Ce este mantuirea?

[moldoveanu]

Mantuirea este IERTAREA PACATELOR.
IERTAREA.
Absolvirea.

În prealabil postat de Marius22

Avem insa nadejdea mantuirii deoarece il marturisim pe Hristos ca Mantuitor. Toata viata trebuie sa o petrecem nadajduid ca si noi vom auzi, intr-un sfarsit, "astazi s-a facut mantuire casei acesteia" sau "credinta ta te-a mantuit."

Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!+

Bine ai formulat miezul problemei, frate Marius! Iti multumesc.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan cezar

Daca noi am sti atat de clar cum e cu mantuirea (ca deznodamant final, ca despre procesul care ne conduce spre mantuire avem recomandari clare in Biblie si in Biserica Ortodoxa), cam ce am mai face? Ne-am pune, desigur, pe treaba si, stiind formula, am putea masura nivelul si am zice: asta se mantuieste, asta nu... mai am atat, am realizat atat, etc.
Or, lucrurile nu stau deloc asa. Pentru mine, mantuirea este Taina suprema. Doar Dumnezeu va hotari cine se mantuieste si cine nu se mantuieste. In ortodoxie vorbim de Judecata Universala.
Nu putem defini (ca "stari" sau altceva) ceva indefinibil. Opinii, da, putem avea cu duiumul. Dar Taina mantuirii, ca deznodamant, ne scapa cu desavarsire.
Putem cuprinde cu mintea necuprinsul Tainei mantuirii? Eu cred ca nu, de aceea discutiile sunt de prisos. Mantuirea nu e o stare a omului cat mai degraba o consecinta a unei vietuiri teandrice, a comuniunii cu Dumnezeu. Imi pare un reper ferm, daca voiesti, mucenicia pentru Hristos. In ciuda lipsei impecabilitatii de care vorbeai (caci nu am citit nicaieri in Ortodoxie ca mucenicii erau impecabili, dar am citit ca si-au dat viata pentru numele Domnului).
Imi amintesc acum ca sfintii se roaga pana la ultima suflare pentru Mila Domnului, la Judecata, in vederea mantuirii. Desi, poate, au ajuns in starea de a fi incapabili sa mai greseasca (precum sustii) - eu unul nu cred ca asa ceva e pe masura omului, dupa cadere -, ei continua sa isi planga pacatele (macar pe cele din tineretile lor). De ce ar face-o daca ar fi siguri de mantuire (ca nu putini sunt cei care au contemplat tainele toate, prin har)?
Uite, Florine, chiar azi in Biserica s-a citit povestea cutremuratoare a Sfintei Maria Egipteanca si a calugarului Zosima... Nici o legatura cu ce zici tu! Oamenii aceia sfintiti erau in stare de pocainta adanca, desi pluteau deasupra pamantului cand se rugau. Isi tineau mintea in iad, dar nu deznadajduiau. Nu se considerau impecabili si nu putem nici noi sa evaluam daca erau sau nu. (Criteriile sfintirii sunt multiple, vezi canoanele Bisericii.)
Apoi a urmat Canonul Sfantului Andrei Criteanu. Asemenea, nici vorba de ce spui tu.
Reamintesc si "Plansurile" Sfantului Efrem etc., etc....
Cred ca picam pe langa miezul problemei atunci cand fixam o formula sau alta, o definitie acolo unde sunt doar Taine dumnezeiesti. Iar mantuirea e cea mai mare din ele, sper sa fii de acord.
Sa tindem spre mantuire e dorinta lui Dumnezeu si El ne ajuta sa ne intoarcem Acasa. Dar eu nu cred ca vreun om poate afirma ceva sigur in privinta reusitei.
Asta am invatat in Biserica. Oare nu am inteles bine? As fi dezolat, ar fi cumplit...
(Apropos, daca esti amabil sa imi spui, tu din ce biserica faci parte? Nu am sesizat in postarile tale, cate am citit, o precizare in acest sens.

Buna Cezar,
Ai descris mai bine si mai detaliat decat mine sensul mantuirii.

Mantuirea este evident o Taina,
tot ce anticipam sunt doar speculatii rationale
care insa au utilitatea lor in economia sufletului.

Altfel, n-am vorbi nici despre scriptura sau invataturi,
ci ne-am ruga cu lacrimi incontinuu.

Rugaciunea si cugetarea sunt doua fapte bune,
fiecare cu rodul lor bine placut lui Dumnezeu.

Daca in loc de cugetare i-as spune meditatie,
probabil as declansa un sentiment de panica si nesiguranta.

Cuvintele sunt icoane pentru intelesuri,
insa daca intelesurile sunt curate, nu trebuie sa ne fie frica de cuvinte.

Eu am incercat sa formulez un raspuns simplu, conform solicitarii.
Nu am explicat in detaliu ce se intelege prin 'incapabilitatea de a mai gresi',
ceea ce a provocat o reactie imuna, in buna masura justificata.

Insa, nu am afirmat ca desavarsirea vine doar prin noi insine,
sau ca nu trebuie sa ne pastram mintea in iad si sa ne plangem pacatele pana la ultima suflare.

Cele doua se numara printre valorile cele mai profunde ale vietii duhovnicesti,
la care subscriu integral.

Religia mea este ortodoxa, dar recunosc ca am incercat sa patrund si intelesurile celorlalte religii pentru a intelege cum gandesc si ceilalti oameni care nu sunt ortodocsi.

Cred ca a avea o perspectiva de ansamblu te ancoreaza mai adanc in valorile spirituale
si te face mai tolerant cu ceilalti.

În prealabil postat de florin.oltean75

Mantuirea este evident o Taina,
tot ce anticipam sunt doar speculatii rationale
care insa au utilitatea lor in economia sufletului.


Insa, nu am afirmat ca desavarsirea vine doar prin noi insine,
sau ca nu trebuie sa ne pastram mintea in iad si sa ne plangem pacatele pana la ultima suflare.


Religia mea este ortodoxa, dar recunosc ca am incercat sa patrund si intelesurile celorlalte religii pentru a intelege cum gandesc si ceilalti oameni care nu sunt ortodocsi.

Cred ca a avea o perspectiva de ansamblu te ancoreaza mai adanc in valorile spirituale
si te face mai tolerant cu ceilalti.

Bine Florin, ma bucur cand spui aceste vorbe si iti multumesc pentru ca ai raspuns solicitarii mele referitoare la credinta ta (ortodoxa).
Eu unul gasesc ca perspectiva oferita de ortodoxie este completa. O spun cu mana pe inima, la capatul unor cautari de o viata (cel putin 25 ani).
Cat priveste toleranta, nu imi inchipui alt reper mai bun decat in ortodoxie. Ca unii fac altceva, e cu totul alta poveste. Noi avem libertatea sa urmam modelul Domnului Iisus Hristos si al sfintilor Sai.
Dar daca vrei sa fii acceptat si iubit de toti ceilalti, ma refer la oamenii cu alta credinta, nu stiu cum ar fi posibil. Abia ne acceptam pe noi insine, uneori... Cred, asadar, ca e folositor sa lucram la toleranta noastra si sa cerem ajutor Domnului pentru momentele de alunecare sau cadere.
Poate tu mai ai nevoie de anumite lamuriri, de anumite zari...
Iti doresc sa fii binecuvantat de Bunul Dumnezeu in cautarile tale si sa ai mult folos duhovnicesc.
Domnul sa ne adumbreasca pe toti cu harul Sau!

[Florin-Ionut]

Ce este mîntuirea? Foarte simplu: este izbăvirea de cel rău. Nu de rău, care în sine nici nu există decît ca idee, ci de entitatea care cauzează şi întreţine această idee de a NU face voia Lui Dumnezeu.

Putem să-l alungăm afară din suflet pe cel rău şi să-I dăm voie Lui Hristos să intre în casa noastră - iată mîntuirea, fie ea şi temporară. Căci dacă trecem pragul morţii legaţi fiind de duhurile cele viclene, atunci legaţi vom şi rămîne cu ele împreună şi departe de Dumnezeu.

Pe scurt, eu aşa percep ideea de mîntuire [de cel rău]. De fapt o şi cerem destul de des în Rugăciunea Domnească, nu?

În prealabil postat de Florin-Ionut

Ce este mîntuirea? Foarte simplu: este izbăvirea de cel rău. Nu de rău, care în sine nici nu există decît ca idee, ci de entitatea care cauzează şi întreţine această idee de a NU face voia Lui Dumnezeu.

Putem să-l alungăm afară din suflet pe cel rău şi să-I dăm voie Lui Hristos să intre în casa noastră - iată mîntuirea, fie ea şi temporară. Căci dacă trecem pragul morţii legaţi fiind de duhurile cele viclene, atunci legaţi vom şi rămîne cu ele împreună şi departe de Dumnezeu.

Pe scurt, eu aşa percep ideea de mîntuire [de cel rău]. De fapt o şi cerem destul de des în Rugăciunea Domnească, nu?

Bine tintit! Ai pus degetul pe rana. Si pe Tratament!

As avea doar o completare mica: nu putem sa facem SINGURI toate acestea (sa-l alungam afara din suflet pe cel rau). Tocmai de aceea ne rugam la Ingerul Pazitor de la Hristos, la sfinti, la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, la Domnul nostru Iisus Hristos, la Preasfanta Treime Dumnezeu. Doar traind in Biserica (comunitatea euharistica si Capul Hristos) avem nadejdea mantuirii, adica sa-l alungam afara din suflet pe cel rau. E folositor, cred, mereu, sa ne amintim ce au patit cei care au luptat singuri cu cel rau. Oi ratacite... asa cum si noi suntem adeseori...
Asadar, sa traim trup si suflet in Biserica Domnului nostru Iisus Hristos!
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioan cezar

Bine Florin, ma bucur cand spui aceste vorbe si iti multumesc pentru ca ai raspuns solicitarii mele referitoare la credinta ta (ortodoxa).
Eu unul gasesc ca perspectiva oferita de ortodoxie este completa. O spun cu mana pe inima, la capatul unor cautari de o viata (cel putin 25 ani).
Cat priveste toleranta, nu imi inchipui alt reper mai bun decat in ortodoxie. Ca unii fac altceva, e cu totul alta poveste. Noi avem libertatea sa urmam modelul Domnului Iisus Hristos si al sfintilor Sai.
Dar daca vrei sa fii acceptat si iubit de toti ceilalti, ma refer la oamenii cu alta credinta, nu stiu cum ar fi posibil. Abia ne acceptam pe noi insine, uneori... Cred, asadar, ca e folositor sa lucram la toleranta noastra si sa cerem ajutor Domnului pentru momentele de alunecare sau cadere.
Poate tu mai ai nevoie de anumite lamuriri, de anumite zari...
Iti doresc sa fii binecuvantat de Bunul Dumnezeu in cautarile tale si sa ai mult folos duhovnicesc.
Domnul sa ne adumbreasca pe toti cu harul Sau!

Asa sa fie!
Multumesc.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de ioan cezar

Bine tintit! Ai pus degetul pe rana. Si pe Tratament!

As avea doar o completare mica: nu putem sa facem SINGURI toate acestea (sa-l alungam afara din suflet pe cel rau). Tocmai de aceea ne rugam la Ingerul Pazitor de la Hristos, la sfinti, la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, la Domnul nostru Iisus Hristos, la Preasfanta Treime Dumnezeu. Doar traind in Biserica (comunitatea euharistica si Capul Hristos) avem nadejdea mantuirii, adica sa-l alungam afara din suflet pe cel rau. E folositor, cred, mereu, sa ne amintim ce au patit cei care au luptat singuri cu cel rau. Oi ratacite... asa cum si noi suntem adeseori...
Asadar, sa traim trup si suflet in Biserica Domnului nostru Iisus Hristos!
Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

Noi doar să vrem, căci numai Domnul poate pentru noi - pentru rugăciunile Bisericii în frunte cu Născătoarea de Dumnezeu.

[andreicozia]

Nimeni nu are nici un habar ce inseamna mintuirea, desi unii dintre noi folosim acest termen cu dezinvoltura ca si cum luam micul dejun.
Pentru multi de aici schimbarea fiintei este precum un joc video, cica "doar sa vrem" sa apasam tasta si gata Dumnezeu ne serveste. Sa mori de ris nu alta!

În prealabil postat de andreicozia

Nimeni nu are nici un habar ce inseamna mintuirea, desi unii dintre noi folosim acest termen cu dezinvoltura ca si cum luam micul dejun.
Pentru multi de aici schimbarea fiintei este precum un joc video, cica "doar sa vrem" sa apasam tasta si gata Dumnezeu ne serveste. Sa mori de ris nu alta!

Draga Andrei, daca imi dai voie o opinie personala, cred ca receptezi prea din afara mesajele pacatosilor crestini care mazgalesc pe aici. Percepi cuvintele parca un pic din afara inimii indragostite, din alt fotoliu decat cel al bunavointei, asa simt eu. Iti sugerez sa te muti pentru un singur minut in fotoliul bunavointei si sa te lasi pe mana inchipuirii (deocamdata) ca exista Dumnezeu exact asa cum spun crestinii. E suficient sa vrei (adica sa alegi liber aceasta experienta de un minut). Apoi, mi-ar placea sa ne spui cum a fost...

Da, fratele a punctat mai bine ca mine (multumesc!): e suficient SA VREM. Dumnezeu ne poarta voirea mai departe, luindu-ne in puterea faptei.
"Fara mine nimic nu puteti face."
"Faca-se voia Ta."
Uite, aici e un pic de meditat...

Apoi, cum e cu voirea si faptuirea: urmind cuvintele Mantuitorului "Iar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va calauzi la tot adevarul; caci nu va vorbi de la Sine, ci cate va auzi va vorbi..." (Ioan 16,13), crestinii spun in rugaciune: "... Duhul Adevarului ... care pe toate le plinesti ..."

calauzirea si Plinirea. CALAUZIRE INTRU PLINIRE. Sunt cuvintele-cheie, pentru mine.

Fara Duhul Sfant cele omenesti ratacesc, necalauzite, raman incomplete, sub menirea omului, cazute, nedesavarsite. Ratare. Tragi tare si mingea trece "miiliiiimeetric" pe langa poarta, stimati ascultatori...ce ghinion faaantastic. Ei, cam asa ceva... ratari mici micutze in tot ce facem, simple deplasari de la cararea buna a mingii catre vinclu sau a glontului catre cercul cu 10 puncte.
necalauzire. a vrut, s-a "sfortat", s-a dat peste cap si ... a ajuns in alta gara...

Uite inca o analogie: eu am facut armata la artilerie (tunuri, obuziere). Odata, grupa mea a calculat gresit traiectoria si am pozitionat teava obuzierului DOAR cu juma de grad mai la stanga. Iti dai seama ce putin, juma de grad, un fleac AICI LA NIVELUL TEVII. Dar, din nenorocire, proiectilul ("purcelul", cum ii ziceam noi dupa guitatul pe care il lasa in aer...) a zburat vreo 5 km prin aer.. Si ceea ce fusese juma de grad la start, a devenit 1 km la destinatie. Si in loc sa cada pe tinta, a picat la 50 m de o gradinitza de copii..., pe o stana de oi. Din fericire nu a murit nimeni, copiii erau la casele lor (era duminica). cat priveste oile, pasteau faricite pe coclauri...

Cam asa e si cu ratarile noastre mici in tot ce facem... Fara Duhul Sfant ajung la kilometri de destinatia lor. Si nu ne dam seama pe moment...
Diferenta e prea mica, in mintea noastra, ca sa putem (pre)vedea consecintele finale. Aceasta vedere ne-o da doar Duhul, cei cu discernamant vad bine diferenta, fiind luminati in Duh (Dumnezeu sa ne miluiasca si pe noi de asa vrednicie!).

Da, e suficient sa vrei. Restul incepe sa vina, frumos, simti cum te poarta si esti uimit. Mare e iubirea si puterea lui Dumnezeu! Si ff concreta. Mai concreta ca tastele pe care apas eu acum. In orice caz, e inaintea apasarii, si nu e doar anterioara ci si primordiala in raport cu vointa si executia mea...
Gandeste un pic la astea, daca esti bun, din fotoliul BUNAVOINTEI, te rog...