Rugaciuni in versuri ! +

[Hartford]

În prealabil postat de anirod

SINGUR

Cand singur te vei simti
In tara straina, printre staini
Roaga-te si vei gasi
Pe cei Intr-u Domnul
Ca tine vor fi
Pe cei ce-I urmeaza Lui
Sunt toti intr-un unul
Si unul intr-u Cel de Sus
Iar singur, nute vei simti
Familia iti vei gasi
In sanul familiei te vei regasi
Biserica iti va fi Casa
Parintele iti va fi Tata
Cu sfaturi te va povatui
Intr-un Domnul a trai
Iar cei de la Liturghie
Cei ce te vor inconjura
Ca pe o sora ca pe un frate
Te vor ajuta
Si nu uita
Aceasta-ti este casa
Aici iti e Familia

Frumoasa rugaciune aici m-am regasit si eu.

[cristiboss56]

În prealabil postat de cristiboss56

O, Maică Fecioară Marie ! / Se-nchină popoarele ţie / Şi-n lacrimi fierbinţi şi suspine / Aşteaptă-ndurări de la tine / O, Maică Fecioară Marie / Prin vremuri grozave de urgie / Trec astăzi popoarele toate / Şi-o lume intreagă se zbate. / O, Maica Fecioara Marie ! / Fă linişte, pace să fie / Usucă potopul mâniei / Şi-aprinde iar focul frăţiei. / O, Maică Fecioară Marie ! / Fă timpuri mai bune să fie, / Şi zile mai multe senine / S-avem de la Domnul prin tine.

O, Maică Fecioară Marie ! / Popoarele zac in robie, / In laţuri duc zile amare / Cerând de la tine scăpare. / O, Maică Fecioară Marie ! / Revarsă din cer bucurie, / Şi scurge din valea de lacrimi / Noianul cel mare de patimi . / O, Maică Fecioară Marie ! / Fă iarăşi in lume să vie / Iubirea, nădejea, credinţa, / Şi-n toate spre bine, voinţa. / O, Maică Fecioară Marie ! / Grăbeşte tu timpul să vie / O singură turmă să fie, / Şi-un singur Păstor pe vecie !

[Thheo]

Suflete, de ai manie,/Daca lesne te iutesti,/De a treia fericire,/Ticaloase te lipsesti!/Nu vei mosteni pamantul/Fericitilor de sus!/Celor blanzile le este partea/Dupa cum Domnul a spus./-Vino, fire manioasa/Ca sa vezi Mielul bland/ Cum se junghie pe Cruce,/ Toate pentru noi rabdand./Deci primeste cu blandete/De la oameni cate vin,/Ca sa mostenesti pamantul/Celor blanzi, in veci, AMIN.

[cristiboss56]

Doamne, fă din suferinţă, / Pod de aur, pod inalt, / Fă din lacrimă velinţă / Ca intr-um pat adânc şi cald. / Din lovirile nedrepte / Faguri facă-se şi vin. / Din infrângeri, scări şi trepte, / Din căderi, urcuş alpin . / Din veninul pus in cană / Fă miresme ce nu pier. / Fă din fiecare rană / O cădelniţă spre cer ; / Şi din fiece dezastru / Şi crepuscul stins in piept, / Doamne, fă lăstun albastru / Şi fă zâmbet inţelept.

[cristiboss56]

Din nou coboară-Te-ntre noi, Iisuse / Căci iarăşi turma Ta e rătăcită / Şi iar se-ntinde noaptea cea cumplită / A vechii uri , de Tine-atunci răpuse. / De-abia se mai zăreşte ca prin sită, / A mântuirii stea. Dar cât de sus e ! / Se indepărtează parcă. . . Cine spuse / Căci stingerea ni-i singura ursită ? / O, vino, iubitorule de oameni, / In sufletul bătrânei lumi să sameni / Din nou credinţa cea nemuritoare. . . / Cunoaşte-L vom ? Pleca-vom fruntea oare / Când intinzându-Şi mâinile amândouă / Asupră-ne, va zice : "Pace vouă !" ?

[Thheo]

"Lipsit de fapta buna/Se trece viata mea,/Ca noaptea fara luna/Si fara nici o stea./Ridica-mi, Doamne, ceata/Intinsa pe" noian",/Calauzindu-mi viata/Spre "vestnicul liman"!/De vantul cel potrivnic/Sa nu ma lasi batut,/ Ci darul milostivnic/Sa-l tinzi celui cazut!"

[Thheo]

Hristos se descopera in fiecare/ Pe masura poruncilor pazite,/ Taina lui Hristos cea mare /Se afla in inimi smerite.../Doamne, Dumnezeul meu/Ma caiesc si-mi pare rau!/ Dumnezeul meu preabun/ Cu lacrimi in ochi iti spun,/ Marturisesc acum curat/ Ca nu Te-am iubit cu-adevarat./Caci eu daca Te iubeam / In continuu ma rugam..../In continuu mintea mea/ Se vedea in fata Ta./Doamne ,Dumnezeul meu/Ma caiesc si-mi pare rau./Multe daruri Tu mi-ai dat/ Iar eu, mult Te-am suparat,/Ma sfiesc in fata Ta /Cand ma gandesc la viata mea./Orice-am gandit , orice-am facut/ In fata Ta s-au petrecut, /Iar eu nesimtitor eram /La Tine nu ma gandeam./

[Thheo]

''Nimanui sa nu faci rau,/Cate vede Dumnezeu./Tu cand vezi un vierme mic,/Nu-l strivi, nu-i fa nimic;/Cat il vezi de mititel/Dumnezeu stie de el."

În prealabil postat de Thheo

''Nimanui sa nu faci rau,/Cate vede Dumnezeu./Tu cand vezi un vierme mic,/Nu-l strivi, nu-i fa nimic;/Cat il vezi de mititel/Dumnezeu stie de el."

Asta mi-a amintit de rugaciunile pe care le ziceam cand eram mica. In clasele primare d na invatatoare ne-a invatat sa spunem rugaciunea Tatal Nostru la inceputul orelor si Doamne-Doamne ceresc Tata la sfarsit. asa ca am continuat asa, si in gimnaziu, dimineata ne ridicam toti ca la un semn in picioare si spuneam rugaciunea...ce placut era!

[cristiboss56]

Spune-mi , Sfinte Dumnezeu / Când va fi sfârşitul meu ? / Cât ai hotărât sub stele, / Numărul zilelor mele, / Ca să aflu de la Tine cel a-toate-ştiutor, / Cât sunt eu de trecător / Tu, lungimea unei palme, Doamne-ai dat zilelor mele- / Însă pline de amaruri şi ne-nchipuit de grele, - / Iară veacul meu, Stăpâne , în a omenirii vale, / E ca o nimica toată, înaintea feţii Tale. / Cu adevărat, Stăpâne , gura-nţelepciunii spune / Că tot omul ce trăieşte, este o deşertăciune ! / Omul trece ca o umbră şi-n zadar el, plin de trudă, / Grămădind comori într-una se frământă şi asudă, / Când nu ştie : al său aur de sub soare şi sub lună, / Pentru cine îl adună ! / Şi -acum, ce-am s-aştept eu, Doamne , căci adevăratul bine, / Nu-l pot cere de la altul, decât numai de la Tine ! / De păcatele-mi mă scapă, Dumnezeule Preasfinte, / Ca să nu fiu de ocară celui rătăcit la minte ! / Mut sunt şi nu-mi deschid gura să grăiesc nici un cuvânt, / Că Tu faci acestea toate, Dumnezeul meu Cel Sfânt ! / De la mine , Milostive , loviturile-Ţi abate, / Că mă prăpădesc sub marea palmei Tale greutate ! / Dacă pedepseşti Tu omul, cu mustrările ce-i spui,- / Ca de molii roasă, piere toată frumuseţea lui ! / Cu adevărat Stăpâne, gura-nţelepciunii spune / Că tot omul ce trăieşte , este o deşertăciune ! / Rugăciunile-mi ascultă ! Pleacă-al Tău auz spre ele / Şi nu trece cu vederea peste lacrimile mele ! / Că sunt un străin în faţa-Ţi : n-am sub cer nici un temei / Şi nemernic sunt eu, Doamne , ca şi toţi părinţii mei ! / Ochii-ntoarce-Ţi de la mine, să mă-nviorez ca viu, / Înainte de-a mă duce şi-ntre vii să nu mai fiu !