Extremele smereniei

[florin.oltean75]

În prealabil postat de vintage

Am inteles.
Calea de mijloc a smereniei ca si evitarea caderii intr-o extrema nu o putem afla decat daca avem dreapta socoteala - discernamant. In ORICE facem ne trebuie dreapta socoteala.

Un raspuns bun. Ca sa evitam extremele, in primul rand trebuie sa le cunoastem bine, sa le mirosim de la distanta. Si sa folosim diferite rugaciuni scurte, sagetatoare, dupa exemplul Sfintilor Parinti, care sa corecteze imediat inclinatiile nevirtuoase ale inimii.

[MariS_]

În prealabil postat de florin.oltean75

Cum ne ferim de cele doua extreme ale smereniei:

orgoliul smereniei si dispretul de sine?

Care este calea de mijloc a smereniei?

E foarte greu. E ca mersul pe acoperis: poti cadea fie de-o parte, fie de cealalta. Putini reusesc aceasta fina echilibristica. Parerea mea sau, mai bine zis, incercarea mea de-a mentine echilibrul sau calea de mijloc o fac prin a nu ma pune pe mine in centru. Incerc sa-l pun pe aproapele totdeauna in fata. Spun incerc, ca nu totdeauna si reusesc. Egoul ma trage atunci de maneca si-mi atrage atentia: hei, pe mine unde ma lasi?
Har, smerenie si jertfa de sine.

În prealabil postat de VladCat

cea mai bună soluție cred că este să spunem o scurtă rugăciune în gând atunci când simțim că ne cuprinde un sentiment de autoapreciere : părintele Paisie Athonitul sugera ceva de genul : ”Doamne nimic nu am care să fie al meu și totuși mă mândresc...ajută-mă”....eu când simt că încep să mă umflu în pene spun doar : ”Doamne ajută-mă să nu mă mândresc”.

O altă metodă pe care o sugera și mitropolitul de Suroj este autoironia : nu mai știu ce exemple dădea el, dar replici spuse către sine, de genul ”Felicitări Cuvioșia Voastră, ai dat un leu unui sărac și deja te crezi văzător cu duhul” pot avea efectul dorit

Vlad, (asa-l cheama si pe baiatul meu),
M-a placut ce ai scris! Da, autoironia poate avea efect. Exemplul tau m-a amuzat. Buna metoda!
Te-am laudat... Sa nu te mandresti!

În prealabil postat de vintage

Vlad, (asa-l cheama si pe baiatul meu),
M-a placut ce ai scris! Da, autoironia poate avea efect. Exemplul tau m-a amuzat. Buna metoda!
Te-am laudat... Sa nu te mandresti!

să-i dea Dumnezeu multă sănătate !

e bine să ne mai și amuzăm...încrâncenarea nu este specifică duhului ortodox

În prealabil postat de VladCat

să-i dea Dumnezeu multă sănătate !

e bine să ne mai și amuzăm...încrâncenarea nu este specifică duhului ortodox

Corect!
Multumesc pt urare!

În prealabil postat de florin.oltean75

Cum ne ferim de cele doua extreme ale smereniei:

orgoliul smereniei si dispretul de sine?

Care este calea de mijloc a smereniei?

Sfintii atoniti spuneau:cel foarte pacatos are, apoi,si multa smerenie;iar multa smerenie primeste harul Divin.Este suficient ca omul sa evite apoi pretextele si motivele spre pacat,pentru a putea pastra harul.

Pateric Atonit.

[Silencer]

Eu shtiu ca era ceva de tipul: "Cine isi va uri sufletul sau, acela il va salva" sau cam asa suna... Asa ca dispretul sufletului nu shtiu daca e ceva negativ, doar si se spune "tineti mintea in iad, si nu deznadejdui"

[cocorel]

În prealabil postat de VladCat

cea mai bună soluție cred că este să spunem o scurtă rugăciune în gând atunci când simțim că ne cuprinde un sentiment de autoapreciere : părintele Paisie Athonitul sugera ceva de genul : ”Doamne nimic nu am care să fie al meu și totuși mă mândresc...ajută-mă”....eu când simt că încep să mă umflu în pene spun doar : ”Doamne ajută-mă să nu mă mândresc”.

O altă metodă pe care o sugera și mitropolitul de Suroj este autoironia : nu mai știu ce exemple dădea el, dar replici spuse către sine, de genul ”Felicitări Cuvioșia Voastră, ai dat un leu unui sărac și deja te crezi văzător cu duhul” pot avea efectul dorit

Cred ca sunt metode frumoase si eficiente.Ultima m-a amuzat teribil

În prealabil postat de cocorel

cred ca sunt metode frumoase si eficiente.ultima m-a amuzat teribil

(zece caractere)

În prealabil postat de VladCat

(zece caractere)

e faina si asta!