Ajutor! jurist prin preajma?

[suveranul]

1. După acestea, am văzut un alt înger, pogorându-se din cer, având putere mare, şi pământul s-a luminat de slava lui,
2. Şi a strigat cu glas puternic şi a zis: A căzut! A căzut Babilonul cel mare şi a ajuns locaş demonilor, închisoare tuturor duhurilor necurate, şi închisoare tuturor păsărilor spurcate şi urâte.
3. Pentru că din vinul aprinderii desfrânării ei au băut toate neamurile şi împăraţii pământului s-au desfrânat cu ea şi neguţătorii lumii din mulţimea desfătărilor ei s-au îmbogăţit.
4. Şi am auzit un alt glas din cer, zicând: Ieşiţi din ea, poporul meu, ca să nu vă faceţi părtaşi la păcatele ei şi să nu fiţi loviţi de pedepsele sortite ei;
5. Fiindcă păcatele ei au ajuns până la cer şi Dumnezeu Şi-a adus aminte de nedreptăţile ei.



Suveranul: acest text, nu-mi apartine in totalitate. Mi-au adaugat parerile si convigerile proprii prin aceste propozitii preluate de pe internet. Trebuie sa recunosc, ca nu am un darul de a povesti lesne tot ce gandesc, iar asta este numai vina mea, caci acest dar se castiga prin lectura, eu evitand-o pentru o perioada foarte lunga. Mila Lui Dumnezeu peste toti. Amin!

[suveranul]

Nebun, a fost si Eminescu; nu ma mira, de cine acuza.

Fara cuvinte, totusi, exclam:- Acesta a fost Eminescu!... si pururi va ramane. Amin!

http://video.google.com/videoplay?do...03229003&hl=ru

[heaven]

Suveranule,pe mine din pacate nu m-ai convins,pentru ca am vazut cum ocolesti intrebarile pe care ti le pun.
Atata vreme cat totul se rezuma la o utopie,dar nu poti avea o viziune concreta despre cum ar putea practic sa stea lucrurile intr-o astfel de societate libera pe care tu o visezi...mi se pare un nonsens.

[suveranul]

Pentru Heaven. Vreau sa sti ca nu te-am evitat, dar pur si simplu nu am avut timp, dar nici un raspuns concret. Din fericire, am gasit un raspuns la intrebarile tale, care apartine unui "specialist" in acest domeniu. Este de admirat, interesul tau asupra acestui subiect de aceea iti ofer spre consultare, sursele care mi-au aprins mie personal un beculet mental.

Robert arthur Menard

http://www.youtube.com/watch?v=Q-HnExGn69c

http://video.google.com/videoplay?do...04244308031068

Winston Shrout

http://www.youtube.com/watch?v=OAxNF...E7DACA28D9F6C2

http://www.youtube.com/watch?v=ldQx0...eature=related


Plus multe alte informatii, dar acestea iti vor sporii cu siguranta apetitul. Spor!


Autoritate si libertate



Se spune că în decembrie 1989 ne-am câstigat libertatea. Să vedem, însă, ce libertate a fost aceea. Nu este suficient să trăiesti cu prezumtia libertătii, pentru a fi liber. Libertatea nu este o stare lăuntrică, ci o stare de fapt. Există trei forme de manifestare a libertătii. Primele două sunt, însă, doar premise si doar ce-a dea treia înseamnă exercitiul real al libertătii.

Cea dintâi manifestare a libertătii este libertatea de a gândi. Ca si în ceea ce priveste demnitatea, libertatea de a gândi este o prezumtie a libertătii, ca plenitudine. Dar liber nu este doar cel ale cărui gânduri sunt libere. În lagărele germane, detinutii cântau Die Gedanken sind frei, „gândurile sunt libere”. Dar ei nu erau deloc liberi. Libertatea de a gândi, într-un mediu ostil, se poate transforma adesea în izolare, în inadecvare, în privatiune. Libertatea de a gândi, într-un spatiu al damnării, devine o stare de revoltă. Starea de revoltă nu trebuie confundată cu cea de libertate. Căci libertatea este o stare de liniste, de împlinire interioară si nu de revoltă. Diferenta dintre revoltă si libertate e ca diferenta dintre sete si apă. Setea cere apă, dar setea nu se poate nicicând împlini doar cu ea însăsi. Revolta îndeamnă la libertate, dar perpetuarea, la nesfârsit, a stării de revoltă nu ne ajută să ne simtim liberi.

Cea de-a doua manifestare a libertătii este libertatea de exprimare. Dar liberi sunt oare cei slobozi să spună ce vor? E asta de ajuns? Dacă ar fi asa, atunci arta ar fi cea mai potrivită formă de libertate. Căci arta înseamnă cea mai înaltă formă a libertătii de expresie. Ori, adesea, arta nu poate merge mai departe pe drumul libertătii, chiar atunci când îsi propune să o facă, si se reîntoarce în abisurile libertătii de a gândi, care, lipsită de celelalte atribute ale libertătii, devine o formă de resemnare si de izolare.

Libertatea de expresie este o iluzie care domină adesea realitatea. Asa s-a întâmplat în anii ‘90, de pildă, atunci când libertatea de exprimare devenise chiar o formă de terapie de grup. Chiar si comunistii înteleseseră, în anii ‘80, acest lucru. Bancurile, împreună cu piata neagră, deveniseră principalele forme de rezistentă împotriva regimului comunist. Dar nimeni nu era persecutat în vreun fel pentru că înjura sistemul. Dacă se organiza, asta era cu totul altceva. Dar asta face parte, deja, din cea de-a treia formă de manifestare a libertătii.

Libertatea reală este aceea de a putea să schimbi, pe măsura gândurilor tale libere si a vorbelor tale îndrăznete. Libertatea este creatoare, are fantezie si initiativă. Ea nu trebuie luată în răspăr, trebuie doar domolită, în atingerea cu libertătile celorlalti. Atunci când sistemul îti permite să gândesti si să te exprimi, fără a putea schimba, el nu este un spatiu al libertătii.

Capacitatea de a schimba poate fi rodul initiativei individuale, dar modalitatea prin care se realizează schimbarea face parte din regulile sistemului. Arbitrariul este opresiv, căci se bazează doar pe vointa unora. Diferenta dintre dictatură si democratie constă în aceea că în dictatură functionează arbitrariul, în timp ce în democratie functionează procedura. Iar procedurile sunt statuate în legile fundamentale, organice si obisnuite si există, cel putin teoretic, mecanisme care să sanctioneze nerespectarea lor.

De pildă, în România, presa nu este cu adevărat liberă. Ea poate scrie ce doreste, dar nu există mecanisme care să oblige la autosesizarea din oficiu a Parchetului atunci când dezvăluirile de presă sugerează incidenta penală.

Adevărata libertate stă în capacitatea de a actiona si în respectul pe care societatea îl dă initiativelor pornite din exercitiul libertătii. Libertatea nu este numai un drept, ci este si o responsabilitate. E simplu să te plângi că nu esti liber, atunci când altii te împiedică. Nimic nu e mai greu decât să fii liber atunci când nimeni nu te împiedică s-o faci.

Adesea pare simplu să identificăm obstacolele în calea libertătii, simbolurile spatiului tortionar sau totalitar. Într-o bună zi, germanii au dărâmat zidul Berlinului. Românii au dat jos portretele lui Nicolae Ceausescu. Ar fi fost bine să fie atât de simplu. Dar precum ocelii unei albine, zidul era multiplicat în fiecare din sufletele noastre. Şi zidul acela poate fi mai greu dărâmat, căci nu e rezultatul unei fervori populare, ci al unei asumări personale. Există obstacole lăuntrice în calea libertătii. Nu mă refer la asceză, sau la constrângeri de natură morală. Acelea nu sunt bariere în calea libertătii, ci formele ei sublimate. Mă refer la neputintă, la teamă, la prejudecăti.

Fiecare om trăieste în cercul propriei libertăti. Asa cum fiinta umană are o aură spirituală, ea are si o aură a propriei libertăti. Raza cercului propriei libertăti este direct proportională cu gradul de informare, de cultură si de educatie al persoanei. Iar punctele de intersectie ale cercurilor sunt cu atât mai numeroase cu cât abaterile de la norma morală sunt mai numeroase.

Autoritatea nu înseamnă o îngrădire a libertătii (1). În întelesul său întreg, unde libertatea are o definire activă, aceea de drept neîngrădit al persoanei de a se bucura de propriile haruri si de propriile initiative, dar si o definire complementară, si anume aceea de a respecta drepturile similare ale celorlalti, libertatea are nevoie de o autoritate proteguitoare reală. Iar autoritatea nu se poate exercita decât peste oameni liberi si responsabili. Accentuarea pe responsabilitate în dauna libertătii duce la dictatură. Accentuarea pe libertate, în dauna responsabilitătii duce la haos. Ambele înseamnă, din directii diferite, o negare a autoritătii (2). Omul primitiv era slobod, el nu era liber. Slobozenia este o stare a materiei miscătoare, chiar si întruchipată în om. Libertatea este o stare de constiintă. De aceea spun că autoritatea si libertatea merg împreună si, îndrăznesc a continua, numai împreună.

De aceea nu trebuie asociată în mod necesar autoritatea cu severitatea. Cu fermitatea si cu eficienta da, dar nu, aprioric, cu severitatea. Nu este obligatoriu ca sporirea autoritătii să se însotească cu înăsprirea legilor. Ba chiar, de la un moment încolo, exercitiul corect al autoritătii statale si comunitare poate avea ca efect diminuarea criminalitătii si transformarea unor pedepse penale, care se îndeplinesc prin recluziune, în pedepse în care cel condamnat se pune, pentru executarea pedepsei, la dispozitia societătii, prin prestarea unor activităti utile.

Reconsiderarea raportului între stat si cetătean, în sensul în care cetăteanul devine o institutie, iar între stat si cetătean nu mai există o preeminentă în favoarea celui dintâi, presupune si responsabilităti sporite din partea cetăteanului. Statul este garant al drepturilor cetătenesti. Dar fiecare cetătean este, la rândul său, un apărător al drepturilor celorlalti. Prin însusi faptul că acceptă principiul potrivit căruia propria libertate nu devine o îngrădire a libertătii celorlalti si se comportă ca atare.

Autoritatea se bazează, asadar, nu pe constrângere, ci pe consimtământ. Cu cât mai multe norme vor fi consimtite iar nu impuse, cu atât exercitiul autoritătii este mai autentic. Nu trebuie, însă, să fim naivi în a crede că această tendintă se poate realiza de la sine. Ea presupune o anumită atitudine fată de infractionalitate. Şi anume întelegerea faptului că pentru diminuarea, pe termen lung, a infractionalitătii, tendinta preventivă este mai eficientă decât tendinta punitivă.

Omul nu este a priori nici bun de la natură si nici rău. El este mânat de instinctul de conservare, iar, actionând în virtutea acestui instinct, comportamentul său nu are o predestinare de natură axiologică. Căci el este influentat de nenumărate alte cauze. Ele trebuie cunoscute si asupra lor trebuie actionat. Alcoolismul, violenta sexuală, agresiunile de stradă, huliganismul ori prostitutia îsi au cauzele lor, care sunt îndeosebi de natură economică si socială. Actiunea punitivă îsi are, repet, rostul ei, dar efectele sale au o arie mult mai restânsă decât cele ale actiunii preventive.

[suveranul]

În acest fel, între atributele autoritătii si exercitiul libertătii nu mai apare nici o contradictie. Raportul dintre ordine si libertate sau cel dintre egalitate si libertate nu mai apar astfel ca dileme ale guvernării.

Trecerea de la dictatură la democratie presupune trecerea de la teama individului izolat la responsabilitatea cetăteanului.

În dictatură individul este mânat de dorinta de a fi. El este preocupat de conditiile minime ale existentei, de conditiile supravietuirii sale. Îl preocupă obtinerea hranei, a îmbrăcămintii, a unui adăpost. În această luptă pentru existentă, statul este un adversar căruia individul nu-i datorează nimic si a cărui vigilentă o înseală ori de cîte ori are ocazia, fără să simtă nici o remuscare.

În democratie, cetăteanul este mânat de dorinta de a avea. El are drepturi: dreptul de proprietate, dreptul la propria demnitate, dreptul la libera exprimare, dreptul la sanse egale. Statul este garantul acestor drepturi. Ordinea de drept presupune statuarea unui astfel de sistem normativ si crearea mecanismelor de respectare a acestor norme care garantează exercitarea tuturor acestor drepturi. Drepturile presupun obligatii. Responsabilitatea presupune atât fructificarea drepturilor cât si respectarea obligatiilor. Nu e suficient să respecti legile care interzic, trebuie să fructifici legile care permit. Primul caz înseamnă doar supusenie, abia al doilea caz înseamnă responsabilitate.



Varujan Vosganian

[suveranul]

Fiinta umana= montru?! DA, asa suntem vazuti juridic!
Posted: May 11, 2011 | Author: suveranul | Filed under: Uncategorized | Modify: Edit this | 24 Comments »
In cautarile mele in ale justitiei si radacinilor ei, iata peste ce am dat. Este un dictionar legislativ din 1948. Cred ca descrie foarte bine atitudinea acestei tagme de “aplicatori ai legii”. Este o literatura pentru cercul lor, asa zis de specialitate, motiv pentru care isi permiteau sa fie sinceri. Totusi, o data cu accesul oamenilor la informatii, spre zilele noastre, aceste informatii au fost cosmetizate, pentru a mentine iluzia justitiei.

Coperta “Law dictionary” – James A. Ballentine Editia 1948
Imagine

Fiinta umana= vezi monstru
Imagine

Monstru= Fiinta umana prin nastere, dar cu unele caracteristici ale ununi animal inferior. “Un monstru nu are sange demn de a fi mostenit, nu poate fi mostenitor niciunde, cu toate ca poate sa se casatoreasca; corpul sau prezinta diformitati peste tot, insa in masura in care are forma umana poate avea capacitatea de a mosteni.”
Imagine

Daca va ganditi sa apelati la avocati/juristi, iata care e conceptia lor fata de noi, “clientii”. Este una aroganta, de superioritate, cu toate ca folosesc cu abilitate masca politetii, specifica “relatiilor publice”.
1)”…astfel, un avocat are pozitie o dualista”
2)”Indatorirea principala a avocatului este fata de curte si public, si nu fata de client, iar daca indatoririle fata de client intra in conflict cu cele de ofiter [inalt functionar] al curtii, in administrarea justitiei, cea fata de curte are intaietate.”
3)”Clientul este cel ce apeleaza la un avocat…. Clientii mai sunt numiti copii minori/lachei/strajeri ai curtii in relatia lor fata de avocat”. = adica nu sunt considerati apti sa isi sustina cauza/ sunt infantili.
4)”Copil al curtii = Minor (sub 7 ani) si persoane nesanatoase la cap.” = idioti.
Imagine

“Copil natural= Un eufemism uzual pentru “bastard” sau nelegitim.” De aici se observa ura fata de tot ce e natural, fata de tot ce exista fizic si poate fi lesne dovedit doar prin constatatarea cu simturile fizice, in contrast cu persoanele artificiale, care sunt doar niste concepte mentale si nu rezista nici unui test al existentei. Ele “exista” doar in masura in care sunt recunoscute/ acceptate prin conceptul de “legal”, adica “dupa lege”. Daca nu recunosti “legea”, ele dispar.
Imagine

“Public=… Populatia, comunitatea. Acea vasta multime, ce-i cuprinde pe ignoranti, pe cei ce nu gandesc, pe creduli, pe cei care nu se opresc sa analizeze, si se lasa condusi de aparente si de impresia generala.”
Imagine

[suveranul]

Se spune in Constitutie despre “poporul suveran”. Dar nu exista “popor suveran” fara “persoane suverane”! Fiecare din noi, ne nastem oameni liberi si asa ramanem daca nu ne delegam drepturile unei alte autoritati, cum este statul, institutiile sale si administratorii acestor institutii. Nicaieri in Constitutie nu exista vre-un paragraf prin care persoana are obligatia sa plateasca ceva catre stat si prin aceasta sa isi recunoasca dependenta catre acesta. “Trucul” prin care statul “ia in stapanire” pe individ, este .. emiterea de documente de identificare ale persoanei si faptul ca persoana se recunoaste si identifica cu ceea ce e scris in acel document! Nu intamplator, aceste documente nu apartin persoanei, ci statului care le-a emis, iar la decesul persoanei, acestea sunt cerute si inapoiate statului! Mai mult, cu buna stiinta in documentele de identificare oficiale, numele persoanei e scris in intregime cu MAJUSCULE , “capitalized” -engl. = capitalizat (!) deci individul devine “bun” al statului! De aceea se vorbeste in termeni de “capitalul uman” “iesirea din sistem”=deces, etc!

De indata ce nu veti mai accepta sa va identificati cu cele scrise in actele statului, practic sunteti iesit de sub jurisdictia acestuia si deveniti ..“omul liber”! Este suficient sa afirmati in fata curtii unui tribunal: eu nu sunt de ex. POPESCU ION ci numele meu este Popescu Ion sau mi se spune Ion, si nu sunt persoana din acte, ci doar administratorul acestei persoane inscrise in acte, asa cum judecatorul este administratorul curtii de judecata , iar asta inseamna ca nu acceptati autoritatea statului sau a curtii asupra dumneavoastra! Si inca ceva: neexecutand ordinele judecatorului (stai jos, ridica-te, etc) este faptul ca nu aveti stapan de ascultat si sunteti persoana libera si suverana.

Despre asta e vorba in clipul de mai jos, intr-o sala de sedinte a unei curti din Canada. Persoana nu isi recunoaste numele inscris in actele curtii, afirma ca il cheama Keith, atat si nimic mai mult, nu ofera nici-un document de identificare care sa si-l recunoasca, nu se supune tentativelor judecatorului de a-i recunoaste autoritatea (stai jos! etc.) Rezultatul: judecatorul se inclina in fata persoanei suverane si paraseste curtea! Cu acelasi respect este salutat si de fortele de ordine de la usa, iar Keith anunta in fata salii de judecata fara judecator, ca acesta a parasit curtea de judecata iar cazul sau (acuzatiile) este respins! Apoi, pleaca!

E de remarcat insa si probitatea si integritatea atat a judecatorului cat si a organelor de ordine (sheriff’s deputee), care cunoscand aceste valori ale unui stat de drept si anume unde cand si cum legea se aplica sau nu, ii acorda cinste persoanei libere !

http://www.youtube.com/watch?v=yzjv2...layer_embedded

NOTA: Cazul de mai sus nu e singular si nici limitat la Canada! In tot mai multe tari si tot mai multe persoane, se leapada de un stat care a incetat sa le mai serveasca interesele pentru care e platit.

[suveranul]

Catre cei care sunt interesati.

http://www.youtube.com/user/eternall.../2/iA2TvATVnv4

[suveranul]

In unele aspecte foarte importante Individul liber suveran este o rasa speciala de oameni. Mai jos este un exemplu al asumarilor de baza, sau afirmatiile conform carora Individul liber suveran isi traieste viata:
1. Eu sunt liber
2. Sunt propriul meu stapan( eu sunt suveran)
3. Eu sunt responsabil
4. Aleg valorile dupa care sa traiesc;
5. Imi traiesc viata dupa bunul meu plac
6. Practic asociatia prin consimtamant;
7. Doresc ca si altii sa se bucure de aceeasi libertate.


Fiecare Individ liber suveran are propriile sale premize, fie formulate explicit ori ba. Unele implicatii ale premizelor de mai sus, sunt:

1. Eu sunt liber
Nu poti deveni liber prin simpla afirmatie ca esti liber. De asemenea suspectez ca este foarte dificil pentru oamenii care nu au trait liber sa descopere ca sunt intr-adevar liberi. Dar oamenii pot descoperii ca ei controleaza energia care le anima trupurile, si ca - in fond- fiecare actiune pe care o savarsesc este rezultatul unei decizii in creier.
Mintea si corpul meu sunt sub puterea mea... Orice crezari pe care s-ar putea sa le am cum ca nu as fi liber, sunt doar pareri in mintea mea. Eu aleg acele pareri. Eu le pot schimba.
2. Sunt propriul meu stapan( eu sunt suveran)

Fie esti propriu-ti stapan sau altcineva te stapaneste in care caz esti sclav. Prin extensie, daca esti propriu-ti stapan, esti proprietarul vietii tale, a mintii, a trupului, a bunurilor si a fructelor muncii tale. A fi suveran sa a fi propriu-ti stapan este acelasi lucru.
Descoperirea faptului ca esti suveran rezulta si din realizarea faptului ca esti slobod si ca toate sistemele politice de constrangere(coercitive) de pe planeta Pamant din ziua de azi sunt mistificari fraudulente. Eu nu conduct pe nimeni, nici nu sunt condus de nimeni. Sunt suveran asupra vietii mele, a mintii, a trupuli si a proprietatii.

3. Eu sunt responsabil

Realizarea ca esti responsabil este rezultatul unei constiente crescande intre relatia dintre actiunile tale( si non-actiuni) si consecintele lor. Alegerile tale au consecinte. Stilul de viata pe care-l traiesti, nivelul de libertate, si starea sanatatii tale sunt consecintele alegerilor tale. Ti-ai creat propria viata. Esti responsabil, fie ca o sti sau nu.
Intr-o masura foarte mare, eu sunt cauza actiunilor mele, eu sunt cauza urmarilor, si eu determin ce se intampla cu mine. Totusi, realizez ca in timp ce sunt liber sa-mi aleg actiunile, nu am aceeasi libertate sa aleg si consecintele actiunilor mele. A fi responsabil mai inseamna sa-ti respecti conventiile in care te angajezi.
4. Aleg valorile dupa care sa traiesc
Orice cod moral dupa care traiesti, tu l-ai ales- chiar si inconstient. Daca tu alegi sa traiesti dupa “legile unei tari”(asa numitele), este alegerea ta. Un individ liber suveran stie ca pot exista atatea coduri morale cati indivizi contienti exista.
5. Imi traiesc viata dupa bunul meu plac

In marea majoritate a cazurile, aceasta este o evidenta afirmatie a unui fapt. A crede contrar, inseamna a te minti singur. Daca doreai ca viata ta sa fie diferita, ai fi creat-o diferit prin propriele-ti alegeri. Bineninteles, realizam ca “ evenimetele sansa” au o influenta considerabila, dar este metalitatea de victima sau sclav care acuza factori externi si care simuleaza neputinta.
6. Practic asociatia prin consimtamant
Practicarea fortei sau a contrangerii unui om asupra altui om este o ramasita a erei sclavagiste. Eu cred ca este o asociere voluntara. Eu nu fortez si nu contrang pe nimeni. Imi organizez viata asa incat sa reduc coercitia unora imptriva mea la minimum.
7. Doresc ca si altii sa se bucure de aceasi libertate.
Alti Indivizi liberi suverani mi-au imbogatit viata. Contactul social cu dansii tinde sa fie rasplatit, afacerile mutual profitabile. In general, viata este mult mai dictractiva si valoroasa in cercul unor Indivizi liberi suverani. Beneficiile rezulta din intentia mea reusita de a asista si pe altii in asi dezvolta libertatea.

Paralela: O persoana rationala cauta sa se asocieze cu alti indivizi rationali, si profita de existenta lor prin schimb voluntar in care toate partile castiga valoare.

Cucereste-ti libertatea!