Noutati de la Centrul de Presa Basilica

[cristiboss56]

Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, a oficiat slujba Deniei din Sfânta şi Marea Miercuri în Parohia Schimbarea la Faţă – Biserica Albă din Iaşi.

La Denia din 11 aprilie 2017 au slujit împreună cu ierarhul Pr. Prof. Marcel Cojocariu, Parohul comunității, și Pr. Marius Daniel Profir, protoiereul Protopopiatului Iaşi 2, notează doxologia.ro.

În cuvântul rostit credincioșilor prezenți, Înaltpreasfinția Sa a subliniat importanța supunerii voinței proprii voii lui Dumnezeu.

În viaţa noastră dorim multe, atât în plan profesional, cât şi în plan familial. Uneori cerem aceste lucruri şi în rugăciune, dar uităm să spunem cuvântul pe care L-a rostit Domnul Hristos înainte de pătimiri: «Nu voia Mea, ci voia Ta să se facă, Doamne».

Mai tot timpul, din păcate, suntem dependenţi de voia noastră şi credem că ceea ce dorim noi este cel mai bine. Dacă ne arată altcineva calea – părinţii, învăţătorii, preoţii, Cartea Sfântă – ne îndoim, producând pagubă sufletelor noastre, a spus părintele Mitropolit.

În cadrul Deniilor din Săptămâna Patimilor sunt rememorate ultimele zile din viaţa pământească a Mântuitorului: prinderea, judecarea, răstignirea şi îngroparea.

[cristiboss56]

Arhiepiscopia Timişoarei, în colaborare cu Primăria Giroc, a organizat în data de 12 aprilie 2017 cea de-a X-a ediție a Festivalului cultural-spiritual În glas de toacă. La eveniment a fost prezent Înaltpreasfințitul Părinte Ioan, Mitropolitul Banatului.

Festivalul a debutat cu Slujba Deniei oficiată de un sobor de preoți la Biserica Sfântul Mucenic Dimitrie. Din sobor au făcut parte: părintele Zaharia Pereș, consilier cultural al Arhiepiscopiei Timișoarei, părintele Adrian Covan, de la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie din Timișoara, părintele Traian Debucean de la Parohia Chișoda și părintele Daniel Marius Mateia de la parohia gazdă.

În continuare, a avut loc festivalul propriu-zis în grădina de vară a căminului cultural din localitate. Manifestarea a fost deschisă de Mitropolitul Banatului care a reliefat importanța și semnificația toacei în spiritualitatea răsăriteană, notează Răzvan Fibișan de la Biroul de presă al Arhiepiscopiei Timișoarei.

Toaca a fost utilizată, mai întâi, în pustie, unde călugării, retrași prin peșteri, coborau la biserică la auzul sunetului ei. Cântul de toacă nu este altceva decât chemarea la Hristos. Așa cum clopotul ne cheamă la Sfânta Biserică, tot așa și pustnicii, auzind aceste bătăi de toacă, se îndreptau la miez de noapte la biserică. Mă bucur că astăzi, aici, copii foarte tineri învață să cânte la toacă, a spus Înaltpreasfinția Sa.

La ediția din acest an au participat grupuri de tineri, precum și monahii de la Mănăstirea Timișeni-Șag. Prin acest festival, organizatorii urmăresc continuarea tradiţiilor de Sfintele Paşti şi transmiterea lor, prin Biserică, generaţiilor viitoare de creștini. La final festivalului, Chiriarhul Banatului a vizitat șantierul noii biserici din localitate.

***

Toaca este un instrument muzical de percuție, din clasa idiofonelor, folosit în cultul Bisericii Ortodoxe. Percuția se face în mod ritmic și, în funcție de locul în care placa de lemn sau metal este lovită, se pot obține sunete cu înălțimi diferite, creându-se astfel o linie melodică simplă.

[cristiboss56]

Preasfințitul Părinte Timotei, Episcopul Spaniei și Portugaliei, împlinește 42 ani în data de 12 aprilie 2017. Ierarhul s-a născut în anul 1975, în Satu-Mare. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a adresat Preasfinţiei Sale un mesaj de felicitare.

BIOGRAFIE:

1981-1989: Școala Generală nr. 6, Satu-Mare;
1989-1993: Liceul Teoretic Ioan Slavici, Satu-Mare;
20 iunie 1992: a obținut diploma de cântăreț bisericesc;
1993: a absolvit Liceul Teoretic Ioan Slavici din Satu Mare, profilul Istorie Științe Sociale;
1993-1997: cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca;
1997: a susținut licența în teologie cu lucrarea: „Validitatea hirotoniilor anglicane în contextul relațiilor dintre Biserica Ortodoxă și Biserica Anglicană”;
24 martie 1998: a fost tuns în monahism la Mănăstirea Nicula;
25 martie 1998: a fost hirotonit ierodiacon;
14 iunie 1998: a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Nicula;
octombrie 1998 – februarie 1999: a urmat cursurile Facultății de Medicină și Farmacie din cadrul Universității „Iuliu Hațieganu” Cluj-Napoca;
martie 1999 – mai 1999: stagiu la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” – Franța;
octombrie 1999 – ianuarie 2001: preot duhovnic la Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului” – Franța;
octombrie 1999 – decembrie 2000: a urmat cursurile de masterat ale Institutului Ortodox Saint Serge din Paris;
15 august 2000: a fost ridicat la rangul de protosinghel;
1 decembrie 2000: a obținut titlul de master în teologie ortodoxă în urma susținerii lucrării de masterat: „Simbolismul veșmintelor monahale la Sfinții părinți (sec. I-VI)”;
februarie 2001 – februaire 2002: a fost preot slujitor la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” din Nicula; tot în această perioadă a îndeplinit ascultările de Secretar și Eclesiarh al mănăstirii;
februarie 2002 – aprilie 2004: preot duhovnic la Mănăstirea „Nașterea Maicii Domnului” din Ciucea;
aprilie 2004: transferat în Mitropolia Europei Occidentale și Meridionale, la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” Malvialle, Franța;
aprilie 2004 – octombrie 2005: a fost preot slujitor la Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” Malvialle, Franța;
noiembrie 2004 – 2008: responsabil și pentru parohia de la Toulouse;
noiembrie 2005 – 2008: stareț la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” Vilar, Franța;
noiembrie 2005 – 2008: exarh al mănăstirilor și membru al Consiliului Mitropolitan;
25 mai 2008 – prezent: episcop al Episcopiei Ortodoxe Române a Spaniei și Portugaliei;
30 septembrie 2013: a obținut Doctoratul în Teologie, cu temaOrtodoxie și erezie în Biserica Primară. Învățăminte pentru azi, la catedra de „Istoria Bisericească Universală” din cadrul Facultății de Teologie Ortodoxă din Cluj-Napoca, sub îndrumarea PC Pr. Prof. Vasile Leb.

[cristiboss56]

În Sfânta și Marea Miercuri dumnezeieștii Părinți au hotărât să se facă pomenire de femeia cea păcătoasă, care a uns cu mir pe Domnul, pentru că lucrul acesta s-a întâmplat puțin înainte de mântuitoarea patimă.

Evanghelia care se citește la Denia de Marți seara (Ioan 12, 17-50) arată întețirea sau intensificarea conflictului dintre mai-marii cărturarilor și fariseilor, pe de o parte, și Iisus pe de altă parte. În această Evanghelie, Iisus prevestește: acum este judecata acestei lumi, acum stăpânitorul lumii acesteia va fi aruncat afară. Iar Eu, când Mă voi înălța de pe pământ , îi voi trage pe toți la Mine ( Ioan 12, 31 – 32).

Apoi, în Evanghelie, se precizează: Iar aceasta zicea arătând cu ce moarte avea să moară (Ioan 12, 33).În continaure, Iisus îndeamnă la urmarea lui Hristos – Lumina și la priveghere: Umblați cât aveți Lumina, ca să nu vă prindă întunericul. Căci cel ce umblă în întuneric nu știe unde merge. Cât aveți Lumina, credeți în Lumină, ca să fiți fii ai Luminii (Ioan 12, 35 -36)

Evanghelia care se citește în timpul Liturghiei Darurilor înainte sfințite (Matei 26, 6-16) vorbește despre femeia păcătoasă care, la cina din casa lui Simon Leprosul, a turnat mir de mare preț pe capul lui Iisus pe când ședea la masă.

Cântările liturgice ale acestei zile combină ceea ce spune despre femeia aceasta în Evanghelia după Matei cu ceea ce se spune în Evanghelia după Luca (7,36-50), pentru a pune în contrast dărnicia și smerenia acestei femei cu lăcomia și viclenia lui Iuda, vânzătorul lui Iisus.

În altă parte, concluzia contrastelor devine cerere a darului pocăinței: Când păcătoasa aducea mirul, atunci s-a înțeles ucenicul cu cei fără de lege. Aceea se bucura turnând mirul de mult preț, iar el se grăbea să vândă pe cel fără de preț.

Se vede că aceste prime trei zile al Săptămânii Sfintelor Pătimi sunt încă zile de pocăință, ca și cele din Postul de patruzeci de zile, întrucât ele cuprind Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul, Doamne și Stăpânul vieții mele.

În Sfânta și Marea Miercuri, în timpul Liturghiei Darurilor înainte sfințite, după ce preotul a ridicat darurile de pe Sfânta Masă, mai rostește pentru ultima dată rugăciunea de pocăință a Sfântului Efrem Sirul. Aceasta este ultima Liturghie a darurilor înainte sfințite întrucât în Sfânta și Marea Joi Hristos cheamă la Cina cea de Taină pe cei care s-au curățit de păcate prin post și pocăință.

Numai prin post și pocăință ne putem apropia de Cina cea de Taină, ea fiind anticipare a jertfei lui Hristos, întrucât Paștele nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.

Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Sfânta şi Marea Luni, în Foame şi sete după Dumnezeu, Ed. Basilica, Bucureşti, 2010.

[cristiboss56]

Denia din Sfânta şi Marea Joi a fost săvârşită la Catedrala Patriarhală în 12 aprilie 2017. Slujba a fost oficiată de slujitori ai lăcaşului de cult, în prezenţa a numeroşi credincioşi.

Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul Psaltic Tronos al Catedralei.

La final, Pr. Lect. Dr. Marian Mihai de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a rostit un cuvânt în care a explicat gestul Mântuitorului Iisus Hristos de a spăla picioarele ucenicilor Săi. Părintele a insistat pe ideea că Domnul nostru a făcut acest lucru din smerenie.

[cristiboss56]

Preasfințitul Părinte Petroniu, Episcopul Sălajului, aniversează joi, 13 aprilie 2017, întronizarea ca Episcop al Sălajului. Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a adresat Preasfinţiei Sale un mesaj de felicitare.

Preasfinția Sa s-a născut în 30 noiembrie 1965 în localitatea Târgu-Mureș, județul Mureș, din părinții Traian și Fira Florea (ca al 8-lea dintre cei 9 copii ai familiei).

Cursurile școlii primare, gimnaziul și prima treaptă de liceu le-a urmat în Târgu- Mureș.

Între anii 1983-1988 a fost elev al Seminarului Teologic Ortodox din Cluj- Napoca.

În iulie 1988 a dat examen de admitere la Institutul Teologic Ortodox din Sibiu și a fost declarat admis.

Din septembrie 1988 până în iunie 1989 și-a satisfăcut stagiul militar, ca soldat cu termen redus, într-o unitate militară din Lugoj, județul Timiș.

În anul universitar 1989-1990 a urmat cursurile anului I ale Institutului Teologic Ortodox din Sibiu.

În octombrie 1990 s-a transferat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cluj- Napoca (nou înființată), pe care a absolvit-o în iunie 1993.

Teza de licență cu titlul: „Moise la interferența realității istorice și a reflecțiilor patristice” a susținut-o în sesiunea iunie 1993, obținând nota 10, iar ca medie generală a celor patru ani de facultate a avut 9,67.

În anul universitar 1993-1994 a urmat cursuri de greacă modernă în cadrul secției de Filologie a Facultății de Filozofie din cadrul Universității Aristotel, Tesalonic, Grecia, pe care le-a absolvit cu calificativul „excepțional”.

Între iunie 1994 – decembrie 1998 a fost doctorand al Facultății de Teologie Ortodoxă din Tesalonic.

În 15 decembrie 1998 și-a susținut teza de doctorat cu titlul: „Literatura patrologică românească în secolul XX”, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic, obținând calificativul: „excepțional”.

În 15 ianuarie 1999 a depus jurământul de doctor în teologie, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Tesalonic.

În 4 februarie 1999 a dat examen și a fost admis ca preparator la disciplinele: Catehetică, Omiletică și Practică Pedagogică la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia.

În 10 aprilie 1999 a fost hirotonit diacon.

În noaptea Sfintelor Paști din 11 aprilie 1999 a fost hirotonit preot celibatar pe seama catedralei arhiepiscopale din Alba-Iulia.

La data de 4 iunie 2000 a primit distincția de iconom stavrofor.

În 27 iunie 2000 a fost tuns în monahism de către Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Andrei de Alba Iulia, fiind închinoviat la catedrala arhiepiscopală din Alba Iulia, care are regim de mănăstire, schimbându-i-se numele din Petru, în Petroniu. În aceeași zi a fost ridicat la rangul de protosinghel.

În sesiunea de lucru din 12 septembrie 2000 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales arhiereu vicar al Episcopiei Oradiei.

În 14 septembrie 2000 Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Andrei de Alba Iulia l-a hirotesit arhimandrit.

În 1 octombrie 2000 a fost hirotonit și instalat arhiereu vicar al Episcopiei Oradiei. Hirotonia a avut loc în „Biserica cu lună” din Oradea.

În anul 2001 Ministerul Educației Naționale din România i-a echivalat diploma de doctor în teologie.

Între anii 2001 și 2007 s-a ocupat de lucrările de ridicare a catedralei episcopale din Oradea și de renovare ale Centrului Eparhial.

Între anii 2002 – 2005 a predat cursuri de „Formare duhovnicească” la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din Oradea.

În anul 2007 a identificat și dobândit în Zalău un sediu provizoriu pentru Centrul Eparhial al Episcopiei Sălajului, iar în 2008 l-a amenajat în funcție de cerințele impuse.

În 5 martie 2008 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a ales episcop titular al Episcopiei Sălajului, iar în 13 aprilie același an a fost întronizat ca întâistătător al acestei Eparhii în catedrala Înălțarea Domnului din Zalău.

[cristiboss56]

Patriarhul României a liturghisit în Sfânta și Marea Joi la Catedrala Patriarhală. Alături de Preafericirea Sa, a conslujit în 13 aprilie 2017 Liturghia Sfântului Vasile cel Mare unită cu Vecernia și PS Varlaam Ploieșteanul.

După citirea textului biblic, Patriarhul României a rostit o omilie în care a explicat simbolismul a ceea ce prăznuim astăzi conform Sinaxarului: sfânta spălare a picioarelor, Cina cea de taină, adică predarea înfricoșatelor Taine, rugăciunea mai presus de fire și vânzarea Domnului.

Spălarea picioarelor, a apreciat Patriarhul, este o stare a sufletului, de smerenie, de iubire smerită și milostivă care scoate în evidență dăruirea de sine.

În continuarea predicii sale, Părintele Patriarh a abordat și trădarea Mântuitorului de unul dintre Apostolii Săi. Alegerea nefericită a lui Iuda a fost cauzată de patimile iubirii de bani și a invidiei de care suferea. Acestea au fost atât de puternice în Iuda Iscarioteanul încât el s-a întunecat și îmbolnăvit cu aceste patimi și nu a mai arătat nici recunoștință și nici respect față de Învățătorul Iisus Hristos. Evanghelia ne-a înfăţişat tragicul situației păcatului: când patimile stăpânesc peste om oamenii devin insensibili. Ei nu mai au simțul dreptății, simțul recunoștinței, ci devin robi ai păcatului și ai întunericului.

Mai departe, a fost prezentată noutatea esențială pe care o aduce Paștele întemeiat de Mântuitorul nostru.

Ce este cu totul nou în Paștele cel Nou instituit de Hristos deodată cu Cina cea de Taină? Nou este faptul că Iisus a identificat pâinea cu Trupul Său și vinul cu Sângele Său. Niciun evreu n-ar fi putut spune niciodată că pâinea aceasta este trupul meu și vinul acesta este sângele meu. Așa cum remarcă Sfântul Ioan Gură de Aur, la sfârșitul serbării Paștelui iudaic Mântuitorul Iisus Hristos instituie Noul Paște, Paștele creștin, al cărui conținut este Însuși Hristos Domnul, a adăugat Patriarhul României.

Hristos, în mod anticipat, a oferit ucenicilor la Cina cea de Taină Viața, Trupul și Sângele Lui. Aceasta înseamnă că viața Lui fără de păcat dăruită nouă, iubirea Lui curată și sfântă, jertfelnică și neprefăcută se dăruiește celor care Îl primesc pe El cu credință și cu dragoste. De aceea, Sfânta Taină a Euharistiei este centrul de viață al Bisericii. Sfânta Euharistie este Hristos Însuși.

Cu referire la Cina cea de Taină prăznuită astăzi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că este forma cea mai accesibilă nouă ca prin mâncare și băutură să primim viața Lui sfântă și veșnică. El preia asupra Sa păcatele şi slăbiciunile noastre și ne dă în schimb sfințenia, puterea, iubirea Sa smerită și jertfelnică și plină de lumină și bucurie a Preasfintei Treimi.

Taina aceasta a pătimirilor Mântuitorului Iisus Hristos este mai presus de înțelegerea noastră, concluzionează Preafericirea Sa.

La final, au fost hirotesiți protosingheli Părintele Simeon Cuțui, Secretar al Exarhatului pentru mănăstirile din Arhiepiscopia Bucureștilor, și Părintele Policarp Pârvuloiu, traducător pentru limbile greacă și latină la Editurile Patriarhiei Române.

Credincioșii care au participat la această slujbă deosebită au primit din partea Patriarhului Daniel iconițe reprezentând Cina cea de Taină.

Răspunsurile liturgice au fost oferite de Grupul Psaltic Tronos al Catedralei Patriarhale.

[cristiboss56]

Vinerea Mare (Sfânta și Marea Vineri) este o zi de doliu pentru creștini, astăzi aceștia retrăiesc două dintre evenimentele cele mai importante și în același timp cutremurătoare din istoria mântuirii: răstignirea Fiului lui Dumnezeu pe cruce și punerea Sa în mormânt.


Este ultima vineri din Postul Paștilor și potrivit tradiției este zi de post negru — nu se bea decât apă toată ziua.

În Vinerea Mare se scoate în mijlocul bisericii Sfântul Epitaf (numit și Sfântul Aer) pe sub care trec credincioșii, până sfârșitul slujbei Deniei Prohodului, care are loc în seara acestei zile.

Sfântul Epitaf este un obiect bisericesc de cult de forma dreptunghiulară, confecționat din pânză de in, mătase sau catifea, pe care se afla imprimată sau pictată icoana înmormântării Mântuitorului.

Acesta este așezat pe o masă mai înaltă iar credincioșii sărută Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce și Sfântul Epitaful și trec de trei ori pe sub masa pe care este așezat. Această trecere pe sub masă a credincioșilor se dorește a fi asemănarea trecerii prin mormânt a Mântuitorului, care S-a coborât în iad pentru a elibera sufletele drepților.

Prin moartea și Învierea Sa, Hristos a sfărâmat porțile iadului iar moartea a fost învinsă "Unde îți este, moarte, biruința ta? Unde îți este, moarte, boldul tău?", spune Sfântul Apostol Pavel în Epistola întâi către Corinteni (15.55).

Așa și credincioșii își amintesc acum că și ei trebuie să treacă prin moarte, prin mormânt pentru a merge la viața veșnică în Hristos.

După Slujba Prohodului, Sfântul Epitaf este așezat pe Sfânta Masă din Sfântul Altar, unde va rămâne până la Vecernia sărbătorii Înălțării Domnului.

După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf. La sfârșitul slujbei, este obiceiul ca preotul să împartă florile aduse, care sunt apoi puse acasă la icoane.

[cristiboss56]

Ultima denie din Săptămâna Pătimirilor este Denia Prohodului Domnului. Slujba din Sfânta şi Marea Sâmbătă a fost oficiată la Catedrala Patriarhală de Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. Împreună cu Patriarhul României a conslujit şi Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieşteanul.

Patriarhul Daniel a rostit şi un cuvânt în care a explicat simbolismul slujbei săvârşită în seara zilei de 14 aprilie 2017.

La început, a făcut o descriere succintă a iadului. Se spune că iadul este neputinţa de a iubi, este existenţa trăită în izolare de Dumnezeu şi de semeni. Cea mai mare suferinţă a celor din iad este că nu îşi pot vedea chipul unul altuia, fiind acolo o totală lipsă de comuniune.

Patriarhul a remarcat că suferinţa aceasta a lipsei de comuniune este caracteristică iadului. Prin pogorârea la iad Hristos Domnul cu sufletul său unit cu dumnezeirea sa şi plin de iubire dumnezeiască distruge singurătatea, tristeţea şi izolarea iadului.

Textul biblic de la I Petru, cap. 3, vs. 18-19, este edificator în ceea ce priveşte pogorârea lui Hristos la iad cu sufletul, potrivit Preafericirii Sale: Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare.

Mai departe, Patriarhul a explicat că Sfânta şi Marea Sâmbătă, deşi este odihnă pentru Trupul Domnului, această odihnă nu este totalmente nelucrare, ci este odihnă activă pentru că pe când Hristos se afla în iad El a prefăcut, cum spunem în cântările noastre, cu moartea Sa omorârea şi cu îngroparea Sa a transformat stricăciunea. De aceea, El a lucrat asupra Trupului Său încât Trupul Lui a devenit nemuritor.

Hristos nu a cunoscut stricăciunea pentru că trupul Său a rămas unit cu dumnezeirea Sa şi în mormânt, a insistat Patriarhul nostru. După cum sufletul Său care s-a despărţit de trup a rămas unit cu dumnezeirea Fiului veşnic şi în iad.

Moartea lui Hristos este despărţirea sufletului de trup, dar nu este despărţirea trupului de dumnezeire şi nici despărţirea sufletului său de dumnezeire. Cu alte cuvinte, şi şederea în mormânt şi coborârea la iad ale Mântuitorului sunt dătătoare de viaţă. Transformă moartea în biruinţă asupra morţii şi transformă coborârea la iad în biruinţă asupra iadului. Aici avem marea taină a Sâmbetei Mari. Prohodul din seara aceasta, atât de îndrăgit de credincioşii noştri, este o capodoperă teologică şi poetică, a spus Patriarhul Daniel.

Referitor la conţinutul duhovnicesc al slujbei din seara aceasta, Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat că teologia din Slujba Prohodului este o teologie a răstignirii, a morţii şi a Învierii lui Hristos, dar este atât de concentrată şi atât de frumos exprimată poetic încât poate fi cântată.

Slujba Prohodului conţine patru înţelesuri majore. În primul rând este o tânguire de îngropare a lui Hristos. În jurul Epitafului care simbolizează pe Hristos odihnindu-Se în mormânt noi cântăm cântare de tânguire şi îngropare. De aceea, melodiile Prohodului sunt o tânguire. În al doilea rând avem în acest Prohod şi o mărturisire a dumnezeirii Mântuitorului, a continuat Preafericirea Sa.

De asemenea, prohodul nu este o lamentare emoţională, ci este o tânguire cu speranţă care izvorăşte din credinţa că cel care moare nu moare pentru sine, ci pentru noi. Cel care moare va birui moartea cu moartea pe moarte călcând şi va dărui viaţă celor care cred în El. Avem şi o preamărire a iubirii Lui jertfelnice şi smerite arătată prin răstignire şi îngropare. Către sfârşit se vede o aşteptare în stare de priveghere a Învierii lui Hristos, acesta fiind ultimul înţeles duhovnicesc.

În Denia Prohodului se spune că Hristos a primit răstignirea pe cruce ca să-l vindece pe om de neascultare şi neînfrânare, a accentuat Patriarhul Daniel.

Aceste cântări deosebit de profunde ca înţeles duhovnicesc şi de frumoase din punct de vedere poetic ne arată adevărul cel mai mare şi anume, că tot ce a făcut Hristos a făcut din iubire smerită pentru mântuirea oamenilor: moartea Sa pe cruce care arată iubirea Sa smerită faţă de Dumnezeu, şederea Sa în mormânt care devine pregătitoare a Învierii Sale şi Învierea Sa din morţi. În toate acestea El ne-a avut pe noi ca scop principal al Întrupării şi al lucrării Sale mântuitoare, a concluzionat Preafericirea Sa.

La sfârşitul Doxologiei a avut loc tradiţionala procesiune în jurul Catedralei Patriarhale care simbolizează ducerea către mormânt a Mântuitorului. Au fost patru opriri şi la fiecare oprire a fost rostită o ectenie. După procesiune, toţi credincioşii prezenţi au trecut pe sub Sfântul Epitaf la intrarea în lăcaşul de cult. Apoi, Sfântul Epitaf a fost aşezat pe Sfânta Masă cântându-se troparul Iosif cel cu bun chip….

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române a oferit la finalul slujbei credincioşilor prezenţi iconiţe reprezentând punerea în mormânt a Domnului Iisus Hristos.

[cristiboss56]

În Sfânta și Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască și trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos și pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune, a fost mutat spre viață veșnică.

Prezentând semnificațiile acestei zile din Săptămâna Patimilor, sinaxarul rezumă conținutul Prohodului Domnului și al cântărilor rânduite pentru Vecernia aceleiași zile, săvârșită sâmbătă dimineața împreună cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.

Cele patruzeci de zile ale Postului Mare întrec pe celelalte zile, iar mai mare decât acestea este săptămâna cea mare. Mai mare decât săptămâna mare este această Sfântă și Mare Sâmbătă. Se numește săptămâna mare nu pentru că zilele ei ar fi mai mari sau ar avea mai multe ceasuri, ci pentru că în ea s-au săvârșit și mai cu seamă azi, minunile mari și mai presus de fire și faptele neobișnuite ale Mântuitorului nostru.

După cum la întâia facere a lumii, Dumnezeu, săvârșind toate lucrurile, și în urmă în ziua a șasea a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a șaptea S-a odihnit de toate lucrurile Lui și a sfințit ziua, numind-o Sâmbătă, care se tâlcuiește odihnă, tot așa și la facerea lumii celei spirituale, săvârșind toate în chipul cel mai bun, în ziua a șasea a creat din nou pe omul și înnoindu-l iarăși prin Crucea cea de viață purtătoare S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârșită, de toate lucrurile Lui, dormind un somn dătător de viață și mântuitor.

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat și dumnezeiesc Se pogoară și în iad. Sufletul a fost despărțit prin moarte de trup și l-a dat în mâinile Tatălui. Tot Tatălui i-a dat și propriul Său sânge, fără să-I fie cerut; iar sângele Lui a fost preț de răscumpărare pentru noi.

Sufletul Domnului n-a fost ținut în iad ca sufletele celorlalți sfinți. Cum putea, oare, să fie ținut odată ce n-avea asupra Lui, ca ceilalți drepți, nimic din blestemul strămoșesc? Dar nici dușmanul nostru, diavolul, n-a luat sângele prin care am fost răscumpărați, cu toate că noi eram în stăpânirea lui.

Cum putea, oare, să ia sângele lui din altă parte decât de la Dumnezeu? Dar, oare, tâlharul de diavol putea să-l ia chiar pe Dumnezeu? Domnul nostru Iisus Hristos a locuit trupește în mormânt și cu Dumnezeirea, care era strâns unită cu trupul. A fost împreună cu tâlharul în rai, a fost și în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit.

Într-un chip mai presus de fire ca Dumnezeu necuprins era cu Tatăl, împărățind împreună cu Duhul. Era pretutindeni. Dumnezeirea n-a suferit nimic în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe Cruce. Trupul Domnului a suferit și stricăciune, adică despărțirea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciune în înțelesul unei putreziri a trupului și o nimicire desăvârșită a mădularelor.

Iosif coborând de pe Cruce sfântul trup al Domnului l-a înmormântat într-un mormânt nou, punând o piatră foarte mare la intrarea mormântului. Într-adevăr, iudeii s-au dus Vineri la Pilat și i-au spus: „Ne-am adus aminte că înșelătorul Acela a spus pe când trăia, că după trei zile Se va scula. Ni se pare că este bine ca prin puterea ta să poruncești să se întărească mormântul cu ostași”. Dacă este un înșelător, pentru ce, iudeilor, I-ați ascultat cu râvnă cuvintele Lui pe când trăia?

Dar când a spus Hristos: Mă voi scula?. Poate că iudeii au scos asta din pilda cu Iona. Negreșit ei sunt fără de judecată când cer să fie întărit mormântul ca să nu se fure cumva trupul. O, cât sunt de lipsiți de judecată! Nu știau că ceea ce făceau în sprijinul lor o făceau împotriva lor!

Pilat le-a îngăduit, iar ei, împreună cu o ceată de ostași, au întărit mormântul și l-au și pecetluit. Și s-a făcut asta pentru a nu se pune la îndoială Învierea Domnului, o dată ce era străină și paza și pecetea. Dar deodată iadul se cutremură, când simte puterea Domnului, dând după puțină vreme afară, din pricina înghițirii nedrepte a lui Hristos, piatra cea tare și din capul unghiului.

Cu pogorârea Ta nespusă, Hristoase Dumnezeul nostru, miluiește-ne pe noi, Amin!