult mai placuta. Si drept sa iti spun, desi provin din ceea ce societatea numeste familie destramata nu sunt nici razvratita, nici pe drumuri, ci am mers la scoli inalte si in afara tarii, si o duc mai bine si am mai multi bani decat cei care vin din "familii normale." Da, dar trauma faptului ca am vazut atata violenta si atata rautate la cel care imi e tata inca este acolo. Mai bine nu vedeam si nu stiam cum poate sa fie el. Da, e trist.

Ce vroia mama ta sa spuna prin "familie normala si unita"? Adica violenta e normala si arata unitatea familiei? Prostii, arata ca familie nu e normala si nici unita.

Oricum, nu ai cum sa stii cu cine te iei de la incaput. Barbati (sau femei) care par de treaba pot sa se schimbe radical in cativa ani. Altii chiar se ascund si se prefac pana ce reusesc sa se insoare/marite, si de abia dupa aia isi arata adevarata fata. Sunt oameni si oameni in lume. De aceea nu e bine sa arunci spre casatorie foarte repede, nimeni nu se poate preface doi-trei ani.

Daca este violenta si adulter (si de multe ori astea merg mana in mana) si daca mai este si betie, cred ca e bine sa se renunte la ea. Copiii merita o copilarie linistita ca sa poata invata si sa isi vada de copilarie, nu o falsa familie de ochii lumii.

[nimeni]

casatoria este un contract social si o taina religioasa. biserica este in general impotriva divortului. pe de o parte este normal sa sfatuiesti un cuplu sa isi rezolve probleme, sa comunice etc. din nefericire toate aceste sunt foarte greu de aplicat in practica. se neglijeaza firea umana, necsitatile umane de siguranta, demnitate si respect.

eu nu pot sa inteleg cu poate fi numita functionala o casatorie presarata de violenta, chiar si verbala, de betie sau somaj voluntar sau promiscuitate. nici o sotie nu merita a fi inselata , nici u sot nu merita a fi inselat. iar aceasta se intampla in momentul in care apar lipsuri in casatorie. am cunoscut atat de mult familii (binecuvantate la o adica) in care zburau farfuriile , tremura casa si plangeau copiii. in cazul acesta mi se pare ca atat taina religioasa cat si contractul social a esuat.
este clasic si universal acceptat cazul in care sotia este batuta, sotul este alcoolic sau doar ocazional iar preotul cere "trebuie sa ramai alaturi de el pentru ca suferinta ta este rasplatita in rai". in acel moment, ma gandesc ca preotul nu este cobnstient de dimensiunea sacrificiului pe care il cere pentru niste legi care nu functioneaza in practica.

am un var care a fost in mod constant indelat de sotie. au trecut ani si ani de umilinte si sfaturi "nu divorta!" sau chiar "bate-o bine sa ii intre mintile in cap" pentru a intelege ca nu s epoate. femeie nu dorea. pleca cu lunile , fugea cu x sau cu y. aparea parasita nervoasa, tipa pe copii. legile divine nu functionau in cazul asta.

uneori ma gandesc este imposibil sa introduci intr-un borcan de 800ml un dovleac si atunci incepi si il ciopartesti pana intra. ii schimbi forma, il ciopartesti pana intra.

oamenii nu sunt sfintri. oameni traiesc derparte de cer si de idealuri si uneori legile divine, oricat de bine intentionate ar fi pot "cioparti foarte tare".

Toate incercarile vietii au un sens; cine le trece cu bine ia cununa. Ar fi bine ca, pentru a intelege acest lucru, sa Il rugam pe Dumnezeu sa ne lumineze. Fiind vorba de taine, e vorba de intelepciunea lui Dumnezeu, care nu se potriveste cu intelepciunea omeneasca. Toate incercarile au un rost si au si o cauza.
Pr. Arsenie Boca s-a ocupat de aceste suferinte ale oamenilor si a scris o carte intitulata: "Rostul incercarilor". Deschid cartea la intamplare si citesc: "Cealalta parte de piedica pe care ne-o ridica vrajmasul e iubirea de sine, " primul pui al diavolului.."
Vrem o viata numai cu clipe placute, numai cu succese? Sa ne punem intrebarea daca e bine sa cerem aceast lucru, caci impotriva iubirii de sine ne-a cerut Mantuitorul lepadarea de sine.