Istorioara despre avort

[spre_rasarit]

Continuare:

Plecand ea, am zis catre insotitorii mei de talharie:


- Vedeti, fratilor, ca azi am avut fericita ocazie sa scoatem un suflet de la moarte?


Unii din ei au si plans de bucurie, ca i-am oprit a face rau unui suflet deznadajduit de viata. Apoi am aflat ca, ducandu-se ea la Alexandria si vestind tanarului ca are atatia galbeni, acela o ruga sa mearga dupa el, si asa s-au facut toate dupa dorinta lor.


Altadata, mergand noi prin vaile muntilor, am gasit o alta femeie tanara, care abia se tinea pe picioa-re si plangea cu amar, ca era gata sa moara de foame.


Si am intrebat-o:


- Ce-i cu dumneata pe aici?


Iar ea, cazand in genunchi, a inceput a spune asa:


- Domnilor, nu va cunosc, dar va rog daca aveti o bucatica de paine, dati-mi, caci altfel mor de foame. Sunt sapte zile de cand nu am gustat nimic, nici apa si nici hrana. Sotul meu este capitan de vapor si a pierdut corabia intr-o furtuna, dar el a scapat viu. Insa l-au condamnat la inchisoare pe viata, invinuindu-l ca n-a condus bine corabia si ca de aceea a pierdut incarcatura in valoare de 5000 de galbeni. Si asa pe sotul meu l-au ridicat si toata averea noastra a fost luata. Inca si pe copiii nostri i-au luat. Iar eu de abia am scapat cu fuga de n-am cazut in mainile lor.


Asa am venit in pustia aceasta rugandu-ma lui Dumnezeu ca ori sa mor aici, ori, de este voia Lui sa mai traiesc, sa faca mila cu mine si, cu judecatile pe care le stie, sa faca minune cu mine ca sa scap cu zile si sa nu ma inchida si pe mine pe toata viata. Asa m-am rugat, fiind hotarata mai bine sa mor aici de foame si de sete, decat sa merg in cetate, unde stiu ce ma asteapta.


Deci, vazand primejdia in care a cazut aceasta familie, am zis catre acea femeie necajita:
- Femeie, cat ai zis ca a pierdut sotul tau?
- Ca la 5000 de galbeni, a spus ea.
- Hai cu noi!
- Nu pot merge, caci, dupa cum vedeti, am slabit foarte mult de foame si de sete.


Atunci i-am dat sa manance paine si sa bea apa. Iar dupa putina odihna intarindu-se, incet-incet a mers cu noi pana la pestera noastra talhareasca. Insa ea foarte se temea, nestiind ce hotarare vom lua asupra ei. Cand am ajuns la pestera, ea a cazut in genunchi la rugaciune catre Dumnezeu, apoi a zis catre noi:
- Va rog, fratilor, sa va fie mila de mine, caci vedeti in ce necaz sunt.


Atunci eu i-am zis:
- Femeie, eu sunt capetenie peste banda aceasta de hoti. Priveste la vasul aceasta plin cu bani de aur. Ia-ti de aici 5000 de galbeni.


Iar femeia uimita, neavand in ce-i pune, si-a luat basmaua de pe cap si, numarand banii, i-a pus in ea. Apoi i-am dat paine sa se hraneasca si, scotand-o pana aproape de cetate, ne-am despartit de ea, spunandu-i:


- Du-te, femeie, si plateste ceea ce datorati statului si scoate-ti sotul, copiii si averile voastre.


Aceasta, sfinte parinte, a fost in viata mea a treia fapta buna facuta cu femeile. Alta data, mergand cu ceata mea de talhari prin pustie ca sa ne ascundem prazile ce le facusem, am intalnit doi oameni, frati de mama dupa spusa lor. Acesti oameni erau numai in camasa, desculti, cu capetele goale si foarte tristi. Eu, vazandu-i, i-am intrebat:
- Unde mergeti voi asa prin pustia aceasta?


Iar ei au zis:
- Domnule, noi am avut sub paza noastra averea unui mare dregator imparatesc. Si fiind noi paznicii acelui aur, intr-o noapte a venit o ceata de hoti, au spart casa dregatorului care tocmai atunci era plecat si au luat acea avutie in valoare de 10.000 de galbeni. Cand a venit boierul a dat vina pe noi, spunand ca am fost complici cu acei hoti la pradarea averii lui. Iar noi, vazand primejdia in care am cazut, am fugit, ca sa nu ne ia in stapanire si sa ne pedepseasca cu amare chinuri si inchisoare.


Atunci eu le-am spus:
- Intoarceti-va inapoi, caci pe boierul acela il stiu eu (caci ei fusesera hotii care l-au pradat) si o sa-l facem sa-si gaseasca toate lucrurile care i s-au furat, dar cu conditia sa va dea voua pace.


Ei au zis:


- Noi, domnule, nu ne mai intoarcem, caci am auzit ca acel boier vrea sa ne piarda cu moartea. - Nu va temeti, le-am zis. Haideti cu noi!


Si asa ei au prins curaj si s-au intors. Iar cand a inserat, ne-am dus cu ei la boier si i-am spus:
- Stii cine te-a pradat?
- Nu.


- Noi, pe care ne vezi. Apoi am adaugat: Iata lucrurile tale si banii tai. Ia-le si sa stii ca daca vei pedepsi pe acesti oameni nevinovati, apoi vom veni cand nici nu gandesti si iti vom lua si averea si viata.


Si asa acela cu juramant a fagaduit ca nu-i va pedepsi pe acei oameni nevinovati, care adormisera tocmai in vremea cand noi am pradat pe acel boier.


Dupa o vreme, Sfinte Parinte Pafnutie, am cazut si noi in mana stapanitorilor, ca asa este viata de talhar. Ceata s-a desfiintat si eu am fost batut si schingiuit. Am dat inapoi pe cat am putut din cele furate si fiindca nu facusem in viata mea moarte de om, am scapat cu 20 de ani inchisoare. Dupa o vreme a fost o oarecare gratiere si mi s-au mai scazut din ani si asa am venit si eu la casa mea avand varsta de peste 50 de ani.


Si vazand ca nu am cu ce trai, fiind foarte sarac, m-am apucat sa cant si eu din cimpoi pe la nunti, caci stiam bine sa cant din tineretile mele, ca sa-mi castig astfel painea cea de toate zilele. Si asa pana azi imi petrec zilele cu sotia mea, cu care, dupa ce am venit de la inchisoare, m-am sfatuit sa traiesc in curatie, ca fratii, ea invoindu-se bucuroasa la acest lucru, fiind femeie cu frica lui Dumnezeu. La sfanta biserica mergem, din toata saracia noastra facem putina milostenie si, pe cat putem, ne rugam si postim. Iata, sfinte parinte, aceasta este petrecerea noastra pe acest pamant.


Atunci Sfantul Pafnutie a zis:


- Frate, lasa cantarile acestea lumesti care strica sufletele multora si hai cu mine la calugarie, iar pe sotia ta du-o la o manastire de calugarite.


Auzind ei de la sfantul batran aceste cuvinte, cu mare bucurie s-au fagaduit sa faca cele poruncite lor. Si nu dupa multa vreme, cimpoiasul Ioan - caci asa ii era numele - a venit in pustie la sfantul staret. Iar acesta l-a pus intr-o pestera aproape de el si l-a invatat cum sa se roage, dandu-i o Psaltire in mana spre a o citi ziua si noaptea. Iar hrana cea de trebuinta odata pe zi o primea de la batranul.


Asa fericitul Ioan cimpoiasul a petrecut in sfanta pustnicie 15 ani, dupa care, vazandu-si cu 40 de zile mai inainte sfarsitul, s-a mai spovedit o data de tot ce gresise, s-a impartasit din mana staretului celui sfant cu Preacuratele Taine ale lui Hristos si, adormind in Domnul ca un fericit sihastru, s-a dus sa se odihneasca cu sfintii lui Dumnezeu intru desfatarea cea negraita si vesnica.

[spre_rasarit]

Avortul se iarta prin spovedire.

Imi mai aduc aminte de un doctor ce a facut o clinica de consiliere anti avort vizavi de o clinica de avort si care a salvat 1000 de vieti de copii nenascuti si de mame de acest pacat.

[spre_rasarit]

Avortul si orice pacat sau orice pacate se iarta prin spovedire.

Imi mai amintesc ce zicea o femeie ca a stat cu un semn in fata unei clinici anti avort ceva in genul Avortul ucide si ca dupa cateva zile se gandea daca a avut vre-un rezultat si atunci o masina s-a oprit si o femeie s-a dat jos din masina si i-a spus ca pe cand se gandea sa faca avort a vazut semnul acela si s-a razgandit si acuma vrea s-o ia de nasa la copil pe femeia aceasta.

[spre_rasarit]

Avortul se iarta prin spovedire. Spovedeste REPEDE ca sa nu vina plata. Salveaza vieti sa vina plata buna.

Un pustnic de langa cetatea Emesei, din Siria, avea mare dar si lumea avea mare evlavie la el. Insa el se gandea asa: "Doamne, prea bun esti Tu, ca vad ca la cei rai le merge bine, iar cei buni au necazuri si scarbe. Cum, Doamne, de ingadui Tu asa cu bunatatea Ta cea fara de margini?"


Apoi si-a zis: "Am sa ma rog lui Dumnezeu, sa-mi arate cum sunt judecatile Lui". Ca sunt unii oameni care judeca impotriva proniei, a purtarii de grija a lui Dumnezeu: Cutare este rau, este pacatos, si-i merge bine. Altul este bun, dar copiii sunt rai, femeia este bolnava, iar el scapa de un necaz si da peste altul.


Unul este rau si traieste mult, iar altul este bun si moare devreme. Uite, un crestin este bun, se roaga lui Dumnezeu, posteste si numai de scarbe da, iar altu-i rau, injura, bea, si pe acela nu-l pedepseste Dumnezeu, cum zice la Proorocul Ieremia: Doamne, ce este, caci calea celor rai sporeste si calea celor drepti totdeauna este in necaz?


Si din ziua aceea a inceput sa se roage: "Doamne, arata-mi judecatile Tale, ca sa nu judec!" Rugandu-se el asa, odata a avut nevoie sa se duca la cetatea Emesei. Si ducandu-se el, i-a iesit inainte un tanar si i-a zis:


- Parinte, baga de seama, te duci la Emesa! Dumnezeu are sa-ti arate mari taine, dar sa nu te smintesti!


- Unde, fiule?


- Cand ajungi la orasul Emesa, oras mare, frumos, sa bagi de seama ca in marginea orasului este o gradina mare, inconjurata cu copaci, cu garduri, gradina cu copaci roditori, o livada. Si sa bagi de seama ca intr-un loc s-a rupt oleaca gardul si este un copac cu o scorbura mare.


Sa bagi de seama ca acolo alaturi de gradina, unde-i copacul cel cu scorbura, este o fantanita. Si langa fantana este o carare care trece, iar dincolo este drumul mare. Sa te duci in gradina aceea si sa intri in scorbura copacului. Sa stai acolo ascuns si sa te uiti spre fantana. Si ce-i vedea acolo, ai sa te folosesti mult.


Pe urma tanarul a disparut. Pustnicul, cand a ajuns la cetatea Emesei, a vazut fantana, a vazut copacul acela cu scorbura mare in dreptul fantanii, a vazut si gardul unde era rupt. A intrat acolo, s-a bagat in scorbura si se ruga la Dumnezeu. Si, stand el acolo si rugandu-se, vede ca vine un boier calare pe un cal frumos. Boierul avea la dansul un toporas si avea o tascuta frumoasa. A venit la fantana, s-a dat jos de pe cal si a dat drumul la cal sa pasca. Si el a stat, a baut apa si a scos din tascuta de piele 150 de galbeni de aur. I-a numarat si pe urma s-a culcat si s-a odihnit. Dar el in loc sa-i puna in buzunar, i-a pus alaturea.


Cand s-a trezit el, prima grija era calul. Ii daduse drumul sa pasca. Calul se departase mai incolo, dar pastea. Si el a fugit, a ajuns calul, dar punga cu galbeni i-a cazut si a ramas la fantana. El n-a observat ca i-au cazut banii acolo. S-a suit pe cal si s-a dus inainte.


Parintele pandea din scorbura. Dupa ce a plecat boierul, vine un om. Acesta a facut cruce, a baut apa si a vazut punga aceea. Si cand a vazut ca intr-insa e aur, a luat-o si nu s-a mai dus pe carare, si nici pe drum inapoi, ci s-a dus de-a dreptul si a fugit cu punga de aur.


In urma acestuia care a luat punga si a fugit, vine un batran sarac cu doi desagi in spate, cu opinci rupte, haine vechi, obosit. Si a stat acolo, a scos niste pesmeti din desaga si apa din fantana, si a mancat. Si a multumit lui Dumnezeu si pe urma s-a culcat oleaca.


In timpul acesta boierul si-a dat seama ca nu are banii la el, ca i-au cazut la fantana, si s-a intors inapoi. Si gaseste pe batranul asta.


- Mosule, n-ai gasit aici o punga cu galbeni?


asta nu stia nimic:


- N-am gasit nimic.


- Mosule, scoate banii! Unde i-ai pus?


- Cucoane, n-am gasit nici un galben!


- Ei! Scoate banii ca te omor!


- Cucoane, nu stiu nimic!


Boierul a crezut ca a ascuns banii si minte. A scos baltagul si i-a dat in cap si l-a omorat. A luat si a scos toate din desagi, a cautat prin hainele lui si n-a gasit banii.


Daca a vazut boierul ca l-a omorat pe asta si nici banii nu i-a gasit, s-a suit pe cal si a plecat dandu-si palme si vaitandu-se ca a omorat om nevinovat. Si s-a dus calare batandu-se.


Atunci parintele care pandea din scorbura a zis: "Ia uite mai, cata nedreptate s-a facut la fantana asta! Cine a pierdut banii, cine i-a gasit si pe cine a omorat? Vai de mine, mare nedreptate a facut Dumnezeu aici! Boierul a omorat pe batranul asta nevinovat si celalalt a luat banii si s-a dus in lumea lui".


Si cum se gandea el asa, a venit din nou ingerul Domnului in chip de tanar.


- Parinte, parinte, iesi din scorbura asta si hai sa stam de vorba!


A iesit parintele si ingerul l-a intrebat:


- Ce ai vazut si cum ti s-a parut?


- Doamne, dar aici la fantana asta numai nedreptati a facut Dumnezeu. Cine a pierdut banii, cine i-a gasit si cine a fost omorat!


- Parinte, mata ai vrut sa stii judecatile lui Dumnezeu. Afla ca la fantana asta, numai dreptati a facut Dumnezeu. Stii dumneata pe boierul acela cel tanar? El are curti mari. Si stii unde-i curtea lui? Alaturea cu cel ce-a gasit banii. Si la acela saracul, intr-o noapte i-a murit si mama si sotia, si el s-a dus la boier sa-i imprumute niste bani. Boierul de mult voia sa-i ia gradina lui, ca avea o gradina cu pomi roditori, foarte frumoasa, chiar langa gradina boierului.


Si a venit saracul la el, zicand:


- Cucoane, da-mi niste bani imprumut sa in-grop pe mama si pe sotia, ca ti-oi prasi la vara, ti-oi cosi, voi secera pe lan.


Si boierul si-a zis: "Acum ii momentul, ca-i sarac!"


- Da-mi livada ta!


- Cucoane, am muncit de mic, am plantat copaci, am rasadit si nu pot sa ti-o dau!


- Cat sa-ti dau pe livada?


Dar acela a spus asa:


- Sa-mi dai 300 de galbeni, ca de nevoie o dau, ca n-am cu ce face inmormantarea.


Dar boierul, vazandu-l pe acela necajit, ca are doi morti, nu i-a dat mai mult de 150 de galbeni.


- Cucoane, Dumnezeu sa faca dreptate. Eu n-am cerut prea mult. Gradina mea face 300 de galbeni de aur.


Si saracul s-a dus plangand acasa, cu 150 de galbeni, pentru ca de nevoie a dat gradina. Dar a zis: "Dumnezeu sa faca dreptate".


Si acum Dumnezeu a facut dreptate. I-a gasit tocmai acesta care statea langa dansul. 150 de galbeni i-a dat boierul de bunavoie si 150 i-a uitat la fantana. Dumnezeu a facut dreptate la fantana, ca el cand i-a dat numai 150 a zis: "Dumnezeu sa faca dreptate cu banii! Nu mi-ai platit gradina".


Si iata Dumnezeu preadrept i-a intors banii acum la fantana. I-a platit gradina.


- Bine, la asta i-a facut dreptate. Dar batranul care a fost omorat, cu ce era vinovat?


- Ai vazut cum i-a dat cu muchia in cap si l-a omorat? L-a intrebat de bani si batranul nu stia nimic. Batranul acesta - i-a spus ingerul -, cand era tanar de 25 de ani, era cu carul cu boi pe marginea unui rau. Si un om a vrut sa treaca raul acela si, cand era la mijlocul raului, l-a dovedit apa. Si tot striga la el: "Mai, frate, nu ma lasa, ca mor! Ma inec, nu ma lasa!"


Si el in loc sa sara sa-l scoata pe acela, a dat un bici in boi si a zis: "Asa iti trebuie, cine te-a bagat acolo". Si acela s-a mai luptat oleaca cu apa si s-a inecat. Saracul acesta avea multe fapte bune, dar pentru acel pacat, ca n-a sarit sa-l scoata pe acela din apa, se ducea in iad. Si lui Dumnezeu i-a fost mila si a vrut sa-i plateasca in lumea aceasta, pentru ca a avut greseala aceea din tinerete, cand nu a vrut sa-l scoata pe acela din apa. El l-a omorat pe acela ca nu l-a scos din apa atunci, si acum l-a omorat pe el nevinovat boierul asta. Dumnezeu a facut foarte bine, ca prin moartea asta, il duce la bucurie si la rai in vecii vecilor pe sarac.


- Dar boierul?


- L-ai vazut pe boier cum se batea cu palma peste cap? Mai incolo l-a mustrat cugetul ca l-a omorat pe batran. A intalnit un om si i-a dat calul de pomana, si a intalnit altul si i-a dat hainele lui si a luat niste haine vechi de la un om si s-a dus la o manastire sa se faca calugar. Si dupa 40 de ani cat o sa se pocaiasca acolo, o sa-l ierte Dumnezeu ca a omorat un om nevinovat. Si cu ocazia asta si boierul se marturiseste si face canon si se mantuieste.


Si tu ai zis ca la fantana asta s-au facut trei lucruri nedrepte, dar Dumnezeu a facut trei lucruri drepte si bune. Ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ajunse de mintea omeneasca.


N-ai auzit pe Isaia Proorocul? Pe cat este mai inalt cerul decat pamantul, pe cat este mai departe rasaritul de apus, pe atat sunt mai departe judecatile Mele de judecatile voastre si gandurile Mele de gandurile voastre, fiii oamenilor.


N-ai auzit pe Solomon ce spune? Pe cele mai grele decat tine, nu le ridica si pe cele mai adanci decat tine, nu le cerca, ca sa nu mori!


N-ai auzit pe David Proorocul care zice: Judecatile Domnului sunt adanc mult?


Cum ai indraznit tu un om, sa stii judecatile lui Dumnezeu, pe care nici ingerii, nici serafimii, nici heruvimii nu le stiu? Dar Dumnezeu m-a trimis pe mine, parinte, sa-ti arat ca judecatile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor.


Si tu ai judecat ceva, dar judecatile lui Dumnezeu n-au fost ca ale tale, ca ele au fost bune foarte! Deci de acum inainte sa nu mai judeci pe nimeni si orice vei vedea sa zici: Doamne, Tu toate le stii! Eu nu cunosc judecatile Tale!


Dar, fiindca esti om, Dumnezeu te-a iertat, insa m-a trimis sa te inteleptesc sa nu mai indraznesti sa iscodesti judecatile Lui, ca judecatile lui Dumnezeu sunt adanc mult si nu le poate sti nimeni, nici ingerii din ceruri.


*


Asadar sa tinem minte din aceasta povestire, ca tot ce ni se pare noua in lumea asta ca-i stramb si rau, de multe ori ne inselam! Ca nu cunoastem jude-catile lui Dumnezeu cele ascunse si necuprinse.


Nu cerca cele necercate si nu voi sa ajungi cele neajunse! Amin.

[Bast-et]

De la istorioare pana la realitate este cale lunga.

[Yasmina]

De ce sa fie o cale lunga?

[spre_rasarit]

Istoriile sunt ale parintelui Cleopa. Ce e adevarat si ce nu Dumnezeu stie insa sa ne punem la adapost de rele si de plata relelor prin spovedire.

Avortul se iarta prin spovedire. Aici e un articol care arata ca toate pacatele se fac in public, de exemplu ca la piata si betia si avortul si toate si sunt ingerii si Dumnezeu care te vad si cei doi ingeri care iau si notite. Spovedirea sterge notitele si se incepe de la inceput.

Salveaza o viata fie si de la avort si cand iti va fi mai rau, Dumnezeu te va ajuta.

CLEOPA:

Ia sa-mi spuneti mie unde erati voi cu 100 de ani in urma? Sa-mi spuneti acum repede! Sa vedem. Dar unde o sa fiti peste 100 de ani? Stiti?


Vedeti ca nu stiti nici unde erati, nici unde mergeti? Ce-a spus Mantuitorul Apostolilor? Voi nu stiti de unde veniti si unde mergeti. Eu stiu de unde vin. Eu vin de la Tatal si merg la Tatal.


Deci bagati de seama, noi suntem calatori si straini. Ati vazut la Psaltire? Ca nemernic sunt eu pe pamant si strain ca si toti parintii mei.


Vezi ca a rasarit soarele? Si stii ca n-are incotro, merge la apus. Asa si noi: indata ce-am rasarit prin nastere, mergem in fiecare clipa spre groapa. Ziua nasterii da mana, inca de la nastere, cu ziua mortii, ca nu avem unde calatori. Ne-am nascut ca sa murim. In-telegeti? Lege vesnica pusa de Dumnezeu intre oameni.


Daca noi in calatoria asta a noastra facem ceva bun, ne ducem la o bucurie si la o fericire fara margini. Daca in calatoria asta ne legam cu lucrurile lumii si facem rau si murim nespovediti si in pacate, ne ducem la o munca care n-are sfarsit. Dumnezeu ne-a adus in viata tocmai pentru asta, ca sa avem cand ne pregati in putina viata pe care o avem pe pamant.


Ce ramane pe pamant? Bogatia? Cinstea? Viata? Tineretea? Bucuriile lumii? Ce este care nu-i vis si umbra?


Nu stii ca mai deunazi erai un copilas? Nu vezi un copilas mic care acum a rasarit? Ati auzit ce spune Scriptura? Omul ca iarba, zilele lui ca floarea campului, asa va inflori. A rasarit o floricica; creste floarea mai mare. Apoi gata, se marita, se insoara, numai apare toamna pe cap, cum a aparut la mata si la mine. A inceput a se inalbi barba, parul. Gata! Patru anotimpuri are viata noastra. Primavara este copilaria; vara este tineretea; toamna este batranetea. Si iarna gata; este sfarsitul aproape!


Deci asa in felul acesta, gandindu-ne noi ca suntem trecatori si straini, in fiecare zi sa facem ceva bun. Mantuitorul spune in Evanghelie: Nici pentru un pahar de apa rece dat in numele Domnului, nu-ti vei pierde plata ta.


Am sa dau un pahar de apa rece; dar daca pot sa-i dau si altceva, este si mai bine. O bucatica de paine; daca nu, un banut; daca nu, o mana de faina; daca nu, un ou; daca nu, ceva in fiecare zi sa te inveti sa dai, ca acolo nu ti le mai fura nimeni.


Si ce facem rau si ce facem bine, le trimitem inainte. Auzi ce spune Evanghelia? Faceti-va voua comori unde furii nu le fura, si rugina nu le strica, si molia nu le roade; ca unde va fi comoara voastra, acolo va fi si inima voastra.


Vezi cand mergi la un drum departe? Poate ai sa calatoresti 100-200 de km, femeia iti pune in rucsac de acasa cele ce-ti trebuie de drum: "Mai, omule, ti-am pus schimburi, poate transpiri; ti-am pus mancare, ti-am pus un cutit, ti-am pus o sticla de vin sau de apa; ti-am pus o lanterna, ti-am pus o lumanare, ti-am pus un chibrit, ti-am pus acolo sa ai un ban de cheltuiala! De toate ti-am pus".


Si cand stai la popas, ce gasesti in rucsac? Nu gasesti ce-ai pus? Mult, putin. Poate ti-ar mai trebui multe: "Mai, dar prost am fost! De ce n-am pus eu tot ce-mi trebuie de acasa? Aici n-am de unde sa mai iau. Aici nu-i sotia, nu-i casa, nu-i averea, nu-i nimic".


Asa-i si pe drumul cerului. Ai trimis o metanie cu lacrima, ai trimis o rugaciune, o milostenie, o facere de bine, o rabdare cu multumita in boala in fata lui Dumnezeu; ai trimis o spovedanie curata, ai trimis citirea unor carti sfinte. Ce-ai facut tu pentru suflet, acolo le gasesti.


"Mai, dar eu credeam ca astea s-au uitat!" Nu se uita. Ca de la botez, avem doi ingeri. Avem un inger rau pe umarul stang si un inger al dreptatii de la ceata stapaniilor din cer pe umarul drept. Unul scrie cele bune; celalalt, cele rele. Nu numai ce-am facut rau, ci si ce-am gandit. El iti da gand rau si daca vede ca-l primesti, scrie. "In ziua cutare, in ceasul cutare, a primit gandurile mele cele rele pe care i le-am dat eu". Si el le scrie acolo.


Cand te duci la vami, ai sa intrebi: "Mai, de unde stie asta?" Pentru ca el are scris tot. Dosare, ca asta-i contabil grozav. Scrie tot. Nu poti zice nimic. Ai vazut Sfanta Teodora cand trecea prin vami: "Ma minunam foarte cand am ajuns la vama betiei, ca dracii imi aduceau aminte de toate paharele de rachiu si de vin pe care le-am baut in viata mea. In ce zi, unde si cu cine".


Ca dracii sunt putere nalucitoare. Te indeamna prin cumnati, cumetri, cuscri, nepoti, veri. "Cumetre, dar n-ai baut cu mine? Nu ne-ai pus lautari sa ne cante? Dar n-ai chiuit si ai batut din palme dupa ce te-ai imbatat?" Dracii au scris tot.

[Andyfth]

În prealabil postat de Bast-et

De la istorioare pana la realitate este cale lunga.

Sunt de acord.

[spre_rasarit]

AVORTUL SE IARTA PRIN SPOVEDIRE.
Cele doua cai intr-o icoana ortodoxa:

[Andyfth]

Uitasem ca doctorii omoara copii cu sabia.