Mi-e teama...

[cristiboss56]

În prealabil postat de veilur

Eu stiam ca preotul nu are voie sa spuna din pacatele marturisite de cei care vin la el, mai ales sa faca referinta chiar la persoana respectiva asa cum a facut in cazul bridezilei. Pai mai este valabila CONFIDENTIALITATEA sau nu?

Asa este ! Secretul spovedaniei este sfant. In cazul relatat nu s-a respectat nimic nici macar bunul simt daramite cele sfinte. Este primul caz pe care il aud in acest sens.

[urzicuta]

nu e chiar primul caz ..sa fim seriosi..daca Patriarhia inchide ochii sigur nu va fi ultimul..pacat ca nu se iau masuri si sunt primiti toti neavenitii la Fac,de Teologie,numai baieti seriosi nu sunt toti!Acum sa ma iertati si pe mine ca nu ma pot abtine!Un astfel de om nenoroceste un biet suflet,nu e corect.Eu i-as face publica si identitatea(desi nu se cade) ca sa fie ocolit...oricum zvonurile circula repede si se mai mira preotii ca raman bisericile goale.....

[urzicuta]

pe de o parte neavenitii si pe de alta parte preoti oameni deosebiti de care insa se aude f.rar pt.ca sunt discreti si nu iubesc publicitatea,in Bucuresti sunt destui.

[urzicuta]

e bine SA NE INTERESAM dar e bine sa ne si rugam pentru a intalni un astfel de om,sa fim si noi vrednici.

[georgeval]

În prealabil postat de veilur

Eu stiam ca preotul nu are voie sa spuna din pacatele marturisite de cei care vin la el, mai ales sa faca referinta chiar la persoana respectiva asa cum a facut in cazul bridezilei. Pai mai este valabila CONFIDENTIALITATEA sau nu?

Ai dreptate. Un alt aspect, eu stiam ca spovedania publica nu se mai practica astazi, afost valabila pentru perioada primelor secole.

[vsovi]

În prealabil postat de bridezilla

bmd> iti multumesc mult pentru cuvintele tale, si vreau sa va spun tuturor cat de fericita sunt ca am ajuns sa scriu aici problema mea, vorbele si incurajarile voastre mi-au dat curaj si putere. Am incredere ca ma va ajuta Dumnezeu sa gasesc pacea si linistea de care am nevoie...

ancah> Draga mea, daca nu mi-ar fi parut rau de faptele mele si nu as fi vrut sa le scot la lumina, as fi putut ca in acel timp in care m-am indreptat spre Casa Domnului sa ma duc la terasa sa beau o bere, asa cum fac multi din cei din jurul meu. In timpul in care am postit as fi putut sa dansez. Nu m-a dus nimeni cu forta, impotriva vointei mele, acolo...
Eu am invatat de mica, de la bunica mea, care era o femeie extrem de buna, curata si credincioasa, ca Dumnezeu e bun... El este bunatatea insasi... Ca te primeste cand te intorci la el, chiar impovarat de pacate, ca pe fiul risipitor... Ca Hristos a iertat-o pe Maria Magdalena atunci cand s-a cait pentru faptele ei... Nu mi-e rusine sa imi marturisesc pacatele. Am spus ca mi-e teama... e cu totul altceva. Nu de judecata lui Dumnezeu, pentru ca aceea este mereu dreapta. Ci de judecata preotilor...
Daca un copil greseste il cresti si il pedepsesti, pentru ca trebuie sa invete sa nu mai repete greselile. Dar asta nu inseamna ca nu il iubesti, dimpotriva, si chiar daca va plange la maturitate va ajunge sa-ti multumeasca. Dar daca drept pedeapsa dupa ce-l bati bine si ii dai si pantalonii jos si-l dai afara pe usa, ca sa-l faci de rasul cartierului, asta se cheama cruzime si abuz...

sau poate n-ai observat ca respectivul duhovnic, nu numai ca te-a ajutat sa fi iertata de pacate dar te-a shi plasat pe traiectoria cea buna a mantuirii... poi nu te inrosheai asha de tare pentru ca ashteptai laude de la oameni? pentru ce itzi era asha rushine la marturisire shi nu la timpul cand gresheai, pacatuiai? Ei bine asha ma intreb shi pe mine ca shi eu sunt greu pacatos dar nu prea accept cu draga inima cand imi spune altul pacatul ci doar cand vorbesc eu despre mine... ??? asha ca nu shtiu ce duhovnic vrei ca acela la care ai fost mi se pare ca s-a dovedit intzelept... dar nu din intzelepciunea oamenilor ci din intzelepciunea lui Hristos... :)

[bridezilla]

Ovidiu, nu vreau sa te contrazic, pentru ca eu chiar cred in faptul ca suntem diferiti... Cu totii venim din acelasi loc, si aspiram spre acelasi tel, dar caile nu se suprapun. Pentru tine poate ar fi fost solutia perfecta. Pe mine m-a facut sa stau departe de Casa Domnului 6 ani... Eu nu am vrut sa condamn pe nimeni, ma gandesc, dupa cum am mai spus, ca si un preot este tot om, nu stiu exact ce s-a intamplat in ziua aceea, nu stiu daca nu cumva a trecut el insusi prin ceva greu, care i-a tocit rabdarea, care l-a indemnat sa faca acea "spovedanie de grup"... Poate avea si el un copil bolnav acasa, poate era el insusi bolnav, poate era obosit... Poate a gresit si s-a cait dupa aceea. Sau, poate, pur si simplu, intelepciunea lui nu era nelimitata, poate a intalnit oameni ca tine, care au primit cu bucurie acest mod public de ispasire a pacatelor, nu stiu... Nu m-am mai intors acolo niciodata, si oricum nu sunt eu vrednica sa-l judec. De aceea m-am ferit sa spun numele preotului sau biserica la care slujea. Am simtit ca mi-as fi facut un pacat mai mare decat toate... Totusi, cred ca un duhovnic bun este cel care te apropie de Dumnezeu, nu cel care te departeaza.
Si ca sa intelegi - desi am mai spus, dar poate nu am reusit sa ma exprim bine... Nu m-am inrosit nici de rusinea marturisirii, nici pentru ca asteptam lauda pentru faptele mele. M-am inrosit pentru ca ma asteptam sa fiu ascultata si judecata de preot si de Dumnezeu, si m-am trezit judecata de comunitatea din cartier... Mai mult, din cartierul unde locuiam. Si, in cel de-al doilea caz, pentru ca m-am rusinat de limbajul folosit de acel preot si de apetenta lui deosebita pentru detalii sordide... (chiar daca erau pacate pe care in mare masura nu le facusem)...

[bridezilla]

Dragii mei, sunt foarte fericita! Cred ca am mai spus si inainte, cred ca Dumnezeu ne duce pasii pe drumul cel bun, totul este sa ne lasam purtati in acea parte... Si mie mi-a deschis o usa. Cineva, afland de problema mea, a actionat in primul moment in numele meu, si-a asumat raspunderea si si-a sunat preotul duhovnic cerandu-i permisiunea sa vin sa ma spovedesc la el. Pe mine m-a anuntat abia dupa aceea, ca parintele asteapta sa-l sun. Mai mult de rusinea acelei domnisoare (pe care abia o cunosc) si a parintelui am pus mana pe telefon si am sunat, si marturisesc ca la inceput chiar imi tremura vocea de spaima si nici nu mai stiam cum sa vorbesc, dar atata blandete am auzit in vocea acelui om, mi-a vorbit cu atat de multa caldura cand i-am explicat ca sunt speriata, ca m-a linistit pe loc. Mi-a spus ca ma asteapta cu drag miercuri, care e si prima zi din postul Craciunului... Si acum ma simt deja mai usoara, si mai linistita, si abia astept sa ajng la biserica aceea. E o biserica mica, dintr-un cartier, de care nici macar nu stiam ca exista. Dar sunt sigura ca va fi bine, si ii multumesc Domnului ca a facut sa se intample asa. Si va multumesc si voua, ca gandurile voastre bune mi-au dat puterea sa caut!

Si va rog sa ma mai ajutati cu un sfat, ca am uitat sa-l intreb pe parinte, si nici dansul nu mi-a zis nimic: nu am mai fost sa ma spovedesc decat inainte de sarbatori mari, cand oricum posteam... Acum, avanad in vedere ca nu e post in calendar, eu trebuie sa-l tin oricum?

[vsovi]

Poi daca de gura lumii itzi pasa shi nu de capul shi trupul lui Hristos care sunt shi ceilaltzi credincioshi... iar eu n-am spus ca ar fi pe placul meu o spovedanie publica... dar preotul spune nu numai pentru el insushi dar shi pentru ceilaltzi creshtini "... shi nu voi spune cuiva taina ta shi nici sarutare ca iuda nu-tzi voi da..." dar te intreb shi daca ar shti toata lumea, poi atunci de ce ne rushinam cand afla o lume intreaga shi nu ne rushinam cand facem pacatul? dar cator sfintzi foarte mari nu le-a aflat lumea pacatele, shi totushi sunt dintre cei mai mari "caci multzi dintre cei dinurma vor fi cei dintai" asha ne spune Domnul... shi dinpacate "multzi dintre cei dintai vor fi cei depeurma"... e greu intr-adevar la spovedanie cand te spovedeshti la tot satul... ca de acolo shi-a tras numele spurcat shi satana :(

[vsovi]

nu trebuie sa pui nimic in gura in dimineatza in care mergi la spovedanie, asha mi-a zis preotul... shi mie mi-a frica fiindca shi eu trebuie sa ma duc... ???